1. Înainte de ultima glaciațiune, cei pe care ulterior îi vom numi Moși (Bătrâni, Patriarhi) au participat la îndrumarea omenirii încă din timpul paznicilor din străvechimi.
După ultima glaciațiune, Moșii și-au diminuat mult corporalitatea, prin voința lor proprie, oprindu-și parțial energizările unor straturi ale corporalității lor, pentru a naște copii cu o corporalitate restrânsă, adaptată vibrațiilor joase ale planetei. Astfel Moșii au născut oamenii noi, i-au îndrumat pe calea adaptării la noile condiții de mediu și la noua corporalitate, precum și la crearea noilor așezări umane, coordonându-i, ajutându-i și îndrumându-i și pe ei, și pe urmașii lor:
– condițiile de mediu noi se referă la dispariția plafonului cețos dinainte de glaciațiune și instalarea circuitului apei în natură;
– condițiile de corporalitate se referă la diminuarea straturilor corporale interioare ale corpurilor astral, mental și cauzal.
2. După nașterea copiilor cu corporalitate astfel adaptată noilor vremuri planetare, Moșii au revenit la energizările lor normale pentru corporalitatea și sarcinile lor personale: revenirea a avut loc tot prin voință proprie, prin utilizarea din nou a părții de radiație proprie cu vibrație foarte înaltă.
În acea perioadă veche, folosirea întregii corporalități a avut caracteristici deosebite la diferiți întrupați, înafara Moșilor:
a. Călătorii, Învățătorii și Măiaștrii meseriilor din așezări au folosit în continuare atât cât au lăsat Moșii în corporalitatea lor, pentru realizarea tuturor sarcinilor lor; au pus bazele derulării vieții de așezare, cu sarcini personale, în calitate de ajutători, dar și de simpli locuitori după ce Moșii aveau să se retragă din lumea oamenilor, după începerea creșterii vibrației planetare.
b. Restul populațiilor umane (trăind laolaltă rezidenți, blocuri spirituale piramidale și ajutătorii galactici și secundari ai grupurilor piramidale) au diminuat treptat, de la un destin la altul, manifestările lor mentale și astrale, punând accent pe manifestările fizice și, treptat, lucrând la transpunerea în creație fizică a tuturor formelor de percepții mentale și astrale, vizuale și auditive mai ales.
II. DETALII, DISCUȚII
Se pot urmări în plus studiile:
Despre Moși vom discuta încă și mai pe larg în continuare, așadar să aducem aici, pe scurt, introductiv, câteva idei privind Moșii popoarelor.
Moșii sunt îndrumătorii spirituali actuali ai popoarelor de pretutindeni, și ei sunt oameni, dar sunt lucrători cu spiritualitatea cea mai înaltă de pe planetă: puterea lor energetică, știința, atitudinile, comportamentul lor obișnuit sunt mult mai înalte decât cele mai înalte manifestări de pe Pământ, dar ei își ajustează manifestările la necesitatea celor pe care îi ajută – pe Pământ toate viețuitoarele, fără deosebire. Chiar dacă sunt născuți pe Pământ, majoritatea lor sunt acum entități interdimensionale, locuind în majoritatea timpului vieții lor în spațiile interdimensionale. Iar corporalitatea lor este de tip uman, întrucât specia umană, cu privire la corporalitatea ei, are cele mai complexe structuri ale ADN și ARN de pe Pământ de la acest moment planetar; în alte etape ale planetei structura biosistemului era alta, iar specia dominantă la fel, era alta – spre exemplu, anterior oamenilor specia dominantă cu structurile cele mai complexe a fost specia saurienilor, dar în ultimele 500 milioane de ani (de la ultimul maxim vibrațional al planetei) spiritele umane au fost cele mai avansate spirite de pe planetă, cu o corporalitate care are ADN-ul cel mai complex.
Moșii sunt la origine, așadar, oameni născuți înainte de penultima glaciațiune, care nu au decedat niciodată până în prezent, drept pentru care îi numim Moși sau Bătrâni; ei au o corporalitate specifică oamenilor din acea perioadă (mult mai dezvoltată), și au rămas cu acea corporalitate, superioară celei pe care oamenii o au azi. Să avem în vedere faptul că oamenii obișnuiți trăiau în trecut cca. 10-40.000 de ani (în funcție de evoluția fiecăruia, de puterile energetice de menținere în viața terestră) și faptul că anumiți ajutători (de felul celor care puteau, prin puterea lor, să circule între dimensiunile structurale paralele și spațiile interdimensionale în mod curent), puteau trăi până la 1-2 milioane de ani: viața Moșilor a cuprins toate vremurile dintre PENULTIMA glaciațiune și timpurile noastre și va ține în continuare încă un timp după creșterea suficientă a vibrației planetare pentru ca oamenii să ajungă la înțelegerea existenței lor și la o viață asemănătoare celei din care vor putea conlucra cu dânșii. În acest fel dânșii au putut să ofere un ajutor deosebit de extins și profund întregii planete, cu biosistemul ei întreg – fiecăruia în parte după cum sunt sarcinile generale de destin, cel mai profund cunoscute de dânșii în toate timpurile. Dânșii au participat la îndrumarea omenirii încă din timpul paznicilor din străvechimi, dânșii au născut oamenii noi după ultima glaciațiune, i-au îndrumat pe calea adaptării la noua corporalitate și să lucreze la crearea noilor așezări umane, coordonându-i, ajutându-i și îndrumându-i și pe ei, și pe urmașii lor.
Desigur, la început nimeni nu-i numea Moși, sau Bătrâni, sau Patriarhi, sau Vraci – numiri contemporane nouă; cu timpul însă s-au împământenit astfel de denumiri, căci ei trăiesc neîntrerupt, ajutându-ne oriunde ar fi.
Așadar să reținem:
1. Moșii sunt spirite foarte avansate în evoluțiile lor personale, cu o putere energetică radiantă foarte dezvoltată și o experiență de asemenea foarte avansată de folosire a acestei puteri energetice, indiferent de corporalitatea pe care o au, indiferent de starea generală a vibrației planetei pe care s-au întrupat (vibrația zonală mai precis, mai corect). Prin puterea energetică înaltă și experiența uriașă de a o folosi, își pot modela, de la o clipă la alta, radiația totală prin voința lor și astfel pot să desfășoare lucrări de mare amploare și profunzime, lucrări generale și lucrări punctuale, indiferent de modul general de manifestare a celor ajutați: adică putând realiza lucrări fizice într-o clipă în etapa mentală a omenirii și lucrări tot atât de rapide, de exemplu lucrări de numai o clipă de activitate mentală în etapa fizică a omenirii (pentru a nu dezechilibra circulațiile energo-materiale locale).
2. Ei au o corporalitate deosebită: și ca structură complexă a straturilor corpurilor fluidice, și ca rezistență la modificările puternice și rapide, necesare lucrărilor lor, expuse mai sus. În etapa dinainte de ultima glaciațiune, corporalitatea cu care s-au născut ei atunci a fost sub parametrii corporalității generale a restului oamenilor din acele vremuri – și ca înălțime (2-2,5 m înălțime comparativ cu 3-3,5 m înălțimea oamenilor din ultima parte a epocii mentale, chiar dacă înălțimea inițială a oamenilor a fost de 4-maxim 5 m înălțime (azi pot fi descoperite schelete cu înălțimi mai mari, între 7-10m lungime, dar ele aparțin unor subspecii ale speciei umane). Dar puterea radiantă și de câmp al corpurilor Moșilor în epoca nașterii lor a fost atunci tot atât de puternică ca și a celorlalți ajutători planetari (așadar mai mare decât a oamenilor din jurul lor, ajutați de dânșii).
Era vorba despre o corporalitate care a putut să determine efectuarea tuturor lucrărilor mentale în timpul paznicilor, ajutând astfel oamenii să se adapteze la modul de viață fizic, ca atitudine și comportamnet. Modul fizic în acel moment numai ei, Moșii, îl foloseau, deși foarte rar (chiar nici paznicii la acel moment nu foloseau forțale fizice, care aveau puterea mentală cea mai mare de pe planetă în timpul lor, înafară de coordonatorii evoluțiilor). Așa cum am punctat mai sus, numai ei puteau atunci să efectueze lucrări fizice scurte și rapide: creație materială cu materii fizice, deplasare prin atingerea pământului și apelor (scăldare efectivă), comunicare punctiformă prin sunete emise de corpul fizic, hrănirea corpului fizic mai complexă decât cea obișnuită în acele timpuri și cu transmitere mentală a tuturor derivatelor din exemple scurte și rapide, oferite oamenilor pentru reamintire din experiență personală și adaptare la realitatea Pământului. Oamenii preluau exemplul lor și îl transpuneau în realizare mentală, fiind necesară doar reamintirea și ordonarea mentală a procedeelor prin creație mentală (încă nu fizică), urmărind însă toate derivatele care puteau rezulta din cele exemplificate de Moși.
În etapa ulterioară ultimei glaciațiuni, corporalitatea Moșilor s-a diminuat încă și mai mult, în perioada în care ei și-au oprit parțial energizările unor straturi ale corporalității lor, pentru a naște copii cu o corporalitate adaptată vibrațiilor joase ale planetei din acel moment, precum și vieții preponderent fizice care avea să se desfășoare în continuare pentru a perioadă de timp destul de lungă. Întrupații noi, primii copii ai Moșilor după glaciațiune, trăind în astfel de condiții, și-au diminuat în continuare și mai mult corporalitatea astfel moștenită de la Moși, pentru a se obișnui cu folosirea percepțiilor și acțiunilor fizice, și doar în completare au folosit capacitățile proprii multisenzoriale.
După nașterea copiilor cu corporalitate astfel adaptată noilor vremuri planetare, conform noilor sarcini ale destinelor umane, Moșii au revenit la energizările lor normale pentru corporalitatea și sarcinile lor personale: revenirea a avut loc prin voință proprie, prin utilizarea din nou a părții de radiație proprie cu vibrație foarte înaltă, care au dezvoltat din nou toate straturile corporalității lor; dar folosirea într-un anume fel a radiației nu a dispus și creșterea în înălțime corespunzător celei dinainte de ultima glaciațiune. Căci oamenii vor avea nevoie de o corporalitate densă în viitor pentru dematerializarea creațiilor fizice actuale ale societății fizice și împământarea tuturor materiilor pentru regenerarea viitoare a planetei; iar Moșii vor coordona toate activitățile de acest fel ale omenirii.
Să revenim la cele discutate despre nașterea primilor copii ai Moșilor după glaciațiune. În acea perioadă veche, folosirile întregii corporalități au avut caracteristici deosebite la diferiți întrupați, înafara Moșilor:
1. Călătorii, Învățătorii și Măiaștrii meseriilor din așezări – ajutători planetari care, după evoluțiile lor personale erau ajutători secundari planetari – au folosit în continuare atât cât au lăsat Moșii în corporalitatea lor, căci ei au fost primii născuți (primii întrupați) din populațiile omenești după glaciațiune, ei fiind aceia care au născut mai departe prima generație născută din oameni, restul venind în noua lume treptat, generație după generație. În toată copilăria, adolescența și prima parte a maturității lor, au primit de la părinții-Moși toate îndrumările de care aveau nevoie oamenii, pentru a le transmite la rândul lor generațiilor următoare. În plus, ei au ajutat alături de Moși în același timp și întreaga planetă, cu întreg biosistemul ei. După retragerea, și apoi plecarea Moșilor din societățile umane, Călătorii, Învățătorii și Măiaștrii au rămas ori în marginea așezărilor umane sub formă de sihaștri (cu sau fără păstrarea relațiilor cu Moșii retrași anterior), sau au devenit reprezentanți ai meseriilor itinerante (mergând pe rând prin așezări și oferind sprijin, îndrumare, coordonare în meseriile lor), sau au rămas în mijlocul așezărilor, făcând de acolo legăturile cu sihaștrii;
2. Restul populațiilor umane (trăind laolaltă rezidenți, blocuri spirituale piramidale și ajutătorii galactici și secundari ai grupurilor piramidale) au diminuat treptat, de la un destin la altul, manifestările lor mentale și astrale, punând accent pe manifestările fizice și treptat lucrând la transpunerea în creație fizică a tuturor formelor de percepții – mai ales vizuale și auditive – pe care le avuseseră până atunci cu senzorii corpului mental și astral. Astfel s-au creat cele cunoscute de noi azi sub denumirea de: pictură, sculptură, decorațiuni interioare și exterioare casei, instrumente muzicale, elemente de arhitectură cu folosirea arcelor, turnurilor, pasarelelor, podurilor, folosirea scrierii și cititului, domesticirea animalelor, prelucrarea minereurilor, lemnului, oaselor, fibrelor textile. Toate au fost transpuse în creație fizică pentru derularea vieții curente pe de o parte, iar pe de altă parte pentru păstrarea amintirilor din viețile anterioare, pentru ușurarea revenirii la viața mental-astrală în perioada de creștere a vibrației planetare.
Acestea au fost liniile curente de lucru, de sarcină, avute în vedere pentru o perioadă de mai multe milenii, și care au fost coordonate de Moși. Copiii lor au primit în continuare îndrumări care au avut în vedere ajutorul pe care urmau să-l ofere generațiile următoare de întrupați, pe care copiii îi cunoșteau în totalitate: căci aceștia au fost în viețile lor anterioare paznici în străvechimi. Aveau toată experiența necesară coordonării trecerii trăirilor umane de la manifestările mental-astrale la manifestări fizice, cu tot ceea ce oamenii de pretutindeni au avut de adaptat din experiența lor anterioară la realitățile Pământului, mai precis ce au avut de corectat în funcție de densitatea atmosferei, materiilor pământene fizice și fluidice, biosistemului planetar, fenomenologiei atmosferice, tectonice, energetice, vibraționale, propagarea energiilor, vibrațiilor, sunetelor și luminii în mediile planetare de orice stare de agregare.
Acești copii ai Moșilor aveau să trăiască o durată medie de viață – după puterea lor energetică, mai mare decât durata evoluanților primari din așezări: în medie cca. 500 ani, în timp ce primarii și ajutătorii lor direcți, întrupați în mijlocul lor (în familiile lor) au avut vieți de cca. 200-250 ani în acele vremuri de început. Așadar acești primi copii ai Moșilor au devenit, în viețile lor imediat următoare, Călătorii, Învățătorii și Măiaștrii Moșilor, și împreună cu copiii lor au întemeiat și au dezvoltat noi așezări înafara primelor așezări (ale Moșilor): au fost astfel întemeietori și dezvoltatori ai noilor așezări umane, care au format primele societăți dezvoltate pe baze fizice, în noile condiții de mediu planetar și corporalitate adaptată acestui mediu și sarcinilor lor de destin.
Pentru cunoașterea noastră generală, să reținem faptul că, dacă nu ar fi venit pe Pământ blocurile spirituale piramidale (care azi formează aproape 70-80% din populația umană), planeta întreagă și întreg biosistemul ei ar fi avut o viață cu totul asemănătoare celei echilibrate pe care o descriem acum, de la început până la sfârșit, fără excesele care au început prin mileniul al III-lea î.H. din partea blocurilor spirituale piramidale, mai ales a acelor blocuri care au venit pentru prima oară în călătorii regresive (adică din evoluții în vibrații înalte – într-un loc cu vibrații joase) și mai ales când vibrația planetară atinge minimul ei. Adică totul fiind echilibrat – planetă și biosistem, cu creatori cu tot – așa cum au fost și sunt alte planete în această galaxie (și, în general în această subzonă a universului, în orice subzonă a acestei zone) care adăpostesc populații spirituale creatoare avansate, aflate în curs de universalizare: acestea din urmă fiind în evoluții tipice, normale, în timp ce noi, cu blocuri piramidale pe Pământ, trăim o evoluție rară, atipică – dar absolut necesară pentru evoluțiile noastre.
De altfel întreaga față a planetei ar fi fost alta, cu mai puține continente, cu un biosistem mai puțin numeros și cu viețuitoare echilibrat întrupate între blânde și agresive (cu subspecii mai puține), iar populațiile spirituale de tip uman ar fi avut o singură rasă, pe singurul continent al planetei, fără să se confrunte cu agresiuni din partea biosistemului, ci doar cu mișcările frecvente ale planetei, cu condiții de climă schimbătoare, în funcție de care oamenii și-ar adapta mereu creațiile, deplasările, comunicările, hrana și protecțiile, accentul fiind pus întotdeauna pe creație materială și atitudini, comportamente conlucrative. O astfel de lume o numim tipică, obișnuită, progresivă, desfășurată sub îndrumarea complexă și corectă a conducătorilor cu o experiență uriașă, cu o iubire infinită, de la care toată lumea învață mereu, după cum curg vremurile și destinele.
Comparativ cu aceasta, lumea formată în prezent prin contribuția majoritară a acestor blocuri spirituale piramidale este o lume atipică, care necesită multe schimbări planetare, așa cum am menționat mai sus, dar chiar specia creatoare pe întreaga perioadă a staționării pe planetă trăiește prin conștiința proprie indiferent de condițiile de trai, care nu sunt ușoare, dar și spiritele, venite din evoluții avansate, au o putere suficientă pentru a se orienta și trăi în asemenea condiții. Sarcinile sunt diferite și azi nu înțelegem acest lucru prea ușor: întrupații au sarcini personale de trăire, diferite de la un grup la altul, îndreptate către cunoașterea de sine, cunoașterea modului propriu de manifestare în condiții limită de multe ori, indiferent de vibrația planetară și conjunctura spirituală complexă în care trăiesc. Să ne cunoaștem limitele după câtă evoluție avem fiecare, să ne ajutăm cât putem mai mult și mai bine, să învingem prin a ne strădui să trăim după cele mai înalte standarde pe care ni le amintim – sunt numai câteva dintre aceste sarcini. Dar sunt de cele mai multe ori uitate, deși azi suntem în perioada în care ne revin treptat amintirile și ne străduim să ne corectăm greșelile. Un ajutor deosebit, pe care ne-am bazat când am venit pe Pământ, ne-a venit din partea tuturor ajutătorilor înainte de ultima glaciațiune, pentru cunoașteri și întăriri spirituale din care să rămânem cu intuiții cât mai bune, mai profunde. Iar după ultima glaciațiune, toate spiritele umane au trăit cel puțin o viață în așezările coordonate de Moși, așa cum am văzut în studiile anterioare și vom mai vedea în continuare: tocmai pentru consolidarea celor mai progresive atitudini, comportamente, pentru realizarea creațiilor la standardele cele mai înalte de calitate.
Să revenim.
Copiii din noua epocă, cu noua corporalitate, au trăit prima lor viață, în această calitate, foarte lungă, mult mai lungă decât a generațiilor ce vor veni – fiind odihniți și perfect cunoscători ai tuturor celor care trebuiau realizate într-o perioadă relativ scurtă de timp. Căci nu mai aveau la dispoziție vieți foarte lungi, nici măcar cât cele mai scurte din perioada dinainte de ultima glaciațiune. De aceea aceste prime destine fizice s-au derulat o lungă perioadă de timp în locurile unde au trăit și Moșii-părinți ai lor, acolo unde au stat cu toții până ce s-au uscat pământurile și a avut loc formarea regulată a albiilor râurilor, pârâurilor și fluviilor – pentru a se constitui apoi noile așezări pe soluri solide, sănătoase, uscate, curate și cu biosistemul perfect dezvoltat. În această perioadă s-au pus bazele derulării vieții cu sarcinile lor personale, în calitate de ajutători, dar și de simpli locuitori după ce Moșii aveau să se retragă din lumea oamenilor, după schimbarea sensului de curgere a vibrației planetare. În acest fel viața copiilor Moșilor cuprindea învățături pentru toate perioadele care aveau să vină. S-au pus bazele formelor de ajutor care se va oferi oamenilor de către Moși, prin prezența lor și prin cea a trimișilor lor – Călătorii, Învățătorii și Măiaștrii. S-au pus bazele transpunerii în manifestări fizice a tuturor felurilor de percepții și manifestări care în trecut făceau parte din percepțiile și manifestările mentale și astrale. S-au creat astfel: arte, științe fizice, modalități de creație care să conducă la complexitatea celor pe care le cunoaștem azi, toții copiii Moșilor având dinainte dimensiunea corectă a acestora, mental și astral, dar toate fiind întărite prin percepțiile și manifestările fizice.
În ultima perioadă a epocii mentale, oamenii își întăriseră planificările mentale și astrale pentru etapa de după glaciațiune, urmând să le pună în practică fizică sub îndrumarea Moșilor, rând pe rând, prin manifestări fizice. Simțirile fizice au format o manieră de consolidare a tuturor celor necesare de știut și aplicat, cu care lumea spirituală să rămână după plecarea de pe Pământ. Practic după ultima glaciațiune mai multe milenii oamenii au trăit după specificul tipic, echilibrat, iubitor și înțelegător, dar pregătindu-se intens pentru societățile atipice care aveau să se dezvolte la un moment dat, după primele migrații, pentru a face față chiar propriilor lor negativități. Dacă nu ar fi fost această învățătură puternică, vremurile noastre ar fi fost mult, mult mai rele, grele decât le cunoaștem acum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu