3. DIVERSE ANALIZE (2): CORECTAREA UNOR EXPRIMĂRI

I. IDEI PRINCIPALE

1. Percepţiile noastre în călătorii astrale se desfăşoară prin senzorii corpului astral, corpului mental şi corpului cauzal; corpul fizic contribuie cu decodificarea informaţiilor primite pe cale energetică şi vibraţională de la aceste corpuri. 

2. Corecţii ale unor exprimări curente:

– “Ieşirea în astral”: mai corect este deplasarea sau călătoria astrală – nu este o ieşire în alt univers sau altă dimensiune structurală a universului; de asemenea nu iese spiritul din corp, nici o ieşire totală a corpului astral din întreg sistemul corporal, ci are loc o deplasare cu corpul astral, care rămâne incorporat – şi astfel legat de sistem, prin canalul energetic al sistemului corporal.

– “Decorporalizarea”: nu este o exprimare corectă, căci nu iese nimic din corp – nici un corp din altul, nici spiritul nu iese înafara sistemului său corporal.

II. DETALII, DISCUŢII:

În primul rând aş dori să atrag atenţia asupra unui aspect: în finalul articolului precedent am folosit exprimarea “ieşirea în astral” – pe care am folosit-o în discuţii tematice până acum ceva timp. De fapt nu “iese” corpul nostru astral în alt mediu decât tot cel cunoscut de noi, în viaţa curentă. Nu schimbăm universul, nu schimbăm câmpul planetar – aşa cum cred mulţi oameni. Pe de altă parte: spiritul nu părăseşte corpul fizic pentru a merge în altă parte, iar aceasta este o temă amplă de discuţii, căci nici spiritul nu este în interiorul sistemului corporal, nici nu iese din canalul său de destin. Cei care doresc mai multă cunoaştere în acest sens pot urmării studiile despre Sisteme Spirituale despre care am mai discutat, studii care vor continua pe măsura necesităţilor. 

Tema percepţiilor noastre, de fapt, nu se limitează la cele fizice, chiar în viaţa curentă, dar rareori devenim conştienţi de acest lucru. Fiind obişnuiţi cu percepţiile prin senzorii corpului fizic, reţinem la început dintr-o călătorie astrală doar cele cu care suntem obişnuiţi în viaţa fizică – în stare de trezie. Cu timpul ne dăm seama că am făcut asocieri cu cele cunoscute, pierzând din vedere din această cauză amănunte cu totul speciale. Senzorii corpurilor astral şi mental ne pot dezvălui o lume deosebită, dar trebuie destul de multă experienţă în domeniul călătoriilor astrale pentru a începe să conştientizăm percepţii de acest fel. De aceea este necesar, când ne obişnuim cu călătoriile astrale, să revenim asupra celor vizualizate în călătoriile astrale anterioare şi să revedem firul celor percepute: şi văzute – dar şi sunete, parfumuri, vibraţii, acel “aer” care ne va deveni deosebit de cel din viaţa curentă. 

Pe măsura înaintării în aceste studii, vom analiza frecvent asemenea situaţii – confuziile noastre iniţiale – şi să încercăm să le corectăm. 

În deplasare astrală – adică cu corpul astral – percepem tot spaţiul nostru de trai curent, nu alt spaţiu, dar percepem spaţiul obişnuit mult mai extins şi în profunzimea lui, decât putem percepe cu ochii trupului sau cu instrumente actuale, căci pe lângă deplasarea în spaţiu cu corpul astral, această libertate deosebită, percepţiile pe timpul deplasării se fac cu participarea majoritară a senzorilor corpului astral, şi în completare: cu senzorii corpurilor mental şi cauzal. Corpul fizic participă şi el la realizarea tabloului complet, prin decodificarea percepţiilor mental-astral-cauzale efectuată de creierul nostru, ca organ al corpului fizic, folosind reperele materiale ale percepţiilor noastre curente fizice. Creierul este obişnuit cu spaţiul fizic şi cu decodificările impulsurilor energo-materiale care vin de la senzorii corpului fizic: ochi, nas, urechi, epidermă şi sensorii de gust. De aceea el va oferi o imagine cât mai fidelă obişnuinţelor noastre omeneşti curente – dar pe măsură ce conştientizăm din ce în ce mai multe lucruri în astfel de călătorii, el se obişnuieşte să preia noile repere, structuri, exact aşa cum sunt ele, nu prin asociere cu lucruri obişnuite corpului fizic. Ajutorul pe care îl primeşte creierul uman pentru astfel de decodificări vine de la faptul că orice corp fizic are celule senzoriale eterice, astrale, mentale şi cauzale, adică: celule din materii enerale fizice cu participare în proporţie destul de mare de materiale cu vibraţie asemănătoare corpurilor corespondente – corpul dublu-eteric (sau vital), corpul astral, corpul mental şi corpul cauzal. Participări la o asemenea structură materială vin şi din partea corpurilor spirituale: corpul spiritual (sau budhic), corpul dumnezeiesc (sau atmic) şi pentru ajutătorii cu sarcini planetare, stelare şi galactice: corpul enesic şi corpul supraenesic. Dar în tema aflată în discuţie suntem mai apropiaţi de percepţiile corpurilor planetare (adică a corpurilor pe care le are obligatoriu orice vieţuitoare de pe planetă, de la fizic la cauzal), de aceea ne referim în special la ele. Chiar dacă noi credem că numai corpul fizic oferă percepţii în trăirile noastre, adevărul este că nu există nici un corp fizic, din orice fel de sistem corporal, al oricărei vieţuitoare, care să nu aibă şi celule din materii ale tuturor corpurilor superioare. Reciproca însă nu este valabilă: corpurile superioare nu au celule ale corpurilor inferioare, un corp inferior nu transmite astfel spre corpurile superioare fluxuri energo-materiale pentru a le susţine viaţa – aşa cum fac corpurile superioare spre corpurile inferioare; dar corpurile inferioare trimit vibraţii către corpurile superioare din propriul sistem, pe care astfel le influenţează, înainte de a se răspândi în restul spaţiului înconjurător. 

Să reţinem şi faptul că discutăm mai puţin şi de senzorii corpului cauzal, corp cu vibraţie foarte înaltă, cu senzori de putere foarte mare, dar în deplasarea corpului astral puterea senzorilor corpului astral şi ai corpului mental acoperă pe cei ai corpului cauzal: diferenţa de vibraţie între corpul cauzal şi cel astral este foarte mare atâta vreme cât corpul astral rămâne legat de corpul dublu-eteric şi cel fizic printr-un cordon matriceal (impropriu numit şi “cordonul de argint”) şi primeşte astfel influenţe vibraţionale joase de la aceste două corpuri. Este o situaţie naturală, dar şi trecătoare – particulară doar etapei planetare cu vibraţie foarte joasă, aşa cum este cea prin care trecem acum: dacă vibraţia planetei este joasă, atunci şi vibraţia medie a corporalităţii vieţuitoarelor ei (mai ales a corpurilor cu vibraţia existenţială cea mai joasă din sistemele corporale: corpul fizic şi corpul dublul-eteric) este joasă. Este însă o situaţie trecătoare, care se schimbă odată cu creşterea vibraţiei: şi planetei, şi a tuturor felurilor de corporalitate a vieţuitoarelor de pe planetă. La nivele mai înalte ale vibraţiei planetei, corpului fizic şi celui dublu-eteric, vibraţiile lor nu mai influenţează greu corpul astral, iar întreaga tematică a călătoriilor astrale şi a activităţii mentale a omului se mută în alt registru curent de lucru: creaţie materială mentală, deplasare mental-astral-fizică, comunicare mentală, cercetare astrală). Când, în perioada prin care trecem, cu vibraţie planetară joasă, are loc decesul – adică despărţirea corpului eteric şi fizic de restul sistemului corporal – influenţele vibraţiei joase dispar şi atunci se face simţită puternic participaţia senzorilor corpului cauzal. 

De aceea ar fi bine să credem deja de pe acum (deci să nu aşteptăm terminarea destinului nostru fizic) că nici o entitate astrală umană, rămasă după decesul uman, nu rămâne cu particularităţi comportamentale agresive, perverse, rele, grele – ci toată conştiinţa şi conştienţa spiritului, foarte înalte amândouă, îşi reiau forţele doar temporar reduse, precum şi manifestările de calitate spirituală avansată, înaintată, care azi ne sunt cunoscute doar ca idealuri. Vom mai discuta despre aceste aspecte. 

Aşadar nu discutăm despre ”ieşire în astral”, ci deplasare astrală, călătorie astrală: chiar dacă ar fi corectă oarecum şi o exprimare redusă de la “deplasare cu corp astral”. De altfel, asta şi reprezintă exprimarea “călătorie astrală” (şi “deplasare astrală”), dar sugerează mai mult deplasarea cu corp astral decât deplasarea într-un mediu (dimensiune, univers) astral, altul decât cel obişnuit, de unde am putea vedea şi cele ce se petrec aici, prin forme specifice de funcţionare ale aceluia. Dar de fapt totul are loc în acest univers, în această dimensiune structurală a zonei în care se află galaxia noastră.

Suntem la începutul studiilor serioase pe astfel de teme – chiar dacă ele au început la nivel destul de extins abia în sec. al XIX-lea – şi ne căutăm permanent exprimările. De aceea nu trebuie să ne fie jenă nici că le avem, nici că le schimbăm atunci când găsim altele mai bune, mai apropiate de realitatea pe care o studiem din ce în ce mai profund. Căci mulţi oameni nu vor să renunţe la ideile vechi nu numai pentru că şi-au făcut un “job” ţinând cursuri despre cunoaşteri pe care nu au avut posibilităţi să le dezvolte, dar mai ales pentru a nu se crede despre dânşii că ar da dovadă de labilitate. Ceea ce nu este de loc adevărat. Ar trebui să fim mult mai deschişi dezvoltării cunoaşterii – metafizică în cazul de faţă – să avem curaj să acceptăm corectarea unor confuzii inerente studiilor de la început de epocă. 

O altă precizare, tot în temă, este necesară cu privire la expresia “decorporalizare” despre care am mai pomenit în treacăt. Nu este corectă, căci nu iese nimic din corp – nici un corp din altul, nici spiritul nu iese înafara sistemului său corporal. Corecţia se bazează pe o cunoaştere profundă a sistemului nostru corporal – care este parte a unui sistem spiritual mult mai complex decât ne putem imagina în mod curent – chiar şi pentru cei care au acceptat deja că avem un sistem corporal complex. Oricât de mult am studia sistemele spirituale, la nivelul puterilor noastre prezente de pătrundere este extrem de puţin, iar creşterile – evidente pentru noi, acum – nu ne conduc în acest moment totuşi foarte departe: nu pot atinge nici 1% din cele care ar fi în spatele celor prezentate!...

În linii mari, să reţinem: corpul astral nu se desprinde total de sistemul spiritual şi, chiar dacă unii dintre noi acceptă existenţa unui cordon matriceal (structură numită impropriu “cordonul de argint”, doar datorită culorii sale alb-argintie strălucitoare şi răspândind o luminiscenţă destul de puternică), dintre aceştia unii au exprimat (pe bloguri, siteuri, forumuri, grupuri pe facebook) neîncrederea în faptul că el s-ar putea lungi dincolo de Soare, de exemplu. De aceea trebuie să înţelegem două lucruri în mod clar:

1. Corpul astral al fiecărei vieţuitoare de pe Pământ sau corpuri de aceeaşi natură de pe alte planete (din segmentul de vibraţie de tip astral, care le cuprinde şi pe cele ale vieţuitoarelor pământene), din alte galaxii din această zonă a Universului Fizic, are putere de deplasare DOAR ÎN GALAXIE. Dincolo de galaxia noastră, nici un corp astral de aici nu mai are putere de circulaţie în vibraţii foarte diferite, în circulaţii de fluxuri energo-materiale extrem de diferite. Numai cu corpuri spirituale se poate călători dincolo de galaxie: pentru călătorii interzonale, corpurile cunoscute de noi, din sistemul nostru corporal, au întăriri speciale, aşa cum şi corpul astral are nevoie, după decesul omului, de întăriri speciale pentru a deveni corp de manifestare curentă în întreaga galaxie, pentru continuarea cu destin astral. Corpurile noastre spirituale nu se detaşează niciodată de canalul nostru de destin, devenind un protector complex pentru entitatea astrală;

2. “Cordonul” matriceal (vom vedea că nu este un cordon propriu-zis, ci este extensia canalului de destin care protejează fiecare corp în parte şi toate corpurile la un loc), care nu lasă sub nici o formă corpul astral să se detaşeze, să se desprindă de sistemul său corporal, ci se poate extinde – da! – până la marginile galaxiei, dar ceea ce deosebeşte o vieţuitoare de alta este puterea energetică şi experienţa de a-şi folosi această putere, a fiecărui spirit, de a suporta în funcţie de evoluţia sa totală, depărtarea de planeta pe care s-a întrupat. Spre exemplu, un ţânţar nu se va depărta de Pământ, pentru că o vibraţie a mediului din depărtarea planetei sale îi va crea tensiuni cumplite, pe care noi, oamenii, le asociem cu frica, groaza, panica. Şi el este obişnuit, ca spirit întrupat, din etapele anterioare de evoluţie, să se ferească de astfel de semnale şi să revină în zona sa de confort corporal. 

Şi aceasta este o situaţie valabilă pentru oricare altă vieţuitoare, din orice altă galaxie din această zonă a universului, cu referire la locul său de întrupare. 

De multe ori confuziile au tăiat dorinţa omului de a merge mai departe pe drumul cunoaşterilor – chiar al cunoaşterii de sine, a interiorităţii sale, făcând loc mai curând exteriorizărilor decât interiorizării profunde, înălţătoare. Ar trebui să fim curajoşi şi întotdeauna să mergem mai departe, chiar şi numai dacă ajungem să credem că facem un exerciţiu de gândire... Dar întotdeauna este mult, mult mai mult decât atât...