16. SĂ REFLECTĂM ASUPRA UNOR TERMENI FOLOSIŢI ÎN DESCRIERI: “MAI SUS” SAU “MAI JOS” ÎN UNIVERS

În momentul în care au loc călătorii astrale mai frecvent, observatorul începe să conştientizeze din ce în ce mai clar faptul că nu există “mai sus” sau “mai jos” în lumea noastră, întrucât:

1. Fiecare structură universică înconjoară o altă structură şi/sau este înconjurată de o altă structură. Toate coexistă în acelaşi plan, în aceeaşi dimensiune structurală, paralelă cu toate celelalte dimensiuni structurale ataşate Universului Fizic, în acelaşi univers. Toate la un loc dezvoltă viaţa sub toate formele ei existenţiale, conform evoluţiilor spiritelor întrupate în acest plan, urmărind numai împletirea necesităţilor acestor spirite întrupate. 

Dezvoltarea tuturor structurilor universice este în funcţie de desfăşurarea evoluţiilor, şi pe lângă faptul că susţin viaţa pe planete, asigură condiţii şi pentru circulaţiile cosmice:

– circulaţiile fluxurilor energo-materiale care ajută întrupările: circulaţii prin exteriorul macrostructurilor (stele, planete, planetoizi, corzi energetice, bariere energetice, etc.) prin atracţiile exercitate de ele asupra fluxurilor circulante prin fiecare subzonă, precum şi circulaţii interioare, prin interiorul corzilor galactice (între stelele, planetele şi planetoizii galaxiei);

– circulaţiile oricăror întrupaţi, individuale şi în grupuri, printre structurile universice, în funcţie de necesităţile evoluţiilor lor.

Aşadar nu putem numi “sus” sau “jos” – dar în orientările noastre, necesare şi studiilor, şi călătoriilor astrale, putem să discutăm despre evoluţii, despre structuri şi regiuni ale galaxiilor sau dintre galaxii în funcţie de vibraţii lor. 

Să reţinem: până când spiritele ajung să circule singure prin univers (individual sau în grup propriu de deplasare cosmică), conştient şi lucrativ, sunt coordonate şi orientate de entităţile ajutătoare ale grupului de deplasare prin univers, de la care învaţă să se orienteze singure, treptat, folosind mecanisme create de entităţile care au mult mai multă experienţă decât cele pe care le ajută: adică creatorii structurilor universice, care sunt în acelaşi timp şi ajutători, şi coordonatori de evoluţii; aşadar ele ne ajută, individual sau la nivel de grup, până când experienţa noastră se consolidează suficient de mult pentru a ne putea apoi singuri orienta în orice situaţie planetară sau cosmică. 

2. Pe de altă parte, unele structuri sunt în acelaşi plan cosmic, în acelaşi strat dimensional, cum le numim acum, dar majoritatea sunt unele în profunzimea altora: adică nici sus, nici jos, nici deasupra şi nici dedesubt. Obişnuim să spunem că o entitate dimensională a coborât în stratul nostru dimensional – dar de fapt a trecut de la un nivel de vibraţie foarte înalt  într-un strat cu vibraţie mai joasă. Din nefericire nici azi, nici de-a lungul vremurilor din urmă noi nu am înţeles sensul de PROFUNZIME al energiei fundamentale, sensul vibraţiei ei în compactizările ei naturale, precum şi al structurilor create din ea. Astfel, credem în mod eronat că diverse feluri de entităţi dimensionale ar locui chiar în interiorul planetei, unde ar exista un gol cu un Soare interior, dar lucrurile nu stau de loc aşa, deşi există un loc interior al Pământului dar GOL DE MATERIE FIZICĂ, DE NATURA SCOARŢEI AŞA CUM O ŞTIM CU SOLURI, APE, ŞI ATMOSFERĂ. Dar acolo nu este nici un gol, ci structuri de materii cu alte vibraţii – lucruri pe care le-am uitat din cauza vibraţiei joase pe care oamenii au creat un fond social puternic politizat, pentru însclavagire şi nu altceva benefic şi altruist. Entităţile cu corpuri materiale dar din materii cu vibraţie diferită, mult mai înaltă, trăiesc şi lucrează în felul lor în alt nivel vibraţional, care îl pătrunde şi pe al nostru şi este pătruns şi de altele cu vibraţii mult mai înalte: după normele unei ştiinţe fizice pe care noi nu le considerăm suficient de puternice pentru a influenţa materia fizică. Ceea ce însă nu este adevărat în sensul cunoscut după puterile actuale ale omului. 

Vom mai discuta despre acest subiect – dar va mai trece un timp, necesar creşterii mai mari a vibraţiei planetare pentru ca să ne reamintim cu toţii, şi să simţim efectiv aceste diferenţe, măcar în anumite momente, până să trăim constant cu astfel de simţiri, aşa cum simţim materiile fizice pe care le cunoaştem acum. 

Ceea ce este necesar să reţinem este faptul că în călătoriile astrale putem simţi chiar şi acum asemenea aspecte, căci este vorba despre simţirile cu senzorii corpului astral, care corp are vibraţie mult mai înaltă decât senzorii corpului fizic. Să ne străduim să înţelegem că nu sunt “fantezii” de vis, ci o lume a simţirilor reale, dar la alte nivele de vibraţie. 

Modul nostru de exprimare conduce la confuzii – chiar dacă cei care le folosesc şi ştiu bine despre ce vorbesc, cei ce preiau informaţiile le înţeleg după puterea fiecăruia de pătrundere a diferitelor aspecte, şi sunt multe astfel de confuzii, despre care vom discuta în articolele următoare şi ori de câte ori se ivesc ocazii. Acest aspect pe care îl dezbatem pe scurt acum rămâne deocamdată de expus în multe scrieri, dar de fapt sensul profund este cu totul altul. Şi astfel toate se întrepătrund şi la un nivel foarte profund se interinfluenţează: dar constant şi tocmai de aceea insesizabil: pentru noi azi, ca să fie sesizabil ar trebui să varieze scurt suficient pentru a crea forţe, oricât de fine, care să ofere impulsuri sau schimbări semnificative în timp, la rândul lor. Dar dacă ar fi aşa, pentru noi, oamenii, nu ar fi nici o nenorocire – însă pentru vieţuitoarele mici şi foarte mici, fizice sau astrale, asemenea variaţii subtile ar deveni grosiere, nefiind obişnuite cu ele încă, în evoluţiile lor începătoare. 

De fapt, chiar pot să vă povestesc ceva. Am observat acest fel de împletire la mânăstirea Suzana în zi de Sânziene; în plină lumină a Soarelui: se vedeau două coloane alb-lăptoase dar translucide prin care, şi între care erau în permanentă mişcare entităţi albe, luminoase, care treceau şi prin coloane, şi prin restul peisajului dublat de un spaţiu translucid dar bine determinat în peisajul grădinii mânăstirii... Pot spune că era ceva sublim, dar este extrem de puţin spus, alături de simţirea unei irealităţi, a unei emoţii care nu era puternică în sensul celor pe care le avem fizic, ci intensă şi echilibrată, cumva greu de descris şi ea, împletită cu o linişte şi sufletească, şi auditivă: totuşi într-un final am auzit toaca bătută de o măicuţă care, cu lemnul într-o mână şi ciocănelul în cealaltă mână, înconjura biserica; dar imaginea şi simţirea nu au dispărut imediat ce au apărut percepţiile fizice, însă s-au estompat treptat, iar eu m-am trezit abia atunci inundată de o stare de euforie ... fizică, deci! foarte bine cunoscută din simţirile lumeşti... dar total diferită de ceea ce simţisem înainte. 

Aşadar ceea ce numim “profunzimi” sunt nivele de vibraţie diferite, care se împletesc, se înconjoară, se susţin şi nu pot exista şi dezvolta decât în astfel de împletiri. Ştim acum că straturile acestea sunt de fapt bule de energie fundamentală cu densităţi diferite (mai corect: cu compactizări diferite) care, în împletirile lor pot lua forme diferite, pot fi întinse, aplatizate între ele pe distanţe foarte lungi (cu aspect de straturi) sau lăsate să se restrângă sub forma lor simplă de bule: şi lucrurile pot deveni încă şi mai complexe, căci fizica bulelor de acest fel nu este decât asemănătoare în anumite aspecte ale lor cu stratul nostru, cu bula noastră. De asemenea zonele universului sunt bule în bule, dar subzonele unei zone sunt delimitate în masa bulei prin pliuri ale ei, care nu sunt lineare, ci au forme după cum este necesară extinderea sau restrângerea: după cum este necesară întruparea sau ieşirea din întrupare a unor galaxii, astfel încât ceea ce numim bariere inter-subzonale sunt schimbate după necesităţi. 

Deocamdată numai din călătorii astrale putem percepe asemenea împletiri, dar – aşa cum a fost şi în trecutul omenirii – în viitor vom putea percepe toate aceste structuri indiferent de întrupare şi indiferent de vibraţia structurilor percepute.