"... Lumea s-a schimbat...
O simt in apa...
O simt in pamant...
O miros in aer... "
Cuvintele Doamnei Luminii... Lady Galadriel... din filmul Stapanul Inelelor... In cartile lui J.R.R. Tolkien de fapt au fost spuse de catre batranul ent ArboreBarbos, traitorul vremurilor pentru ei, cei de atunci, de mult apuse... si nu mai era nimeni ca si ei, care sa-si aminteasca...
Daca parafrazez aceste cuvinte, pot sa spun ca multe dintre cele care au fost - pentru noi, oamenii de acum, nu mai sunt... DAR MULTI OAMENI INCA MAI TRAIESC DUPA REGULILE VECHI...
Si da, vrem sa ne schimbam.. Chiar este vremea schimbarilor... chiar se simte schimbarea in aer, in ape, in tot ceea ce ne inconjoara... mai ales in lumina care ne invaluie, desi nu ii vedem noile valente...
Se simte schimbarea in OAMENI...
Noi inca ne mai amintim... Invatam istorie umana contemporana (adica cam de pe la cateva mii de ani de la potop incoace) si, de fapt, este singurul lucru de care ne mai amintim. si doar pe aceasta cale.. Nu avem alte repere, iar intuitia - singurul nostru reper general, nu ne-a fost lasata spre invatatura: divinitatea ne-a lasat-o - sa ne-o pastram, sa ne-o dezvoltam... dar noi, oamenii, ne-am furat-o si ne-o furam in continuare. Cei care au luptat pentru ea au fost omorati sau chinuti, pentru ca nimeni sa nu mai indrazneasca s-o faca altcandva...
Homo homini lupus...
Azi ne trezim goi si flamanzi, in intuneric si singuratate. Si nu e nimeni care sa ne spuna ceva. Unii nici nu au nevoie sa le spuna cineva: pentru ei sa-si gaseasca calea este ceva firesc. Nu se simt bine cumva - cauta altceva. Cauta pana ce se simt bine. Un bine care vine din creatie: fie ea materiala, fie intelectuala - caci oricare din aceste cai poate conduce la intelegerea lumii in care traim.
Evolutia nu ne cere in mod expres sa il cautam doar pe Dumnezeu in viata. Vremurile care vin - vin implacabil si ne demonstreaza ca cel care doar il cauta pe Dumnezeu si nu cauta viata sub toate aspectele ei - nu l-au gasit pe Dumnezeu. Te intrebi frumos, fara sa vrei sa jignesti pe cineva: cel care spune ca suntem Dumnezeu - greseste??!! Cel care spune ca suntem parte din Dumnezeu - greseste??!! Dar cel care spune ca suntem prea neinsemnati pentru ca Dumnezeu sa vada acest "colt" pierdut de galaxie, in imensitatea universului ??!!..
Ce simtim??!!
Asta este problema: ce simtim??!!
CE SIMTIM?
Depinde ce simtim fiecare dintre noi. Ce ne determina sa intelegem, sa cuprindem, sa avem, sa simtim... Fiecare se schimba dupa cum simte: dupa cum este societatea, dupa cum este familia, dupa cum este si tanjeste sa fie el personal. Din nefericire, nu prea intelegem faptul ca fiecare om are viziunea sa interioara, conform careia actioneaza - indiferent ce teluri il anima. Odata ajuns acolo, la telul sau - rapid sau lent - isi poate da seama ca, daca i-a luat o viata intreaga (sau doar cea mai mare parte a vietii sale), atunci va fi multumit de ceea ce a realizat si va intelege ca de acolo se poate privi mai departe: dar revine - poate - copiilor, nepotilor sai sa "duca visul mai departe"... cuiva, oricui...
Daca a strabatut rapid cai care au dus imediat la realizarea visului, nemultumirea pentru "doar atat" sau apetitul pentru "mult mai mult" vine fara intarziere... Isi simte nemultumire... Ar trebui sa inteleaga ca nu este aceea calea lui, dar simte ca, chiar din ceea ce a realizat, poate sa porneasca pe un alt drum: impartirea biblica a averii saracilor si urmarirea caii spirituale: o cale perceputa de altii ca fiind "sacrificiala" - dar pe care omul nu o considera chiar sacrificiala, ci mai curand corectiva si creatoare de impuls pentru a merge mai departe.
Pe acelasi fel de cale, alt om poate sa simta bucurie pentru tot ceea ce a realizat si sa inteleaga ca poate merge mai departe, chiar prin faptul ca a acumulat avere imensa, care ii creaza venit in continuare - un venit de care el nu mai are neaparata nevoi: exemplul lui Ben Hur, magnatul care isi foloseste averea pentru a crea cale de acces crestinismului in Roma. In zilele noastre - cei care investesc in curatirea planetei, in sanatate publica, in crearea de fundatii pentru cultura si spiritualitate.
Cei care sunt agresivi si acaparatori nu isi dau seama, de fapt, ca resursele lor sunt baza saracirii popoarelor, baza crearii si intretinerii focarelor de razboi, imoralitate, distrugerea ecosistemelor locale sau a biosistemului general planetar. Din care chiar ei traiesc, se alimenteaza permanent; este calea celui care este lasat sa se hraneasca cu distrugerea si, in viitorul evolutiilor sale, parerea de rau pe care o vor resimti ulterior acestui destin le va crea - asa cum spuneam si anterior acestui articol - antrenarea definitiva (doar cu retusuri) pe calea altruismului definitiv.
Se spune ca cei care sufera acum - platesc fapte din trecut grele, agresive, la adresa popoarelor din care au facut parte. De fapt, aceia si-au invatat lectia si sunt acum exact aceia care strang averi si le pun la dispozitia unor fapte general caritabile, sau care sprijina pe orice cale desfasurarea civilizatiei umane. Adica invata sa vireze catre umanitate, sa deturneze puterea lor de trai catre fapte bune.
Este insa timpul in care alte spirite vin la intrupare pentru a invata aceeasi lectie, altii care invata in acelasi fel (mai mult sau mai putin decat cei din trecut). Este un motiv in plus (printre multe altele) pentru care ni se spune sa nu judecam pe altii.
De fapt este o gestionare a resurselor energetice pe care le avem, cu care, conform evolutiei noastre, putem sa contribuim la generarea unor manifestari creatoare sau, din contra: distructive. Aceleasi resurse pot fi intr-o etapa a evolutiilor noastre creatoare (si concret creationist, si in planul emotional, mental si cauzal, toate contribuind la intelegerea profunda a trairilor umane), dar in alta etapa - distructive, necesar a fi inlocuite pornind de la nivelul general al societatii si mergand la nivelul fiecarui om, dupa puterile sale personale. Exemplul cel mai frecvent pe care il dau este acela arhicunoscut al muschetarilor - al lui Aramis in principal: muschetarul care dupa batalie, duel, aparari de tot felul (partea pozitiva a luptatorului) punea haina de preot si oficia ca atare. Azi se considera ca un preot nu poate lua sub nici o forma viata unui om - dar in trecutul medieval apararea si curajul era lectia de viata a umanitatii. Depasirea acestui concept aduce insa in prim plan de multe ori preoti agresivi - care sunt ALTE spirite ce nu si-au trait neputintele inca, care vor invata din ceea ce fac - sa nu mai faca niciodata... Fiecare om reprezinta un spirit care intra in autocunoasterea propriilor neputinte in epoci diferite, dupa cum i se creaza conditiile de manifestare cele mai apropiate de subtilitatea neputintelor sale. Este un element foarte complex, a carui detaliere poate face subietul unei carti destul de groase...
Avem insa resurse inepuizabile sa facem tot ce poate fi mai bun, mai frumos, mai complex. Da, avem putere sa facem foarte multe lucruri, de-a lungul orelor unei singure zile, care sa ne dovedeasca faptul ca ne temem de complexitate - dar o traim fara sa constientizam acest lucru, de foarte multe ori. Avem nevoie sa ni se spuna ca suntem Dumnezeu si atunci chiar ne dam seama ca putem face o sumedenie de lucruri, chiar cu usurinta, chiar cu placere. Chiar daca ni se spune ca suntem doar parte din Dumnezeu - este deja increderea castigata. Daca ni se spune ca nu trebuie sa ne rugam la Dumnezeu sa ne dea ceva, ci sa multumim pentru ca ne-a si dat - constientizam ca avem - dar doar nu stiam ca avem. Deodata se destinde ceva in noi, si fruntea se lumineaza, sufletul se improspateaza, mintea se clarifica... Nu mai exista bariere, nu mai exista decat puterea cu care gasim imediat calea spre rezolvare, sau poate doar numai catre acceptarea ca acel lucru dorit poate sa astepte, ca orice fel de conditii care il genereaza se "coc" si totul poate sa se faca, daca muncim cu tragere de inima, relationam frumos cu oamenii, comunicam echilibrat si inteligent.. PUTEM si puterea a fost acolo si noi nu am stiut.
Nu suntem copiii pacatului, dar gresim pentru ca suntem oameni. Este dumnezeieste doar sa ne straduim si asta putem sa facem. Si cu cat suntem mai putin pretentiosi, cu atat lucrurile par sa se rezolve de la sine. Ne dam seama cum simtim ca lumea poate fi traita simplu, frumos, acceptand ca societatea poate fi purtatoare si de lucruri bune, si de lucruri rele, noi trebuie doar sa alegem pe cele bune. Intelegem ca entitatile cele mai inaltate nu sunt cele care nu cunosc decat pe cele bune - ele cunosc si pe cele bune, si pe cele rele - dar aleg sa le faca doar pe cele bune.
ALEGEM.
Toata viata facem alegeri. Ele ne conduc la schimbari. Tot ceea ce facem este sa alegem ceea ce se armonizeaza cu dorintele noastre, cu incredintarile noastre. Cu cat ele sunt mai morale, cu atat interiorul nostru, subconstientul nostru este mai elastic, mai relaxat. Simtim ca parca si oasele se destind, ca mainile se intind asa cum se deschide o floare catre lumina zilei!! Cu cat ceva este impotriva lui - cu atat frica, nemultumirea, cautarea disperata sau chiar numai infrigurata se instaleaza la bordul unei nave care nu mai are carma, motorul da rateuri, sparturile se largesc, pasagerii urla disperati.. Si raspunderea drumului este a noastra... a fiecaruia dintre noi..
Nu este un fel de raspundere de genul acela "Lumea este in schimbare si depinde de fiecare dintre noi sa lumea asta sa se inalte sau nu!!" Poate unii exagereaza pentru a ne urni din loc, din nepasarea unora, din deznadejdea altora... Si de multe ori echilibrul este confundat cu nepasarea sau deznadejdea: extremele se ating si se impiedica una pe alta sa se inalte, sa deschida cercul si sa irumpa in spirala. Ne ajutam unii pe altii sa intelegem ca sunt mari deosebiri intre echilibru si nepasare, intre echilibru si deznadejde. Alura poate fi aceeasi - ceea ce simtim in sufletele noastre este cu totul deosebit. Fiecare dintre noi stim bine ce este in sufletul sau. Si tocmai de aceea fiecare dintre noi putem sa schimbam ceva catre echilibru, iesind din sarabanda fricilor, temerilor, neputintelor de tot felul: inlocuindu-le cu creatie, cu curatenie - materiala si sufleteasca - cu incredere, cu dragoste de viata, de bucuriile acelea marunte de fiecare zi, cu vorbe bune, cu un zambet si o imbratisare calda.
Pentru oricine.
Pentru toata lumea.
O simt in apa...
O simt in pamant...
O miros in aer... "
Cuvintele Doamnei Luminii... Lady Galadriel... din filmul Stapanul Inelelor... In cartile lui J.R.R. Tolkien de fapt au fost spuse de catre batranul ent ArboreBarbos, traitorul vremurilor pentru ei, cei de atunci, de mult apuse... si nu mai era nimeni ca si ei, care sa-si aminteasca...
Daca parafrazez aceste cuvinte, pot sa spun ca multe dintre cele care au fost - pentru noi, oamenii de acum, nu mai sunt... DAR MULTI OAMENI INCA MAI TRAIESC DUPA REGULILE VECHI...
Si da, vrem sa ne schimbam.. Chiar este vremea schimbarilor... chiar se simte schimbarea in aer, in ape, in tot ceea ce ne inconjoara... mai ales in lumina care ne invaluie, desi nu ii vedem noile valente...
Se simte schimbarea in OAMENI...
Noi inca ne mai amintim... Invatam istorie umana contemporana (adica cam de pe la cateva mii de ani de la potop incoace) si, de fapt, este singurul lucru de care ne mai amintim. si doar pe aceasta cale.. Nu avem alte repere, iar intuitia - singurul nostru reper general, nu ne-a fost lasata spre invatatura: divinitatea ne-a lasat-o - sa ne-o pastram, sa ne-o dezvoltam... dar noi, oamenii, ne-am furat-o si ne-o furam in continuare. Cei care au luptat pentru ea au fost omorati sau chinuti, pentru ca nimeni sa nu mai indrazneasca s-o faca altcandva...
Homo homini lupus...
Azi ne trezim goi si flamanzi, in intuneric si singuratate. Si nu e nimeni care sa ne spuna ceva. Unii nici nu au nevoie sa le spuna cineva: pentru ei sa-si gaseasca calea este ceva firesc. Nu se simt bine cumva - cauta altceva. Cauta pana ce se simt bine. Un bine care vine din creatie: fie ea materiala, fie intelectuala - caci oricare din aceste cai poate conduce la intelegerea lumii in care traim.
Evolutia nu ne cere in mod expres sa il cautam doar pe Dumnezeu in viata. Vremurile care vin - vin implacabil si ne demonstreaza ca cel care doar il cauta pe Dumnezeu si nu cauta viata sub toate aspectele ei - nu l-au gasit pe Dumnezeu. Te intrebi frumos, fara sa vrei sa jignesti pe cineva: cel care spune ca suntem Dumnezeu - greseste??!! Cel care spune ca suntem parte din Dumnezeu - greseste??!! Dar cel care spune ca suntem prea neinsemnati pentru ca Dumnezeu sa vada acest "colt" pierdut de galaxie, in imensitatea universului ??!!..
Ce simtim??!!
Asta este problema: ce simtim??!!
CE SIMTIM?
Depinde ce simtim fiecare dintre noi. Ce ne determina sa intelegem, sa cuprindem, sa avem, sa simtim... Fiecare se schimba dupa cum simte: dupa cum este societatea, dupa cum este familia, dupa cum este si tanjeste sa fie el personal. Din nefericire, nu prea intelegem faptul ca fiecare om are viziunea sa interioara, conform careia actioneaza - indiferent ce teluri il anima. Odata ajuns acolo, la telul sau - rapid sau lent - isi poate da seama ca, daca i-a luat o viata intreaga (sau doar cea mai mare parte a vietii sale), atunci va fi multumit de ceea ce a realizat si va intelege ca de acolo se poate privi mai departe: dar revine - poate - copiilor, nepotilor sai sa "duca visul mai departe"... cuiva, oricui...
Daca a strabatut rapid cai care au dus imediat la realizarea visului, nemultumirea pentru "doar atat" sau apetitul pentru "mult mai mult" vine fara intarziere... Isi simte nemultumire... Ar trebui sa inteleaga ca nu este aceea calea lui, dar simte ca, chiar din ceea ce a realizat, poate sa porneasca pe un alt drum: impartirea biblica a averii saracilor si urmarirea caii spirituale: o cale perceputa de altii ca fiind "sacrificiala" - dar pe care omul nu o considera chiar sacrificiala, ci mai curand corectiva si creatoare de impuls pentru a merge mai departe.
Pe acelasi fel de cale, alt om poate sa simta bucurie pentru tot ceea ce a realizat si sa inteleaga ca poate merge mai departe, chiar prin faptul ca a acumulat avere imensa, care ii creaza venit in continuare - un venit de care el nu mai are neaparata nevoi: exemplul lui Ben Hur, magnatul care isi foloseste averea pentru a crea cale de acces crestinismului in Roma. In zilele noastre - cei care investesc in curatirea planetei, in sanatate publica, in crearea de fundatii pentru cultura si spiritualitate.
Cei care sunt agresivi si acaparatori nu isi dau seama, de fapt, ca resursele lor sunt baza saracirii popoarelor, baza crearii si intretinerii focarelor de razboi, imoralitate, distrugerea ecosistemelor locale sau a biosistemului general planetar. Din care chiar ei traiesc, se alimenteaza permanent; este calea celui care este lasat sa se hraneasca cu distrugerea si, in viitorul evolutiilor sale, parerea de rau pe care o vor resimti ulterior acestui destin le va crea - asa cum spuneam si anterior acestui articol - antrenarea definitiva (doar cu retusuri) pe calea altruismului definitiv.
Se spune ca cei care sufera acum - platesc fapte din trecut grele, agresive, la adresa popoarelor din care au facut parte. De fapt, aceia si-au invatat lectia si sunt acum exact aceia care strang averi si le pun la dispozitia unor fapte general caritabile, sau care sprijina pe orice cale desfasurarea civilizatiei umane. Adica invata sa vireze catre umanitate, sa deturneze puterea lor de trai catre fapte bune.
Este insa timpul in care alte spirite vin la intrupare pentru a invata aceeasi lectie, altii care invata in acelasi fel (mai mult sau mai putin decat cei din trecut). Este un motiv in plus (printre multe altele) pentru care ni se spune sa nu judecam pe altii.
De fapt este o gestionare a resurselor energetice pe care le avem, cu care, conform evolutiei noastre, putem sa contribuim la generarea unor manifestari creatoare sau, din contra: distructive. Aceleasi resurse pot fi intr-o etapa a evolutiilor noastre creatoare (si concret creationist, si in planul emotional, mental si cauzal, toate contribuind la intelegerea profunda a trairilor umane), dar in alta etapa - distructive, necesar a fi inlocuite pornind de la nivelul general al societatii si mergand la nivelul fiecarui om, dupa puterile sale personale. Exemplul cel mai frecvent pe care il dau este acela arhicunoscut al muschetarilor - al lui Aramis in principal: muschetarul care dupa batalie, duel, aparari de tot felul (partea pozitiva a luptatorului) punea haina de preot si oficia ca atare. Azi se considera ca un preot nu poate lua sub nici o forma viata unui om - dar in trecutul medieval apararea si curajul era lectia de viata a umanitatii. Depasirea acestui concept aduce insa in prim plan de multe ori preoti agresivi - care sunt ALTE spirite ce nu si-au trait neputintele inca, care vor invata din ceea ce fac - sa nu mai faca niciodata... Fiecare om reprezinta un spirit care intra in autocunoasterea propriilor neputinte in epoci diferite, dupa cum i se creaza conditiile de manifestare cele mai apropiate de subtilitatea neputintelor sale. Este un element foarte complex, a carui detaliere poate face subietul unei carti destul de groase...
Avem insa resurse inepuizabile sa facem tot ce poate fi mai bun, mai frumos, mai complex. Da, avem putere sa facem foarte multe lucruri, de-a lungul orelor unei singure zile, care sa ne dovedeasca faptul ca ne temem de complexitate - dar o traim fara sa constientizam acest lucru, de foarte multe ori. Avem nevoie sa ni se spuna ca suntem Dumnezeu si atunci chiar ne dam seama ca putem face o sumedenie de lucruri, chiar cu usurinta, chiar cu placere. Chiar daca ni se spune ca suntem doar parte din Dumnezeu - este deja increderea castigata. Daca ni se spune ca nu trebuie sa ne rugam la Dumnezeu sa ne dea ceva, ci sa multumim pentru ca ne-a si dat - constientizam ca avem - dar doar nu stiam ca avem. Deodata se destinde ceva in noi, si fruntea se lumineaza, sufletul se improspateaza, mintea se clarifica... Nu mai exista bariere, nu mai exista decat puterea cu care gasim imediat calea spre rezolvare, sau poate doar numai catre acceptarea ca acel lucru dorit poate sa astepte, ca orice fel de conditii care il genereaza se "coc" si totul poate sa se faca, daca muncim cu tragere de inima, relationam frumos cu oamenii, comunicam echilibrat si inteligent.. PUTEM si puterea a fost acolo si noi nu am stiut.
Nu suntem copiii pacatului, dar gresim pentru ca suntem oameni. Este dumnezeieste doar sa ne straduim si asta putem sa facem. Si cu cat suntem mai putin pretentiosi, cu atat lucrurile par sa se rezolve de la sine. Ne dam seama cum simtim ca lumea poate fi traita simplu, frumos, acceptand ca societatea poate fi purtatoare si de lucruri bune, si de lucruri rele, noi trebuie doar sa alegem pe cele bune. Intelegem ca entitatile cele mai inaltate nu sunt cele care nu cunosc decat pe cele bune - ele cunosc si pe cele bune, si pe cele rele - dar aleg sa le faca doar pe cele bune.
ALEGEM.
Toata viata facem alegeri. Ele ne conduc la schimbari. Tot ceea ce facem este sa alegem ceea ce se armonizeaza cu dorintele noastre, cu incredintarile noastre. Cu cat ele sunt mai morale, cu atat interiorul nostru, subconstientul nostru este mai elastic, mai relaxat. Simtim ca parca si oasele se destind, ca mainile se intind asa cum se deschide o floare catre lumina zilei!! Cu cat ceva este impotriva lui - cu atat frica, nemultumirea, cautarea disperata sau chiar numai infrigurata se instaleaza la bordul unei nave care nu mai are carma, motorul da rateuri, sparturile se largesc, pasagerii urla disperati.. Si raspunderea drumului este a noastra... a fiecaruia dintre noi..
Nu este un fel de raspundere de genul acela "Lumea este in schimbare si depinde de fiecare dintre noi sa lumea asta sa se inalte sau nu!!" Poate unii exagereaza pentru a ne urni din loc, din nepasarea unora, din deznadejdea altora... Si de multe ori echilibrul este confundat cu nepasarea sau deznadejdea: extremele se ating si se impiedica una pe alta sa se inalte, sa deschida cercul si sa irumpa in spirala. Ne ajutam unii pe altii sa intelegem ca sunt mari deosebiri intre echilibru si nepasare, intre echilibru si deznadejde. Alura poate fi aceeasi - ceea ce simtim in sufletele noastre este cu totul deosebit. Fiecare dintre noi stim bine ce este in sufletul sau. Si tocmai de aceea fiecare dintre noi putem sa schimbam ceva catre echilibru, iesind din sarabanda fricilor, temerilor, neputintelor de tot felul: inlocuindu-le cu creatie, cu curatenie - materiala si sufleteasca - cu incredere, cu dragoste de viata, de bucuriile acelea marunte de fiecare zi, cu vorbe bune, cu un zambet si o imbratisare calda.
Pentru oricine.
Pentru toata lumea.
2 comentarii:
Aceasta postare este despre toate cautarile mele, indoielile mele si credintele mele. In toate variantele pe care le-ai dat m-am regasit si am realizat ca am trecut prin etape, trairi, credinte pe care le credeam adevaruri, ca apoi sa ajung sa mi le schimb, sa cred in altceva. Inca oscilez; simt ca intr-un fel toate sunt valabile in acelasi timp, chiar daca rational unele variante par sa se excluda reciproc.
Fraza pe care ai scris-o cu bold, "Intelegem ca entitatile cele mai inaltate nu sunt cele care nu cunosc decat pe cele bune - ele cunosc si pe cele bune, si pe cele rele - dar aleg sa le faca doar pe cele bune." - este fraza la care pur si simplu am strigat: Asa este! Trairile pe care le-am avut, frustrarile si gandurile ce pare le-am avut la un moment dat m-au facut sa realizez ca binele si raul este in fiecare din noi, depinde de noi in fiecare moment carei parti dorim sa ii dam credit.
Ajungi la un moment dat sa crezi despre tine ca te-ai ridicat, ca esti mai sus, iti spui ca nu mai poti sa faci aceleasi lucruri ca inainte. Acum incep sa inteleg ca doar suntem noi, si in fiecare moment de fapt decidem daca va fi alb sau negru. Alegerea exista in fiecare moment, si de asta pare uneori atat de greu...
Si este in acelasi timp atat de frumos, cu atat de mult potential!!!
(din nou am ajuns la ceea ce spuneam la inceput: toate variantele sunt valabile in acelasi timp - depinde de fiecare in ce directie doreste sa priveasca...)
Multumesc mult pentru tot ceea ce postezi. Ma faci sa ma privesc tot mai adanc, sa ajung in locuri pe care vreau sa le descopar, dar care incearca sa ramana ascunse...
Ei, le dau eu de capat pana la urma!! :)))
Iunia, draga mea Iunia!!
Si eu ma bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unda, ca ceva din ceea ce incerc sa fac aici ajunge in sufletul oamenilor si le ofera ce incurajator, un "ceva" in urma caruia omul sa paseasca mai liber, mai luminos, mai intarit in aceasta lume care nu prea are timp sa incurajeze, sa intareasca, sa faca sufletul sa zburde dincolo de retinerile zilnice!! Pe care ar cam trebui sa nu le avem - dar lumea ne judeca fiecare vorbulita, fiecare gest, fiecare cutisoara de pe fata ...interpreteaza negativ, ne sperie pur si simplu cu avalanse de negativitati pe care le luam in piept, incercand sa echilibram si omul, si ideea... dar este greu..
Totusi, oamenii sunt fiinte radiante si, daca suntem perseverenti in atitudinea deschisa, echilibrata, in bucuria cu care privim viata si lumea intreaga, totul se schimba, treptat si SIGUR!! Astfel incat trebuie sa ne intarim reciproc, mai ales cand avem si caderi omenesti, sa ne ridicam imediat, sa facem in continuare efortul de a zambi, de a primi totul ca pe o SCHIMBARE - de moment sau chiar de mai mult decat atat, dar stiind ca fiecare lucru in parte ne face mai puternic, mai radiant!!
Asa ca... mai vedem ce mai gasim pe aici !!!
Cu drag, Cristiana
Trimiteți un comentariu