Răspunsurile care formează această postare în plus se referă la explicații care țin de știința energeticii planetare; pentru restul temelor de discuție sunt oferite răspunsuri pe loc, la comentariile de la postare, ca întotdeauna.
”...Cum arata aceste canale energetice la ses ,dar la deal?Cum se manifesta aceste canale energetice in apropierea apei ?Si sunt sigura ca difera de la izvor la parau ,de la parau la rau -fluviu ,si mare .Ma gandesc ca si aici exista dar au vibratia diferita.”
Pentru orientare sau reamintire se poate urmări studiul ”Formarea părții fizice a planetei; influența structurii manșonului eteric asupra reliefului părții fizice a planetei” , dar este bine de citit punctele de la 16 la 19, chiar și pentru reîmprospătare.
I. IDEI PRINCIPALE
Formele de relief ale părții fizice a Pământului (a oricărei alte planete care are în compunerea sa o parte fizică: pământuri, ape, atmosferă) sunt rezultatul mai multor factori:
1. Puterii radiante a poporului spiritual întrupat ca planetă, în funcție de evoluția lui generală – puterea sa energetică fiind în funcție de evoluția sa; aceasta se adaugă puterii energetice a razelor stelei care structurează și susține permanent coarda pe care se află planeta în formare; amândouă radiază împreună prin nucleul planetei așezat pe nodul corzii stelare;
2. Constituirii buclelor și nodurilor corzii stelare; prin atragerea și compactizarea de fluxuri energo-materiale pe buclele și nodurile corzii stelare începe întruparea propriu-zisă și, în continuare, toate la un loc formează treptat alte formațiuni fluidice: manșoanele cu vibrații și structuri diferite, apoi și partea fizică a planetei într-unul dintre manșoanele sale, care are structuri în marea lor majoritate eterice.
3. Modificările ciclice ale vibrației medii planetare și zonale, care determină la rândul lor, mai ales în perioadele de maxim și minim vibrațional, schimbări periodice în structurile fizice ale planetei.
4. Modificări generale și specifice datorate circulației energetice prin:
– coarda stelară care străbate planeta;
– corzile planetare prin care sunt legate planetele între ele, făcând importante schimburi energo-materiale între ele;
– canalele materiale care formează esența manșoanelor fluidice ale planetei; ele nu se mișcă în peisajul eteric matriceal, dar în interiorul lor se desfășoară o circulație fluidă, rapidă, puternică, care radiază puternic în exterior, fără să determine însă mișcarea lor, dar determinând mișcări periodice ale reliefului fizic; sub puterea vibrațiiilor răspândite în mediu, ele produc mișcări în circulațiile fluxurilor energo-materiale, care influențează în timp mișcările fizice ale părții pământoase.
II. DETALII, DISCUȚII
Să ne aducem aminte ideile principale ale studiului sus-menționat:
1. După formarea manşonului eteric al planetei, structurile sale încep atragerea fluxurilor materiale fizice, care vor forma partea fizică a planetei:
– canalele groase atrag fluxuri energo-materiale fizice care vor constitui materiile cele mai dense: metale, cristale;
– canalele groase şi elementele matriceale continuă strângerea şi compactizarea materiilor fizice, care încep să reacţioneze fizic şi chimic unele cu altele, formând toate straturile de roci cunoscute azi;
– se formează materiile cu diverse stări de agregare: lichide (ape, petrol) şi gaze naturale;
– canalele împreună cu elementele matriceale şi cu radiaţia cea mai puternică a spiritelor din întruparea planetă formează baza de aprindere a inelului de magmă, care determină finalizarea procesului de constituire a tuturor structurilor fizice, indiferent de starea lor de agregare.
2. Planetele sunt tinere sau bătrâne în funcţie de înaintarea în evoluţii a poporului spiritual propriu, care se manifestă prin susţinerea unui anumit număr de nivele de vibraţie: Pământul este o planetă tânără, care poate susţine prin forţele proprii 7 nivele de vibraţie (de la fizic la atmic); restul nivelelor sunt susţinute prin contribuţia de radiaţie a stelei (enesic, supraenesic şi alte câteva nivele care se percep mental sub formă opalescentă), care întreţin stabilitatea celorlalte nivele şi corporalitatea ajutătorilor planetari, dimensionali şi interdimensionali.
3. Manşonul eteric este format exclusiv din structuri eterice (canale eterice) cu vibraţii proporţionale cu nivelele diferite de vibraţie pe care le poate susţine planeta, ajutată şi de nivelele de vibraţie ale stelei care o guvernează; există și microstructuri din alte materii, cu rol în gestionarea razelor și vibrațiilor, dar ele nu fac structuri care să susțină partea materială, chiar dacă o ajută, o influențează.
4. Modificările de relief nu se creează prin mişcare în planul eteric (canalele sunt fixe, imobile, creând stabilitatea reliefului), ci prin diferenţele de vibraţie între canalele foarte groase şi plajele celor subţiri şi relativ scurte.
5. Alte modificări de relief au loc prin circulaţia fluxurilor în exteriorul şi interiorul planetei, prin corzile şi canalele planetei, prin variaţia de vibraţie planetară şi zonală, prin mişcări ale magmei sub presiunile născute de mişcări ale galaxiei, ale sistemului stelar şi ale planetei în cadrul galaxiei.
În completare mai putem scrie ceva (voi completa și studiul prezentat pe site).
Trebuie să privim cum toate se formează pornind de la nucleul planetei, de unde vin radiațiile poporului spiritual care este întrupat în formă de planetă. Radiația sa de întrupare este în plus ajutată și de o parte a razelor stelei care guvernează planeta (cu celelalte planete din sistemul planetar propriu – al Soarelui în cazul nostru). În funcție de necesitățile de destin ale tuturor celor implicați în aceste întrupări (stea, planete, biosistemele lor), sunt captate anumite raze de la stea – dar și de la planetele ”surori” care sunt în sistemul stelei locale, și dirijate către anumite părți ale corporalității planetei. În funcție de această radiație împletită, se formează buclele și nodurile nucleului. În funcție de felul în care se împletesc strâns aceste bucle, se formează primul strat material – înafară de aceste bucle și noduri ale nucleului, care sunt (se reținem bine) tot materiale, căci radiațiile atrag materii (fluxuri de filamente materiale din mediul cosmic, galactic) și depun fluxuri noi în straturi pe buclele nucleului. Apoi, cu puterile energetice reunite ale buclelor dublate și ale radiației energetice ale tuturor, încep să se formeze manșoanele matriceale: după cum – și cât, și sub ce formă – sunt dezvoltate razele care vin din jur-împrejurul primelor formațiuni.
Pauza dintre manșoane apare din restul razelor care au format manșonul anterior (tot așa se formează pauzele dintre corpurile noastre fludice – și ale tuturor întrupaților individuali de pe planetă). Corpurile – cu manșoanele planetelor sau stelelor – se formează numai în partea cea mai puternică a razelor, restul radiației are putere din ce în ce mai slabă și nu mai poate forma diverse structuri corporale, pierzându-se în spații. Dar pauza aceea este de fapt o pătură tot din fluxuri energo-materiale atrase de această radiație remanentă, fluxuri care nu mai pot fi structurate, însă această pătură groasă, puternică, este hrănitoare energetic, susținătoare pentru manșonul pe care îl înconjoară și este în plus protectoare pentru același manșon: să înțelegem că o astfel de protecție nu se referă la ceva rău, ci la fluxuri energo-materiale cu vibrație joasă, care pot fi atrase, în cascadă, de alte fluxuri cu vibrație la limita necesităților de întrupare a tuturor. Este de evitat acest lucru, pentru a nu obosi planeta și biosistemul ei.
La manșonul nostru eteric care susține și partea fizică, razele atrag materii fizice din cosmos, care se așează în diferite forme, în funcție de puterea vibrațională, de atracție a manșonului. Acesta are în cuprinsul lui diverse structuri, ca un corp de sistem de întrupare obișnuit, cu elemente comune și altor corpuri: captatori, fixatori, elemente de circulație a fluxurilor, de oprire, de amplificare, de gestionare (care în egală măsură amplifică și diminuează, despart și împletesc, etc.), de direcționare a razelor planetei, planetelor și stelei din sistem.
În funcție de diversele structuri de acest fel, se atrag fluxuri energo-materiale care formează printre altele și pământuri. Pe scurt, depunerile, aglomerările și împletirile fizico-chimice în reacții specifice după vibrațiile lor, pot fi: cristalele și metalele sunt primele care se așează în forme structurale specifice, apoi în funcție de ele se strâng pământurile amorfe, apoi apele și păturile atmosferice. Sistemul apelor este interesant de discutat cândva (și este în planul discuțiilor, desigur), căci lichidele și gazele se formează în aceeași pătură fizică, iar cu timpul se grupează în interior stările de agregare: și lichide, și gaze. De-a lungul ciclurilor cu vibrația cea mai înaltă și cea mai joasă, apele formează pungi, din care prin crăpături irump la suprafață, gazele se ridică, se degajează la suprafața apelor și pământurilor formând atmosfera. O parte din ape se ridică și ele la suprafață când vibrația este la maximul său planetar, formând un plafon cețos puternic, compact, despre care am discutat pe larg în Studiile Istorice din siteul www.bucuria-cunosterii.ro . Acest plafon cețos se condensează din nou când vibrația devine ciclic din ce în ce mai joasă și iar se acumulează în pământuri și ape de suprafață, formează din nou rețele dese, așa cum le știm acum, iar oceanul planetar crește și el proporțional cu celelalte debite. În manșon, în locul plafonului cețos, rămâne circuitul apei în natură. Când vibrația crește din nou, temperatura generală crește, apa se evaporă din nou, iarăși se formează plafonul cețos și ciclul continuă.
Manșonul gros, eteric, compact, păstrează intactă cantitatea de lichide, împiedicând răspândirea lor sub formă de gaze în cosmos, iar viețuitoarele independente și vegetația au trăiri la cote maxime, însă întotdeauna doar în limitele evoluțiilor lor spirituale.
Având în vedere toate acestea, canalele energetice matriceale se prezintă în funcție de denivelările NUCLEULUI planetei; tot în funcție de formațiunile acestuia, se formează manșoanele fluidice ale planetei, cu structuri sub formă de plaje mai subțiri și mai groase, care se împletesc la rândul lor și, în funcție de aceste distribuții se modelează treptat relieful, partea fizică propriu zisă. Peste toate se adaugă modelările în funcție de structurile atmosferice și acțiunile lor, precum și ale trăirilor viețuitoarelor de pretutindeni.
Și mișcările seismice, la originea lor, se datorează pulsiunilor vibraționale care apar prin ritmurile energetice modificate, în funcție de circulațiile exterioare și interioare ale fluxurilor prin corzile și canalele planetei.
În plus, se adaugă glaciațiunile – am discutat de asemenea la Studiile Istorice de pe site (”Herg: În orașul lemurian” punctele 12-14) – care au o mare importanță: ele se formează în funcție de respirația sincronă (când au loc glaciațiunile) sau asincronă (când totul devine echilibrat în totalul sistemului stelar local, pentru că o glaciațiune nu este specifică doar unei planete, ci tuturor planetelor din sistemul stelei locale și a stelei însăși). Glaciațiunile sunt de natura trăirilor normale ale spiritelor din popoarele stelelor și planetelor + biosistemelor lor. Mai ales când vibrația zonală devine din ce în ce mai joasă, ele au un impact foarte mare asupra remodelării reliefului planetar.
Așadar, în funcție de felul în care s-au așternut și compactizat fluxurile materiale și schimburile lor între straturi, sub impulsul funcțiunilor diverselor structuri de vibrații diferite, toate se schimbă, dar proporțional cu modul de desfășurare a denivelărilor nucleului. Se ajunge la o formă finală, proporțională cu distribuțiile buclelor nucleului, după mai multe cicluri de vibrație maximă/minimă. Se poate spune că azi nu s-a ajuns încă la o formă finală nici pentru Pământ, nici pentru celelalte planete.
Nu am intrat în studiul altor amănunte încă, dar probabil că voi mai aprofunda studiile acestea.
Acolo unde sunt denivelări în grosimile canalelor – așa cum am mai discutat și vom discuta în continuare: de la foarte groase la foarte subțiri și iar la foarte groase, se formează munți, văi, șesuri, în rifturi ies apele din adâncuri, formând astfel apele curgătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu