Cineva mă întreba când vor veni Moșii și i-am răspuns cum mi s-a spus și mie când am pus aceeași întrebare la rândul meu:
”Vin Moșii neplecați nicicând din cerurile și pământurile noastre”…
Vorbirea aceasta arăta nespus de frumos ceea ce știam de mulți ani, în felul în care străbunii noștri făceau clar diferența între ceea ce numeau diverse ”Ceruri”: Cerurile Moșilor – spațiile diferite de al cerului nostru care aveau ”aer” și ”ape”: mai precis, Apele de jos (oceanul planetar) și Apele de sus: Cerurile Moșilor, pe care le percepeau bine oamenii atunci – pe care cu multă greutate, antrenament, am început și noi să le percepem astăzi doar că foarte, foarte rar – spre deosebire de percepțiile omenești din trecut. Azi când le percepem sunt de culoare verde foarte închis, întrecut erau de culori pure, unele albe împletite cu altele verzi ca de smarald luminos (sau de jad, în formele orientale de expunere), în care se ”scăldau” ajutătorii bine-cunoscuți, luminoși, voioși și în același timp pătrunzători ai tuturor tainelor lumilor…
Cerurile lor azi le numim spații dimensionale paralele fixe și spații interdimensionale mobile - în timp ce ceea ce numim cosmos azi pentru ei era ”tăria lumii”, căci de acolo veneau toate cele care îi împuterniceau pe oameni fără nicio deosebire, și pe toate celelalte viețuitoare fără nicio deosebire între ele și oameni. De pretutindeni veneau firele vieții, amestecate între ele atât de frumos, încât împleteau o țesătură minunată pe nu puteai să nu o iubești și să nu-ți dorești să nu dispară nicicând din fața omului!
Azi nu mai știu decât prea puțini de existența Moșilor, doar la povestirile despre ei unii încep să aibă intuiții că totul este adevărat. Alții spun că nu știau de ei – dar acum că am pomenit de dânșii simt de parcă numai ieri s-au despărțit de dânșii!... Și tot azi le facem inconștient vestire prin zilele pomenilor noastre, păstrate (chiar dacă uitate în profunzimea lor) prin puterea tradiției de a da de pomană tot așa cum și ei dădeau ”pe vremuri”, fără să ceară ceva cuiva, complet altruist de cel puțin 1 2 milioane de ani de când durează viața lor: dând din cunoașterea lor, din experiența lor, cu bunătatea lor infinită. Daruri făcute, daruri făcute în taină, fără ca vreun om să poată ajunge în fața lor să le dea ceva, să se ploconească în fața lor, așa cum vor oamenii ajunși în fața poporului numindu-se pe ei preoți, spunând că o fac din porunca unui Dumnezeu care cere sacrificii, ofrande.
Ne-om aminti cu toții de toate acestea, cândva…
Când? pune cineva întrebarea.
Iar răspunsurile vin în fel și chip: un lucru este cert – adică după ce vor pleca de pe Pământ primele grupuri de spirite care au făcut cel mai mult rău semenilor lor aici, în ultimele milenii. Da, ele vor pleca și atunci se va întrupa din nou Iisus cel Înălțat, va veni din nou tăcut și neștiut decât de o mână de oameni și de Moșii care stau să rămână definitiv acum, printre noi, să continue lucrarea hristică pe care o face marele coordonator al tuturor evoluțiilor din toată subzona universului în care ne afăm. El va veni să șteargă amprentele celor plecați de pe Pământ, amprente cu vibrațiile cele mai joase și fără de care nu vom mai fi tentați în continuare să facem rele, să ne certăm, să fim leneși și indiferenți și multe altele ale oamenilor simpli care nu au făcut niciun rău – dar nici prea mult bine vreodată…
Iar Moșii vor continua lucrarea hristică: numai Iisus poate curăța câmpurile galactice și cele de dincolo de galaxie de aceste amprente, urme, cu vibrație foarte joasă, care pe el nu îl pot influența ca pe oricine altcineva. El poate pătrunde adânc în energia fundamentală și poate șterge de acolo, în profunzime, toate aceste amprente. Moșii vor continua în același fel lucrarea – dar pentru amprentele cu vibrații medii și înalte care poartă semnătura energetică a acelor oameni: și aceia au avut manifestări frumoase până să înceapă să răspândească manifestări și sentimente cu vibrație foarte joasă, dar unele se trag pe altele în amintirile oamenilor, de aceea toate cele înconjurătoare trebuiesc eliberate de urmele lor.
Și când vor veni vremurile acelea, ale venirii Moșilor? insistă altcineva.
Iar mie mi s-a spus ceva foarte frumos. Știam că mulți oameni – și treptat din ce în ce mai mulți – se vor retrage de la orașe în mediul rural, sătui de poluarea orașelor, de zgomot și de zbucium. Și, spune ajutătorul meu mai departe, la un moment dat cuiva i se va rupe o bretea de la sandale, se va apleca și va pune mâna pe curelușa ruptă, cu gând să o repare cumva până să ajungă acasă și deodată curelușa se va lipi ”ca prin farmec” sub mâna devenită tămăduitoare pentru orice lucru stricat. Și omul va ști că ”vremurile” au venit, vremurile cele bune! Și greul se va fi terminat, iar omul va începe transformarea de care aflase de mult și simțea că așa va fi, că ”vremea” va veni în liniștea sufletelor retrase în liniștea câmpurilor… dealurilor… munților…
Și atunci Moșii vor fi văzuți deodată în marginea așezărilor oamenilor…
Oamenii știau de mult – doar se rătăciseră prin mintea altora plini de pofte, de dorințe… Așa cum știau cândva că ne tragem din uriașii de care pe la noi doar maramureșenii uneori își mai amintesc…
Și noi, cu toții, vom merge mai departe, cu sănătate, în toate vremurile care vor veni!...
2 comentarii:
Deci așa doamna mea când vom "repara sandaua cu gândul ?",Nimeni nu a explicat mai simplu ca ține .Cerurile verzi mi-aduc aminte de o discuție cu tine despre cum arată corpul eteric al mamei ,de fapt capul acesteia -verde când vorbeam despre cei din străvechime.
1. Da, simona, așa e – doar trebuie să precizez că nu eu am dat explicația, ci mi s-a dat: eu nu am vizualizat mai întâi un asemenea eveniment din viitor, întrebarea mi-am pus-o și eu și mi s-a răspuns într-adevăr minunat de simplu și de concret! Pentru toate mulțumesc ajutătorilor mei în fiecare zi, deși ei, cu modestie, nu uită niciodată să spună că nu trebuie să mulțumesc, dacă aș fi în locul lor aș face exact la fel! Dar nu mă pot rupe de acest obicei încă, ce va mai fi – vom vedea.
Legat de asta, este de spus faptul că sunt viziuni care îmi vin și despre care nu știu nimic, iar ajutătorii îmi dau explicații dacă eu nu mă dumiresc o vreme. Spre exemplu: ”apele verzi” care ne înconjoară le-am vizualizat prima dată prin anii 2000 când doamna Maria Kant m-a pus sub o piramidă făcută corect (adică respectând proporțiile Marii Piramide din Egipt). Atunci am avut chiar un moment de spaimă crezând că acolo sau la mine va fi o inundație (eram amândouă obișnuite cu viziuni scurte ale viitorului apropiat). Dar ni s-a explicat imediat să nu ne speriem și atunci am început, treptat, să primesc îndrumări privind energia fundamentală, care a devenit capitolul de început al site-ului.
2. De fapt trebuia să să precizez în text – dar o voi face când voi discuta din nou despre solstițiu, ca aproape în fiecare an mi se mai luminează o pagină de cunoaștere – că, cu titlu de aproximație, se reglează perioada de vârf a solstițiului dar și toate evenimentele planetare ÎN FUNCȚIE DE PUTEREA DE ADAPTARE A CELOR MAI MICUȚI EVOLUANȚI: cele mai mici făpturi planetare (și nu numai de pe planeta noastră ci toate care au biosistem, chiar și eteric și astral), cele cu spiritele în evoluții protejate chiar de planetă, viețuitoarele de la viruși la mamifere.
Trimiteți un comentariu