I. IDEI PRINCIPALE
1. Nu a existat o migrație a Moșilor (numiți pe alocuri: zei) din nordul extrem spre sud, împreună cu populațiile pe care le îndrumau în acele locuri.
2. Viața Moșilor nu a cuprins migrații, ci mai degrabă răspândiri prin alte locuri, apoi reveniri, conform sarcinilor lor de mari ajutători planetari: adică ajutători pentru planetă și întreg biosistemul ei; etapele generale ale vieților lor au fost:
– nașterea lor s-a petrecut înainte de penultima glaciațiune, în sudul continentului A'Tlan (America de Nord unită atunci cu Europa de azi), de unde s-au împrăștiat pentru realizarea sarcinilor lor din acele vremuri pe tot continentul A'Tlan, parțial în Afrikaan (Africa) și parțial în Aztlan (America de Sud); aceasta nu a fost migrațiune, așa cum se crede uneori despre ”atlanți”;
– în timpul, și imediat după ultima glaciațiune a avut loc deplasarea Moșilor din locurile de naștere și derulare a vieții lor, din actuala regiune a insulelor Canare (și din alte locuri de derulare a sarcinilor lor) spre actualul continent Europa; aceasta de asemenea nu este migrație;
– după ultima glaciațiune: după nașterea primilor lor copii, au înființat împreuna cu aceștia primele așezări, însă Moșii au rămas în marginea așezărilor omenești pentru îndrumări, când populațiile s-au mărit; iar acestea au fost simple deplasări – nu migrații;
– la rândul lor, Moșii s-au organizat în mici așezări aflate în munți sau pe dealuri și șesuri departe de așezările omenești: pe orice continent lucrurile s-au petrecut la fel; din așezările lor, ei veneau în tangență directă doar cu Călătorii = oameni de legătură, purtătorii de îndrumări între Moși și populațiile din așezări; nu se poate numi migrație, nu veneau toți odată la studii și îndrumări pentru Călători, ci în funcție de specificul regiunii și vremurilor în curs, doar puțini Moși (nu toți din așezările lor) veneau spre locurile de staționare a Călătorilor, îi îndrumau și Călătorii duceau la rândul lor îndrumările primite oamenilor din așezări.
II. DETALII, DISCUȚII
Având în vedere cele pe care le-am discutat în studiile: ””Poveștile geților, ”Platoul munților Bucegi” și ”Peștera Ialomicioarei” cu privire la Moși și la moșism, nu mai este cazul unor prezentări suplimentare cu privire la această tematică, de aceea voi intra direct în subiect, doar cu câteva precizări privind numirea de ”hiperborean” – la care voi reveni și la sfârșitul acestei prezentări, având clarificări în plus, din multe puncte de vedere.
Să pornim deocamdată de la această numire, care își are originea în mitologia greacă (elină): Hiperborea, țara care cuprindea ținuturile nordice, de ”dincolo de vântul de nord” (”de dincolo de Boreas”). Această țară era una perfectă, cu soare strălucind zi-noapte, acolo unde pomii erau foarte roditori producând fructe de 2 ori pe an – scrie Wikipedia; locuitorii erau considerați reprezentanți ai ”cerurilor” trăind în asemenea locuri pentru a-i ajuta pe oamenii popoarelor de pretutindeni. Tocmai dintr-o asemenea expunere a fost numită descrierea ”mit” (imposibil de crezut că în nordul extrem al Europei poate exista așa ceva) – fără să se știe în vremurile noastre întunecate că puterea reală a mitului stă în împletirea istoriei reale cu simbolistica sacră, coborâtoare din tradițiile primordiale prin intermediul Moșilor nemuritori.
Unele scrieri acreditează ideea că ar fi existat o migrație a unor importanți reprezentanți ai ”zeilor”, ai divinităților din ”cerurile superioare”, ai ordonatorilor, îndrumătorilor și conducătorilor care reuneau funcții administrative cu funcții religioase. Aceștia ar fi migrat din nordul extrem către sud, fără să-l atingă, oprindu-se în munții Rifei (o veche denumire a munților Carpați), împreună cu întreg poporul codus de ei. De abia în zilele noastre începe să se instaleze, timid, încredințarea (având în vedere faptul că avem acces la extrem de multă informație precum și o putere proprie de analiză și înțelegere superioară din multe puncte de vedere) că au existat populații dense peste tot în Europa: parțial distruse de migratorii care au înființat imperii – imperiul Roman fiind la vremea aceea cel mai mare distrugător de popoare din Europa, după care urmașii Romei – Imperiul Roman de Apus cu catolicismul din ce în ce mai puternic a dus această înclinație teroristă către distrugerea ultimelor rămășițe de popoare care nu doreau să se supună conducătorilor creștini.
Prin toate scrierile anterioare din acest blog am arătat faptul că a existat o continuitate clară a populațiilor pe aceste meleaguri. Există (spre bucuria mea, așa cum am aflat ulterior începutului scrierilor de aici) izvoare și scrieri care atestă acest lucru. Ceea ce vreau să scriu acum se leagă de unele precizări asupra confuziilor apărute din sursele antice care nu au avut posibilitatea studiului direct, ci numai din ”auzite”, prea puțin văzute direct la vremea respectivă și oricum povestitorii neavând cunoașteri profunde asupra vieții globale, mai mult sau mai puțin deja ascunsă în acele vremuri: mai mult asocieri cu cele cunoscute din istorii și mitologii ca moștenire încifrată ale diferitelor populații locale sau migratoare.
Adevărul – cunoscut de altfel de Vatican azi (cel puțin) – își face loc către suprafață: geții au fost coborâtori din populațiile atlante, dar de fapt de dinainte de atlanți: se cunoaște bine de altfel că atlanții sunt spirite întrupate care au venit pe Pământ în mijlocul populațiilor locale, existente de la întemeierea speciei umane (prin transcendență spirituală interdimensională), așa cum am discutat de multe în aceste studii.
Primele populații după ultima glaciațiune au fost născuții dintâi ai Moșilor, unde numai Moșii au fost în același timp astfel parte din populațiile străvechi, și viețuitori în continuare ai lumii străvechi în lumea nouă, de după glaciațiune. Aici este necesară o precizare, care aduce în discuție un anumit fel de ”migrație”: pe care aș numi-o mai degrabă împrăștiere și vom vedea de ce. Moșii au fost, în Europa formată prin ruperea continentului A’Tlan, în timpul ultimei glaciațiuni (formându-se actualele continente America de Nord și Europa), reprezentanții vechilor populații de pe continentele cele mai populate; aceste populații, cu trăiri majoritar mentale și astrale, și foarte puțin fizice, și-au dematerializat corpurile fizice și eterice din sistemele lor corporale și au rămas ca entități astrale în jurul planetei (ca orice viețuitoare cu corp fizic, după deces, așa cum știm acum). Iar din aceste populații străvechi au rămas doar grupuri mici de întrupați cu corp fizic pe fiecare continent (Europa, Asia, America de Sud, America de Nord, Africa), care nu și-au dematerializat corporalitatea fizică, ci și-au diminuat-o la nivelul fiecărui tip de corp (astral, mental și cauzal) prin nefolosirea sau folosirea parțială a acestor corpuri cu volum diminuat. În asemenea condiții nu s-au mai folosit:
– creație materială mentală, scoasă integral (dar temporar) din folosire; cuprindea, în corporalitatea străveche: materializare, dematerializare și remodelare cu puterile de lucru ale corpului mental, ajutat de cel astral și cel cauzal; se foloseau fluxuri de filamente materiale din aerul planetar, aceleași din care orice corporalitate, prin atragere și circulație interioară, creează și întreține permanent structurile și funcționarea lor – chiar dacă nu le mai folosim în asemenea fel;.
– deplasare astral-mentală majoritară, folosind corpul fizic doar în stabilitate în raport cu lumea fizică înconjurătoare (pământuri, ape, atmosferă, biosistemul înconjurător); deplasarea de acest fel avea loc întotdeauna la suprafața pământurilor și apelor, ca un mers plutit sau zbor orientat mental 360 grd;
– comunicare mentală, prin translatarea mentală a imaginii de tip peisaj de la o persoană la alta, cu particularitățile tuturor câmpurilor: fizic, eteric, astral; apoi de mișcare în biosistem, de lumină solară (cosmică mai precis) și luminiscență fundamentală; de sunet provenit din mișcările naturale ale întrupaților din biosistem și sunetul fundamental al tuturor celor existente.
Toate au fost înlocuite cu:
– creație materială fizică, din corporalitatea planetei (pământuri, cristale, metale, lichide, gaze), sau a viețuitoarelor de pe planetă: vegetale (lemn, fibre, etc.) și animale (os, păr, blană, secreții, etc.);
– deplasare cu ajutorul aparatului fizic locomotor direct pe pământ, înot în apele planetare;
– comunicare prin intermediul structurilor fizice – de vorbire și gestic, folosind sisteme de sunete fizice coerente, cu care oamenii erau obișnuiți, chiar dacă nu le folosiseră decât extrem de puțin în mediul natural anterior al planetei; o astfel de vorbire consolidează mult cunoașterea mediului fizic natural și a omului-fizic în toată complexitatea lui, cunoaștere pe care spiritele umane nu o folosesc decât foarte rar în restul evoluțiilor lor avansate.
Este foarte important să știm acest lucru, întrucât astfel vom înțelege mult mai bine viața, trăirile și activitățile Moșilor.
Am mai discutat multe despre Moși, dar în lumina acestui subiect putem să sintetizăm câteva cunoașteri înprăștiate în multe alte subiecte abordate:
1. NAȘTEREA MOȘILOR
A avut loc în aceeași perioadă pentru toți, aproape simultan pe toate continentele, pentru toți întrupații pe care doar azi îi numim Moși (Bătrâni); s-au născut în grupuri mici de oameni, de rase diferite, după cum erau răspândite rasele pe continente, acolo unde vor activa de-a lungul vieții lor extrem de lungi, pentru care și folosim azi numiri speciale: Moși, Bătrâni, Patriarhi – dar și Elfi (vechii eldari din nordul extrem al Europei), Vraci, Șamani. Dar să nu confundăm vracii și șamanii din timpurile istorice apropiate și din zilele noastre cu cei numiți astfel de la începutul istoriei lor, cei cu adevărat vechi și străvechi, născuți înainte de penultima glaciațiune, care pentru noi sunt practic nemuritori, viețuitori cu puteri supraomenești prin toate epocile omenești și așteptând să revină în viața noastră, a popoarelor de oameni obișnuiți, noi care suntem ajutați de ei. O revenire care va avea loc atunci când sarcinile noastre fizice de destin pământean se vor apropia de final și primele mari blocuri de spirite vor pleca de pe Pământ, întorcându-se în locurile din univers de unde au venit pe Pământ.
Cu referire la Moșii de pe continentul nostru, Europa: revenim la ideea că dânșii s-au născut ca atlanți, în regiunea în care s-a format arhipelagul insulelor Canare. Dar este necesar să facem precizarea că, din punct de vedere genetic, ei sunt oameni de rasă atlantă, dar ca spirite întrupate nu fac parte din blocurile mari de spirite care au venit pe Pământ acum cca. 20 milioane de ani și s-au întrupat pe continentul A’Tlan. La fel este necesar să înțelegem că Moșii din Asia (fostul continent Cian, care începea din estul munților Urali și cuprindea în linii mari restul continentul așa cum îl știm azi) au fost oameni de rasă continentală lemuriană, ca toți asiaticii – deci nicidecum atlantă (ariană mai precis pentru atlanți). Așadar nu au fost spirite venite pe acest continent cu cca. 1 milion de ani în urmă pe Pământ – ca restul populațiilor de pe Cian (din Asia), ci foarte vechi, din linii genetice de dinaintea altor blocuri de spirite venite între timp pe Pământ.
Este necesar de precizat faptul că înainte de ultima glaciațiune diferențele fizice între corpurile fizice ale oamenilor nu erau atât de evidente ca și azi, de aceea clarvăzătorii percep Moșii de pretutindeni ca fiind de aceeași rasă – ariană – crezând astfel că toți au fost atlanți, europeni cuceritori ai altor continente. Diminuarea drastică a vibrației planetare a determinat reducerea volumului corporal pentru toate populațiile obișnuite (născute după glaciațiune) și în același timp accentuarea unor particularități de rasă, cele care le cunoaștem acum în linii mari. Doar Moșii au rămas așa cum erau pe vremurile anterioare, deși și corpurile lor sunt diminuate, dar ele au purtat, și poartă desigur! în ei sâmburii diferențelor (moștenite desigur de copiii lor, care au format populațiile continentale de azi). Vom mai discuta pe larg despre aceste aspecte.
Deci trebuie să facem întotdeauna diferența între Moși și restul populațiilor continentale - chiar dacă ca indivizi făceau parte din populațiile continentului. Moșii au fost de la bun început ajutători planetari – cu evoluții foarte înaintate, având o corpuri cu o genetică care se trăgea direct din entitățile transcedentale de la care se derulaseră puține generații, toate reprezentând ajutători planetari cu evoluție de asemenea foarte avansată, cu puterea energetică radiantă foarte mare. Asemenea linii genetice nu s-au deteriorat de loc – spre deosebire de liniile genetice ale celorlalți întrupați care aveau o corporalitate destul de consumată din cauza schimbării frecvente de vibrație de la un grup de spirite la altul, după evoluția fiecărui grup. Așadar, aceste linii genetice ale Moșilor: în care s-au întrupat numai evoluanți secundari și centrali pe tot Pământul, și care după sarcinile lor au fost pădureni, munteni și insulari ajutători pentru toate celelalte populații umane, au avut o corporalitate specifică:
– puțin folosită, pentru că ajutătorii planetari au vieți foarte lungi (cca 25-30-40.000 ani, în timp ce restul populațiilor aveau în jur de 10-15.000 de ani) și activități care nu se schimbau de la o generație la alta decât extrem de puțin și în perioade extrem de lungi de timp;
– vibrația foarte înaltă a spiritelor întrupate, care nu contribuia la dezagregarea (deteriorarea) structurilor corporale prin schimbări frecvente de radiații, de la o generație la alta (ca în cazul spiritelor în evoluții primare, începătoare care au vibrația naturală mai joasă); astfel încât asemenea evoluanți avansați nu produc dezagregări corporale pe linia lor genetică (rupturi, distrugeri minuscule), mai ales în corpurie fizic și eteric (care au vibrațiile naturale cele mai joase din sistemul corporal);
– lucrările lor de destin, de ajutător planetar, presupuneau printre multe altele și treceri periodice în spațiile interdimensionale – cu vibrație foarte înaltă comparativ cu universul nostru, necesare fiind astfel de treceri pentru lucrările lor obișnuite; sarcinile lor de acest fel, chiar dacă nu sunt staționări de lungă durată în spațiile interdimensionale, sunt însă reparatorii pentru corporalitatea întrupaților; alte spirite de pe planetă nu au încă nici puterea, și nici experiența de a efectua asemenea treceri și lucrări, de aceea corporalitatea folosită de primari, chiar dacă se trage din aceeași creație a speciei, realizată de entitățile transcedentale, se deteriorează mai repede: dar vom vedea că tot entitățile transcedentale ajută toți evoluanții să creeze mijloace materiale de regenerare periodică a corporalității lor.
În acest fel înțelegem faptul că cei ce s-au născut cu sarcini de a deveni Moși cândva: adică trăitori pentru milioane de ani într-o singură întrupare, indiferent dacă vor trăi integral pe Pământ în vibrații foarte joase sau doar o parte din viața lor pe Pământ cu perioade foarte lungi de timp în spațiile interdimensionale (cu sarcini specifice acelor locuri), s-au născut din aceste linii genetice rezervate ajutătorilor planetari, având mai ales sarcini – la un moment dat, așa cum știm acum, de a regenera după ultima glaciațiune, întreaga omenire.
Omenirea trăitoare înainte de ultima glaciațiune nu s-a distrus prin războaie sau degenerări genetice, nu a fost distrusă de ”zei” nemulțumiți de activitățile umane. Oamenii aveau corporalități extrem de avansate, care necesitau multă energie pe care planeta nu o mai putea furniza fără să sacrifice întrupații începători din biosistemul ei – mai ales vieți mărunte, până la mamifere. Iar corporalitatea umană, uriașă după numirea noastră de azi (2,5-3 metri la nivelul corpului fizic și 15-20 metri la nivelul întregului sistem corporal uman) ar fi suferit o implozie totală în scurt timp dacă ar fi vehiculat fluxuri energo-materiale cu vibrație atât de joasă cum s-a stabilizat după glaciațiune. De aceea, în consens deplin (având în vedere experiența foarte bogată în acest fel de preoces în evoluțiile spiritelor dinafara Pământului), spiritele umane și-au dematerializat corpurile fizice și eterice și au rămas mai departe ca entități astrale obișnuite în jurul Pământului, așa cum se derulează orice ieșire din destinul fizic în toate întrupările, pentru toate viețuitoarele Pământului.
Iată de ce principala sarcină a Moșilor, după glaciațiune, a fost nașterea de copii cu o corporalitate redusă la un minim necesar pentru realizarea sarcinilor omenești în noua etapă planetară cu vibrația foarte joasă: până ce vibrația avea să crească din nou și regenerarea corporalității avea să se realizeze într-o primă fază prin însănătoșirea corpurilor deteriorate, apoi prin întărirea corpurilor fluidice împreună cu structurile interioare din nou funcționale la optimul necesar sarcinilor lor de destin. Și astfel omenirea trebuie să-și reia în viitor vechile manifestări mentale și astrale, în condițiile în care și planeta, și biosistemul ei se vor regenera, toți întrupații fiind ajutați și de noi, oamenii, alături de ajutătoarii foarte avansați în grija cărora am fost mereu. Ne vom aminti total activitățile care pot conduce la regenerarea planetei și biosistemului său – distruse în mare parte după folosirea intensivă din epoca manifestărilor fizice ale oamenilor, astfel încât acea epocă pe care o așteptăm se va împlini prin tot ceea ce vom face pe acest Pământ.
Și acestea fiind zise, să mergem mai departe cu tema principală a acestui articol.
2. ÎMPRĂȘTIEREA MOȘILOR CANARIENI ÎN EUROPA
După dezmembrarea marelui continent A’Tlan (la sfârșitul ultimei glaciațiuni) Moșii au rămas în Insulele Canare de azi, locul lor natal, în așezări create tot în avans în munții cei mai înalți ai Europei. La fel s-au derulat lucrările tuturor Moșilor de pe celelalte continente: tot ceea ce discutăm despre Europa a făcut parte din planul general planetar, realizat în același fel, pas cu pas. Așadar nu discutăm despre o migrație a Moșilor canarieni pe întreg Pământul, pentru că fiecare continent a avut Moșii lui, având sarcini identice cu Moșii canarieni care au lucrat pentru Europa: nu și pentru America de Nord, întrucât populațiile nord-americane sunt de origine toltecă, migranți din America de Sud, născuți acolo din Moșii tolteci – numiți acolo șamani de populațiile locale.
Așadar nicăieri nu au existat migrații ale Moșilor cu populații după ei. Oricum au fost foarte puțini, în jur de 100 de Moși canarieni, iar deplasarea lor dintr-o parte în alta a continentului nu poate fi numită în niciun caz migrație. Teritoriul lor natal, înainte de penultima glaciațiune, a fost mult mai larg în fostul continent A’Tlan, din care azi au rămas doar Insulele Canare.
Celelalte continente nu au avut modificări în acea perioadă – modificările majore avuseseră loc cu cca. 15, apoi 10 milioane de ani înainte, când continentul Lemuria, aflat pe ecuator în Oceanul Pacific, s-a rupt în mai multe bucăți și din el a migrat o bucată în sud formând Australia de azi și altă bucată a migrat și s-a înfipt în marginea de jos a continentului Cian (Asia) formând India de azi. Apoi, în epoca despre care discutăm nu au mai avut loc evenimente majore de acest fel.
În perioada care a urmat, așa cum am expus la începutul capitolului ”Peștera Ialomicioarei”, s-au născut primii copii ai Moșilor: Moșii își modificaseră între timp corporalitatea în vederea nașterii copiilor adaptați vibrației foarte joase. Să reținem faptul că o asemenea modificare a fost total benevolă, prin voința proprie, prin reducerea activității corpurilor fluidice astral, mental și cauzal și folosirea în cea mai mare parte a corpului fizic. Împreună cu acești copii prim-născuți, au pus bazele activităților fizice care urmau să formeze viețile noilor generații de oameni și au supravegheat în continuare, din așezările lor din munți, uscarea pământurilor pe care urmau să fie ridicate primele așezări umane noi.
Nici răspândirea Moșilor cu prima generație de oameni noi nu poate fi numită migrație, folosim exprimarea ”răspândire” întrucât locurile pentru noile așezări erau în apropierea locațiilor în care trăiseră Moșii după glaciațiune. Iar aceste nuclee familiale erau la început reduse la părinții-Moși și copiii lor – adulți la momentul ieșirii în teritorii, dar fără să aibă copii la rândul lor. Mai întâi trebuiau să fie întemeiate structurile de bază ale așezărilor omenești, de fapt ale nuceelor de așezări care erau de două feluri:
– nuclee familiale și structuri de așezare ale Moșilor cu familiile lor proprii, acolo unde urmau să trăiască și ei în continuare, după retragerea lor din mijlocul oamenilor;
– nuclee familiale și structuri de așezare pentru oamenii care vor forma noua lume.
Toate erau necesare pentru organizarea perfectă a vieții umane, așa cum am descris-o pe scurt în studiile cuprinse în eticheta ”Platoul munților Bucegi”. Abia în asemenea condiții copiii Moșilor au întemeiat la rândul lor propriile familii – căci până în acel moment bărbații și femeile au trăit doar în cuplu lucrativ, fără raporturi de procreere. O parte dintre Moși s-au retras în marginea așezărilor umane, cealaltă parte s-au retras în așezările moșești, unde vor rămâne câteva milenii la rând, în majoritate până înainte de primele migrații ale populațiilor omenești din mileniul al III-lea î.H.; iar după acel moment, doar o parte din Moși au plecat de pe continentele lor, o parte au rămas în cele mai ascunse locuri, așezări mici în creierul munților, sau în codrii deși încă de la poalele munților, sau pe insulele din largul oceanului planetar.
Când a fost necesar, o parte din Moși au intrat chiar în structurile sociale și politice ale omenirii, așa cum am discutat despre Moșii geților, păstrând însă legături strânse cu Moșii retrași. La geți, au intrat ca îndrumători social-politici mai mulți Moși decât în alte părți din Europa, datorită importanței creării și susținerii unei strategii continentale pentru orientarea migratorilor în teritorii; au rămas ca îndrumători-conducători un număr foarte mic de Moși, intrați de nevoie în situații grele pentru popor, chiar mult timp după așezarea migratorilor în teritorii.
Miturile și legendele tuturor popoarelor ajutate direct de Moși fac referire la anumiți conducători care au avut legături strânse cu Moșii, ei înșiși dezvoltați cu percepții și activități înălțate spiritual, dar care nu au fost Moși; totuși legendele care îi amintesc, la fel ca și la noi, păstrează mitul nemuritorilor, chiar dacă ei înșiși, acești conducători nu au fost – decât cu rare excepții – nemuritori, Moși, dar având oarecare asemănare cu viața și manifestările Moșilor nemuritori retrași, care i-au primit uneori, pentru puțin timp, îm așezările sau în preajma lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu