LA MULTI ANI TUTUROR!!

Pentru mine anul care se incheie acum a fost un an plin de invatatura. O invatatura pe care o acumulam de fapt in acelasi mod in fiecare an, dar anul acesta a avut ceva deosebit fata de cei anteriori. Am inteles multe lucruri, mai ales aici, deschizand acest blog, pentru care am intrat pe multe bloguri, am intrat pe multe forum uri. Am inteles cum se poate tine legatura cu cititorii unui blog/site - lucru pentru care am si intrat pe forumuri si comentarii la site urile vizitate. De aceea inteleg pe cei care citesc fara sa comenteze, caci am fost si eu doar cititor 3 ani inaintea celui prezent, nu participant activ la derulari de acest fel. Am invatat mult din ceea ce se face in lume si din ceea ce nu se face. Am invatat din ceea ce se comenteaza si din ceea ce nu se comenteaza. Am invatat ca sunt oameni care intra pe bloguri si site uri pentru a-si descarca nervii, distrugand increderea altora in relatii frumoase care se pot crea in astfel de conjuncturi. Am invatat ca daca nu port rancuna dispretului si incerc sa merg mai departe croindu-mi drum cu felul puterilor mele, chiar pot merge mai departe. Am invatat ca oamenii sunt buni, dar uneori frica ii inaspreste, ii face neincrezatori, buclucasi in felul lor, pana ce se incredinteaza si ei ca exista oameni care pot fi foarte normali: care nu cer neaparat incredere acolo unde nu se poate forma increderea inca, dar macar se poate trai normalitatea unor tangente, in comentarii decente si creative, caci mergem pe acelasi drum, de fapt.
Am intalnit si oameni bucurosi, echilibrati, chiar fericiti in felul lor, desi din punctul de vedere al altora pot parea cu totul altfel. Oameni care ar putea avea greutati, dar ei nu le inteleg ca fiind chiar greutati. Ei iau viata asa cum este ea si o traiesc facand tot ceea ce le sta in putere sa repare acolo unde altii - din nebagare de seama - au distrus: sanatatea lor, relatiile bune dintre ei si altii, drumul altora prin viata... Se considera niste fericiti ca pot face asta: un fel de reparatori. Pentru ca tot mai multi oameni se strang in jurul lor, sa invete si ei, sa duca acest fel de a trai mai departe.. Se considera fericiti pentru ca oamenii se strang in jurul lor tocmai pentru ceea ce fac ei. Sunt constienti de ceea ce fac, si se straduiesc sa faca si mai mult, si mai bine, invatand din mers tot ceea ce este mai bun in jurul lor..
Am vorbit cu un om mai special zilele trecute. Un strain nascut in nord, traind in sud, un om care a cutreierat lumea in cautarea unor oameni care sa inteleaga mesajele angelice la care el este foarte deschis. Numai la noi, romanii, a gasit astfel de atitudine, oameni care au cunoscut cerul si pamanturile de pretutindeni cu inclinatia naturala pentru universul din interiorul omului oglindindu-l pe acela din exteriorul sau. Oameni care nu se gasesc singulari - unul intr-o tara, altul in alta tara... A cunoscut un grup (pe noi - prietenii mei) din care fiecare in parte cunoste un alt grup, si asa mai departe.. Cand i-am spus asta, a ramas fara grai. Credeam ca nu a inteles, limbajul nostru fiind un amestec de engleza-spaniola-franceza, dar intelesese foarte bine: era doar uluit.. Noi am ras veseli, caci asta se petrece cu noi de cand ne stim... De cand citeam Viata dupa viata (A. Moody) pe foi volante scrise cu caractere uriase pentru Ceausescu !!! De fapt - chiar de cand eram copii si citeam Cutezatorii, unde am aflat atunci prima oara, detaliat, despre Atlantida...
Ne-a spus ca el crede ceva, care mi s-a parut ceva deosebit ca incredintare in timpul pe care il traim acum, pentru un tanar: timpul poate fi inteles ca fiind un cumul al momentelor de traire ale fiecarui om in parte.
M-am gandit si eu - mai curand am simtit si eu: pentru ca suntem atat de strans legati unii de altii, el pare o curgere a unui sir de cadre - la fel ca si un film. Intram in filmul acesta sau iesim, asa cum am inteles din cele scrise si de N. Walsh: vietile noastre sunt ca niste foi scrise, care sunt puse intr-un tepus una peste alta.
Chiar cred ca noi croim si foile, si croim teancul. Suntem si foaia, si tepusul, caci tot universul se inchide/deschide ca o clepsidra in plexul nostru solar. Suntem creatori pe atat de multe planuri, si obisnuiti atat de mult cu asta, incat nici nu ne mai dam seama de tot ceea ce facem, de tot ceea ce traim.. Nu ne dau seama decat de lupta proprie pentru supravietuire.
De ce lupta? de ce supravietuire? de ce durere?
De ce MATRIX??
Incercam sa iesim din acest MATRIX (vorba prietenilor nostri de pe site ul cu acelasi nume), din softul acesta, caci din mecanisme nu iesim decat prin sfarsitul destinului. Noi dorim sa iesim din soft, pentru a putea trai propriul nostru soft. Parintii si bunicii noastri doresc sa iasa din mecanism pentru ca ei nu vor sa inteleaga ca parasirea softului este principala. Poate fiecare generatie este altfel croita, s-a nascut si a trait sub alte "stele"... De fapt, totul ne trebuie. Ne trebuie ca sa devenim constienti de tot ceea ce poate crea fiecare dintre noi. Dar putem sa ne folosim un soft propriu, adica personalizat, chiar daca ne costa scump. De fapt, poate sa nu coste scump, daca gasim in interiorul nostru resursele necesare.. Care chiar sunt, doar ca nu suntem constienti de ele..
Dupa ce cunoastem "softul" altora, suntem de fapt liberi sa iesim din el. Sa-l traim pe al nostru. Asa cum iesim din "softul" parintilor - daca, si cand - dar aceasta depinde de ceea ce simte fiecare dintre dintre noi. La nivel macro sau micro - traim acelasi tip de experienta. Trebuie sa cunoastem toate cele care ne inconjoara. Nu ne putem feri de nimic. Asa suntem croiti, asa intelegem de fapt sa mergem mai departe, sa ne dezvoltam. Sa traim.
Fiecare traim in felul pe care il acceptam. Fiecare suntem asa cum suntem. Ne referim la acelasi lucru sau nu, intelegem sau nu, toti ne plimbam pe aceeasi planeta si sub acelasi ceruri. Cred ca multi romani au inteles acest lucru si de aceea suntem impreuna.
LA MULTI ANI TUTUROR!!