HALLOWEEN, MALLEUS MALEFICARUM PENTRU COPIII DIN ZILELE NOASTRE…

Îmi cer scuze pentru întârzierea cu care prezint acest articol, dar totuşi nu este un bai prea mare, căci anumite cunoaşteri pot fi extinse mai multor feluri de evenimente ale vieţii noastre.

Mai ales când este vorba despre creşterea şi îndrumarea copiilor…

DE CE AM NUMIT ATÂT DE DRASTIC ACEST SCURT ARTICOL ??…

... pentru că, într-un fel, le pedepsim inconştient sufleţelele, folosind efectele unor pedepse medievale…

Mai mult, păstrăm din copilărie nuanţe foarte clare în suflet privind oameni şi evenimente legate de inconştienţa cu care continuăm cu toţii, mai mult sau mai puţin, să vehiculăm dispreţ, chiar injurii, provenite din superioritatea cu care privim oameni legaţi de subiecte grele, în care încă mai credem – chiar dacă nu ne gândim la ele des. Oriunde sunt şi oameni care se “ocupă” de lucrări bune şi rele, nici un domeniu al vieţii nefiind scutit de aşa ceva, după cum ştim bine acest lucru… 

Dar să revenim.

Da, felul în care se percepe azi acest Halloween este o sărbătoare a inducerii fricii în primul rând către copiii zilelor noastre… Maturitatea nu schimbă cu nimic toate cele din copilărie. Am întâlnit oameni maturi, clarvăzători şi terapeuţi remarcabili în felul lor care, fără să revină asupra încredinţărilor din copilărie, duc mai departe cu inconştienţă naivă această „sărbătoare”, asezonând-o doar cu fripturi la grătar şi o bere... 

Preluăm sărbători de dragul de a ne forma o imagine de modernism ce ar revoluţiona tradiţiile noastre, fără să ştim că, de fapt, asemenea sărbători sunt criminal-cosmetizate încă din sfârşitul mileniului I d.Ch., despre care nu ştim că desfăşurau o luptă acerbă a catolicismului contra celtismului. Şi azi oamenii se revoltă contra celtismului... 

Şi a dacismului în egală măsură… 

Într-un asemenea context, al artelor de sorginte celtică: filme, desene computerizate, muzică, dansuri, alte forme de tradiţie ale unui naturism înălţat… zic cu tot dragul din sufletul meu: Doamne ajută-le celor care ne-au adus din nou imaginile reale ale celtismului, deşi noi nu ştim, dar ne plac pentru că intuim adevărul din spatele imaginilor splendide, serafice, pline de elfi, de şuvoaie de energii sclipitor argintii-aurii ce reprezintă de fapt imaginile energiilor şi entităţilor ajutătoare descrise magistral de către profundele reprezentante ale unor tradiţii ucise de criminalii unor politici agresive duse împotriva umanităţii – nicidecum pentru “izbăvirea” ei…

…oare pe când valorizarea celor asemănătoare ale getismului dacismului) ???…

Doar pun aici câteva dintre linkurile care amintesc grozăvia unor vremuri trecute (???… oare??? …)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Halloween

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vr%C4%83jitoare

http://en.wikipedia.org/wiki/Malleus_Maleficarum

http://ro.wikipedia.org/wiki/Procesele_vr%C4%83jitoarelor_din_Salem

… de reflectat…

… fiecare după cum crede de cuviinţă…

De fapt, aşa cum se arată şi în textele ale căror linkuri sunt postate mai sus, totul a fost o luptă pentru putere între reprezentanţii vechilor “religii” care nu prea erau însă religii, după forma pe care au implementat-o organizatorii (autorităţile) politicilor religioase în ultimele două milenii, ci cu totul altceva. Şi de fapt au câştigat cei care au luptat – căci nici exponenţii înălţaţi ai celtismului, nici ai getismului (dacismului) nu au luptat cu adevărat pe tărâmul spiritual, ci doar s-au retras sau au tăcut în faţa tăvălugului despre care ştiau bine că va veni. Şi chiar au organizat un fel de rezistenţă: dar doar în felul despre care ştiau bine că va dăinui în pofida vicisitudinilor vremurilor, până la întoarcerea tuturor sufletelor către înălţarea spirituală de profundă şi subtilă calitate – comparativ cu grosierele maniere de a plivi grădina sufletului uman de către cei care aveau şi ei nevoie să-şi cunoască bolovanii sufletelor lor… 

Au rămas astfel în lume, bogat răspândite – dar discret pentru a respecta liberul arbitru al lumii, seminţele celor mai profunde sentimente umane, care azi, hrănite din belşug de energiile noi, ne scot la lumină curajul, bucuria de a trăi, frumuseţile cândva nebănuite ale sufletului uman. Amintirile timpurilor curate şi frumoase ne inundă azi şi nimeni nu le mai poate extermina din grădinile sufletelor noastre…

Azi ne împrăştiem serenitatea, omenia, demnitatea, curajul în lume – ne trăim clipă de clipă vieţile conştienţi de eternitatea din care venim şi către care ne îndreptăm, alegând să trăim cu pace în suflet 

Toţi, fără nici o excepţie, trecem prin grosier, grosolan pentru a ajunge la fin, subtil, diafan… la a nu mai confunda hotărârea de a nu renunţa la valorile umane – cu agresivitatea, grobianismul, cruzimea şi altele de acelaşi fel, care distrug umanitatea şi umanismul…

NUMAI CÂTEVA CUVINTE DESPRE HALLOWEEN: ALTFEL DECÂT CELE OBIŞNUITE

Din crâmpeiele unui film vizionat recent (dar nu mai ştiu cum se numea) am reţinut următoarea remarcă (aproximativ, citez din memorie): “Este grav că s-a denaturat sensul acestei sărbători atât de mult, căci era în trecut sărbătoarea celor care simţeau şi vorbeau cu sfinţii, cu cei trecuţi în ne-fiinţă.”

Criminalitatea susţinută din secolele anterioare a stricat sensul natural al omului normal în, şi prin intuiţiile sale, obligându-l la sperietură şi frică până la groază: dar o groază care de fapt atunci, în rădăcinile ei, nu era NICIDECUM DE OAMENI CU MULTISENZORIALUL DEZVOLTAT, ci de autorităţile care au impurificat imaginea vracilor şi clarvăzătorilor, şi au pedepsit cu deosebită cruzime pe toţi cei care dădeau dovadă chiar şi numai de inteligenţă… Şi ştim bine asta…

Azi obligăm drăgălaş copiii să adopte aceeaşi poziţie ca şi aceea a părinţilor şi bunicilor lor… îi îmbiem cu bomboane, biscuiţi, fructe, libertatea de a colinda pe străzi noaptea – ceea ce în alte situaţii nu le este posibil: au doar noaptea de Halloween şi noaptea Ajunului de Crăciun… în noaptea de Halloween îi determinăm subtil să-şi cultive în mod mascat frica unul altuia, şi toţi – copii, adulţi, bătrâni – unii altora. Sădim, şi consolidăm sperietură, frică, principiul (spunem: spiritul) conform căruia trebuie să ne fie frică de fantome, vrăjitoare… Adevărul despre evenimentul (de fapt şirul evenimentelor cu “vrăjitoarele” din Salem) nu îl cunosc decât poate 0,5% dintre americani şi nu mai spun nimic despre popoarele care preiau, gudurându-se total inestetic în jurul bocancilor lor, asemenea obiceiuri, fără să cunoască nici ele mai mult din cultura poporului admirat. 

Mă opresc aici, oferind doar un prilej de a reflecta (gândi !!!) asupra “sărbătorilor” pe care le preluăm inconştienţi din alte părţi, în loc să ne ridicăm la rang de sărbători naţionale mult-hulitele, ori privitele-cu-indiferenţă modernist-dispreţuitoare ale noastre sărbători străvechi… 

De fapt… nu mai este vremea să ascundem intuiţiile noastre, încredinţările, înclinaţiile, percepţiile noastre curente, extrasenzoriale. 

A venit vremea să înţelegem multe lucruri peste care am trecut cu vederea superficial până acum, provenite din basmele, miturile, legendele noastre din bătrâni:

– calul înaripat al unui Făt-Frumos (nicidecum la chip, ci la suflet…) înseamnă sufletul omului în călătorie astrală, care poate depăşi, prin cunoaşterea pe care acest fel de călătorie îl poate cu certitudine oferi, toate obstacolele vieţii, suflet care îşi transferă de la subconştient la conştient toate posibilităţile pe care le poate găsi în căutările subtilităţilor, sau chiar ale greutăţilor vieţii fizice; care pot ajuta în traversările unor evenimente grele: unde chiar şi cuvântul are putere, dacă îşi păstrează forma şi puterea din originile sale; neştiutorii dispreţuitori au numit astfel de exprimări “abracadabrante” aşa cum azi spunem dispreţuitor “bla-bla-bla”, copiind pe cei care nu au timp decât să-şi umple conturile cu bani pentru care nu au avut niciodată înclinaţie să muncească…

– “mătura” vrăjitoarelor reprezintă linia luminoasă a picioarelor care se deplasează rapid folosind mersul astral = plutitor la suprafaţa pământului şi apelor; o frumoasă exprimare a celtismului apare în opera puţin-preţuitului J.R.R. Tolkien , care subliniază acest aspect la elfi: atlanţii rămaşi în lume după ultima glaciaţiune, retraşi după ce şi-au împlinit sarcinile şi au lăsat în lume moştenirea lor preţioasă: (aproximativ, citez din memorie): Lumina stelelor le juca pe frunte şi în jurul picioarelor (lumina bleu-argintie asemănătoare felului în care azi noi percepem stelele);

– din aceeaşi rădăcină existenţială provine şi imaginea aripioarelor de la gleznele lui Hermes, curierul zeilor, care reprezintă acelaşi lucru: energiile astrale puternice, perceptibile la gleznele acestui reprezentant al Călătorilor (emisarilor) Moşilor. De multe ori Moşii (Vracii, Şamanii, Bătrânii, Patriarhii – în exprimările altor popoare) au fost asimilaţi Zeilor – exprimarea popoarelor migratoare care au pierdut contactele cu Moşii popoarelor lor, rămânând cu intuiţii transformate în superstiţii: denaturând grosier realitatea înconjurătoare. 

Vom avea suficient timp să mai discutăm despre asemenea lucruri, în extensiile studiilor despre călătoriile astrale. Ele ne arată cât se poate de clar că nu trebuie să renunţăm la sărbătorile noastre tradiţionale, ale fiecărui popor în parte, ci doar să decopertăm uşor vălul care le acoperă adevărul, frumuseţea, echilibrul învăţăturilor străvechi…
______________

Ulterior am scris şi articolul https://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro/2015/11/cateva-cuvinte-in-plus-despre-halloween.html 

________________

Pentru cultura noastră: http://karina-lumeanoastra.blogspot.ro/2013/11/de-ce-sint-incendiate-bibliotecile-de.html