Blogul unui om cuminte...: CEL MAI BUN FILM EDUCATIONAL AL ANULUI

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...

luni, 29 decembrie 2008

CEL MAI BUN FILM EDUCATIONAL AL ANULUI

Vizionati mai jos un film care a fost cotat ca fiind cel mai bun filmeducatinal al anului. Multumesc si pe aceasta cale dnei Cristiana Alexandra Levitchi.
Filmul spune totul. Nu cred ca mai este nevoie decat de cateva specificii in plus.
Tineti minte cand va spuneam ca, daca doriti sa manance copiii vostri trebuie SA-SI VADA MACAR UNUL DINTRE PARINTI MANCAND? Cate lucruri nu facem in familie, dar avem pretentia ca copilul sa faca ceva ce nu vede la noi? DE CATE LUCRURI PE CARE LE FACEM NU SUNTEM CONSTIENTI? Respigem CORECTIA SI DEZVOLTAREA PERSONALA (imbratisand numai pe aceea vizand strategiile de desfasurare a lucrarilor de serviciu !! cand o facem si pe aceea...) dar la comportamentul nostru nu prea suntem atenti, stiind ca sarmul si istetimea noastra ne face loc in lume...
Asa este, copilul este OGLINDA noastra in lume... Si nu o vedem intotdeauna. Nu acceptam ca intotdeauna este loc si de mai mult, si de mai bine... Pe calea dezvoltarii noastre..
Si mai mult... TOT CEEA CE FACEM IN CASA NOASTRA SE RASPANDESTE IN JURUL NOSTRU, CACI SUNTEM RADIANTI CU O PUTERE DIN CE IN CE MAI MARE. Copiii sunt receptivi la tot ceea ce se petrece in jurul lor, indiferent ca ne despart sau nu peretii pe care ne intitulam PROPRIETARI... De fapt... nu suntem proprietari pe nimic !!! De multe ori nici pe comportamentul nostru, CACI SUNTEM IN EGALA MASURA INFLUENTATI DE TOT CEEA CE SE PETRECE IN JURUL NOSTRU. Ne trezim ca facem ceva - daca "ne trezim" - si spunem ca a fost un accident. Nu ne dam seama ca "accidentul" se petrece cam des... Dar avem pretentia ca altul sa nu o faca.. Copilul, sau vecinul, sau prietenul, sau colegul, sau trecatorul de pe strada..
SUNTEM OGLINDA SOCIETATII IN CARE TRAIM, degeaba o infieram, certandu-ne cu televizorul... Parintele Teofil Paraianu imi spunea candva: "Cum e poporul - si conducatorul..." ne perpetuam fara sa fim prea constienti, spirala nu se desface decat daca o desfacem noi, constienti, cu vointa multa si o aruncam in sus, nu o lasam sa se incolaceasca implozand in tenebrele inconstientului...
Cine spune ca de noi depinde sa schimbam lumea... nu prea greseste... Chiar de loc...

2 comentarii:

IULIUS spunea...: Buna dimineata!
Minunat materialul si tocmai de aceea nu stiu daca as putea, de ti l-as fura (clipul, sprea a comenta si eu ceva; este binecunoscut faptul ca exista o varsta in care mimetismul ca proces comportamental de cunoastere, integrare functioneaza foarte bine; este varsta inceputului formarii ca om, o varsta la care copilul este foarte vulnerabil la tot ce-i este prezentat, exprimat jur imprejuru-i.; 29 decembrie 2008 la 10:52
Cristiana spunea...: Asa este..
Dar mai este un aspect, la care m-am gandit si eu in timp ce scriam, dar nu am scris pentru ca am dorit sa raman in litera filmului. Multi copii "functioneaza" azi de multe ori invers (si eu am copilarit cam in acelasi fel, observand ce fac cei "mari", care parea obsedati de un singur lucru: cum sa ma priveze mai bine de fiecare libertate!!! Si atunci mi-am "furat" toate libertatile pe care mi le-am putut permite). Si eu cred ca bine fac, chiar daca sunt foarte puternici si nu stiu sa-si foloseasca aceasta putere, decat foarte putini. Cunosc astfel de cazuri in care, cu tot respectul, copiii nu vor sa faca ceea ce le spun parintii, direct, vorbind cu ei ca de la om matur la altul. Mi se pare minunat.. Ne sfatuim, noi, cei batrani, sa avem rabdare si sa-i lasam sa traiasca caci nu fac rau nimanui. Cel putin eu am experienta, asa am trait si eu. Parintii mei m-au admirat - la anii maturitatii, pentru curajul pe care l-am avut, chiar in fata lor.. Ei au fost, in felul lor, cumintii epocii lor. Fiecare epoca isi are, de fapt, "cumintii" ei...; 29 decembrie 2008 la 23:45

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

SĂ ÎNCURAJĂM CERCETAREA MULTISENZORIALĂ

Sigur că cele pe care le scriu sunt părerile mele personale, născute din cercetare personală, şi nu am pretenţia să fiu crezută, dar rog întotdeauna un singur lucru: cei care au oarece capacităţi multisenzoriale ( mi se pare mai corect decât exprimarea: extrasenzoriale) să cerceteze cele scrise aici, pe cât posibil - în meditaţie (astral) sau direct mental. Să dezbatem, să conlucrăm, să ne împărtăşim experienţa fiind mereu gata să ne deschidem orizontul. Să contribuim cu toţii la cercetarea de acest tip, pentru ca să nu mai fim datori exclusiv site-urilor şi altor scrieri străine. Căci fiecare popor are calea sa - dacă preluăm calea altora fără să o avem marcată pe a noastră personală, conform tradiţiei poporului propriu, atunci ne împrăştiem forţele, în loc să ne îmbogăţim reciproc destinul. Comparaţiile ar trebui făcute abia după ce ne cunoaştem tradiţiile şi cunoaşterile, cât de cât, căci de aceea apar exagerări de genul: poporul român a fost primul care a civilizat Europa, a fost singurul popor autohton... lucruri pe care le vom descoperi neadevărate, cu ruşine şi regret pentru orgoliul împrumutat din exemplul altor popoare orgolioase, care ne-au impus încredinţările lor...

Cercetarea începe, e drept, cu confuzii, stângăcii, asocieri multiple, dar treptat lucrurile se limpezesc, legăturile între domeniile cercetate încep să se vadă cu efectele lor echilibrate la nivele din ce în ce mai înalte. Pe măsura trecerii timpului, pe măsura creşterii vibraţiei medii planetare (de fapt: stelar-galactice, zonal-universice), puterile noastre vor creşte şi ne lămurim asupra aspectelor confuze, îmbogăţindu-ne cunoaşterea privind universul în care ne aflăm.

Încurajaţi şi voi, la rândul vostru... Să nu agresăm, ci să încurajăm.

Oamenii cu capacităţi multisenzoriale sunt sensibili, fac primii lor paşi temători, nesiguri, într-o lume puţin cunoscută; a crede că un astfel de om este "tare", că ar trebui să fie insensibil, indiferent sau agresiv şi să confunde echilibrul cu nepăsarea şi duritatea, este o mare confuzie...

Mulţumesc. Vă doresc toate cele bune şi frumoase!!

Din călătoriile mele astrale...

Percep universurile ca fiind perfect echilibrate sferic. Imbratisez aceasta sfericitate, desi stiu bine ca este numai un termen de comparatie, doar de pe Pamantul pe care il percepem acum, in acest fel pe care il cunoastem acum.

In viitorul apropiat le vom percepe dincolo de sferic. Si vom numi asta in alt fel.
Universul este in echilibru perfect dupa o infinitate de directii: granitele dintre un grad si altul devin spatii largi, caci nu exista numai materia pe care o percepem cu simturile trupului de carne... mai sunt multe altele de perceput in aceasta lume. Nimic nu este dupa 3 4 5 6... 12 sau un numar limitat de directii.
Cand vom accepta cu totii acest lucru, vom vedea ca intuneric de fapt nu exista, ci doar necunoastere. Dar exista, numai pana la un punct al acestui univers (nicidecum in toate universurile): agresivitate, rautate, cruzime, perversitate... si inca multe altele pe care le spunem dupa cuvintele pamantene... Nu ne-ar veni sa credem ce poate exista in lumea de vibratie mai mica decat aceea a Pamantului ...
Multi oameni cred ca omul este rau. Invit acei oameni sa-si aduca aminte cele pe care le cred acum - peste vreo 30 de ani... Sa nu uitam ca facem pasi in fiecare zi...
Eu cred ca altele vor fi cuvintele care vor fi spuse..
Si vom avea multa lumina, caldura, bucurie si bunatate in sufletele noastre !!! Iar o masa critica a omenirii va inclina catre aceleasi sentimente. Si va merge mai departe catre hăruire, catre indumnezeire.
Cu respect, Cristiana

ÎN MIJLOC DENS DE INFINIT ...

...Deja sufletul nostru zboara... se deschide clepsidra timpurilor... acolo unde neantul se strange intr-un varf de ac... si totusi se rasfrange luminos si pur peste marginile lui insusi intr-o uluitoare miscare de fiintari in orizonturi explozive de sunet si lumina... spatiile se umplu de liniile dulci ale puterilor de patrundere... si zboara ele insele cu tine pe aripile spiralate ale multului...

...Si multul, si esenta coexista astfel in pace acolo unde simultaneitatea insasi devine unda...

Să fim foarte bine înţeleşi: nu sunt de acord să înlocuim "Dumnezeu" cu "Universul", din simplul motiv că universul - şi multe altele pe lângă acesta în care trăim, şi fără de care cel în care ne aflăm acum nu ar putea exista - este o creaţie energo-materială dinamică, remodelabilă permanent în funcţie de necesităţile foarte clare ale noastre, ale celor care o folosesc: o Creaţie realizată de o imensă masă de Creatori Înălţaţi, printre care Cei Dintâi nu vor să aibă niciodată un loc primordial, în atenţia specială a celor care tind către cunoaşterea şi experienţa lor...

Tindem - dar nu o vom ajunge niciodată: măcar cu atâta să ne ridicăm şi noi sufletul, oferindu-ne şi noi modestia noastră...

Iubirea este un termen inventat (de templieri, ca termen de discuţie) şi părerea mea este că cei care au adevărata iubire nu mai vorbesc despre ea, ci ea irumpe din tot ceea ce fac: ajutor pentru semeni, pentru cer şi pământ deopotrivă, calitate, moralitate, demnitate, altruism, tot ceea ce poate fi mai bun şi mai frumos ca manifestare omenească. A vorbi despre iubire e ca şi cum ai suna din talgere... A îndemna pe oameni la iubire este ca şi cum ai suna din goarnă în piaţa mare a satului... A face ceva din iubire, fără să impui, fără să atragi atenţia - ci doar să oferi cu modestie, cu însorire spirituală... este oferire de iubire şi nu mai are nevoie de nici un sunet...

DE REFLECTAT...

„Nu credeţi în buna credinţă a tradiţiilor, chiar dacă datează de generaţii şi sunt larg răspândite. Nu credeţi un lucru numai pentru că mulţi alţii vorbesc despre el. Nu credeţi în bunele intenţii ale înţelepţilor din vremurile trecute. Nu credeţi în ceea ce v-aţi imaginat, sugestionându-vă că un zeu a fost sursa voastră de inspiraţie. Nu credeţi în autoritatea maeştrilor şi a preoţilor. După ce examinaţi totul, credeţi numai în ceea ce aţi verificat şi experimentat singuri şi consideraţi a fi rezonabil după felul vostru de a fi” (Buddha)
http://adinaamironesei.blogspot.com/