DIN NOU DESPRE RECONECTARE

Am citit in ultima vreme mai multe materiale despre reconectare - conform celor scrise de E. Pearl in cartea sa. Multe idei se invartesc in jurul neputintei oamenilor de a se "reconecta" la armonia superioara, prin intermediul careia viata noastre se poate schimba din multe puncte de vedere. Nu vreau sa intru in multe amanunte, caci nu am strans material suficient pentru o detaliere corespunzatoare, insa consider ca se pot spune urmatoarele, testate pe oameni care chiar au reusit, si sunt in curs de extindere a unei asemenea reusite acum, stiind despre ce este vorba. In sufletele lor au cunoscut starea de armonie si stiu cum sa caute prelungirea acestei stari, dincolo de frontierele strabatute de ei, personal, pana acum.
Nu este nevoie sa facem pentru aceasta cursuri, sau daca am facut un curs, sa ne legam definitiv doar de acela care ne-a revelat ceva, candva. Omul este incredintat ca numai daca da bani pe ceva acel ceva este autentic: si cu cat da bani mai multi, cu atat este mai autentica lucrarea... Daca aude undeva discutandu-se din experienta proprie a cuiva, ori nu crede ca lucrurile ar putea fi atat de simple, ori nu crede ca poate face si el acelasi lucru. De fapt lucrurile sunt extrem de simple si nu trebuie neaparat sa ne faca cineva re-conectarea, din moment ce (am mai spus-o) suntem conectati permanent, doar ca nu stim, si tot ceea ce facem se supune unor lucruri care oricum trebuie sa existe in viata noastra... doar ca depinde de noi sub ce forma sunt realizate.
Nimic nu se petrece in lume fara ca fiecare om sa poata fi in stare sa faca: doar ca fiecaruia ii trebuie un timp mai lung sau mai scurt pentru a intelege si a lucra in directia respectiva. Iar societatea se pare ca nu poate avea rabdare cu fiecare dintre noi, drept pentru care fiecare ne plasam pe unde putem, in functie de acel lucru pe care il putem face si mai repede, si mai bine.
Pana la urma insa putem sa ajungem la multe intelegeri, fiecare dintre noi. Caci lucrurile sunt extrem de simplu de inteles, daca le acordam putin timp: este iarasi drept ca acest timp il impartim cu multe altele si nu mai ajungem niciodata sa facem tot ceea ce ne-am dori. Si totusi...
Daca facem fiecare lucru cu care suntem confruntati cu drag, ne conectam astfel la lucrul respectiv, la lucrarea respectiva, la realizarea care este necesar sa fie facuta, la tot ceea ce s-a facut anterior si se va face cu efectele celor pe care le-am realizat noi. Integram astfel lucrarea noastra in lucrarea armoniei generale a aomenirii, asa acum este ea in acest moment, ridicandu-i nivelul de calitate, frumusete, aspiratiile inalte catre ceruri mereu deschise...
Nu este neaparat nevoie sa ne gandim la cine si cum a realizat aspiratorul si toata reteaua la care se conecteaza prin simpla introducere in priza; dar putem sa ne gandim cat de mult bine facem celor din casa noastra, care vor avea curatenie, ordine, un moment de respiratie sanatoasa si o clipa de frumusete !! Oferim nu numai celor foarte apropiati, dar intregii lumi pe care ne-o putem imagina, stiind cum arata planeta noastra din spatiu, cu stelele scanteietoare in adancurile catifelate ale universului!!..

Fiti romantici cu lumea, nu ve fie teama, nu va fie rusine!!

Aceasta poate fi o reconectare. Si daca este facuta in pragul fiecarei activitati, fiecarui eveniment, fiecarui moment obisnuit al vietii noastre aparent atat de banale, de rutinate, de multe ori atat de necajite... credeti-ma... lumea noastra se va schimba radical.. In simtirile noastre, in simtirile celor din jurul nostru..
Si nu numai lumea noastra cea apropiata sufletului nostru: oferim ceva din armonia iubirii noastre lumii care sufera pentru ca nu simte iubire in jurul ei. Nu simte pentru ca nu vine ceva, in cantitate mare, si cu putere multa, pentru ca totul sa fie simtit. Lumea vrea mult, rapid, total. Da, vrea sa vada totul deodata si daca nu este asa – nu crede nimic...
Nu avem reconectare pentru ca nu avem puterea sa ne reconectam cu totii, in acelasi timp. Si fara intrerupere... Din nefericire, oferta noastra nu se leaga de oferta celor din jur, nu se face o conexiune reala intre toti oamenii si intre toate lucrarile lumii. Unele lucrari sunt spre distrugere, altele sunt spre constructie, indiferent daca ele sunt materiale sau sufletesti. Unii masoara sufletul – altii masoara bucuriile cu sufletul... Lumea nu se incarca de BINE, de IUBIRE, de BLANDETE, de INTELEGERE. De aceea, ceea ce se numeste reconectare nu "merge" decat in proportii mici. Unii dintre acei oameni care au mai multa initiativa si putere mai mare de desfasurare se straduiesc sa adune cat mai multi oameni in jurul lor, facandu-si din asta un fel de meserie. Nu elibereaza oamenii, ii leaga. Ii leaga de carisma lor, de aura de personalizare care s-a creat in jurul lor. Nu spun decat prea putini: “Nu ramane la mine, nu te intoarce decat pentru a ne impartasi ce ai incercat si ce ai reusit. Sau ce nu ai reusit, iar eu o sa incerc sa-ti mai spun ce fac eu, ce fac altii – poate ca iti va fi de folos, daca incerci si tu. Da, te voi trimite si la altii... Poate ca, daca incerci ceva sau altceva, ti se va forma tie personal o alta viziune, intelegere, a celor care iti sunt tie de folos, altceva decat ne-a fost noua. Si, te rugam, invata-ne si pe noi, poate ca vom aprofunda si noi calea ta, si ne vom bucura impreuna de toate cele!!”
Incearca singur sa traiesti reconectat la armonia vietii, oricat de banala, de obisnuita ar fi ea! Dar fii perseverent. Fa asa cum fac si eu. Ai cazut – ridica-te, nu astepta sa te ridice altul. Ai gresit, nu-ti ascunde greseala, chiar de tine, zicand ca nu te-a vazut altul. Pe cat posibil acest “altul” sa fie doar cel cu care sa comunici, nu sa-l inrobesti, sa-l doresti pentru a-l smulge altuia.. Chiar si siesi... Lasa-l sa-si apartina, si apartine-ti tie personal.

Reconecteaza-te la libertatea universului, la bunatatea lui de a te lasa si pe tine sa respiri aerul sau!!

Poate nici eu si nici orice alt om – fie el sau nu charismatic – nu stim prea mult. Nici eu nu stiu de ce vad cu alti ochi si aud cu alte urechi. Dar stiu ca trebuie sa dau din ce aflu si sa nu fac meserie din ceea ce fac. Sa indrum omul sa faca singur. Sa-i dau din ideile mele si sa-l las sa mearga pe drumul sau. Sa nu-l leg de mine. Sa ma port frumos cu oricine, dar fara sa il leg sau sa ma leg de el. Fie el prieten, vecin, coleg, insotitor din familie..
Degeaba se spune ca s-au pierdut invataturile lui Iisus. Ele transpar din randurile Bibliei, simple si clar. Poate ca, de fapt, ceea ce s-a piedut a fost detalierea invataturilor. Zalmoxis a dat invataturi care au ramas in popor si ele sunt chiar invataturile lui Iisus. Ale tuturor Inaltatilor care s-au perindat pe Pamant si au invatat oamenii. Si ii invata in continuare, de sus sau din mijlocul nostru…
Daca fiecare om intelege ca nu este urmasul de doar cateva mii de ani al maimutelor - fie ele si altele decat cele pe care le cunoastem azi... Si mai ales daca ar constientiza faptul ca constiinta noastra nu este dezvoltata ca urmare a muncii brute din ultimele cateva din acele ultime mii de ani - acele ultime 5 minute din orologiul inchipuit, comparand istoria Pamantului cu timpul omului - intelegem ca avem o baza solida prin care este necesar sa ne individualizam, sa ne intelegem resursele, si constiinta prin intermediul careia putem sa ni le gestionam: resurse interioare si exterioare deopotriva.
Fiecare trebuie sa facem lucrarea proprie, sa avem individualitate proprie, personalitatea proprie, pentru ca o putem face. Sa avem constiinta proprie momentului pe care il traim. Fiecare o poate face fara sa se rupa de societatea sa, ci conlucrand impreuna prin aportul special de ingeniozitate pe care numai astfel il poate aduce fiecare om, oferindu-l societatii sale. Structurile bisericesti s-au temut tocmai de aceea, de pierderea puterii. Toti cei care s-au aratat patrunsi de intelegerea de acest fel au fost inlaturati. Azi nu se mai pot inlatura multele voci care apar pretutindeni. Omul sa traiasca in comuniune directa cu Dumnezeu, cu oamenii, cu natura... Sa fie conectati prin uniunea fiecaruia in parte cu semenii sai, creind un camp puternic, din puterea fiecaruia in parte, adunate toate si impartite din nou lumii prin intermediul puterilor individuale. Cerul si pamantul se reunesc in talia fiecarui om, si nu degeaba. Prin OM lumea trebuie sa devina mai frumoasa, sa primeasca caldura sufletului uman, caci nu degeaba l-a facut Dumnezeu pe om "stapan" peste toate vietatile pamanturilor, apelor si aerului...
Daca omul isi "iubeste" doar banul abstract din buzunarul lui, prin care nu se intereseaza decat de masina lui, vila lui, hainele lui, in timp ce la altele priveste doar cu jind, sau defaimator, sau distrugator... nimeni nu se va putea reconecta total la armonia naturii. Este nevoie doar de o masa critica pentru ca intreaga lume sa vireze catre aceasta intelegere extrem de profunda. Atata timp cat fiecare om se va grabi sa munceasca doar pentru ca scoate niste bani prapaditi dintr-o munca superficial realizata, si spune batjocoritor: “Pai de cat imi da - atata fac, daca "da" mai mult - o sa "dau" mai mult !!”... el nu s-a conectat la munca lui, caci daca ar fi facut-o toate s-ar fi schimbat in viata lui... Orice ar face, ar trebui sa "simta" ca poate fi facut cu bucurie, cu placere, din placerea de a face ceva, de a vedea ceva frumos, si bun, si corect iesind din mainile lui...

Multi oameni imi spun... Da' ce.. ce poti vedea ca bucurie... in a curata cartofi?? Despre mine se spunea odata: "Dati cartofii Cristinei sa-i curete, ei ii place!!" Da, spuneam ca mie imi place... Imi place sa fac orice. Ba chiar pot spune ca imi place sa fac ceva mai mult decat altceva, dar imi plac toate sa le fac. Sa curat chiuvetele la serviciu, este ceva ce imi place foarte mult... Pe urma fac si investitii!!!..

Conectati-va la tot ceea ce faceti. Dar nu faceti ceea ce simtiti ca trebuie sa faca altul. In armoniile universale, veti simti, dupa un timp, ce trebuie sa faceti voi - si ce trebuie sa faca altul: si nu cedati, caci oamenii se vor ingramadi sa va dea sa faceti tot ceea ce nu le place lor sa faca.. Unii nu ar face chiar nimic, poate cel mult sa stea la TV, sau la PC, si cam atat. Puneti-va centuri de siguranta si demarati. Nu mai legati copiii de voi, sub pretext ca ei invata. Invatati-i sa lucreze cate ceva in casa, fara discutii. Nu legati partenerii de viata de dvs., dati-le libertate de gandire, de actiune. Veti descoperi ca va conectati la viata lor curatita astfel intr-un mod uluitor, si veti trai cu atat mai armonios - cu cat mai multa intelepciune veti avea.
Nu va legati, nu legati: CONECTATI-VA VOI la tot ceea ce poate face in mod decent, un OM. Invataturile lui Zalmoxis spuneau ca fiecare om trebuie sa invete sa faca tot ceea ce poate face un om: si femeie, si barbat. Si apoi sa stie sa se invete si sa se ajute reciproc, in viata de toate zilele. Sa-si vorbeasca frumos, nuantat, fara sa inghita cuvintele. Cuvinte putine, dar "grele": incarcate de semnificatii, de nuante. O viata plina de semnificatii, de nuante, o participare din postura de "existent" in comunitate, nu neaparat de a casca gura la ea, zburand de la o idee la alta. De ganditor la lucrurile pe care le-a aflat, contempland realitatea inconjuratoare, trecand-o prin sufletul sau.

Sa ne binecuvantam toate clipele vietii noastre si ale lumii intregi!
Si binecuvantare vom gasi in toate clipele vietii noastre!!..

ALTE MATERIALE DESPRE MIHAI EMINESCU

Intrucat observ un interes deosebit fata de postarea mea "Adevarul despre Mihai Eminescu", si nu stiu cum sa postez aici pdf-uri (carti in format pdf pe care le-am mai primit intre timp) va ofer o adresa de mail pe care pot fi contactata pentru a va trasmite si aceste alte materiale.

a.amenti@yahoo.com

Daca stie cineva cum as putea posta sintetic astfel de materiale, va rog sa imi spuneti. Multumesc.

CALATORIA ASTRALA

Aceasta expunere este doar o deschidere asupra subiectului, urmand ca in viitor sa dezvoltam tema, in functie de interesul pe care acest articol il prezinta pentru dvs.

1. NOTIUNI GENERALE DESPRE CALATORIA ASTRALA

Putem sa discutam acum pe scurt despre calatoria astrala, in conditiile in care am detaliat cateva notiuni despre sistemele noastre corporale. Despre calatoria astrala se prea poate ca multi dintre dvs. sa fi auzit, citit, invatat, aplicat de-a lungul vietii. Altii dintre dvs. doar au auzit si poate nu cunosc anumite subtilitati care delimiteaza aceasta notiune din noianul noutatilor cu care ne confruntam zi de zi.
Sa vedem macar cateva dintre aceste notiuni, sa facem o deschidere acum catre o forma de cautare cu care ne vom mai intalni frecvent in calatoriile noastre printre mostenirile spirituale. In mod cu totul intentionat am legat de acest blog – blogul "Drumurilor Spirituale", pregatind multe dintre intalnirile (pe drumuri!..) pe care le voi prezenta, in viitor, prin deschiderile de cunoastere prezentate aici.
Calatoria astrala era folosita inainte de glaciatiune de catre populatiile umane lemuriene si atlante, in scop de cercetare detaliata si profunda a lucrurilor de o complexitate cu totul deosebita pe care ei le percepeau in acel moment al desfasurarilor evolutiilor planetare. Conditiile planetare de atunci permiteau oamenilor (ca spirite creatoare constiente inaintate pe cararile evolutiilor, intrupate pe Pamant) sa-si desfasoare adaptari complexe la realitatea pamanteana si sa-si cunoasca toate fortele cu care pot desfasura orice fel de manifestari pe Pamant.
Astfel de conditii se refereau in primul rand la un nivel foarte mare al vibratiei medii planetare – de pana la 400 – 500 % (comparativ cu ceea ce cunoastem noi azi, in preajma glaciatiunii, chiar mult mai inalte cu cat ne intoarcem mai mult in timp, catre stravechimi). Iar in al doilea rand – astfel de conditii se refereau la o dinamica a functiunilor corporale care permiteau un trai mult mai simplu:
– hranirea si intretinerea generala a corpurilor: prin osmoza, energizare si autostabilizare vibrationala individuala (adica: pastrarea vibratiei corporale la nivele optime desfasurarilor vietii curente, cu diferentele ei de usurinta sau greutate a desfasurarilor);
– desfasurarea unei forme de creatii materiale mentale, mult mai usor de realizat in acele conditii, care presupunea cunoasterea intregii fenomenologii galactice la incidenta cu planeta, aplicatiile de inalta tinuta calitativa si morala, ca activitate de cea mai mare importanta pe care oamenii o derulau permanent.
Inainte de a detalia putin cele de mai sus, pentru intelegerea mai clara a notiunilor, sa pecizez ca o astfel de calatorie nu isi are scopul sau bine constientizat in perioadele planetare de joasa vibratie, cand si corpurile vietuitoarelor isi restrang mult activitatile energetice, determinand spiritele sa lupte efectiv pentru supravietuirea lor in medii destul de ostile, comparativ cu viata dinainte. De aceea exista mecanisme automate – din functionarea normala a corpurilor si, prin inteligenta speciala, inaintata, a Fauritorilor (a coordonatorilor-lucratori din galaxie), planeta si steaua care o guverneaza desfasoara mecanisme indreptate spre intretinerea vietii si a desfasurarii fortelor spirituale ale tuturor vietatilor planetare.
In astfel de conditii, calatoria astrala devine stare natural-fiziologica in care, atunci cand se instaleaza oboseala (adica scaderea in valoare medie a vibratiei individuale) automat corpul astral se detaseaza de restul sistemului corporal, creindu-se, prin mecanisme in a caror detaliere nu intram deocamdata, aceasta autostabilizare vibrationala: prin care corpurile isi recupereaza vibratia, fiind apte sa permita spiritului sa-si desfasoare in continuare, zi de zi, activitatile cu care el este obisnuit. Adica se instaleaza starea de somn, de regula pentru toate vietuitoarele planetare prin formarea unui mecanism de conditionare naturala: lasarea noptii – pentru unele vietuitoare, sosirea diminetii – pentru altele, in functie de sarcinile de destin specifice treptei de evolutie pe care o parcurg ca spirite intrupate.
In etapa contemporana, de joasa vibratie medie planetara, daca ne referim unilateral la evolutiile umane, delimitam notiunea de somn de aceea de calatorie astrala in sine, in care calatoria astrala ramane ca notiune constientizata, de cercetare specific astrala: aprofundata, detaliata, extinsa dincolo de "marginile" locului de desfasurare a vietii cercetatorului.
Acum putem sa sintetizam cele de mai sus astfel: calatoria astrala a spiritului, prin detasarea corpului astral de restul sistemului corporal (de care ramane insa legat printr-o structura aflata in prelungirea unui plex central, structura care, popular, poarta numirea de cordon) are un dublu scop:
– autostabilizarea vibrationala proprie, actiune automata care se desfasoara numai prin intermediul acestui corp – care de altfel este cel dintai care pierde vibratia optima desfasurarii activitatilor necesare conform destinului. Iar acest lucru se petrece datorita variatiei starilor emotionale (exteriorizate sau nu), modificate de la starea de echilibru, in urma impulsurilor primite (interioare si exterioare deopotriva). O astfel de activitate a corpului astral (de autostabilizare vibrationala) este automata, in sensul ca acesta este atras cu putere de o banda de stabilizare vibrationala planetara: o structura planetara, adica din componenta elementelor matriceale eterice planetare, care se afla la o distanta relativ redusa fata de Pamant. O astfel de structura are o valoare vibrationala optima pentru fiecare grup spiritual care desfasoara evolutii pe o planeta. Vom detalia in studii separate formarea si functionarea unor asemenea structuri. In continuare, corpul astral, ajuns la o vibratie optima pentru individualitatea sa, se reintoarce in sistemul corporal, sistem care imprumuta vibratia astfel inaltata de la corpul astral, stabilizandu-se vibrational pe fiecare treapta de vibratie interioara. Procesul este mult mai complex, implicand si alte structuri, dar deocamdata sa ramanem in acest segment de detaliere.
– desfasurarea de calatorii astrale cu scop informativ-lucrativ, in cadrul carora fiecare spirit in parte deruleaza actiuni individuale sub ocrotirea entitatilor astrale insotitoare: proprii si de grup spiritual propriu; desfasoara activitati indreptate catre cunoasterea si aprofundarea cunoasterii mediului universic local, indreptate catre ajutor (de invatatura) oferit si primit in cursul unor astfel de cunoasteri, precum si aplicatii de natura astrala: cunosterea, intretinerea si folosirea structurilor planetare, a desfasurarilor de biosistem planetar, a desfasurarii vietii si activitatii vietuitoarelor intrupate in corp astral sau fizic-solid.

2. VANATORII DE VISE

Discutand despre un astfel de procedeu este de remarcat faptul ca, in lumea contemporana – adica de dupa ultima glaciatiune, calatoria astrala (ca activitate constienta) a ramas conditionata de o pregatire speciala, destinata constientizarii scopului sau de cercetare. Insa calatoria astrala devine, chiar in aceste conditii, pentru orice calator=cercetator astral, si somn profund in care are loc recuperarea vibratiei personale.
Lumea intuitiva de dupa glaciatiune era impartita in societati retrase si societati deschise tututor formelor de manifestare a spiritelor umane, indiferent daca ele erau sau nu morale pentru desfasurarea vietii si creatiei umane. Caci, la asemenea nivele foarte joase de vibratie, multe spirite nu au inca experienta de manifestare de inalta calitate: o astfel de inaltare se capata incet, treptat, pe parcursul mai multor reveniri in aceasta zona a universului. In societatile retrase, organizate si indrumate (coordonate) de oameni stravechi, buni cunoscatori ai oamenilor si ai manifestarilor, precum si ai intuitiilor umane, calatoria astrala era deschisa oricui avea inclinatia naturala de a o folosi, indiferent daca era coordonator, invatator sau maestru al unor meserii in asezarile locale. Fiecare om putea practica si oferea rezultatele cercetarilor proprii dupa puterile de manifestare proprii, dar toti oamenii erau incurajati sa-si pastreze intuitiile, viziunile si incredintarile aparute spontan inca din primii ani de viata, continuand de-a lungul vietii sa foloseasca metode de cercetare mentala sau astrala, sau sa foloseasca rezultatele celor intreprinse de cercetatorii consacrati astfel ai asezarii lor. Practic, toata viata comunitatilor umane se desfasura pe principiile unor astfel de cautari si aplicatii.
In lumea deschisa, locul indrumatorilor stravechi (caci in prima parte a vremurilor, dupa glaciatiune, toate comunitatile umane s-au refacut sub indrumarea stravechilor) a fost luat treptat de spirite intrupate din randurile unor grupuri special venite pentru a invata sa coordoneze comunitati umane. Dar ele nu au inca formata experienta de acest fel in aglomeratii spirituale planetare, avand numai experienta de traire in propriile lor grupuri spirituale. Cei care au ajuns astfel conducatori de societati au fost (si sunt) spirite puternice in propriul lor grup, remarcandu-se in decursul evolutiilor ca lideri pe diferite nivele, si experimentand astfel diverse feluri de coordonari, in diferite feluri de trairi ale evolutiilor lor. Treptat ele insa invata, din propriile lor uriase greseli, din egoismele formate in timpul evolutiilor lungi sub forma de tot felul de vietuitoare inconstiente de lumea exterioara perceptiilor lor, cum sa-si deturneze atentia si lucrarile de tot felul de la scopuri inguste – de turma, de grup propriu, de casta, de individ rupt de semenii sai – catre idealuri extinse, ajutorari oferite unor segmente populationale din ce in ce mai largi, cu teluri mai inalte, cu misiuni mai cuprinzatoare...
In zorii istoriei antice (prima forma a istoriei noastre contemporane, de fapt, din epoca pe care am numit-o intuitiva) cei care au fost primii mostenitori ai procedeelor stravechi au fost babilonienii. Ei au folosit calatoria astrala in cercetare, pentru realizarea unor procedee inaintate de creatie materiala manuala, punand bazele creatiei comunitare in lumea lor. Au incurajat fiecare mebru al comunitatilor locale sa-si desfasoare priceperea, talentul, cunoasterile – preluate din familie sau intuite din vietile anterioare puternic lucrative (chiar daca ele fusesera in plan mental). Si, ceea ce este mai important pentru dezbaterile noastre, primele practici constiente prin care s-a incercat influentarea de la distanta a oamenilor, in cadrul contactelor politice locale, au aparut in sanul societatii babiloniene si au fost indreptate catre imbunarea oamenilor, catre linistirea sufletelor (corpurilor lor astrale) in relatiile dintre formatiunile statale nou formate; catre deturnarea intentiilor lor negative spre gasirea unor cai amiabile in relatiile inter-statale.
Cu timpul, astfel de practici au fost preluate de partenerii lor de trai, pe cai intuitive, ajutate de intelegerea unor informatii mostenite de la generatiile anterioare: inscriptii pe suport solid=piatra, constructii (fresce) sau piele prelucrata, papirus, etc. sau mosteniri prea putin intelese, transmise pe cale orala.
Dar nu toate grupurile spirituale din astfel de conjuncturi planetare au avut un grad inaintat de echilibru social, astfel incat asemenea practici superioare au decazut in moralitatea lor, devenind perverse, imorale. Ajungem astfel in epoca primelor dinastii egiptene, in care asemenea practici perverse au devenit meseria de baza a preotilor egipteni. Ceea ce se folosea nu era numai intrarea in starea undelor cerebrale numita de noi "alfa" – stare in care se poate influenta de la distanta participantii la discutii, in acelasi timp cu sustinerea unor protectii personale, individuale, prin care posesorul se ascunde in activitatea sa de perceptiile intuitive ale omului. Calatoria astrala a inceput sa fie folosita si si-a dezvoltat noi valente, din ce in ce mai complexe si mai perverse in acelasi timp. Practic, perversul „lucrator” („operator”) se afla in stare de lucru asupra participantilor la discutii, dar ascuns in spatele unor asemenea protectii = perdele energetice de aceeasi vibratie ca si aceea a mediului inconjurator, care nu lasau detectarea unei activitati in spatele lor.
Influentarea practicata la inceput in sensul diminuarii vibratiei participantilor, care se manifestau prin oboseala, scaderea concentrarii si chiar enervarea lor, ducand la conflictele dorite de preotii egipteni, a fost ulterior adancita prin atacarea cordoanelor astrale ale conducatorilor popoarelor "dusmane" sau ale descendentilor lor, distrugerea treptata a corpurilor plapande ale descendentilor proaspat nascuti, slabind vitalitatea neamului de conducator. O asemenea infaptuire avea loc si la oamenii maturi, in momentul trecerii de la trezie la somn, atunci cand corpul astral se detaseaza si deruleaza cordonul de stabilizare al legaturii cu restul sistemului corporal.
In popor asemenea operatori se numeau "vanatorii de vise" sau "vanatorii de visatori".
Povestea lor este lunga si foarte ampla. Multe popoare au preluat de la ei – sub diferite forme – o asemenea grea mostenire. Religia, societatile secrete, mai mult sau mai putin desecretizate azi, au folosit si folosesc si in prezent asemenea practici, sau se folosesc din plin de rezultatele celor create in mileniile trecute. Referitor la unele fapte descrise in Biblie, in Vechiul Testament, sa nu ne amagim cu incredintarea ca Dumnezeu a dat acele pedepse poporului egiptean, pentru a lasa sa iasa evreii din mijlocul lui. Sa nu ne mai amagim cu ideea – asa cum este prezentata mai nou in filme in circulatie prin You Tube – cum ca Moise a fost un simplu cioban care a vazut un stalp de foc pe o pajiste, in timp ce isi crestea oile... Este bine sa citim cu atentie Biblia si sa vedem ca Moise a fost crescut ca un urmas de tron egiptean, ceea ce insemna pentru acele timpuri o invatatura uriasa in directia celor de mai sus. Cunoscand bine "tainele" preotesti (inclusiv astronomie, geografie, specificitati ale functionarilor climatice si fenomenologii locale) Moise a dascalit preotii iudei, mai mult sau mai putin inocenti si, impreuna, si-au unit puterile pentru a-i invinge – intr-o lupta mental-astrala extrem de dura – si pentru a-si recupera libertatea. Ar fi bine sa intelegem acest lucru doar si pentru a salva de la macelul infiorator din fiecare an bietii miei, al caror sange a fost folosit pentru a delimita casele iudeilor de cele ale egiptenilor, de parca Dumnezeu nu ar fi stiut cine erau iudei si cine erau de alt neam; dar atunci cand lucrurile erau realizate de incepatori – cum erau atunci preotii iudei, o asemenea delimitare se impunea de la sine in lupta astrala care nu putea sa dea gres in acel moment.
Din fericire, Dumnezeu nu face ceea ce face omul, dar il lasa pe om sa faca ceea ce poate, pentru ca apoi sa-l invete sa nu mai faca acel lucru niciodata, daca se ridica impotriva semenilor sai...
Religia a fost impusa treptat popoarelor prin influente sau cu biciul, desi este bine sa recunoastem faptul ca fiecare forma de religie in parte imparte darul de mostenire spirituala pe care il poarta, din practica indelungata a poporului local. De multe ori el este un dar, cadou cu caracter stiintific pur, pe care il poarta, pe care il descoperim azi, de la cei care au lasat mostenire inocenta sau au incercat sa mladieze legatura dintre popor si religie, atunci cand devierile erau prea mari pentru ca oamenii sa mai ajunga sa creada in forte coordonatoare dumnezeiesti, de buna credinta – chiar daca sunt prezentate ca fiind pedepsitoare.
Vom discuta la Drumuri Spirituale influentele colosale pe care asemenea practici le-au avut de-a lungul mileniilor; vom discuta in viitor si despre protectiile care s-au format de-a lungul timpurilor, ca forme de aparare pentru cei care s-au aflat in mijlocul unor asemenea practici imorale. Si mai ales felul in care crearea unor astfel de protectii a condus la sublimarea lor in planul ridicarii de vibratie, constienta, in timpurile noastre.

SĂ NE CUNOAŞTEM PLANETA... UNIVERSUL...

Matematica este relaţia dintre om şi univers, într-un fel în care puţini matematicieni îl cunosc, îl conştientizează în prezent. Nu intamplator cei mai valoroşi matematicieni ai antichităţii (şi nu numai) au fost filozofi de renume sau chiar lucrările lor cuprind, în arta cu care desfăşoară gândirea lor, infinitul pe care ei l-au înţeles profund: chiar dacă numai un sector al acestuia, din perspectiva lor de om. Un "petic" de infinit care le-a fost de fapt deschiderea proprie către înţelegeri din ce în ce mai profunde, pe măsura înaintării în propriile lor înţelegeri, în conlucrare cu alţi gânditori, asemenea lor.
Dar dacă discutăm despre matematică, şi nu despre matematicieni, este necesar să înţelegem că ceea ce a pus omul în ecuaţie până acum - şi a pus multe lucruri din această lume!! - este numai o mică parte din ceea ce poate fi cuantificabil din perspectiva omului de azi. Pus în ecuaţie pornind de la structurile materiale ale căror ritmuri planetare de respiraţie se armonizează între ele în planuri diferite - dar de aceeaşi natură, planul material fizic-solid a rămas singurul în perspectiva modernă de lucru; căci în străvechimi oamenii cunoşteau proporţionalităţi şi ritmuri aflate în relaţii nu numai la nivelele materiale unanim cunoscute, ci şi în planul nivelelor de vibraţie planetară mult mai ridicată: adică ceea ce azi numim planul câmpurilor fluidice, de vibraţii superioare structurilor materiale percepute cu strucuturile oculare. Şirul cunoaşterilor străvechi continuă cu planul relaţiilor spirituale ale evoluţiilor grupurilor planetare cu care fiecare om - făcând parte şi el dintr-un astfel de grup - venea în contact.
Primele raporturi ale relaţiilor între comportamentele umane şi modurile lor de desfăşurare, în condiţiile variaţiei ritmurilor vibraţionale planetare, au fost evidenţiate în străvechimi de entităţile astrale ajutătoare ale atlanţilor. Astfel de dispuneri au făcut parte din cadrul primelor programe atlante de pregătire a oamenilor pentru perioada epocii intuitive, de joasă vibraţie planetară, pentru care ei se pregăteau intens, cu mult timp înainte de ultima glaciaţiune. Aveau foarte clar conştiinţa trecerii creaţiei materiale din planul de execuţie mentală - în planul execuţiei manual-tehnologice, iar raportul de armonii om-planetă-stea-galaxie a fost intens studiat şi profund conştientizat ca atare de majoritatea oamenilor - fie ei atlanţi sau lemurieni. În paranteză fie spus acum, a spune că lemurienii nu s-au preocupat de partea mentală este un lucru, o exprimare insuficient înţeleasă de către cei care au preluat comunicări fără să aprofundeze personal fenomenologia pusă în discuţie: lemurienii (şi numai o parte a populaţiilor lemuriene, de altfel) nu au putut aprofunda astfel anumite scheme, raporturi de gândire datorită faptului că nu au evoluat în perioada post-glaciară, în corp fizic solid, retrăgându-se, prin specificul normal al evoluţiilor lor, în evoluţii prin intermediul corpului astral. Din rândurile lor, ajutătorii grupurilor lor, susţinătorii lor în planul evoluţiilor ulterioare, au activat însă alături de atlanţi, ajutându-i astfel să accepte cu încredere toate programele de pregătire (pe care le-am numit "programe atlante"), la originea cărora chiar ajutătorii lemurienilor lucraseră din plin, ajutându-i pe atlanţi să se orienteze în lucrările lor după specificul de evoluţie al lemurienilor. Vom vedea, în studiile viitoare, ce gândiri profund spirituale au stat la baza unor asemenea orientări.
În acest fel, până la schimbarea vremurilor, toate populaţiile Pământului au luat în seamă rădăcinile acestei ştiinţe care azi se numeşte matematică.
Matematica cuprinde, şi deschide astfel, nivele puternice de pătrundere în totalitatea moştenirilor spirituale ale omenirii; căci fără moştenirea spirituală, de o bogăţie pe care o conştientizăm prea puţin acum, abstractizarea pe care o presupune ea nu ar avea nici o bază, temelie de desfăşurare. Fiecare formă de cunoaştere se înmagazinează în raporturi de înţelegere comparativ cu alte elemente memorate anterior, iar revenirea din memoriile spirituale are loc simultan în puncte de raportare (de orientare) specifice nivelelor vibraţionale locale, din mediul de întrupare. În acest fel, datorită faptului că astfel de nivele vibraţionale se află şi ele în raporturi locale specifice unele faţă de altele, indiferent dacă vibraţia planetară se află în diminuare sau în creştere, impulsurile de vibraţie accesează elemente memorate aflate în cele mai apropiate raporturi de fiinţare şi funcţionare. Toate apar aproape simultan, ca şi cum ar fi prezente deodată în memoriile active ale spiritului care se manifestă în structurile stelar-planetare: în sistemele de memorare ale corpurilor proprii. Nu se poate discuta pe larg decât considetând astfel omul - parte integrantă a unor ample structuri universice, chiar dacă el se manifestă individual. Fiecare formă de impuls planetar, indiferent pe ce cale ajunge să influenţeze sistemele corporale umane, intră în relaţii particulare cu alte seturi de impulsuri care au acţiune mult mai mare sau mult mai mică, şi de aceea nu s-au putut manifesta concret, perceptibil, asupra simţurilor conştientizate. Tot ceea ce numim "subconştient" formează astfel de seturi de influenţe, sub incidenţa seturilor de impulsuri, aflate în relaţii de manifestare cu cele conştientizate de noi, dar având puteri mai mari sau mai mici decât cele optime formării percepţiilor conştientizate de noi.
Toate asemenea relaţii pot fi cuantificabile, căci numai asemenaea relaţii de directă legătură pot face viabil orice sistem de referinţă dintr-un cadru planetar. Nici o mişcare a structurilor planetare nu ar fi posibilă, dacă nu ar avea un raport direct, o cauzalitate directă care determină mişcarea, ieşind sau intrând în elemente, fenomene, desfăşurări ca înlănţuiri logice, secvenţe după secvenţe, într-o derulare permanentă.
Fiecare secvenţă (fenomen, eveniment, fiinţă) are puncte de subsecvenţialitate care se derulează şi simultan, nu numai secvenţial (secvenţă după secvenţă). Omul nu poate percepe întotdeauna simultaneitatea secvenţelor sau subsecvenţelor; dar studiind fenomenele şi înţelegând logica desfăşurărilor raporturilor dintre funcţionările lor, poate intra pe nivele cunoscute de el, poate determina secvenţialitatea derulării şi poate extrage "formula" după care au loc alte fenomene, nepercepute prin simţuri, sau care pot scăpa atenţiei cercetătorului din cauza rapidităţii derulărilor lor.
În acest fel, toate ştiinţele care se folosesc de matematică pot să determine cu precizie secvenţe neconştientizate pe cale senzorială; prin măsurători care folosesc alte secvenţe şi alte raporturi de existenţă - dar toate fiind părţi ale aceluiaşi mare întreg planetar, se pot determina secvenţele "socotite" anterior: vedeţi istoria tabelului lui Mendeleev, de exemplu.
Studiind şi detaliind cele cu care omul se confruntă permanent în calea sa, majoritatea celor create de el sau ajutate de el să se desfăşoare în mod optim (în natură, în relaţiile inter-umane) sunt derulate având la bază calcule ale unor asemenea secvenţialităţi sau simultaneităţi.
Numai în regiuni ale universului în care desfăşurările au loc foarte lent - căci încărcătura de impulsuri foarte diferite unele de altele este mare, indiferent dacă ea este sau nu conştientizată - spiritele pot să deruleze asemenea învăţături, intrând lent (încet) pe nivelele desfăşurărilor naturale. Orice derulare are un caracter natural, chiar dacă se petrec în câmpul unor aparate, instalaţii create artificial (cum spunem noi). Observând funcţionările globale, înţelegem raporturile de funcţionare ale părţilor componente; înţelegând raporturile de cauzalitate între elementele interne şi cele externe (sau interne care se externalizează parţial sau total, în procese uşor de înţeles prin folosirea în viaţa curentă: facem foc în sobă, fumul se elimină pe coş, căldura ne este nouă de folos, scoatem cenuşa şi facem curăţenie) se poate extinde orice înţelegere de la planuri mărunte, la planuri superioare: adică din ce în ce mai cuprinzătoare, cu frecvenţe ale derulărilor funcţionărilor interioare şi exterioare din ce în ce mai rapide şi vehiculând fluxuri energo-materiale din ce în ce mai bogate. Astfel, omul epocii contemporane ajunge să înţeleagă rostul acestei epoci de vibraţie foarte joasă (pe care o finalizăm în prezent) - în contextul amplu al ciclului său de experienţe prezente pe Pământ. Înţelege treptat - dar repede - felul în care s-au desfăşurat formele de creaţie şi comunicare mentală din etapele anterioare, din vremuri în care vibraţia planetară (şi stelară, şi galactică) era mult mai mare - şi totuşi mult mai mică decât în zone ale universului, în care vibraţia medie planetară (stelară, galactică) este uriaşă, comparativ cu cea de pe Pământ. Comparând asemenea derulări, se înţeleg rădăcinile derulării secvenţelor creaţioniste străvechi (le vom descrie şi aici, foarte curând, în amănunt), curprinzând astfel de simultaneităţi sau/şi secvenţialităţi discutate mai sus, unele chiar parţial suprapuse, în care frecvenţa de vibraţie a corpului mental (care lucrează aşa cum azi lucrăm cu mâinile noastre) ajută derulări de procese creative. Dar din cauza rapidităţii derulării fenomenelor cu care spiritele doar s-au obişnuit, înţelegerile, cauzalităţile şi inter-condiţionările lor rămân mult în urma derulării aplicaţiilor de creaţie. Adică, într-un fel în care folosim azi diferite utilaje casnice, fără să intrăm în detaliile cunoaşterilor structurilor utilajelor şi funcţionării lor, cu particularităţile lor de conexiune cu exteriorul (curent electric, fluxuri lichide, etc.)
Extrapolările pe care corpurile noastre le permit - nu numai în planul corpului solid, prin structurile ţesuturilor cerebral şi spinal, ci şi la nivelul celorlalte corpuri fluidice, despre care am discutat în linii mari, conduc la înţelegerea unor derulări în condiţii de frecvenţă a vibraţiei planetare mult mai mare, care atrage după sine un volum uriaş de funcţionări cu viteze mult mai mari decât cele pe care le putem crea şi înţelege pe Pământ. Deja la asemenea frecvenţe uriaşe - şi totuşi mici comparativ cu cele din alte dimensiuni paralele (simultane şi secvenţiale) sau alte universuri - nu mai este cazul unor calcule lente matematice; dar spiritul, cu bogăţia sa de înţelegeri, le derulează cu viteze fantastice (unde comparaţia dintre mintea omului şi viteza supercomputerelor de azi devine valabilă, şi chiar depăşită..), la nivele de frecvenţe uriaşe, cu care spiritul poate fiinţa şi se poate manifesta, eliberat de greutăţile pe care le cunoaştem azi.

Revenirea pe meleagurile universice de mai joasă frecvenţă se va face însă permanent (deşi la perioade mari de timp) pentru a oferi altor spirite, nou intrate în evoluţie, ajutor pentru astfel de înţelegeri. Odată cu oferirea de ajutor, creşte experienţa răbdării de a oferi acest ajutor, dar şi a preluării de învăţătură privind relaţiile care se stabilesc, pornind de la premize mereu noi, între membrii societăţilor. Mereu au loc mai multe şi mai profunde înţelegeri, "amănunte" nesesizate anterior, care formează nu numai un volum de cunoaştere şi aplicaţii, dar - mai cu seamă în etape intuitiv-manuale - conduc la creşterea calităţii execuţiilor în aplicaţiile (creaţiile) personale. Este o experienţă care, de asemenea, trebuie să fie privită în planul învăţăturilor oferite întregii societăţi în mijlocul căreia se află asemenea ajutători. Cei ajutaţi de azi vor ajunge şi ei ajutători într-un viitor apropiat, iar rezultatele colaborării dintre ajutători conduc la ridicarea nivelului de calitate a traiului în orice societate: pământeană sau de pe orice alte meleaguri universice.

INTUIŢIILE SI ÎNTRERUPEREA DE RITM

Mergem în concediu. Nu mai contează unde, important este că mergem. Sau are importanţă: căutăm un loc în care nu am mai mers. Sau în care am mai mers, căci ştim că ne-am simţit bine.
Ne-am obişnuit atât de mult cu viaţa noastră, încât nici nu ne mai vine să credem ceea ce aflăm – la un moment dat al existenţei noastre: că trăim cu nou şi vechi în acelaşi timp, că intuiţiile fac cea mai mare parte a vieţii şi experienţei noastre.
Aflăm despre minuni ale cunoşterilor umane, admirăm pe cei care le-au pus în circulaţie, am vrea să fim şi noi la fel – fără să ştim că avem acelaşi fel de intuiţii, cunoaşteri subconştiente, în virtutea cărora trăim, vorbim, lucrăm, socializăm. Sau mergem să ne „spună” cineva destinul, un „cineva” care poate să profite (inconştient sau nu) de neştiinţa propriilor noastre desfăşurări de intuiţii, şi ni se spun lucruri pe care le cunoaştem deja: că suntem pe drumul cel bun, că dacă în tinereţe am avut necuviinţe şi fapte dezordonate, viaţa ne-a ajutat să intrăm de făgaşuri de îndreptare: prin propriile intuiţii.
Este drept şi că nu cunoaştem multe lucruri: nu ne merge „bine” (poate mai curând „plăcut”) şi credem că acest „neplăcut”, „rău” este lipsa noastră de „noroc” sau lipsa noastră de intuiţie. De fapt, derularea vieţii ne rupe de un anume ritm: al unor fapte rele, nesociabile – la fel ca şi de fapte excesiv de bune. Viaţa, intuiţiile noastre, ne conduc de fapt pe calea echilibrului, iar subconştientul nostru ne conduce exact acolo unde aveam nevoie. Alegem o cale a echilibrelor, a ruperii de ritmuri anterioare sau a consolidărilor, a apropierii sau depărtării de oameni, de locuri, de cunoaşteri... Pentru pauze sau odihniri, din necunoscute şi varii motive: toate făcând parte din evoluţiile noastre spirituale.
Nu ştim clar, dar ştim că aşa facem, după cum simţim... Poate că nu credem că şi alţii fac la fel, rănindu-ne – poate că nu intenţionat, ci pentru că aşa au ei obişnuinţa să procedeze, aşa sunt ei... Ne întovărăşim după cum ne urmăm destinul, după cum ne simţim necesitatea de a ne purta cu partenerii de drum, după cum simt şi ei, după cum ne înţelegem vieţile, necesităţile...
Învăţăturile contemporane ne vorbesc de multe ori despre întreruperile (ruperile) de ritm: căci obişnuim să trăim într-un anume ritm care ne formează rutinări, ale căror desfăşurări le ducem în virtutea inerţiilor. Intuiţia ne semnalează din timp – lent şi slab perceptibil la început, dar din ce în ce mai pronunţat ulterior, căci omul este un creator conştient ce are nevoie întotdeauna de schimbări, pentru a fi permanent în activitate: mai cu seamă de creaţie – indiferent dacă este vorba despre creaţie materială sau despre gândire.
Omul a luptat mult pentru obţinerea unor drepturi pe care nu şi le-a înţeles în rădăcinile lor profunde. Dar a luptat intuitiv: le-a găsit explicaţii mai simple şi a luptat pentru ele. Deschiderile pe care şi le-a creat către mereu noi înţelegeri, indiferent pe ce cale au venit, au condus, şi vor conduce treptat la generalizarea luptei pentru orice fel de drepturi morale pe care lumea simte nevoia să le aibă. Un exemplu concludent îl putem găsi – şi mă sprijin aici chiar pe un comentariu al lui Adrian
(https://www.blogger.com/comment.g?blogID=2209419348485102612&postID=4629103659054450242 )
în modificările de ritm şi de energetică personală în timpul vacanţelor / concediilor. Ele sunt, într-adevăr, un complex cauzal cu rădăcini, dezvoltări şi efecte speciale. Un astfel de moment (vacanţa, concediul) schimbă mult din felul implicărilor în activitatea noastră curentă, deşi nu conştientizăm decât partea de odihnă prin somn, prin distracţii, prin vizitarea unor locuri din care aflăm multe lucruri legate de istoria planetei sau a omenirii, prin întâlniri cu persoane plăcute, etc. Intuiţiile joacă un rol extrem de important în alegerea locurilor de plecare în vacanţă: intuim că avem nevoie de o schimbare, de o întrerupere de ritm curent, intuim că avem nevoie să parcurgem trasee noi – atunci când ceva, o cunoaştere – s-a umplut în perioadele anterioare şi nu mai simţim nevoia să mai mergem în acelaşi loc; dimpotrivă, intuim că avem nevoie să frecventăm în continuare aceleaşi locuri, simţind că suntem atraşi în continuare de ele. Toate sunt necesare, chiar dacă unii oameni par a fi foarte superficiali: în loc să fie foarte atenţi la cele vizitate, par atraşi mai curând să se fotografieze, să discute despre orice altceva decât să se intereseze profund de amănunte locale, aşa cum procedează alţii. Se judecă însă unii pe alţii, căci încă nu ştiu să se accepte exact aşa cum sunt: unii au nevoie să aprofundeze, alţii au nevoie doar să treacă prin asemenea locuri, să facă cunoştinţă doar cu ele: fiind la începutul unor trepte proprii de evoluţie spirituală, o avalanşă informaţională nu ar face decât să-i obosească, în loc să pregătească terenul propriu pentru o şezare treptată, în forme conturate treptat – proces prin care au trecut cei care acum au nevoie să aprofundeze. Se poate observa foarte bine într-un grup de turişti asemenea grupări de tot felul, unde turiştii se ajută fără să ştie, creindu-şi mai mult sau mai puţin conştient premizele propriilor lor aprofundări: cei care respectă atenţia celor care se interesează de mult mai multe lucruri se pregătesc astfel de propria etapă viitoare (care se poate petrece sau nu în această viaţă); cei care aprofundează trebuie să-i privească pe ceilalţi cu toleranţă, găsind căi de desfăşurare proprie a cercetărilor pe care şi le doresc.
Este necesar – de aceea – să ştim, în calitate de turişti, cum să ne respectăm şi să ne tolerăm reciproc, simţindu-ne modul în care suntem sau nu atraşi de cele din jurul nostru.
De asemenea, este necesar să mai ştim un lucru deosebit de important: chiar dacă plecâm la relaxare (nu?!) să nu uităm un lucru: orice rupere de ritm presupune un efort deosebit din partea organismului, chiar daca avem condiţii bune de trai, de companie, de distracţie. O mare parte din simţurile noastre sunt copleşite de schimbare, de aceea căutăm intuitiv ceea ce se poate compensa în astfel de caz: sufletul caută frumuseţea, trupul reclamă o hrană plăcută. Oferiţi-vă de la bun început ceea ce vă cere sufletul şi trupul – având în vedere însă păstrarea unui echilibru pentru a nu adânci greutatea de acomodare a trupului şi a spiritului deopotrivă. Acordaţi-vă toate acomodările pe care le necesitaţi, dar mai ales nu plecaţi în prima zi de vacanţă chiar într-o călătorie obositoare. Chiar intuiţiile vă pot spune ceea ce serviciul vă cere fără să ţină cont de necesităţile voastre: încercaţi să diminuaţi mult activitatea în ultima zi, dacă chiar trebuie să plecaţi chiar în prima zi de vacanţă în călătorie. Este spre binele tuturora!!!
Urmaţi-vă întotdeauna intuiţiile, căci ele vă pot îndruma mai bine şi mai mult decât orice şi oricine!!!

SEPARAREA DE „TURMĂ” – ÎNTOARCEREA LA „TURMĂ”

Am urmărit puţin din filmul „Alexandru Lăpuşneanu” (mi-ar fi plăcut să-l pot urmări în întregime, la fel ca şi filmul „Vlad Ţepeş” – poate mai apare pe vreun canal, cândva). Nu partea istorică mă interesează să discut aici, acum – deşi şi aceea, cu conjuncturile sale deosebite, este frumos de studiat. Din nefericire, la orele de istorie am învăţat partea seacă, goală de înţeles: fapte, ani, iar ani, iar fapte nude, seci, de parcă am învăţat istoria unor maşini – nu a unor oameni...
La un moment dat, Lăpuşneanu spune (şi este chiar posibil s-o fi spus – până la urmă este glasul conducătorului medieval, un glas răspândit în acel moment în toată lumea aceasta mare...): „A cerut cineva vreodată părerea poporului?! (voce dispreţuitoare) Poporul să muncească, nu să-şi dea cu părerea” (citat din memorie, iertat să-mi fie)...
Politica separării conducătorului de turmă... Cel care ajunge în poziţie de putere se separă de „turmă” – chiar dacă îşi asumă rolul de conducător (complex personaj, totuşi, în treacăt fie spus, acest Lăpuşneanu al nostru...) cu toate responsabilităţile sale.
Dar această permanentă politică a conducerilor societăţilor, de-a lungul ultimelor milenii, a condus omenirea până azi, când fiecare individ are, mai mult sau mai puţin, libertatea sa de gândire şi, cât de cât, de acţiune: a condus (coordonat) şi a dus la preluarea ideii de separare de turmă. Un pas înafara ideilor unui învăţământ oficial conduce la separarea, cu mândrie nevinovată, de turmă. Nu neapărat cu dispreţ: buna credinţă rămâne valabilă în majoritatea cazurilor, dar apare mândria (normală, omenească de altfel) de a fi putut s-o facă. De a fi fost unul dintre cei care s-a gândit să accepte s-o facă. Cu ingenuitate şi bucurie.
Este o bucurie inerentă a găsirii puterii interioare de a o face. Omul îşi asumă chiar rolul de precursor al generalizării căii pe care a îmbrăţişat-o. Poate că, din necunoştinţă de cauză, îşi asumă pentru început doar jumătăţi de măsură, uitând să se mai întoarcă să primească sfaturi de la „turma” pe care a lăsat-o în urmă. Ar da indicaţii, ar face atenţionări bucuros – dar nu ar fi bucuros să i se atragă atenţia că în viteza separării a pierdut din vedere multe lucruri care i-au rămas neclare.
Cu toate acestea, există oameni care o fac cu bucurie. Care se lasă atenţionaţi cu bucurie. Sunt atenţi să nu dispreţuiască, cu dorinţa de a oferi sprijin, de a oferi înţelegere şi de a îndruma în calea pe care se află cât mai mult, dar după puterile proprii şi ale călătorilor cu care împart drumul.
Alţii care nu s-au gândit la asemenea aspecte, dar pendulează între a accepta că nu au gândit separarea lor în felul de mai sus şi ar fi bine să se gândească chiar la felul în care apar gândurile în mintea lor. Căci este de reflectat asupra faptului că suntem influenţaţi, fără să ne-o dorim, fără ca măcar s-o ştim de cele mai multe ori, de cele care ne vin în cale. Politicul ne influenţează mereu, nu scăpăm de săgeţile sale şi ne pomenim că ne separăm cu dispreţ chiar şi de ei, cei care ne-au determinat să ne separăm de turma pe care ei au creat-o şi o întreţin cu drag: cu drag de ei înşişi şi de poziţia lor dominantă, şi cu dispreţ pentru turma însăşi.
Ce facem?! Îi întărim, la rândul nostru?! Sau îi privim după cum ne e înclinaţia: cu umor, cu compasiune, cu înţelegere – dar cu acea fermitate a înţelegerii noastre universalizate că aşa ceva ne-am dori să nu facem niciodată. Acceptăm lucrurile aşa cum sunt, dar lupta noastră – dacă alta nu avem – să fie lupta cu noi înşine: să ne ferim de dispreţ, de răutate, să căutăm să ne analizăm gândurile şi reacţiile ascunse, să vedem ce încărcătură emoţională au, ştiind că acest... ceea ce numim azi „mental colectiv” (adică... gândul „turmei”) ne înfluenţează mereu.
Atunci, să-i influenţăm şi noi cu gândurile noastre: nu neapărat de îndepărtare a tot ceea ce este străin de pricipiile noastre – căci în acest fel transmitem şi intenţia de respingere, de orice fel de respingere, chiar şi a celor înălţate. Ceea ce este bine să formăm în acest mental colectiv este dorinţa directă de element care deja a înlocuit altceva, clădit pe fermitatea de a nu folosi îndemnurile spaţiale ale celor care nu se conduc după încredinţări curate, bune, altruiste.
Încredinţarea şi exprimarea cu fermitate de a nu face ceva este o treaptă pe care trebuie să păşim azi repede, urcând pe următoarea: „Eu aş face aşa...”. Lăsarea negaţiei şi înaintarea cu afirmaţie.
Mulţi se întreabă cu bună dreptate: ce fac... mă întorc cu atenţia mea iar către locul de unde am plecat?!.. Dar nu este chiar aşa... este o întoarcere deschisă, o spirală deschisă mereu către înălţimile nebănuite ale sufletului unui om care, urmând chiar numai calea dorinţelor de ascensiune spirituală, ajunge să se simtă acel Homo Pantocrator despre care vorbeam cândva.
Dar Homo Pantocrator nu este complet fără a da exemplu şi ajutor din neştiut, din nevăzut: căci el este al tuturor văzutelor şi nevăzutelor, al celor de sus şi al celor de jos, al trecutului, prezentului şi viitorului deopotrivă...

SĂ DISCUTĂM PUŢIN DESPRE CORPURILE FLUIDICE... (2)

Am discutat câteva generalităţi privind particularităţi ale corpurilor materiale fluidice în articolul
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/02/sa-discutam-putin-despre-corpurile.html
unde am dezbătut în linii mari:
– de ce numim corpurile „fluidice”;
– de ce discutăm despre un sistem corporal şi nu de câmpuri, aure, fără să negăm noţiunea de „câmp” format în jurul corpurilor, a structurilor corporale care au o forţă de atracţie cu atât mai mare – cu cât vibraţia lor este mai înaltă, dar pe segmentul vibraţional propriu corpului, cuprins între un minimum şi un maximum corporal;
– despre efectul de emisie (radiaţie) luminiscentă şi emisia de radiaţie sonică, adică emisiile simultane de lumină şi sunet, determinate de acumularea, de compactizarea puternică a fluxurilor de filamente de materii şi energii.
Literatura de specialitate numeşte corpurile fluidice în funcţie de percepţia cercetătorului: planuri energetice, câmpuri, aure – chiar şi o formă care cuprinde amândouă aceste noţiuni: câmpuri aurice. Spuneam că a discuta despre ele ca fiind asemenea noţiuni este ca şi cum am discuta de lumina becului, ignorând faptul că becul emite radiaţia: este o structură materială care emite lumină, aşa cum alte structuri emit şi lumină, şi sunet: în cazul unor structuri artificiale, ele sunt efectele fizice ale aparatajului obţinut pe cale tehnologică. În cazul corpurilor, emisiile de sunet şi lumină sunt naturale, dar tot efecte ale structurilor într-o anumită stare de funcţionare.
Cum se formează astfel de structuri este o discuţie pe care o vom aborda treptat: de formare a monadei şi a grupului de monade care formează spiritul, de evoluţiile lor particulare şi generale, de întrupare şi de înţelegere a întrupării ca fiind o manifestare în funcţie de puterile interioare ale spiritului. Corpurile sunt forme materiale (şi alimentate energetic) de repezentare în plan material a structurilor interioare ale spiritului: de o astfel de fenomenologie şi de detaliile funcţionării unor astfel de sisteme complexe nu putem fi conştienţi decât de la o dezvoltare suficient de avansată a forţelor interioare spirituale – în sus; dar există şi condiţii de trai, la nivele foarte joase de vibraţie planetară, în care spiritele de evoluţie înaintată, întrupate astfel (aşa cum suntem noi, oamenii, pe Pământ) nu pot deveni conştiente decât printr-un antrenament special. În lipsa acestuia, doar intuiţiile pot să ofere oarecare înţelegere a multor fenomene care ţin de traiul curent: doar dacă condiţiile de trai nu sunt foarte dure, obligând întrupaţii să se preocupe doar de supravieţuire în planul cunoaşterii lor momentane.
Corpurile sunt aşadar – pe lângă structuri de manifestare a forţelor interioare spirituale – forme de reprezentare a acestor forţe, de conştientizare ale spiritului: mai întâi a exteriorului prin structurile pe care le cunoaştem acum, în primul rând cele ale corpului fizic solid: prin senzori, la care se adaugă alte structuri – corpurile fluidice, având şi ele seturi specializate de senzori: la nivelul lor de complexitatea de existenţă şi funcţionare.
Toate corpurile au însă şi alte feluri de structuri, alte forme de reprezentare, cu alte destinaţii de ajutor pentru percepţii de tot felul şi înţelegeri pe măsura înaintării în evoluţii. Cu ajutorul lor, spiritele percep lumea lor exterioară şi, treptat, înţeleg că ea este construită astfel încât să construiască o părere asupra lumii interioare a oricărui spirit: a experienţei pe care orice spirit a acumulat-o de-a lungul perioadelor anterioare de evoluţie inconştientă – dar timp în care, folosind formele şi forţele corporale în fel şi chip, a strâns, şi strânge în continuare experienţă cu care să adâncească mai mult cunoaşterile sale.
Percepţiile se extind odată cu înaintarea în evoluţii, se extind şi formele de manifestare a spiritelor cu forţele momentane pe care le are. Ele conduc la crearea unui front de lucru cu puterile proprii asupra mediului exterior: este şi aceasta o reprezentare a modului în care fiecare spirit va ajunge treptat să creeze un front de lucru asupra sa, prin modelarea propriilor manifestări către direcţia perfecţionării continue a relaţiilor între ele, între grupuri din ce în ce mai mari de spirite aflate şi ele pe drumul conştientizării felurilor de forţe proprii.
Asemenea perfecţionări ţin de:
– creaţia materială – baza adaptărilor necesare spiritelor în trăirile lor în imensitatea spaţiilor universice;
– comportament, comunicare şi relaţionare – adică de formele generale de manifestare a spiritelor: între ele, între grupuri mai mari sau mai mici, evoluante în eternitate.
Corpurile sunt şi modalităţi de protecţie a spiritelor aflate în manifestarea lor curentă. Până la acumularea unui volum suficient de mare de experienţă şi înţelegere a derulărilor evoluţiilor lor, sistemele corporale nu sunt numai forme de ajutor spre conştientizarea propriilor puteri interioare, ci şi forme de manifestare într-o sferă largă de agresivităţi în relaţiile dinte ele. Se pot distruge reciproc – şi acest lucru îl ştim foarte bine azi. Se manifestă foeme de perversitate, cruzime, viclenie, minciună, ură, dispreţ, etc., ca urmare a fricii instalate în faţa semenilor necunoscuţi: adică a altor spirite cu care nu sunt obişnuite să evolueze. Lăsate să se manifeste astfel, spiritele învaţă să se cunoască reciproc, să se înţeleagă reciproc, să-şi înţeleagă puterile şi neputinţele deopotrivă: ale lor şi ale celor cu care se află în contact. Un contact mai mult sau mai puţin apropiat, iar acest lucru este tot o învăţătură: o învăţătură care are o perioadă lungă de desfăşurare pentru înţelegerea lui complexă ca fenomen după care, cu înţelegerea astfel cuprinsă, se va putea desfăşura în eternitate ajutor pentru evoluţiile din ce în ce mai complexe.
Evoluţiile conduc pe calea înţelegerii conform căreia nu numai sistemul corporal individual este un sistem multidimensional: orice obiect cosmic este o structură multidimensională, unde multidimensionalitatea o numim aici straturi succesive de diferite tipuri de structuri materiale de vibraţii diferite, care se înfăşoară unele peste altele. Vom vedea că fenomenologia multidimensionalităţii poate fi studiată din punct de vedere planetar, stelar, galactic, zonal-universic – de o complexitate deosebită a peisajului local şi universal.
Structurile corporale – fie ele individuale sau comune: pentru întruparea unui singur spirit sau a unui grup de spirite – pot fi de mărimi diferite, de construcţii diferite, dar ele au fără excepţie componente cu specific de generalitate locală, împletite cu forme personale: substructuri personale, în funcţie de destinul propriu, de sarcinile acestuia, de legăturile cu grupuri spirituale proprii sau cu care se află în relaţii de lucru, de trai – de manifestare astfel descoperită a fi extrem de complexă.
Dacă intrăm în detalierea structurilor sistemului corporal individual (şi există asemănări între ele şi cele de nivel macro, cunoscute de noi: planete şi stele), să specificăm faptul că fiecare structură este fixă pe cea de vibraţie inferioară – până la corpul fizic solid: de manifestare directă în mediul de trai de aceeaşi vibraţie. Privind sistemul astfel format, corp peste corp, de la vibraţia cea mai înaltă la cea mai joasă din sistem, impresia care se formează este de tangenţă a lor, de lipire, cu plexuri de circulaţie a energiilor care curg din corp în corp direct, fiecare corp „respirând” în celălalt. Cu toate acestea ele sunt „fixe” doar prin intermediul unui magnetism variabil între limite care nu pot să depăşească un maxim şi un minim pe fiecare segment de vibraţie, şi astfel să conducă la separarea lor. Vom vedea în alte studii ce fenomene conduc la impresia unor falii, rupturi sau separări – care însă nu sunt posibile în planul accidentelor sau moştenirilor. Cu toate acestea, există doar două posibilităţi de separare naturală prin funcţionarea normală a structurilor corporale:
– detaşarea astrală – detaşarea corpului astral (sau emoţional) de restul sistemului, caz cunoscut îndeobşte drept călătorie astrală: inconştientă – şi o numim somn; conştientă – şi o numim chiar călătorie astrală: de cunoaştere a profunzimilor mediului înconjurător.
– detaşarea definitivă: detaşarea întregului sistem corporal fluidic de la corpul astral în sus, din legătura cu corpul dublu eteric (sau vital): definitiv, prin separarea corpului astral care devine astfel corp de manifestare, cu toata pleiada corpurilor de de-asupra lui; se lasă în urmă corpul dublu eteric şi corpul solid (unde corpul dublu eteric este matrice pentru corpul fizic solid). Este cazul decesului, cu supravieţuirea manifestării spiritului în planul corpului astral, după o scurtă perioadă de întărire. Discuţie dezvoltată în articolul
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/02/dansul-vietii-si-al-mortii.html

ALIMENTATIA SI ENERGIILE

Ceea ce mancam ne influenteaza in special sub aspect energetic, in aceasta perioada pe care o traversam acum. Cresterea, transformarile permanente ale sistemului nostru coporal se deruleaza pe baza energiilor atrase pe trei cai:
- prin osmoza - proces foarte complex de patrundere directa prin epiderma a unui cumul de energii si materii filamentare despre care am discutat aici, gaze, elemente minerale din atmosfera planetara, vapori de apa si microorganisme;
- prin hrana ingerata, cu tot aportul despre care se poate discuta privind alimentatia naturista si clasica;
- prin fluxurile filamentare provenite de la corpurile fluidice adiacente corpului fizic solid, singurul de care suntem constienti majoritatea dintre noi. Ele sunt atrase si circulate prin intermediul plexurilor corpurilor fluidice, hranind fiecare corp in parte si fiecare corp avand legaturi de natura circulanta cu corpurile din apropierea lui, de la corpul de vibratia cea mai inalta pana la corpul fizic solid - de vibratia cea mai joasa. Acesta din urma primeste astfel energii din toate segmentele de vibratie ale sistemului din care face parte, impulsionand glandele endocrine care, la randul lor, creaza impuls pentru organele in subordine.
Cu cat hrana este mai naturala, mai putin denaturata prin procedee cunoscute de tratament termic si chimic, cu atat energia pe care o contine este in cantitate mai mare. Prin tratamente, mare parte a energiei se degaja, iar ceea ce se cunoaste mai putin este faptul ca apa continuta de alimente se denatureaza, pierde din formatiunea sa structurala naturala si astfel pierde din binefacerea de care organismul uman o poate beneficia. Apa trecuta prin circulatia plantelor este cea mai apropiata de necesarul trupului uman; denaturarea prin fierbere, coacere si prajire saraceste mult hrana de componentele ei naturale. In plus, substanetele toxice degajate prin procesele termice se acumuleaza in corpul solid, ingreunand desfasurarea normala a proceselor de intarire a vitalitatii corporale.
Cu toate acestea, degradarea puternica a organelor interne conduce la imposibilitatea desfasurarii unui curs alimentar normal, ceea ce impune de multe ori tratamentul termic al alimentelor, mai ales odata cu inaintarea in varsta. De aceea am aceasta pozitie de intelegere a unor deficiente care nu tin de prezumtive greseli ale stramosilor nostri - cat de conditiile agresive de trai din mileniile anterioare.
Mostenire a unei folosiri eronate alimentatiei bazate pe carnea animalelor sacrificate, folosim in continuare, inconstienti, acelasi procedeu de hranire cu carne, fara sa ii intelegem radacinile si devenirile deopotriva. Chiar daca am mentionat la un moment dat ca persoanele care au grupa sanguina "0" mai au nevoie de consum de carne, acest idee vine in sprijinul derularii unor sarcini neduse pana la capat, din cauza lipsei de actiune diversificata in perioadele istorice anterioare, care insa sunt necesare pentru evolutia spirituala proprie sau de grup spiritual. De asemenea, degradarea canalelor de distributie interioara necesita unele intariri, de care nu s-ar fi pus problema in conditiile unui trai echilibrat al stramosilor celor aflati azi in suferinta.
Recomand filmele din gama Earthligs cu privire la sacrificarea animalelor. Cunosc oameni care au parasit consumul de carne in urma vizionarii acestor filme...
In zilele noastre insa, starile emotionale - si ele agresive, rezultat al frustrarilor acelorasi perioade anterioare, se acumuleaza si devin ele insele toxice, adaugandu-se la aportul alimentatiei gresite, la lipsa unor reguli elementare de spiritualitate din care crizele umane genereaza o spirala degenerative, in locul uneia regenerative.

DESPRE EVOLUTII, FOARTE PE SCURT

Sunt mai multe elemente de discutat aici si le voi lua drept subiecte de abordat pe rand, cu timpul, ca sa nu le amestecam. Insa foarte pe scurt voi incerca sa expun cateva elemente demne de luat in seama atunci cand discutam astfel de subiecte; caci despre ele am scris mii de pagini pana acum si vor fi explicate pe parcursul multor capitole pe site-ul in lucru.
Existenta, si dinamica fluxurilor de filamente energo-materiale impune studiul lor amanuntit: este necesar sa delimitam fluxurile filamentare de energii - de fluxurile filamentare de materii, cele care sunt sintetizate si folosite de planeta pentru crearea si intretinerea corpurilor biosistemului marunt planetar. De asemenea circulatia galactica a fluxurilor filamentare este un subiect vast, chiar daca in contextul studiului vietii pamantene eu nu m-am oprit chiar foarte mult asupra ei: doar cat sa evidentiez diversitatea energiilor si materiilor, precum si circulatia lor in procesul de creatie constienta a omului mental, traitor inainte de „potop” (adica inainte de ultima glaciatiune) si explicarea restransa a procesului de diminuare a vibratiei medii planetare.
Aceasta variatie a vibratiei medii planetare are la baza pierderea treptata a vibratiei patului energetic al filamentelor de energii si materii circulante in spatiile zonei universului in care ne aflam. Atat diminuarea, pe care tocmai am incheiat-o de trait in acesta perioada, cat si redimensionarea vibrationala pana la maximum necesar zonei, tine tot de dinamica acestor fluxuri filamentare, iar fenomenologia modificarilor resimtite de noi in toata acesta perioada cuprinde segmente de studiu pentru galaxie, pentru sistemele stelare, pentru planete si pentru intrupatii individuali de pe planete: printre care, pe Pamant, creatorii constienti cu multa experienta care sunt oamenii.
Independenta energetica umana este parte de studiu a evolutiilor spirituale, cuprinzand pe scurt evolutii de trei feluri:
– evolutii independente de corpul planetar si de structurile corporale planetare: este cazul oamenilor si mamiferelor planetare pamantene, ale caror spirite se folosesc de sisteme corporale complexe, create si intretinute in principal de fluxurile radiante de energie a spiritelor care se intrupeaza;
– evolutii comune, in cadrul carora se intrupeaza un grup masiv de spirite (pe care il putem numi popor spiritual), de aceeasi evolutie, intr-un corp comun: este cazul planetelor (intruparea unui singur popor spiritual), al stelelor (mai multe popoare spirituale) si un caz aparte, de o complexitate care nu ajunge sa fie perceputa tehnologic de pe Pamant, intruparea galaxie - care este cu totul altceva decat organizarea galactica pe care o cunoastem din lumea perceputa de la nivelul Pamantului (in mijlocul uneia dintre care organizari ne aflam si noi, acum, pe Pamant): o multitudine de popoare spirituale intrupate intr-un corp comun, asemanator unei organizari galactice din zona noastra de perceptie.
– evolutii intra-planetare: spirite aflate la inceputul evolutiilor lor, care nu au puterea sa-si creeze un sistem corporal, dar invata sa-si preia, sa traiasca si sa paraseasca un asemenea sistem corporal - dar de complexitate mai redusa decat cele ale mamiferelor si oamenilor, pe Pamant. Planeta este aceea care, prin structurile sale radiante si folosind fluxurile energo-materiale atrase in galaxie, creaza corpurile acestor spirite, iar micutii gestionari invata asadar sa se foloseasca de ceea ce au in dotare, pe parcursul unei perioade de viata pe care incep treptat sa si-o constientizeze la nivelul fortelor interioare momentane ale spiritului care de fapt se manifesta astfel. Este aici cazul acelui biosistem planetar (este drept: mai mult sau mai putin marunt!), despre care aminteam la inceput, format din totalitatea vietuitoarelor de la virusi pana la mamifere (exclusiv).
Astfel de evolutii se urmaresc la nivelul nostru universic, in dimensiunea de evolutie a spiritelor care se afla doar la inceputul evolutiilor lor (sa le numim spirite primare) precum si a ajutatorilor lor, veniti din alte universuri, pentru ajutor oferit spiritelor primare; dar si pentru imbogatirea experientei lor – alaturi de perfectionarea permanenta a manifestarilor la diverse nivele de vibratii si in compania unor mereu alte spirite tinere aflate in evolutii deosebit de complexe.
Iar despre alte dimensiuni spatiale si alte universuri, discutia este mult mai lunga si o vom desfasura in viitor detaliind aspecte foarte variate ale ajutorului pe care asemenea entitati le ofera tuturor, pe langa sarcinile lor complexe de gestionare a tuturor structurilor universice.
Sistemele corporale umane sunt foarte complexe; comunicari si perceptii exprimate de-a lungul timpului au simplificat destul de mult distributiile corporale, desi multe structuri se cunosc nu numai gratie cercetarilor contemporane (de aceea am indicat cartea sotilor Manolea – de fapt dansii au mai multe carti publicate, dar aceasta mi se pare foarte accesibila celor aflati la inceputul studiului). Am facut detalierea sistemului corporal uman in postarea

http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/02/dansul-vietii-si-al-mortii.html

http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/02/sa-discutam-putin-despre-corpurile.html

Ceea ce este de adaugat este faptul ca fiecare dintre corpurile: astral (sau emotional), mental, cauzal, spiritual (sau buddhic) si dumnezeiesc (sau atmic), precum si suprastrucurile spirituale: enesic si supraenesic au sub-structuri pe care empiric le putem numi: superior, inferior, chiar si alte structuri intermediare, la care se adauga alte structuri adiacente corpurilor fluidice, cu rol important in autostabilizarea vibrationala personala, senzori si selectori de vibratii, dupa necesitatile destinului personal. Astfel de structuri ofera o autonomie de sarcina, de traire, fiecarui individ in parte, forte si disponibilitati de manifestare multipla, in functie de necesitatile proprii de evolutie, precum si de necesitatile de oferire de ajutor celor in mijlocul carora isi desfasoara destinul.
Complexitatea tuturor structurilor interioare si exterioare ale corpurilor din sistemele omenesti ofera o diversitate de moduri generale si particulare fiecarui individ in parte, creind totodata putere de perceptie si putere de abstractizare, prin formele carora omul devine ceea ce numim azi: omul creator constient inaltat.

RASPUNSURI DETALIATE LA COMENTARII: acum DESPRE ALIMENTATIA VEGETARIANA

Voi reveni pe parcurs cu explicatii mai extinse ale problemelor puse de voi in comentarii, caci unele subiecte necesita raspunsuri extinse si multi cititori nu mai revin pentru citirea comentariilor celor care intra pe blog, pe parcurs. Va raspund pe scurt la Comentarii si reiau pe larg raspunsul in topic nou.
DESPRE ALIMENTATIA VEGETARIANA
Parerea mea despre alimentatia vegetariana este ceva mai echilibrata decat aceea a multor oameni pe care ii inteleg in dorinta lor sincera de a se rupe de obiceiuri alimentare nesanatoase. De regula, echilibrarea vine prin respingere si mai putin - la inceput - prin intelegere. Dar este necesar sa avem in vedere faptul ca la un anumit moment dat trebuie sa echilibram chiar si respingerea: prin acceptarea tuturor felurilor in care coexistam pe aceeasi planeta, a faptului ca ne manifestam in feluri diferite, in functie de necesitatile evolutiilor personale.
Sa nu uitam un lucru deosebit de important: suntem spirite intrupate care nu si-au finalizat sarcinile grele in acest ciclu de vieti, din care cauza consumul de alimente agresive poate ajuta inca pe doua cai:
- sa se inteleaga ca activitatea oamenilor se poate desfasura in orice conditii, ca puterea de munca nu tine neaparat de alimentatie proteic-animala, ci proteic-vegetala - ajutata cu produse rezultate din emisii corporale animale, si nicidecum prin sacrificarea animalului.
- sa se inteleaga ca multe pofte - care au conditii de satisfacere acum - provin din multele frustrari din vietile anterioare: iar oamenii nu aveau nici o vina, in conditiile dure in care populatii intregi au trait, imbuiband prin obligatie stapanii lor, traind in schimb in foame, frig, boli de saracie, etc. Gandind in acest fel, intelegem de unde se trag chiar bolile noastre: nicidecum din "pacate", ci din degradarea brutala a organismelor supuse unor vieti sub limita subzistentei - nemaivorbind de aceea a decentei... Tocmai conditiile liniilor genetice de azi, degradate, nu ofera decat un timp scurt de satisfacere a unor dorinte foarte normale, care nu au la baza nicidecum lacomia. Multi termeni au fost inventati de stapanitori pentru a limita drastic cerintele legitime ale populatiilor instapanite, acuzand saracimea in mod fals cu astfel de termeni, mascand de fapt propriile tare comportamentale. Mostenirea de acest fel, pe care o avem azi, este trambitata in continuare intr-o inconstienta naiva as putea spune, daca nu as simti ca acest termen se potriveste doar partial celor care merg pe aceeasi cale...
Intr-un asemenea context, intelegerea celor care nu simt nevoia sa renunte la consumul de carne sau produse prelucrate agresiv (prajeli, etc.) este necesara ca treapta de spiritualizare a celor care au adoptat deja schimbarea. Comportamentul de ajutator vegetarian ramane spre exemplificare cu propria experienta, pentru cazurile de necesitate. Sigur ca, atat cat permite organismul, alimentatia naturala este buna; sunt oameni care au tractul digestiv foarte sensibil si alimentatia naturala cauzeaza puternic - ceea ce trebuie inteles. Nu toata lumea are astfel posibilitatea de a se ralia noutatilor mileniului al IIIlea, de aceea exista multe facilitati in lume privind alimentatia umana prelucrata. Daca insa sunt si exagerari - si ele sunt normale, chiar daca cei care au sarcina de a echilibra nu inteleg intotdeauna resorturile intime ale acestor desfasurari. Intre cei care trag intr-o parte si cei care trag in partea opusa se va forma o stare de echilibru din care toata lumea are ce invata.
Este de inteles, de asemenea, protectia pe care cei intrati - prin puterea corpurilor lor - intr-o directie naturista, si-o creaza prin sustinerea cu tarie a celor castigate de ei: ei par agresivi, dar de fapt se autoprotejeaza pentru a rezista influentelor celor care isi protejeaza, la randul lor, ramanerea intr-o plaja de alimentatie veche, proteic-animala. Este de inteles si o pozitie - si cealalta, necesitatea fiecaruia in parte, fiecarui om care alege o forma sau alta de alimentatie. Este de inteles si pozitia celui care - dupa o perioada foarte lunga de alimentatie vegetariana revine la consumul de carne: asa ii cere organismul. Sunt cazuri care chiar cer o astfel de alimentatie, chiar azi am citit acest lucru: talasemia cere consum de carne. Stiam ca oamenii care au grupa sanguina "0" au nevoie de consum de carne, suficient 10 gr pe zi. Probabil ca mai sunt astfel de situatii.
Cu cat suntem mai intelegatori unii cu altii, cu atat suntem mai castigati, din orice punct de vedere. Telul nostru este dezvoltarea spirituala, nu mancarea de dragul mancarii - fie ea si vegetariana.
Politica actuala de alimentatie si reparare este o zbatere dureroasa a celor care simt cum isi pierd vertiginos puterea de influenta asupra populatiilor. Dureros este faptul ca se incearca distrugerea cu brutalitate a medicinei naturiste, a suplimentelor alimentare naturiste: voi cauta chiar articolul pe care l-am citit recent, cu privire la adoptarea unui set de legi privind scoaterea in ilegalitate a medicinei naturiste, pana la sfarsitul anului curent... Poate nu se va ajunge aici - dar nici nu m-ar mira asa ceva, in contextul acestei zbateri uriase cu care ne confruntam azi. Poate ca totul se va schimba in curand, in bine insa: vom vedea...

2012: ÎNTRE PRO ŞI CONTRA

Întotdeauna există o plajă uriaşă, un loc de multe alte cunoaşteri între orice „pro” şi orice „contra”. Suntem într-o perioadă în care multe lucruri devin încercări de adaptare a cunoaşterilor noi – la cele cunoscute înaintea lor. Adaptările cunoaşterilor noastre sunt bune în condiţiile în care se iau toate elementele cunoscute şi, cu suma lor – chiar dacă momentan limitată – se poate gândi asupra unei fenomenologii din care efectele pot să pregătească omul din timp: nu neapărat pentru a primi tot ceea ce este mai rău, şi nu neapărat legat doar de cele cunoscute şi recunoscute oficial. Deschiderea pe care o avem faţă de fenomene noi, cu a căror existenţă rezonăm, conştient sau numai intuitiv, nu trebuie să conducă la acceptarea fără limite a unor adaptări ale oricăror teorii noi la cunoaşterile noastre mai vechi. Înclinaţia noastră chiar este de a accepta să facem aşa ceva, căci intuim că totul este posibil, că totul va decurge în continuare în viaţa noastră fără mari sincope, chiar dacă greutăţile rămân de multe ori inerente. Acceptăm că acest drum poate fi mai mult sau mai puţin spectaculos, căci şi până acum spectaculosul a făcut parte de multe ori din viaţa noastră.
Lucrurile însă nu decurg prea spectaculos decât pentru noi, cei care nu au cunoscut decurgerile de la începuturi trecându-ne prin faţa ochilor şi mergând cu noi mai departe. Putem întrezări efectele, extrapolând cele petrecute cu alte prilejuri, prin care ne putem pregăti sufleteşte mai ales pentru tot ceea ce poate fi mai rău. Intuinm însă că la momentul următor răului anticipat astfel, lucrurile vor deveni mai bune: şi decât răul deja petrecut, şi decât relativul „bine” pe care îl avem azi, acum, ca observatori. Căci comparaţia oricum se face cu evenimentele petrecute global, simţirea noastră le consideră global şi astfel binele este simţământul general de uşurare pe care îl avem după evenimente neobişnuite.
Dacă însă nu se pot pune cap la cap multe lucruri ştiute de unii – dar neacceptate încă oficial, deci nediscutate pe larg, pe toate canalele de comunicare în masă – apar frici, panici, dezolări, despre care am mai discutat prin aceste scrieri. Tocmai asemenea fenomene vrem să le dezamorsăm, continuând să cerem oamenilor să se informeze şi să trăiască în linişte, echilibraţi, evenimentele care se derulează clipă de clipă.
Toate asemenea evenimente întăresc oamenii şi îi pregătesc pentru schimbările care se petrec, într-adevăr, fără oprire. Viteza de desfăşurare nu este acum mai mare decât altă dată. Dar oamenii au avut altceva de făcut până acum şi numai puţini au înţeles asemenea desfăşurări. Dintre aceştia din urmă, încă şi mai puţini au lăsat moştenire ceva scris, informaţie care putea să fie folosită treptat de generaţiile următoare: nu neapărat pentru posteritate, din frici sau din orgolii care ne caracterizează în masă abia acum, ca urmare a ultimelor secole de „jar” evenimental pe care omenirea l-a trăit. Au lăsat învăţătură pentru generaţiile următoare, imediat următoare, atâta cât au ştiu că informaţiile au o temelie corectă: atâta timp cât acumulările nu conduc la un salt calitativ care să schimbe necesitatea informaţiilor lăsate – după care ele oricum nu mai aveau cum să fie valabile.
Sunt mulţi aceia care şi-au dat seama – spre exemplu – că se schimbă treptat constelaţiile perceptibile în zilele noastre de pe Pământ; şi percepţiile noastre sunt doar la început, urmează ca, treptat, să fie observate încă multe asemenea modificări, sau cel puţin, dacă ele au fost deja observate, ele să fie mediatizate în anii care vor urma.
Calendarul mayaş se baza pe cunoaşterea riguroasă a constelaţiilor. Ei au fost corecţi să se oprească acolo unde incorectitudinea putea apare, inducând oamenii în eroare. Ceea ce ei nu puteau face, sub nici o formă. Şi oricum ştiau că oamenii se vor orienta foarte bine în acel timp care avea să vină, fără să mai fie nevoie de ajutorul de acest fel al străbunilor lor.
De regulă, istoria străveche pe care o ştiau oamenii-cercetători-invăţători în trecut nu era decât o formă de sprijin şi orientare pentru tot ceea ce se croia în prezentul lor. Iar prezentul lor urma să fie „istorie” pentru generaţiile următoare, până ce generaţiile viitorului aveau să cunoască totul în mod natural, şi să continue să trăiască în mod natural, în continuare. Toţi cercetătorii-învăţători despre care am scris prin alte articole au cunoscut trecutul şi au ştiut spre ce se vor îndrepta în mod natural populaţiile viitorului. Există în subconştientul uman o plajă uriaşă, un spaţiu uriaş de cunoaştere care formează stabilitatea spirituală a populaţiilor în orice timpuri. Momentele de labilitate individuală sau de grup sunt momente de învăţătură proprie, care oferă în continuare, şi acestor indivizi, şi acestor grupuri, puterea experienţei proprii, pe care şi ceilalţi semeni ai lor au avut-o cândva, la rândul lor.
Concret, sunt mulţi oameni care aud şi se sperie de acest 2012. Alţii care nu au auzit de el. Alţii care aud şi nu cred nici o iotă din cele auzite sau care spun că oricum au auzit ei că cercetătorii ăştia îşi spun părerile şi lumea avidă de noutăţi le ia şi le răspândeşte ca adevăruri consacrate, le pune în tipare vechi şi le răspândeşte ca atare. Fenomenologia care este legată astfel de anul 2012 nu este singura care circulă astfel. Un exemplu în plus este teoria energiei tahionice: nu există decât păreri exprimate şi încercări de a lega o fenomenologie incomplet explicată până la un anumit moment, de existenţa unor particule care nu pot fi detectate, căci circulă cu o viteză superioară vitezei luminii, dar se poate observa efectul trecerii lor prin universul pe care oricum nu îl cunoaştem foarte bine. Lumea mercantilă, vrând să dea un impuls nou vânzărilor stagnante, sesizează noul, ocazia, şi se aruncă asupră-i ca vulturii pe o pradă „tânără”: algele, argila, varza, tărâţele – toate acestea şi incă multe altele sunt alimente pline de... energie tahionică sau sunt... tahionizate!! iată un citat demn de luat în seama:

„Recistiga bucuria de a trai sanatos, bucuros si fericit! Acum ai sansa de a beneficia de efectul extraordinar al dispozitivelor si produselor tahionice de tip antena permanenta care aduc in flux continuu in fiinta ta energia tahionica vindecatoare. Energia tahionica este sursa tuturor energiilor, sursa sanatatii, armoniei, frumusetii si a prosperitatii tale.”

...aşadar o „energie nouă” şi „totuşi veche” care ar conduce la restaurarea, la regenerarea sănătăţii omului!! Reclamele inundă şi omul însetat de noul de la care a fost privat în ultimele milenii primeşte fără să aibe măcar înclinaţia de a cerceta de unde vine expresia, care este rădăcina ei, cum se poate şi ce se poate înţelege din cele aflate astfel. O particulă pe care nu o putem „prinde” este astfel sursa de venit pentru cei care deja au creat aparate de tahionizare a vieţii noatre, după modelul verzei, tărâţelor şi algelor marine...
Credulitatea oamenilor se poate specula prin plaja subconştientă de experienţă a cunoaşterilor anterioare, pe care conştientul, stimulat de vibraţia planetară în creştere, încearcă să o „prindă” şi să o „reţină” în contemporanul trăirii sale de zi cu zi. Multe fenomene – conştientizate în detaliu sau numai intuite astfel – se leagă unul de altul. Deschiderea noastră trebuie să se echilibreze prin intuiţie, dar şi printr-un scepticism ponderat, prin care să căutăm să ne informăm şi să lăsăm porţile deschise altor noi informaţii despre lumea care ne înconjoară. Să avem curaj şi încredere în ajutorul pe care îl putem primi de oriunde, clasic sau, mai corect: şi neconvenţional. Neconvenţionalul de azi devine clasicul de mâine, în care detaliul consacrării vine să corecteze nesiguranţele de ieri. Experimentul şi cunoaşterea din alte sectoare ale desfăşurărilor universice vin să completeze şi să înbogăţească totul.
În acest context, discutând despre primele informaţii venite pe net despre fenomenologia anului 2012, adică începând cu 2002-2003 (din câte ştiu eu, cel puţin), trebuie precizat că, din multe puncte ştiinţifice au venit însă informaţii care recalibrează ceea ce circula anterior. S-a spus clar că, după 21 decembrie 2012 nu se va petrece nimic în spectrul vizibil. Dar pentru că asemenea informaţii nu sunt abundente, nu vin cu tumultul care formează convingeri (pentru că nu există de fapt nici convingeri asupra celor recalibrate, de altfel), totul a trecut neobservat. Pps-ul despre aşa-numita modificare a timpului mai circulă şi azi, deşi a circulat şi un altul – care spunea că totul este ipotetic şi că, la drept vorbind, ar trebui să trăim în iubire şi bucurie, decât să ne repezim să facem cât mai multe lucruri, ca nu cumva să le scăpăm în această viaţă!!
Dar echilibrul este greu de crezut în această lume care îşi trăieşte din ce în ce mai intens descoperirea simţirilor pe care foarte puţini şi le-a trăit în ultimele două milenii. Insă lipsa acestor simţiri-cunoaşteri a fost compensată de traiul momentului, chiar dacă evenimentele au fost dure, iar oamenii care le-au creat au doar scuza inconştienţei şi nepriceperii în a conduce mase mari de oameni. Învăţătura a fost pentru toţi, întăririle pentru toţi şi complexitatea trăirilor de azi nu ar putea să se deruleze fără acest cuantum de împuternicire pe care îl purtăm azi cu toţii în lume.
Tocmai acestui mic (încă) volum de întărire (căci experienţa merge, şi creşte, în eternitate) i se poate adresa un scriitor care doreşte să echilibreze: să nu dezinformeze, aruncându-se orbeşte înainte, să nu ofere nici motive de panică – dar nici motive de deziluzie, de deznădejde – formând nădejdi fără suport şi bazându-se pe ele. Un cercetător nu mai este unul care vede un flash şi trage de acolo o concluzie legată de starea sa medie psihică + ultima sa cunoaştere: cunoaştere care poate face o deschidere, dar ale cărei căi încă nu le-a înţeles nici el bine. Un cercetător este acela care derulează „filmul” înainte-înapoi, studiază fiecare amănunt al viziunii zile întregi, îşi pune întrebări, caută răspunsuri şi apoi îl prezintă cu toate aspectele sale: cu confuziile pe care le-a făcut şi el, şi cu înţelegerile ulterioare, cerând ca şi alţii să cerceteze şi să vină în cercetare şi explicare alături de el. Şi să rămână deschis tuturor posibilităţilor care apar astfel.
Până în anul 2012 nu ştim dacă mai este mult sau puţin. Unii cercetează încă dacă suntem cu adevărat în anul 2009 sau numai în 1009... Deocamdată am trecut, în anul 2007, prin teorii care spuneau că cele din 2012 s-au petrecut deja în anul 2007. Degeaba am mai aştepta anul 2012 căci gata! Am intrat în acea dimensiune prevăzută şi totul merge mai departe... Poate asa o fi, poate nu...
Normal că totul merge mai departe. Totul este, rămâne trăire. Dacă putem s-o avem şi cu bucurie, dacă putem trăi neconcurenţial şi numai cu curiozitate şi dorinţă de adaptare la nou, este cu atât mai bine. Transformările pe care le trăim azi sunt reale şi poate că din ce în ce mai mulţi oameni vor ajunge să vadă astfel de schimbări şi să aibe curajul să vorbească despre ele. Să aibe curajul să nu denigreze pe cei care au spus altceva anterior, căci ei au fost deschizători de drumuri şi nu au avut experienţa pe care o avem noi, azi, luând încercările lor drept repere în întunericul în care ne-am zbătut cu toţii destul de mult timp.
Să avem curajul să ne dăm seama că într-adevăr universul se schimbă şi primul lucru care este schimbabil în proporţie de masă sunt corpurile noastre. Este numai un exemplu...
Suntem sfere de lumină noi, oamenii, acum. Nu mai suntem ouă (cum se exprimau alţii până acum), ovoidali – uite un adevăr, din ce în ce mai mulţi oameni se nasc deja aşa (faţă de un procent de sub 10% până prin anii 1965-1982). Adică energetica noatră se măreşte considerabil, din ce în ce mai mulţi oameni văd lumini în întuneric, îşi văd lumina propriului lor trup, aud şi văd entităţi nenumărate care lucrează în jurul nostru, ajutându-ne simultan şi pe noi să înţelegem cum se transformă această lume.
Dar aceste entităţi nu ne dau cunoaşterea fără ca noi să facem efort. Ei lasă portiţe deschise prin care să înţelegem că trebuie să ne interesăm permanent de cunoaşterile celor din jur, pe care nu trebuie să-i dispreţuim, nu trebuie să le dispreţuim munca din momentul lor. Să ne „logăm” la marea conexiune planetară umană cu drag pentru fiecare lucru pe care îl trăim şi îl avem de făcut, căci numai în acest fel vom avea puterea să aprofundăm lumea în care ne aflăm aici. Deocamdată suntem aici, şi rămânem aici, şi de locul acesta, cu oamenii şi cu toate vieţuitoarele din jurul nostru, cu cerurile şi cu pământurile de aici ne este dată MINUNEA DE A TRĂI.