Am pus pe facebook o amintire dintr-un an anterior, cred că la vremea respectivă am fost influențată de ceva de pe internet, dar oricum mi s-a părut foarte clară și am reluat-o și anul acesta:
Bilanţ la sfârşit de an...
– muncim şi nu muncim;
– iubim şi nu iubim;
– minţim şi nu minţim;
– omorâm şi nu omorâm;
– înşelăm şi nu înşelăm;
– furăm şi nu furăm;
– rănim şi nu rănim sufletele calde care ne iubesc pe faţă sau în mare taină;
– ajutăm sau nu ajutăm;
– suntem sau nu indiferenţi la tot ceea ce ne înconjoară;
… şi tot aşa, mai departe, cu fiecare tară care ne este proprie, omeneşte, pentru care luptăm - sau nu luptăm - să ne-o învingem, și astfel contribuim mai mult sau mai puţin la îndreptarea vremurilor de care ne plângem că sunt tulburi...
Desigur... toate sunt omeneşti, toate se vor îndrepta cândva, toate relele se vor aneantiza, mai repede sau mai târziu... chiar dacă drumul este lung, greu, arid de multe ori, auster de cele mai multe ori…
Indiferent cum ne-a fost - să ne fie de bine şi de frumos mai departe!!!...
ÎN PLUS…
Da, fiecare dintre noi își are propria realitate cotidiană – după preferințele, încredințările, plăcerile sau sincraziile proprii. Dar în fața meselor de sărbători, atei sau credincioși, se întâlnesc și își întâlnesc tolerant încredințările. Acolo avem normalitatea comună tuturor – deși da! e drept că și băutura atenuează de cele mai multe ori supărările, frustrările, agresiunile...Închidem ”ochii” la țâfnele comesenilor și mâncăm, și bem, și ne facem cadouri...
Crede cineva că un picuț de influență au și ”cerurile deschise” – perioada în care vibrațiile spirituale, energiile care ne înconjoară și ne hrănesc sunt resimțite mult mai puternic – chiar dacă mai mult subconștient ? Ei bine, este foarte adevărat acest lucru și le vom conștientiza cândva. Observ însă că din ce în ce mai mulți oameni le conștientizează chiar dacă nu știu bine despre ce este vorba, dar se interesează... află...
(https://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2017/01/deschiderea-cerurilor-dintr-o.html)
(https://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2017/01/deschiderea-cerurilor-dintr-o.html)
Ne dăm oare seama că, de fapt, Dumnezeu ne ajută să fraternizăm într-un armistițiu spiritual splendid, pentru ca treptat să extindem bucuria din ce în ce mai mult, dovedind omenie de clasă cât mai înaltă, oferită semenilor noștri ?!...
Da... Așa ne ajută Dumnezeu!!!
Sărbători fericite în continuare, dragii mei !!!
12 comentarii:
La multi ani cu sanatate !
Frumos comentariu care ma duce cu gandul la Swen Hasel singurul autor de carte de razboi, vesnic autentic care a putut descrie razboiul fara a tine parte vreunei parti combatante .Si daca -l citim cu atentie din tenebrele razboiului ,din cele mai josnice manifestari ale omului vom vedea cum camaradia iese la suprafata .Oameni din toate colturile Germaniei impreuna cu alte populatii germanice din tari diferite ,ajunsi la un loc la inceput datorita foamei ,asa zisei democratii cu somajul ei vor forma o armata .Dar importanta e legatura dintre camarazi ,care se naste nu doar din necesitate ,obisnuinta ci din strafundul fintei umane .
Deci pana la urma acel rau absolut scoate si ceva bun din omul care are ca meserie moartea .
Draga mea draga iti multumesc pt amabilitatea pe care ai avut-o pt a-mi raspunde la intrebari in anii care au trecut (s-au facut trei ani deja) .Am invatat multe ,am inteles multe si totusi am impresia ca stiu atat de putine .Iti multumesc inca o data tie si ajutatorilor tai ,ii multumesc lui D-zeu c-a ingaduit sa ne cunoastem .
La mulți și frumoși ani, Simona !!!
Și tuturor cititorilor noștri !!!
Simona draga mea, am citit doar două cărți ale lui Sven Hassel - Gestapo și Monte Cassino - și fix asta m-a impresionat, nu țin minte decât de lupta atroce pentru un deal și o bisericuță, dar această camaraderie m-a impresionat și pe mine. Niște prieteni de la Conservator mi l-au adus în viață, și de aici mi s-a dezvoltat curiozitatea de a citi mai multe cărți despre Război, dintre care cea mai impresionantă a fost Supraviețuitorul din Pacific (despre portavionul Enterprise și bătăliile din Pacific - Guadalcanal, Midway, etc.), mi-ar fi plăcut să o am în bibliotecă, dar era împrumutată (mi-a plăcut cum scrie Blond și am găsit doar Furioșii Domnului, groaznice descrieri acolo (nu cred că o mai am), dar am înțeles substratul tuturor evenimentelor legate de lupta irlandezilor, ceea ce nu a fost de loc puțin). Mă bucur că mi-ai amintit despre viața mea la 21-22 de ani !!!
Stai liniștită Simona, eu pe măsură ce studiez mai mult am senzația clară că nu știu nimic, căci din fiecare punct se deschide un con spre infinitul cunoașterilor! Și întotdeauna nu mă gândesc decât la faptul că tot ceea ce am - trebuie dat mai departe, deși sunt atât de puțini oameni dornici de cunoaștere profundă, așa ca tine! Am în jurul meu astfel de oameni dar sunt puțini... Știu bine însă că vom fi tot mai mulți pe măsura treccerii timpului și asta mă face fericită!!!
Uneori sunt tristă pentru că aș vrea să scriu mai multe, măcar câte materiale am scris și așteaptă să fie tastate, corectate și publicate... Toate la vremea lor, da! știu bine asta și merg cu nădejde mai departe.
Mă bucur mult că te gândești la ajutătorii noștri și ești alături de mine în recunoștința cu care primim toate acestea! Sper din suflet ca și alți cititori să aibă această recunoștință - nu pentru mine, ci pentru tot cât primesc și eu de la ei... pentru că oricât aș studia, dacă ei nu m-ar îndruma - aș fi un nimic, o găleată cu neînțelegeri, așa cum eram și înainte de a-i fi conștinetizat pe ei alături de mine...
Să ne ajute Dumnezeu să fim cu bine și cu sănătate tot așa, împreună în gând și în cunoaștere! Te îmbrățișez cu mult drag și aștept mereu gândurile tale frumoase așternute pe filele blogului, și sufletului meu !!!
Să fim fericiți cu toții !!!
Am recitit ultimul articol despre Mosi si am ajuns la concluzia ca am nevoie sa stiu daca plafonul cetos din stravechimi a jucat un rol in felul cum aratau oamenii si cum se manifestau ?Eu cred ca da .
Ai vorbit de atatea ori de lacasurile pt studii si odihna ,ce-mi amintesc bine e ca de obicei zona are o manifestare neutra ,de unde se puteau observa diferite fenomene .Calatoriile facute de oamenii simpli duceau la implinirea spirituala a acestora .Adica nu doar la a calatorii cu spiritul in astral ci si de a intelege si a nu uita ce vezi si ce inveti de acolo .Mosii faceau lucrari mari si foarte importante mai ales care tineau de schimbarile planetare (clima ,aparitia sau disparitia unor ape ,mari,desetificarea etc)dar tu mai punctezi implicatia in viata social politica si vreau sa te intreb :cine a fost Decebal ?Stiu dpdv istoric cine a fost, ce a facut dar tu stii ceva in plus si daca poti te rog sa-mi spui .
Si crede-ma ca abia acum mi-am dat seama ce a insemnat venirea omului pe Pamant dupa era de gheata sau a apelor ( tot apa ,e ceva cu ea si nu ma las pana nu aflu care-i influienta ei ,rolul ei ).Nu doar ca am revenit noi piramidalii pe Pamant dar a fost nevoie sa ni se faca si biosistemul ,sa vina la intrupare milioane de popoare de animale ,insecte ,bacterii virusi si cate nu le stim inca care sa inglobeze ;Viata pe Pamant ”Si ele ca si noi au trebuit sa fie super adaptate pt vibratia joasa cu tot ce deriva din ea .Ei Mosii sunt creatorii biosistemului ?
Cum ia ccorpul uman energia eterica din univers ?Prin corpurile fluidice ? Noaptea ?( de asta sunt sigura am citit vreo doua carti si asa era explicatia ).
Draga mea Simona, îmi cer scuze pentru întârziere, am avut o perioadă de studiu intens în tăcere cât se poate pentru mine, iar acum reintru în ritmul normal.
În primul rând vreau să fac niște precizări mai detaliate acum cu privire la plafonul cețos, dar voi relua tema pe larg în studiile viitoare pe care le voi publica. Dacă plafonul cețos din străvechimi a jucat un rol în felul în care arătau oamenii este o întrebare cu dublu răspuns: și da, și nu. Nu – pentru că aparent, în partea somatică, nu apar modificări din acest unghi de vedere. Dar sunt modificări nu pentru că această condiție atmosferică a determinat ceva structural, trebuie să privim lucrurile invers: structurile corporalității au fost create astfel încât să se adapteze condițiilor acestei planete, ele sunt importante, așa cum erau la început. Chiar te rog să pui orice întrebare cu privire la cele de pe site, până când va fi gata noul site.
Da, desigur, dacă luăm în considerare faptul că nu erau oameni bronzați, și nu neapărat pentru că orășenii stăteau practic toată viața în casele lor, pentru că pădurenii, muntenii și insularii stăteau în natură absolut toată viața lor extrem de lungă și nu erau de loc afectați de soare, chiar și atunci când plafonul cețos era foarte îndepărtat de pământuri, când vederea mental-fizică oferea o percepție a Soarelui prin cețurile foarte ridicate, cât se poate de clar, mai ales pentru insulari, deasupra oceanului planetar plafonul fiind mult mai puțin dens decât deasupra pământurilor. Dar oamenii aveau – ca și azi, au – nevoie de soare pentru sănătatea lor fizică, aflată la cote maxime atunci, în toată perioada de trăire până după ultima glaciațiune cu cca.7-8.000 ani. De aceea, epiderma corpului fizic, departe de a nu avea mecanisme de gestionare a luminii solare dacăă ea nu era directă avea, la fel ca și orice altă specie de viețuitoare pământene, mecanisme celulare de captare și procesare avansată a luminii solare filtrată de plafon. Aceste structuri fine celulare erau uniform distribuite pe suprafața corpului; există și azi, normal, dar funcționează cu reducere de activitate datorită restrângerii straturilor interioare ale corpurilor astral, mental și cauzal – dar este normal, căci trăim în plină și directă lumină solară. De asemenea, în trecut oamenii nu purtau haine fizice – chiar dacă imaginile mentale arată așa ceva, ceva asemănător cu haine cunoscute de noi, pentru că acel fel de ”îmbrăcăminte” era realizată din fluxuri materiale eterice puternic compactizate, cu extrem de puține materii fizice, mai ales la încheieturile mâinilor și pe glezne, voaluri fine strânse ușor pe încheieturile mâinilor, puțin deasupra palmelor și pe glezne. Structurile care gestionează lumina se modifică la intervale mari de timp, în funcție de modificările mari ale vibrației mediului, care sunt însoțite și de modificări ale luminii și ale sunetului fundamental.
(continuare la 1.) Deci nu de la zi la noapte, ci la perioade în care lumina suferă modificări substanțiale. Specia umană are posibilități largi de adaptare datorită evoluției spiritelor umane întrupate, dar alte spirite nu au puteri mari și experiență proprie de folosire după cum percep modificările; structurile se modifică singure, în mod arhetipal, în funcție de vibrație, dar și spiritele umane își pot modifica vibrația prin folosirea prin voință a unor seturi de raze proprii cu vibrație foarte înaltă – am discutat despre modificările vibrației așezărilor după glaciațiuni în ”Herg”, care se realiza prin creșterea ponderii vibrației proprii în mediul înconjurător apropiat și astfel se ridica nivelul vibrației în spațiul general al așezării. Din cauză că nu orice spirite pot face acest lucru, nefiind de loc conștiente de vibrație și modificarea ei, în anumite perioade nu avem un anumit tip de biosistem, în alte perioade – alte tipuri, iar aceasta nu ține de loc de adaptarea corpurilor dintr-o specie la altă specie (de exemplu, amoniții și trilobiții erau viețuitoare cu corpuri spirituale, asemănătoare mamiferelor de azi, dar speciile care le-au urmat nu au ”regresat” ci alte spirite s-au întrupat, cu alte sisteme corporale, făcute de entitățile transcedentale; saurienii au fost la fel și se începe acum cercetarea acestui aspect, al faptului că aveau sânge cald). Apariția plantelor cu flori – o apariție târzie, este legată chiar de tema noastră: când plafonul cețos a devenit mult mai subțire decât era el în momentul intrării spiritelor umane la întrupări, pentru că aveau nevoie de mai mult soare decât mușchiul care era înainte, care se înmulțea prin spori. Nu am intrat în studii încă și mai aprofundate pe această temă, dar când voi putea voi mai studia pe ici și colo.
2. Da, era nevoie de călătorii nu numai astrale, cu care spiritele umane erau obișnuite nu numai de pe Pământ, ci din multe alte trepte de evoluție anterioare. Dar:
– oamenii aveau nevoie de obișnuire cu mersul fizic pe pământ, de aceea să nu uităm că, la oboseală, ei puteau să folosească mersul plutit deasupra pământurilor și apelor; nu cred că am atras bine atenția asupra faptului că în călătoriile înafara spațiului natal, traversarea mărilor și oceanelor avea loc numai prin mersul plutit de la un continent la altul, de la o insulă la alta;
– oamenii aveau nevoie să cunoască schimbările fizice care avuseseră loc în lume, să trăiască direct în mijlocul lor, după dispariția plafonului cețos.
3. Hai să nu mai folosim exprimarea ”călătorie cu spiritul” pentru că știm acum – sau să reținem și să folosim în mod corect exprimarea ”călătorie astrală” sau ”călătorie cu corpul astral”, pentru că nu există circulație fără corporalitate în universurile materiale, deci nici în universul nostru.
De asemenea să reținem că nu a existat până în mileniul IV – V î.H. pentru nicio populație umană uitare de niciun fel, nici a celor cercetate în călătoriile astrale, nici în somn pe care le numim vise. În mod normal, când nu sunt blocuri piramidale pe planetă care să evolueze când vibrația zonală este la nivelul ei cel mai scăzut, nu există oboseală și neputințe de orice fel – pretențiile piramidalilor fac societatea creatorilor conștienți avansați să fie obositoare, agresivă, vibrația joasă planetară plus activitatea exagerată impusă popoarelor de către conducătorii lor conducând la neputințe, printre care și uitarea: creierul se concentrează mai mult la activitățile fizice, și nu mai poate decodifica activitățile astrale în totalitatea lor, mai ales când sunt și variații mari de vibrații (cum sunt în prezent). Așadar, nu era cazul ca cineva să uite ceva – orice – din orice clipă a vieții, diurne sau nocturne.
4. Ceea ce făceau Moșii nu ținea de schimbările planetare, nu interveneau absolut de loc în nicio fenomenologie planetară. În mod normal nu se implicau în viața organizată a lumii, atâta timp cât erau în lume, din simplul motiv că oamenii nu aveau nevoie, știau clar să trăiască, să se organizeze, mai ales să se armonizeze între ei, între membrii familiei, membrii așezării, ai tuturor așezărilor din regiunea natală și de pe toate continentele în egală măsură. Ceea ce azi ni se pare un nonsens, o aberație – dacă oamenii sunt așa cum îi știm azi. Dar desigur trăirile noastre viitoare ne vor răspunde la o astfel de întrebare: noi... sau extratereștrii??? Râd !!!
Dar să revenim: în anumite situații – în cazul nostru în societăți atipice, agresive, cu blocuri spirituale piramidale în lumea creatorilor avansați, foarte rar – în puncte strategice pentru curgerea trăirilor omenești, Moșii au rămas în mijlocul unor populații care nu aveau migrații în programele destinelor lor, pentru a le susține în fața migranților și a efectelor existenței lor. Iar când era o supra-nevoie, de păstrare a tradițiilor, aflate în pericol fără o susținere moșească (ceea ce ar fi îngreunat mult revenirea la un moment dat a oamenilor la orânduielile străvechi, de care revenire azi ne apropiem vertiginos), Moșii intră întotdeauna, împreună cu o parte din Călătorii lor, în structurile social-politice ale popoarelor care au destin de păstrare a tradițiilor vechi. Tradițiile formate înaintea migrațiilor și formării unor popoare noi în care multă lume nu mai păstrează nimic din tradițiile proprii (și nici nu permit popoarelor ancestrale, atât cât au mai rămas, să-și păstreze tradițiile locului), sunt sănătoase în primul rând pentru cei care locuiesc pe acele pământuri, unde s-au stabilit migratorii venind din alte pământuri, cu alte vibrații.
Da, Decebal, Deceneu, Duras Diurpaneus și alții au fost Moși care au coordonat populațiile locale în fața situației mondiale, iar despre asta vom discuta spre sfârșitul capitolului actual, despre peștera Ialomicioarei (mii de scuze, reiau imediat publicările, săptămâna aceasta).
5. Da, este necesară această precizare: Moșii nu sunt creatorii biosistemului planetar, ai speciilor planetare, deci nici ai omenirii; ei doar au perpetuat specia umană în noile condiții planetare. Moșii sunt tot născuți din oameni, înainte de penultima glaciațiune – dar cei ce au creat TOATE speciile sunt ENTITĂȚI DIMENSIONALE, dintre care numai o parte au devenit ENTITĂȚI TRANSCEDENTALE: entități care nu sunt născute, corpurile lor le-au constituit ei înșiși prin gestionarea radiației lor totale și astfel autoformate în dimensiunile structurale paralele cu dimensiunea noastră; așa sunt toate entitățile astrale sau eterice. Cu corpurile realizate acolo, ei au venit aici, în dimensiunea noastră cu vibrație mult mai joasă, cea mai joasă dintre dimensiunile paralele, și au suportat treptat toate transformările naturale, așa cum am expus și în site, la capitolul Yuka: respirând aerul planetar și hrănindu-se cu fructe și tuberculi. Începem să numim oameni DOAR primii născuți ai entităților transcedentale. Nu toți transcedentalii au făcut copii, unii au rămas lângă născători pentru a-i ajuta, pentru a-i coordona pe toți, inclusiv oamenii nou-născuți, după care coordonatorii s-au retras în dimensiunile din care au mai venit aici – deci nu au plecat prin deces fizic și nu au devenit apoi entități astrale, așa cum se petrec lucrurile cu oamenii. Născătorii și oamenii au urmat procesele normale pentru oameni, urmând calea decesului și devenirii de entități astrale – chiar și născătorii care au trăit alături de astrali pentru a-i ajuta de-a lungul destinului lor astral. După terminarea destinului lor complet, transcedentalii s-au retras în dimensiunile paralele pentru a ne ajuta și a ne coordona evoluțiile. Atunci când a fost necesar, au venit din nou pentru a ne oferi noi învățături pentru creații extrem de complexe, despre care vom discuta în studiile istorice pe larg.
6. Cercetătorii vechi de câteva zeci de ani știu bine că nu există numai energie ”eterică” în univers. Pe de o parte este o explicație simplistă pentru popoare care nu aveau permis de acces la orice fel de cunoaștere (pentru că așa voiau conducătorii lor buni-cunoscători), pe de altă parte este azi o explicație pentru cei care au un destin bazat în primul rând pe activitate fizică și mai puțin acum metafizic. Avem voie, atât cât avem! Dar pe unii nu-i interesează – însă sarcina lor este de a nu desconsidera pe cei care cercetează, studiază, se interesează, iar la acest capitol lucrurile lor stau destul de rău pentru ei, disprețul fiind ”în floare”. Noi știm acum că avem un sistem corporal format din mai multe corpuri – unde 3 dintre ele (corpul astral, corpul mental și corpul cauzal) au mai multe straturi. Fiecare corp se aprovizionează, în funcție de vibrația lui, cu fluxuri energo-materiale cu vibrații de același nivel (și subnivel) cu corpul care le atrage. Simultan fiecare corp atrage fluxurile necesare sieși – dar lucrurile sunt mai complexe și le vom dezvolta la vremea lor. Deci nu numai fluxuri diferite de la corp la corp, ci și simultan, pentru fiecare corp în parte, toate își atrag ”hrana” necesară – ceea ce este permanent, fără nicio întrerupere, și fără nicio diminuare de forță de atracție.
Dar ideile care circulă au la bază o confuzie, conform ideii că în timpul nopții corpurile se regenerează, se echilibrează pe timpul nopții. Dar nu pentru că omul ar primi pe timp de noapte mai multă energie, ci pentru că spiritul (monadele, fiecare în parte, pentru speciile de mamifere) nu se mai manifestă prin corpul fizic decât minimal, pentru întreținerea vieții. În această situație fluxurile circulă regulat, fără ca să existe activitate fizică deliberată, astfel încât corpul fizic nu face eforturi, nu se deteriorează – pentru că munca fizică pe care o facem în stare de trezie este mult prea multă, nu de puține ori haotică (începem ceva, nu ducem la capăt, etc.) și nu este susținută emoțional prin folosirea integrală a rezultatelor ei de către cei care creează, împreună, nici atenția și concentrarea nu sunt foarte mari. Nu avem relații exclusiv de colaborare, de prietenie, derulate mai ales prin bun-simț, cu bucurie, cu demnitate. De aceea este obositoare și contribuie la destructurarea corpurilor noastre.
Trimiteți un comentariu