03. NECESITATEA AMENAJĂRII UNUI LĂCAŞ PENTRU ACTIVITĂŢI SUB ÎNDRUMAREA MOŞILOR

I. IDEI PRINCIPALE

În vechime, au fost amenajate lăcașuri pentru derularea unor activități complexe, în vederea îndrumării oamenilor din așezările locale în viața lor curentă, precum și pregătirea lor pentru vremurile următoare:

1. Lăcașuri pentru studii și odihnă, special create pentru beneficiul spiritual al oamenilor din așezări:

– lăcașuri amplasate pe traseele drumurilor spirituale ale oamenilor din așezări;

– lăcașuri pentru pregătirea specială a Călătorilor Moșilor, cu diverse profiluri, după necesitățile vremurilor.

2. Lucrări necesare populațiilor locale, care se desfășurau în interiorul lăcașurilor pentru pregătirea specială a Călătorilor Moșilor:

– pentru derularea activităților curente ale oamenilor din așezări, pe etape și subetape ale perioadelor următoare, pe grupe de activități;

– pentru derularea drumețiilor spirituale în ținuturile natale și în lumea întreagă;

– pentru cunoașterea schimbărilor planetare care puteau conduce în viitor la modificări ale vieții planetare, cu accent pe societatea umană;

– pregătiri pentru discuții și aplicații ale activităților care vor forma ceea ce azi numim tradiții;

– direcții de activitate pe care Moșii noștri le-au derulat implicați în viața social-politică a geților, în mileniile următoare.

II. DETALII, DISCUȚII

Întrucât vom discuta pe larg despre activitatea Moşilor, să mai facem câteva precizări în plus faţă de cele discutate anterior despre Moşi.

Moşii sunt coborâtori din spiţa entităţilor transcedentale care au creat specia umană – parte a entităţilor care trăiesc în dimensiunile structurale paralele ale stratului nostru dimensional (al spiritelor aflate în evoluţii primare, ajutaţi de evoluanţi secundari şi centrali). 

După ultima glaciațiune, toată omenirea, pe toate continentele, și-a dematerializat corporalitatea fizică și eterică, rămânând în corpuri astrale până la reconstituirea condițiilor pentru întrupare într-o nouă epocă. Excepție au făcut cei pe care îi numim Moși azi, întrucât ei, născuți înainte de penultima glaciațiune, au avut, de la momentul de atunci al nașterii lor, o întrupare permanentă: o au și azi, și vor urma destinul lor de ajutători dincolo de momentul revenirii noastre la vechea formă de viață umană pe Pământ, adică asemănătoare cu ceea ce a trăit omenirea înainte de ultima glaciațiune. 

Înainte de primele nașteri de după glaciațiune, Moşii și-au restrâns seturile de raze care susțineau corporalitatea umană înainte de ultima glaciațiune, în vederea adaptării ei la noile condiții de mediu: plafonul cețos dispăruse, condensat total după glaciațiune, rămânând circuitul apei în natură, așa cum îl știm azi. Sub acțiunea razelor cosmice care fusese mult atenuată de plafonul cețos, Pământul avea noi forme de vegetație și noi spirite se întrupau treptat în întreg biosistemul planetar. 

Cu puțin timp înainte de absorbirea apelor de către pământurile continentelor și insulelor, și zvântarea lor, Moșii au dat naştere primilor lor copii după ultima glaciaţiune, care la rândul lor au format noile următoare generaţii ale speciei umane. Noua corporalitate era astfel adaptată noilor condiții de mediu, în plus era adaptată necesităților de manifestare preponderent fizică, conform sarcinilor oamenilor din noua etapă: straturile interioare ale corpurilor: astral, mental și cauzal urmau să-și diminueze activitatea de percepție, comunicare și deplasare, până la a funcționa în stare latentă, prin voința proprie fiecărui om, iar al cincilea strat interior al corpului mental a fost lăsat de la bun început în stare latentă – stratul cu ajutorul căruia oamenii derulaseră în trecut creație materială mentală. 

Grupuri separate de Moşi, în diferite regiuni de pe toate continentele, au creat linii genetice diferite, care la rândul lor au creat următoarele generaţii de oameni, sub îndrumarea părinţilor lor. Toate noile populații au urmat liniile genetice străvechi, din cele trei rase ale omenirii, numite după caracteristicile lor eterice: lemuriană (în Asia), ariană sau atlantă (Europa şi Africa) şi toltecă (America de Sud). 

După naşterea şi creşterea primei generaţii de oameni, tot prin voință proprie, folosind din nou seturile de raze complete pentru corporalitatea lor anterioară, Moșii și-au restabilit corporalitatea străveche, dinainte de ultima glaciațiune. 

Moşii au mai dat naştere şi altor copii, rareori, cu corporalitatea lor revenită la funcţionarea maximă, fără să se combine vreodată cu indivizi din restul omenirii, şi numai atunci când necesităţile lucrărilor lor le-a cerut acest lucru, conform destinului lor şi al întregii omeniri. 

Primii născuţi ai Moşilor, care au format aşadar noua omenire, au dat toate aspectele necesare noii forme de viaţă şi lucrare urmaşilor lor, care au urmat modul esenţial al Primilor Născuţi, multe milenii ale timpurilor noi. Aşadar, corporalitatea nu era complet schimbată, ci la început doar stratul al cincilea al corpului mental era în stare latentă, restul straturilor corpurilor fluidice urmând să-şi diminueze activitatea prin voinţa fiecărui om în parte, formând astfel conștient manifestările preponderent fizice, conducându-se după percepţii treptat fizice, în timp ce toate celelalte percepţii cu corpurile fluidice, au rămas la nivel restrâns, multe doar sub formă de intuiţii şi clar-intuiţii. Câmpurile croite prin puterea unor astfel de corpuri nu vehiculează decât fluxuri cu vibraţii în continuă diminuare, şi nu cu vibraţii foarte înalte: doar Moşii au continuat o vreme să trăiască în mijlocul oamenilor, în acest strat dimensional, iar odată cu diminuarea drastică a vibraţiei planetare s-au retras din mijlocul omenirii, pentru a nu consuma şi puţinele fluxuri care au vibraţii foarte înalte din aerul planetar. A rămas doar un număr foarte mic de Moşi, înafara societăţilor umane, care:

– călătoresc în alte straturi dimensionale şi interdimensionale pentru a-şi păstra puterea îndreptată către ajutor oferit Pământului, întregii galaxii în care s-au născut şi pentru care au sarcină s-o ajute până la capătul fiinţării ei;

– desfăşoară activităţi cu un minim consum energetic aici, care formează un fond minim (şi numai strict necesar) de activitate de creaţie mentală, derulată numai când vibraţia planetară a fost mai înaltă; iar în ultimele milenii nu au mai avut de loc o astfel de activitate, pentru conservarea stării de vibraţie echilibrată şi impulsuri necesare lumii de aici, însă activitățile lor s-au bazat pe percepții mentale și astrale, precum și pe emisii de luminiscență, sunet și vibrații cu corpurile astrale și mentale.

Copiii lor – primii născuţi după ultima glaciaţiune, care au moştenit corpurile modificate ale Moşilor, au devenit Călătorii, Învăţătorii şi Măiaştrii aşezărilor omeneşti pe care le-au creat. Ei nu-și întemeiau familii și astfel nu au avut urmași, iar pentru continuarea sarcinilor de Călători, Învățători și Măiaștri se nășteau copii în așezări, care aveau un astfel de destin și învățau să-și deruleze sarcinile sub îndrumarea celor anteriori, care urmau să-și finalizeze curând destinele. Moșii supervizau învățăturile lor și apoi fiecare își lua locul în așezări, după necesități. Învățăturile lor nu erau specifice locului de naștere, astfel încât puteau să deruleze oriunde, în orice așezare, sarcinile proprii de destin, pe care le adaptau ulterior – în cazul Învățătorilor și Măiaștrilor – necesităților așezării lor, păstrând și folosind liniile unversale pentru a orienta toată populația în diverse direcții. Călătorii Moșilor au păstrat însă caracterul universal al activităților lor și doar în contact cu Învățătorii așezărilor adaptau împreună cunoașterea lor universal valabilă la specificul fiecărei așezări din sarcinile lor. 

Dar după plecarea Moşilor ei au intrat în rândul oamenilor care îşi întemeiau familie după potrivire de caracter, de profunzime, având o viaţă gospodărească, lumească. Doar dintre cei ce au avut destin să rămână sihaştri, oameni de sfătuire şi de legătură cu Moşii când era cazul, unii şi-au întemeiat viaţă de cuplu familial, dar după creşterea copiilor au rămas tot în sihăstrie, ieşind în marginea aşezărilor. 

Dar avem multe de discutat înainte de a ajunge la aceste vremuri din urmă... 

În plus față de toate cele discutate despre Moși, să nu uităm, din toate studiile noastre anterioare, felul în care trăiau oamenii de pretutindeni, cum simțeau, cum percepeau lumea în care trăiau și cum lucrau în epoca când au început lucrările de pregătire a unor lăcașuri de înaltă spiritualitate – așa cum a fost și Peștera Ialomicioarei, și altele asemănătoare. 

Lucrările în orice așezare erau în special de natură fizică, pentru că una din sarcinile de bază ale spiritelor umane era pregătirea intensă pentru noua etapă planetară, cu vibrațiile cele mai joase pe care le putea suporta Pământul. De aceea de la bun început creația materială mentală a fost, în acord total între spiritele umane și coordonatorii evoluțiilor, scoasă definitiv din nomenclatorul lucrărilor umane după ultima glaciațiune. În rest, să reținem că oamenii foloseau manifestările fizice pentru că voiau, conștienți de necesitatea de a se pregăti intens pentru toate cele ce aveau să vină, și pe care le știau foarte clar – adică vremurile pe care știm în linii foarte largi din istoria oficială începând cu mileniul IV î.H. Dar trăirile oamenilor erau mult mai complexe decât atât. 

În primele milenii după regenerarea populațiilor umane și organizarea lor în așezări, oamenii de pretutindeni foloseau:

1. Intuiții provenite din din trăiri dinaintea venirii spiritelor pe Pământ, din trăirile lor în locurile de unde veniseră pe Pământ și de pe întreg traseul ajungerii pe Pământ;

2. Clar-intuiții provenite din trăiri pe Pământ, din străvechimi, din toate viețile lor anterioare pământene; nu era întotdeauna nevoie de cercetare astrală sau mentală pentru a accesa cunoașterea anterioară; de aceea le numim clar-intuiții, fără ajutorul expres al clar-simțurilor, cele mai folosite fiind clar-văzul și clar-auzul (cum le numim azi) – percepții cu ajutorul structurilor corpului astral și corpului mental (mai rar cu ajutorul structurilor cu corpul cauzal, care nu mai puteau fi folosite concret, datorită diferenței foarte mari de vibrație între corpul fizic și corpul cauzal). Nu că nu ar fi putut, ci pentru că nu mai era nevoie de multe ori – dar nicidecum de loc, în traiul curent în așezare; 

3. Clar-simțuri: folosind percepții cu structurile corpului astral, mental și mai rar cauzal; oricum percepțiile cu corpul cauzal susțin din plin percepțiile cu corpul mental și ne vom da seama din nou de aceste adevăruri în viitorul foarte apropiat. Clar-simțurile nu au fost întrerupte conștient, planificat, niciodată, dar oamenii căutau să folosească în principal simțurile fizice în viața lor curentă, pentru a se obișnui cu ele în primul rând pentru etapa grea, predominant fizică, pe care o așteptau în viitor. 

În schimb, în călătoriile spirituale pe care le trăia fiecare om: în spațiile natale (adică în radiația Moșilor din pământurile natale) și în spațiile depărtate de pe Pământ (alte continente și oceanele planetei), drumeții se bazau mult pe clar-simțuri, pentru a și le consolida, pentru a rămâne cu ele cât mai mult timp, înainte ca ele să se diminueze numai în mod natural, odată cu diminuarea vibrației planetare și restrângerea straturilor interioare ale corpurilor astral, mental și cauzal: pentru ca astfel de simțuri să rămână la nivel de intuiții și clar-intuiții pe parcursul etapei următoare, cât mai mult timp posibil. 

Acestea fiind expuse, să ne îndreptăm atenţia către unul dintre locurile cele mai importante ale străbunilor noştri, unde s-a scris mare parte din istoria noastră reală atât de puţin cunoscută de noi înşine, din nefericire. Dar eu pun, cu nădejde puternică în Moşii nemuritori, acel “ÎNCĂ”, care diminuează treptat timpul greutăţilor noastre...

***

Peştera Ialomicioarei este un altfel de lăcaş decât cele discutate până acum, în studiile despre drumurile spirituale ale oamenilor din vechime, urmărind specificul geţilor din zona munţilor Bucegi. Astfel putem să facem acum o clasificare general a acestor lăcaşuri (azi le numim locaţii), care toate la un loc au intrat în circuitul spiritual pregătitor pentru viaţa curentă şi viitoare a oamenilor de pe aceste meleaguri:

1. Lăcaşuri pentru drumeţiile spirituale ale oamenilor din aşezările ţării, despre care am discutat în studiile anterioare (eticheta Platoul Munților Bucegi); toate au avut un caracter universal, pentru odihna, studiile personale și consolidarea lor;

2. Lăcaşuri pentru pregătirea specială a Călătorilor Moşilor cu diverse profiluri, după necesităţile momentului, epocii: la început au avut un caracter universalEle au fost lăcaşuri în care Moşii şi Călătorii lor locuiau pe timpul învăţăturilor şi orientărilor pe care apoi Călătorii aveau să le ducă oamenilor din aşezări. 

Despre primele am discutat în studiile anterioare, astfel încât ne vom îndrepta acum atenţia asupra celor din a doua categorie. 

LĂCAŞURI DE TRANSMITERE A ÎNDRUMĂRILOR DE LA MOŞI – CĂLĂTORILOR LOR

La început îndrumările primite de oamenii din așezări au avut un caracter general, universal, iar toate cele primite de Călători, deşi aveau un caracter universal, acest fapt nu înseamnă că toate cunoaşterile ar fi fost sumare. Toate cunoaşterile împărtăşite de Moşi mergeau în profunzimi mult mai adânci şi mai complexe decât ne putem imagina noi azi că ar fi existat în acele timpuri, când viaţa în aşezări părea simplă comparativ cu ceea ce ştim că formează complexitatea vieţii în zilele noastre. Călătorii Moșilor preluau îndrumările de la Moși, o analizau și o fixau între propriile studii realizate anterior, personal, iar apoi o duceau mai departe, pe specializări, oamenilor din aşezări – care chiar şi fără îndrumări era de o complexitate pe care fără îndrumare astăzi nu ne putem centra înţelegerea până când nu ne vom aminti personal amănunte să le analizăm, să le punem cap la cap şi să pătrundem derulările spaţio-temporale concrete ale fiecărei epoci în parte. Călătorii primeau orientări și îndrumări pentru cel puţin următoarele direcții:

1. Viaţa momentului din aşezări, pe etape și subetape ale perioadei următoare (până la următoarele îndrumări), pe grupuri de activităţi;

2. Derularea drumeţiilor spirituale ale tuturor oamenilor din absolut toate aşezările: în ținuturile natale şi în lumea întreagă, aşa cum am discutat deja. Ţara era cuprinsul pe care îl avea un grup de Moşi locali; noi am discutat că Zalmoxis conducea grupurile Moşilor dintre munţii Alpi în centrul Europei şi munţii Urali din extrema estică. Dincolo de aceste limite, vibraţia plăcilor tectonice se modifica substantial, dincolo de variaţiile mici locale de vibraţie, iar oamenii trebuiau să le cunoască. Vibraţia pământurilor s-a schimbat în timp, nu mult – dar semnificativ pentru trăirile oamenilor: extrema vestică a Europei, între Alpi și Oceanul Atlantic, precum şi America de Nord au rămas pământurile cu vibrația cea mai joasă dintre toate continentele. Dincolo de Urali vibraţia este ceva mai înaltă, continuând să crească până spre Extremul Orient. Este foarte important pentru populaţiile umane şi biosistem în general: în Asia vibrația este mult mai stabilă pe spaţii largi, cu denivelări puternice doar într-un singur loc, între continent (Asia) şi India – India fiind o bucată ruptă din vechiul continent Mu din largul Oceanului Pacific, la fel ca şi Australia şi câteva insule din sudul Pacificului: este o bucată înfiptă în sudul continentului (Cian în străvechimi) cu mult timp în urmă. În restul Asiei vibrația este foarte apropiată de optimul necesar corporalității umane și cu variații extrem de mici de la spațiu la altul, apropae insesizabile în mod curent. Vibraţia resturilor din Ţara Mu este mai înaltă şi foarte stabilă, de aceea India a fost folosită pentru fixarea tradiţiilor celor mai pure ale întregii Lemurii: le cunoaştem în special din Vede (Vedanta). 

3. Îndrumări privind derularea schimbărilor care puteau conduce în viitor la modificări ale vieţii planetare – dar mai ales ale vieţii societare umane, care se acumulau cu fiecare an pe toate planurile vieţii spiritelor umane. Ele erau discutate, aşa cum am mai scris, cu caracter de generalitate, ca idei principale pe un fond de cunoaştere amănunţită a vieţii pământene, pe care îl aveau toţi Călătorii, Învăţătorii şi Măiaştri – dar şi lumea întreagă, chiar dacă nu avea lumea în acel moment dexteritatea tuturor aplicaţiilor fizice pe Pământ, pentru că nu le venise încă vremea. Învăţătorii preluau ce trebuia de la Călători, şi apoi, de la Învăţători, preluau Măiaştrii pe meserii (diverse aspecte ale activităţilor umane). Deşi unele nu aveau încă un loc activ şi extins în viaţa aşezărilor în acele timpuri, ele erau discutate în perspectivă mai apropiată şi mai depărtată, de fiecare dată. Spre exemplu, nu existau boli sau accidente în acele vremuri, dar se discutau metode de prevenire, de cunoaştere a plantelor vindecătoare, de activare a circulaţiei energetice, căci corporalitatea umană – mai ales cea specifică activităţilor fizice – era nouă, dar spiritele aveau încă capacităţi mental-astrale suficient de clare pentru a preveni accidente, pentru a se plia la fenomene atmosferice: grele mai ales în zonele temperate, dar toate aveau să vină cu vremea; şi fiecare om ştia bine asta, avea în plus o cultură bogată de prevenire şi de însănătoşire, care se consolida în memoriile lor spirituale. Discuţiile detaliate se derulau în direcţii spirituale, şi acasă Învățătorii cu Măiaștrii căutau plantele vindecătoare pentru a se obişnui tot omul să le culeagă în anumite perioade ale creșterii lor, să le cunoască efectele terapeutice şi să se obişnuiască să le utilizeze acolo unde, şi când era necesar.

4. îndrumările vizau și pregătiri pentru discuţii şi aplicaţii ale folosirilor acelor aspecte de activitate umană pe care azi le numim tradiţii: erau în formare – la început tot ca o activitate de cunoaştere, intelectuală, gândind asupra tuturor elementelor planetare a căror cunoaştere era neapărat necesar a fi păstrată când omul nu va mai avea capacitățile mentale și astrale ancestrale; apoi treptat, avea loc derularea creaţiei de reprezentare, care urma să fie concretizată în aşezare, după cum curgeau timpurile şi după cum involuau capacităţile mental-astrale ale oamenilor din aşezări. Tot poporul a luat parte la astfel de desfăşurări cu caracter intelectual, apoi concret-creativ, aplicativ, aşa cum vom discuta în continuare la un nou capitol - Tradiţii. 

5. Vom discuta la finalul acestor expuneri şi câteva direcţii de activitate social-politică, în care Moşii s-au implicat pe teritoriul României, precum şi liniile rămânerii Călătorilor în toate Ţările Române sub formă de sihaştrii de sorginte spiritual-moşească, adică cu legături directe cu acei puțini Moşi care au rămas în lume după retragere celei mai mari părţi a lor din toate continentele lumii (în jurul anului 500 d.H.).

Aşa arată, pe scurt, cele care formau cunoaşterile cu principalele lor direcţii, oferite de Moşi, cu simţirile lor superioare şi îndrumările primite de dânşii, la rândul lor, din partea entităţilor dimensionale şi a entităţilor interdimensionale. Călătorii aveau nevoie de spaţii adăpostite pentru a studia în avans cele potrivite puterilor lor și apoi cele preluate de la Moşi. Au fost spații în mod special amenajate, aşa cum vom vedea în studiile următoare. 

Cele mai importante studii pentru Călători nu aveau însă loc în amenajări de tip peşteri sau lăcaşuri, în intrânduri ale reliefului muntos sau deluros, ci în locuri amenajate de tip aşezare, dar de cele mai multe ori tot în munţi, departe de așezări. În acest fel vom înţelege de ce lăcaşul general al lui Zalmoxis era în cuibul munţilor geţilor, iar al conducătorului Moşilor de dincolo de munţii Alpi era chiar în Alpi sau pe una dintre insulele din Oceanul Atlantic. În plus, în insulele Canare exista o puternică organizare unde conducătorii Moșilor de pe teritoriile fostului continent A’Tlan își împărtășeau experiența pământeană sau dimensională, cu organizare total diferită decât a punctelor de lucru din teritorii, iar organizatorii grupului nu se implicau în istoria oamenilor decât pentru a-i îndruma cât mai mult timp posibil. 

Zalmoxis şi-a desfăşurat activitatea cu puncte de lucru peste tot în munţi, și numai grupurile de Moşi conduşi de el au avut locuri de trai stabile în diverse regiuni muntoase. Astfel de grupuri au măsurat puţine persoane, 4 – 5 cupluri maximum, iar activităţile lor nu s-au redus doar la îndrumări şi cercetări pentru astfel de activități. Activităţile erau extrem de complexe, cu maximă importanţă pentru întreaga viaţă planetară şi pentru planeta însăşi. Să ne amintim în linii mari câteva dintre cele expuse în lucrările anterioare, căci vom ține cont de acestea discutând în mod special despre Peștera Ialomicioarei:

– menţinerea vibraţiei medii planetare în limite echilibrate în raport cu vremurile care se derulau şi cele care aveau să vină;

– lucrări de dezamprentare/amprentare a spațiilor planetare şi amenajarea locurilor stabilite pentru instalarea unor grupuri care să menţină legătura între oameni şi Moşi, așa cum au fost sihaştrii, care se vor afla în legături strânse cu Moşii, după retragerea lor din societatea umană;

– pregătiri pentru implicarea, şi organizarea conducerilor de tip social-politic a Moşilor şi a Călătorilor lor;

– menţinerea legăturilor cu entităţile dimensionale şi entităţilor interdimensionale pentru lucrări privind o serie întreagă de lucrări de întreţinere ale planetei şi coordonări ale activităţilor entităţilor astrale care, la rândul lor au sarcini de organizare a vieţii astrale – ajutători astrali pentru oameni și pentru restul vieţuitoarelor cu corp fizic şi cu corp astral de manifestare;

– organizarea legăturilor cu grupurile de spirite aflate în călătorii intergalactice şi, în interiorul galaxiilor, interstelare, care erau astfel puse la curent cu viaţa locală.

Deocamdată cam atât putem înţelege din unele activităţi generale ale Moşilor. Cu timpul, cu creşterea vibraţiei planetare şi dezvoltarea cunoaşterilor noastre, vom ajunge să ştim mai multe în asemenea direcţii.