Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

marți, 21 ianuarie 2014

NU TE OPRI DIN CĂUTARE…

…Nu mă opresc din căutare !!! Nu o mai fac cu frenezie şi disperare, ci cu calm, cu răbdare…
Fac să fie o căutare calmă, caldă, cuminte, ajutătoare…
Căci simt că ea este eternă. Că ea universalizează şi înţelepţeşte. Şi atunci caut să-mi înţelepţesc căutările, căutând în acelaşi timp şi cele existente, şi înţelegerile felului în care cele existente ne ajută, nu există doar de dragul de a exista. Caut rolul pe care îl are ceva, cineva, studiindu-i funcţionalităţile, individualităţile, modul în care se schimbă lumea prin existenţe sau funcţionează prin ele.

Cineva spunea că "Totul este dincolo de spiritualitate, de religie, de psihologie". Viaţa dovedeşte că - mai devreme sau mai târziu - toţi trecem prin toate - religie, politică, psihologie: le facem şi suportăm efectele lor, folosim direct sau folosim efectele lor din perspectiva creatorului de element, al utilizatorului de element, al celui care suportă efectele creaţiei şi utilizării lui. Iar acestea sunt numai câteva dintre manifestările spirituale specifice Pământului, care se constituie în punctul de echilibru al unei clepsidre cu o deschidere infinită către vibraţii înalte cu voalurile sale însoţitoare, şi altă deschidere infinită către vibraţii joase, ale căror pierderi line se împletesc cu cele ale înaltelor... "Dincolo" este de fapt la tot pasul, clepsidra însăşi se roteşte permanent şi înţelegerile vin sau nu vin - doar pentru că omul cu conştienţa lui poate face comparaţii între evoluanţi, zicând că un spirit este mai avansat sau mai puţin avansat pe căile evoluţiilor. Dar important este să devină ajutător şi să se lase ajutat dacă conştientizează lucrurile în acest fel…
Înţelegerile vin pentru fiecare spirit în parte şi el îşi foloseşte propriile puteri în propriul fel de a percepe viaţa sa. Cunoscând evoluţiile, omul înţelege că are nevoie de ajutor şi au nevoie şi alţii de ajutorul lui. Cel ce a înţeles cum stau lucrurile îşi foloseşte întreaga forţă pentru a cunoaşte tot ce poate fi cunoscut la nivelul său. Ca să ajungă undeva, nu este musai să fie cineva "dincolo de Pământ" sau de orice este cunoscut acum de noi. Trebuie să treacă şi prin experienţa pământeană şi s-o conştientizeze în complexitatea sa, chiar trăind simplu în marginea ei (comparativ cu alţii, cei din alte posturi), iar în această formă conştientizează că, de fapt, toate sunt la un loc şi împletirile lor îi arată la un moment dat că CĂ NU ESTE NICIDECUM ÎNAFARA SAU ÎN MARGINEA LOR, CI ÎN MIJLOCUL LOR, acolo unde nimic nu se sfârşeşte (nimic nu este limitat) şi nimic nu începe... Căci seminţele sunt găsite din eternitatea din care venim şi ramurile creşterilor lor se împletesc cu rădăcinile, formând un drum infinit: în care nu ştim la început unde este sus şi jos, înainte şi înapoi, dreapta sau stânga, înalt sau jos - dar prin înţelegeri şi orientări le conştientizăm treptat, aşa cum ne şi trebuie, fără însă să ne deranjeze ceva - dar nici nu le percepem virtual, ci prin simţirea profundă a spiritului, prin disconfortul său, chiar dacă trecem de durerea corpului izbit din toate părţile de materia grea. Dacă nu trecem prin toate, la un moment dat simţim săritura peste trepte, iar conştiinţa ne cere să ne întoarcem să le parcurgem şi să le înţelegem. Le trăim cu toţii, pe toate, le conştientizăm la un loc şi le dezvoltăm în eternitatea în sânul căreia suntem şi spre ale cărei perpetue dezvoltări mergem, ajutându-ne permanent între noi…

Citatul de mai sus cred că l-aş interpreta prin a spune că ne cramponăm prea mult de formele existente azi, le înţepenim, le împietrim, tragem cu unghiile şi cu dinţii de ele, în loc să le trăim echilibrat, învăţând de la toate câte ceva, învăţând să le folosim echilibrat, la nevoie, la timpul lor, într-o intensitate care să ne ofere puterea de a le descoperi şi trăi pe toate, nicidecum unele să fie acoperite de altele.
Nu cred că cineva care a trăim cu adevărat experienţa lărgirii propriilor limite, până a nu le mai percepe pe altele, nu a simţit împletirile tuturor în fiecare moleculă a trăirii sale, a trecut pe lângă ele şi nu le mai consideră importante.
Aş zice că împletirile acestea, fără priorităţi atunci când nu trebuie, formează acel splendid peisaj al înţelegerilor - după ce percepem existenţele ca atare…
…Şi simt că nimic nu este oprit… suficient… limitat…
…Şi caut mai departe…

2 comentarii:

Vasile Dumitru spunea...

"le înţepenim, le împietrim, tragem cu unghiile şi cu dinţii de ele,"...

încercăm să ținem cât mai mult clipa, încărcată de miros, de sunete, de culori, de senzații...

Cristiana spunea...

Da, asta e partea frumoasă!!! dar mulţi trag cu dinţii de averi, funcţii, control, tot felul de alte "puteri"... Clipa aceea despre care spui tu este ceea ce ne odihneşte de zarva şi greutatea lumii... Şi eu o iubesc tare mult !!! :) !!!