"DANSUL" VIEŢII SI AL MORŢII

Suntem spirite întrupate.
Avem multă evoluţie în spate, suntem puternici şi mai ales avem multă experienţă. Întruparea repetată este o cale de perfecţionare continuă a manifestărilor spiritului, în condiţii diferite de trai, pe măsura creşterii experienţei totale: la nivele diferite de vibraţie, în zone diferite ale aceluiaşi univers, în dimensiuni spaţio-temporale diferite, în universuri diferite:
- în universuri de manifestare directă, nemijlocită;
- în universuri de manifestare prin intermediul unor sisteme corporale ce ţin cont de realitatea spaţială şi temporală locală (planetară, stelară, galactică).
Spiritele vin la întrupare motivate, încrezătoare în viaţa şi puterile lor. Ele nu sunt slabe, mici, nepricepute, ci corpurile lor sunt create astfel încât să se dezvolte treptat, pe o anumită perioadă de timp - timp în care, prin educaţie, dar mai ales prin radiaţia energo-materială-informaţională, ele se adaptează realităţii planetare, sociale şi biosistemice specifice momentului intrării la întrupare.
Întruparea este specifică universurilor de manifestare prin intermediul sistemelor corporale.
Sistemele corporale sunt conglomerate energo-materiale activate de radiaţia spiritului, reprezentând în mod explicit formele de irumpere în materii şi energii planetare a forţelor spirituale energetice interioare.
Sistemul corporal uman pe care îl cunoaştem azi (la fel ca şi corpurile tuturor vieţuitoarelor terestre) este o formă corporală specifică unei zone largi a Universului Fizic Solid, în care spiritele:
- învaţă sau perfecţionează elementele bazale ale manifestărilor lor: adică, cu care se întâlnesc pentru prima oară sau pe care le cunosc - dar le aplică pentru prima oară: în condiţiile energo-materiale ale acestui punct universic în care se află Pământul acum;
- activează ca ajutători ai celor dintâi, ajutători aflaţi pe trepte piramidale de evoluţie, putând astfel să se ajute reciproc să aprofundeze o multitudine de elemente de evoluţie primară.

Sunt două feluri de întrupare şi de lucrare a unui spirit care ajunge în faza de întrupare pentru manifestare curentă pe - sau în jurul unei planetei. Vom vedea în viitor că mai sunt şi alte forme, dar deocandată să ne oprim la cele pe care le cunoaştem deja, în linii mari:
A. Întrupare directă în corp astral - cunoscută sub denumirea de fantomă sau entitate de lumină - denumire provenită de la luminozitatea puternică emisă de structurile corporale de vibraţie mult mai mare decât aceea a mediului planetar pământean pe care îl percepem în mod curent, cu structurile senzoriale ale corpului nostru fizic solid. Ea este hotărâtă să devină modalitate de manifestare a spiritului în mediul unei planete atunci când spiritul lucrător are sarcină generală în mediul planetar (ori stelar, ori galactic) - lucrare care se face însă pornind de la gestionarea unui sistem corporal fluidic specific unei planete şi mai ales specific creatorilor conştienţi care trăiesc pe planetă. Aceştia învaţă direct sau - în epoci de vibraţie foarte joasă, aşa cum este aceea pe care o traversăm acum - păstreză informaţiile însubconştientul lor (prin memoriile corpurilor fluidice din sistemul lor corporal), în vederea studiilor ulterioare: sunt aşadar, în egală măsură, şi elemente de sarcină a entităţilor astrale, şi cunoaşteri/aplicaţii ale creatorilor conştienţi, după cum le cer sarcinile lor de evoluţie. Aşadar există o similaritate de cunoaştere şi sarcină pentru entităţi astrale şi întrupaţi, pentru care există o similaritate de compunere a sistemelor corporale comune entităţilor astrale şi oamenilor (creatorii conştienţi actuali a Pământului) pe segmentul format din: corp astral, corp mental, corp cauzal, corp spiritual (sau buddhic) şi corp dumnezeiesc (sau atmic) cu diviziuni specifice evoluţiei spiritului şi gradului de complexitate a sarcinilor sale: corpul enesic şi corpul supra-enesic. Oamenii mai au în plus doar corpul eteric sau vital - care vitalizează corpul solid, corpul de manifestare al omului pe Pământ.
Este necesar ca lucrările de natură planetară, sau stelară, sau galactică să fie percepute în universalitatea lor, îndiferent dacă ele se referă la lucrări de natură materială (întreţinerea structurilor universice care ajută toţi întrupaţii în evoluţiile lor personale), sau emoţională (specifice echilibrărilor emoţionale umane sau ale oricăror întrupaţi din biosistemul planetar - planete şi animale deopotrivă), sau vibraţional (radiant sun formă de lumină, sunet, deformări plastice sau elastice ale câmpurilor prin fronturi vibraţionale, etc.).
Toate au ca scop crearea unui volum uriaş de cunoaştere, de care fiecare om este mai mult sau mai puţin conştient, numind concret ceea ce simte într-un fel sau altul, şi care va constitui punctul de pornire în studii pentru înţelegeri din ce în ce mai profunde pe măsura derulării evoluţiilor.
B. Întrupare în corp fizic solid, prin ceea ce azi numim naştere.
Din întruparea în corp fizic solid se poate părăsi linia de destin, pentru a rămâne entitate astrală, după o perioadă calculată în funcţie de necesităţile întrupării în corp solid. Spiritul se va manifesta în continuare ca entitate astrală ajutătoare pentru segmentul social în care s-a manifestat anterior, indiferent dacă a fost născut sau nu ca om. Momentul de întrupare, de luare în posesie a corpului (a sistemului său corporal, de fapt) este chiar momentul fecundării ovulului, pentru care spiritul a participat intens la pregătirile de întrupare, înainte chiar de fecundare.
Neavând o educaţie corespunzătoare înţelegerii complexităţii acestui eveniment, la pierderea sarcinii sau copilului născut părinţii suferă mult. De multe ori, părinţii chiar cred că un copil este o creaţie pur umană, proprie, neştiind că este o întrupare a unui spirit evoluat. Suferă şi societatea prin compătimire îndelungată: este dreaptă compasiunea în acest caz, căci suferinţa oamenilor este reală, chiar dacă se datorează necunoaşterii. Aşa cum nu ştim că suntem legaţi cu toţii prin fire nevăzute, că nu suntem separaţi unii de alţii, tot aşa trebuie să ştim că nu suntem despărţiţi niciodată, de nimeni, fie ei oameni de care ne leagă iubire sau ură...
Şi tot intuitiv, lumea susţine pe cei în suferinţă să treacă peste necaz, durere, şi se detaşează de aceia care duc suferinţa la nesfârşit, fără să-şi dorească să continue viaţa cu ceea ce ea le oferă în continuare. Dar totul este spre învăţătură - o învăţătură care se derulează într-un mod extrem de complex, în timpul şi mai ales după terminarea destinelor - şi învăţăm astfel să ne echilibrăm, pentru ca viitorul să nu ne mai înlănţuie cu stagnări, ci cu creaţie şi echilibru stabil, indiferent de situaţiile trăite.
În cazul unor entităţi care se manifestă prin corp astral, provenit din sistem corporal cu corp solid, sunt necesare mai multe precizări:
- se crează o legătură puternică cu părinţii, cu societatea şi cu elementele de evoluţie pe care momentul intrării în spaţiul matern le punctează, din latenţa lor anterioară;
- în baza acestei legături, se crează o linie de activitate spirituală (lucrare, comunicare, relaţionare), la care cu toţii au destin de participare (întrupaţi şi entităţi au sarcină de colaborare pentru realizarea unor elemente necesare familiei şi societăţii în care ea activează curent).
Legăturile de acest fel - între entitatea devenită astfel astrală şi oamenii din mijlocul cărora vine - se menţin de multe ori prin crearea, dezvoltarea şi întreţinerea unor cordoane fluidice între corpurile entităţii şi cele ale unui întrupat - nu neapărat mamă, nu neapărat părinte, nu neapărat cineva din familie. Ceea ce este bine de ştiut în plus, însă specific întrupărilor normale, în care şi copilul, şi mama rămân în întrupare, este faptul că mama este purtătoarea corpurilor spirituale ale copilului (corpul spiritual (sau buddhic), corpul dumnezeiesc (sau atmic) şi, după caz, corpul enesic şi corpul supraenesic). În cazul în care copilul rămâne în viaţă, el îşi recuperează corpurile spirituale de la mama sa în jurul vîrstei de 6-8 ani (media este 7 ani la toate populaţiile spirituale umane pământene). Astfel de termene ţin de necesităţile de destin, de ajutor, de puterea de conştientizare a întrupaţilor, sau a momentului dezvoltării sociale locale. Dacă mama părăseşte destinul şi rămâne copilul în viaţă, ea poate rămâne în corp astral fiind în continuare păstrătoarea corpurilor spirituale ale copilului; sau, dacă ea trebuie să părăsească Universul Fizic Solid, corpurile copilului (sau, după caz, ale copiilor săi mici) sunt preluate de o rudă, sau un alt spirit ajutător întrupat, sau entitate astrală ajutătoare.
După cum se vede, nimeni nu rămâne "pe drumuri", suntem împreună, nu părăsim şi nici nu suntem părăsiţi cu adevărat. Nu suntem singuri pe lume - nici nu lăsăm singur pe cineva, în această lume…
Dar în cazul cînd spiritul copilului îşi părăseşte corpul solid, puterea spiritului se manifestă plenar imediat, se întăreşte repede şi îşi poate recupera corpurile spirituale aflate în păstrarea mamei.
Prin legătura astfel creată, are loc primirea subconştientă a noutăţilor de evoluţie, din partea entităţii devenite astrale, în familia rămasă în viaţă. Sunt noutăţi pe care familia în principal este - sau trebuie să fie anticipativ conectată: ulterior, conştientul, ajutat şi de impulsuri din mediul de trai, va fi treptat activat, nu brusc, direct din mediul de trai. Este cazul destinelor unor spirite aflate în:
- lucrări complexe, total sau doar părţi ale unor lucrări complexe, pentru spirite care învaţă să se integreze în lucrări de o mare complexitate; de regulă, toţi oamenii sunt actualmente angrenaţi în activităţi complexe, chiar dacă cu greu ne vine să credem acest lucru;
- destine de platformă = odihnă, dar o odihnă activă pentru cei deja întrupaţi: părinţi, fraţi, alte rude.
Pentru cei care ies din întrupare, rămânând entităţi astrale ajutătoare, este necesară o perioadă de întărire a structurilor corpului lor astral, care devine acum corp de manifestare. Corpul astral, cu care călătorim în stare de vis, nu este un corp de manifestare, ci numai un corp de circulaţie (dar cu particularităţi pe care le vom discuta cu alt prilej). Depărtarea entităţii - doar pentru o vreme scurtă - de familia sa terestră, pentru a-şi întări corpul nou de manifestare, poate conduce la simţirea, din subconştient, de părăsire totală, ceea ce atrage o durere şi mai profundă, a mamei în special. Momentul de revenire a entităţii întărite lângă fosta sa familie, vibraţia sa foarte puternică, comparativ cu aceea a oamenilor şi a mediului ambiant, conduce la simţirea unui confort spiritual, declanşator al liniştirii mamei şi astfel a întregii familii.
Pentru mamă este necesară o compasiune echilibrată, este necesară învăţătura - care în curând va deveni, de altfel, de nivel societar - a felului în care se desfăşoară destinul tuturor spiritelor întrupate, indiferent de felul în care se manifestă ele. Pentru toată lumea este necesară înţelegerea felului în care se derulează conlucrările între oameni şi entităţi, înlăturarea fricii de entităţi, a ideilor preconcepute şi a confuziilor - un ocean de nedreptate în care ne scăldăm azi...
Este necesară de asemenea înţelegerea rădăcinilor spirituale ale bolilor congenitale, ale malformaţiilor, ale devierilor de destine din perioada anterioară: nicidecum proiecţii ale unor prezumtive păcate, ci ramificaţii ale ultimelor milenii de muncă brută forţată, de relaţii brutale, lipsa de comunicare, de relaţionare, dezvoltarea permanentă a creativităţii umane.
Si mai sunt încă multe necesităţi de înţelegere, din nefericire...
La rândul lor, astfel de entităţi astrale sunt ajutate de societatea aparent părăsită în aprofundarea percepţiilor legate de subtilităţile trăirilor unor segmente ale ei; entităţile astrale trăiesc ele însele şi participă la aprofundarea de cauzalităţi particulare ale destinelor umane, în cadrul cărora, cu percepţiile lor mult mai detaliate şi profunde, pot ajuta oamenii prin vibraţiile lor înalte, pot mlădia relaţii în societatea familială, pot impulsiona forme de creaţie specifice unui punct spaţio-temporal al evoluţiilor comunităţii întrupate.

***

Un om cu un suflet urias va transmite si el, voua, acum urmatoarele cuvinte:
Să iubim şi să încurajăm pe toate acele femei care au pierdut un copil drag, căci sunt atât de puternice!!! Sunt atât de curajoase să treacă prin toate câte au fost, ca să ajungem aici şi acum... Fără ele, lumea ar fi ca şi cum ar fi fără Dumnezeu, căci ele pot să ofere în continuare atâta dragoste oamenilor!! Fără zâmbetul lor, Pământul ar fi aşa cum este Sahara...

***

Ei - copiii, fraţii, părinţii, prietenii aparent plecaţi - sunt lângă voi, sunt lângă noi, CU noi, uriaşe entităţi radiante, cu o lumină care ne dă tuturor putere, chemare către ducerea la bun sfârşit a tuturor sarcinilor pe care le avem pe acest Pământ!! Ele sunt cele care ne şoptesc la ureche şi ne mângăie în ceasurile de restrişte, de durere sau de neputinţă, ne dau tuturor putere să mergem mai departe. Nu sunt îngeraşi pufoşi şi neputincioşi, ci fiinţe radiante de forţă cu care suntem în stare să ducem şi să ridicăm această lume, pentru ca ea să fie mai departe minunea care a fost odată... şi încă de o mie de ori mai frumoasă şi mai puternică!!