RĂDĂCINILE CONFUZIILOR NOASTRE

Întrucât mare parte dintre ideile care ar fi trebuit să creeze o introducere pe măsura subiectului abordat au fost de multe ori expuse aici, pe blog, pe site, pe facebook sau pe alte siteuri şi bloguri sub formă de comentarii, cred că este normal să intru abrupt în subiect, iar pe parcurs să mai vedem câteva idei care conduc azi la dezorientări puternice privind nu numai trecutul nostru (acel “paleo”!) dar şi prezentul nostru, da! în special prezentul cu informaţii truncheate din cercetări în domenii de care nu ne-am atins prea mult nici în anii de şcoală, nici prea mult în anii actualei noastre maturităţi. Dar pentru că alţii adoră informaţii de ultimă oră, indiferent de domeniu, indiferent de înţelegere, indiferent de pofta de aprofundare a subiectelor pentru a înţelege clar despre ce este vorba, le colportăm şi noi, cu sârg, în totală necunoştinţă de posibilităţile de a folosi un termen dintr-un domeniu – în alt domeniu, doar pentru că avem impresia că am înţeles ceva, pe limba neamului în care vorbim, dar departe de a-i înţelege sensurile şi folosirile. Şi spun asta ştiind că fizicienii spun clar că elemente ca hologramă, realitate virtuală sunt insuficient demonstrate, cercetate, pentru a fi folosite pe scară largă de către scriitori care nu au aprofundat niciodată fizica clasică, cu atât mai puţin mecanica cuantică (cu atenţionare asupra faptului că nu este normal să folosim exprimarea “fizică cuantică”, ci “mecanică cuantică”, cu atât mai puţin “fizică cuantică spirituală”). Dar vom încerca să punctăm în studiile următoare care este diferenţa dintre realitatea cuantică, holografică sau virtuală – exprimări folosite des - şi realitatea materială cu proprietăţi multiple. Este cu totul altceva, ceea ce nu înseamnă că principii ale unor fenomene cercetate de fizica contemporană nu rămân valabile în anumite conjuncturi. Dar nu în orice conjunctură. 

Putem folosi însă aspecte ale cunoaşterilor noastre cumva comparativ cu fenomenologiile descrise de cercetările ştiinţelor exacte, dar să ştim clar că este vorba despre o comparaţie, o metaforă, lucru pe care majoritatea noastră nu-l cunosc azi. Unii cred că “gaură neagră” este un gol din univers care absoarbe galaxii, alţii nu ştiu să explice ce înseamnă realitate virtuală, sau hologramă (un răspuns primit a fost: ce e sus e şi jos, de exemplu – dar e bine să nu rămâneţi cu ideea acestui exemplu!). Pentru început, e bine să ne aruncăm ochii asupra unor linkuri: https://ro.wikipedia.org/wiki/Realitate_virtual%C4%83 , sau https://ro.wikipedia.org/wiki/Principiul_holografic , etc. 

De reţinut. 

Să intrăm în subiect.

Ceea ce ar trebui să reţinem pentru început şi să încercăm să înţelegem este faptul că avem în această perioadă a vieţii noastre, de spirit întrupat/monadă întrupată, pe care o trăim aici, în calitate de oameni pe Pământ, în primul rând percepţii de natură majoritar fizică, oferite de structurile unui corp fizic, în mijlocul unui biosistem planetar cu corpuri fizice: deci având cu toţii şi percepţii fizice, şi manifestări tot fizice. Dar în plus, oamenii au şi percepţii cu alţi senzori, ai altor corpuri care sunt constituite din materii cu vibraţii din ce în ce mai înalte comparativ cu corpul fizic pe care îl folosim în mod curent. Toate aceste corpuri la un loc formează un sistem corporal deosebit de complex. 

Cu senzorii celorlalte corpuri putem percepe părţi din realitatea înconjurătoare care cuprinde la rândul ei structuri complexe, constituite din materii cu vibraţii de aceeaşi frecvenţă ca şi corpurile noastre cu vibraţie mai înaltă decât corpul fizic. Este bine să nu ne exprimăm în valori matematice: oricum ele sunt în variaţie permanentă pe o scară care şi ea urcă mereu, iar până de curând se afla în coborâre mereu până la un minim planetar. Este mai corect să ne exprimăm folosind natura materiilor din care sunt constituite corpurile noastre – implicit corpurile celorlalte vieţuitoare şi structurile planetare, cosmice în acelaşi fel, aflate pe acelaşi nivel cu corpurile noastre şi senzorii lor. 

Din cauza lipsei de concentrare, de atenţie, şi de susţinere din copilărie a percepţiilor cu alte corpuri – mental, astral – din partea societăţii noastre, ne pierdem şi bruma de abilităţi mentale şi astrale care ne-a mai rămas, care nu ar fi făcut rău nimănui, dimpotrivă. Dar să vedem de ce au stat lucrurile aşa cum le ştim acum. 

DE CE STAU LUCRURILE ÎN ACEST FEL?

Uităm mereu că nu suntem doar noi pe Pământ. Dar este oarecum de înţeles dacă religia spune că celelalte vieţuitoare nu ar avea spirit, numai omul ar avea spirit – ceea ce nu este adevărat de loc, sau teoriile moderne ale fizicii: că am fi simple părţi ai unei holograme de dimensiuni universice, care astfel ar fi lipsită de viaţă – ceea ce nu este, de asemenea câtuşi de puţin adevărat... Şi astfel ajungem să credem că noi înşine am exista ca o formă fără conţinut – şi astfel nu mă mai mir că ne credem când neînsemnaţi, când cei mai importanţi în mintea unui Dumnezeu sau a unui univers, forme care încă şi-ar mai căuta stabilitatea. Cei pe care îi simţim ca fiindu-ne ajutători şi coordonatori au însă în vedere absolut toate vieţuitoarele Pământului şi întreaga planetă, alături de întreg universul şi alte universuri împletite, tot ceea ce formează macrocosmosul şi microcosmosul deopotrivă. 

Pe Pământ noi suntem oaspeţi temporari – dar asta pe de o parte nu ne scoate din vizorul ajutătorilor planetari, care ne-au planificat şi coordonat venirile + integrările în derularea vieţii acestei planete; dar şi noi trebuie să ne adaptăm mereu vieţii de aici, cu toate variaţiile ei. Toţi suntem îndrumaţi şi ajutaţi, fiecare conform sarcinilor proprii de destin. Şi noi la rândul nostru trebuie să ne aliniem sarcinilor planetare, în primul rând de protejare a biosistemului şi planetei. O facem încă din planificarea călătoriilor noastre până pe Pământ, ştiind clar că planeta va trece printr-un punct de vibraţie cu valoarea cea mai joasă din această subzonă a universului. Din acest punct de vedere trebuie protejată viaţa planetei noastre. Iar oamenii puteau în străvechimi să facă acest lucru.

La început, fiecare om avea optim-dezvoltate toate corpurile sale pentru a percepe toate energiile şi toate materiile (compactizate şi structurate în mod compatibil cu vibraţia energiei fundamentale  din acest strat al ei). Avea toate corpurile dezvoltate pentru a desfăşura diverse activităţi, folosind toate corpurile de manifestare activă pe această planetă: corpul fizic, corpul astral şi corpul mental, toate făcând parte din nivelele de vibraţie din acest univers. 

Odată cu diminuarea drastică a vibraţiei medii planetare  , corporalitatea speciei umane a păstrat posibilităţile de manifestare a spiritelor care le foloseau – spiritele umane, creatoare conştiente avansate. Spiritele umane au această capacitate de a se adapta la modificările, la variaţiile de vibraţii, desigur în mod diferit, în funcţie de evoluţia fiecărui grup spiritual în parte. Cu oboseală, ce-i drept, dar pot realiza vieţi scurte cu activitate astrală şi mentală, şi chiar o fac uneori – dar nu întotdeauna şi nu oriunde. Pentru că activitatea mentală presupune dislocarea unor volume uriaşe de fluxuri energo-materiale, preluarea din spaţiul cosmic şi stocarea lor în obiectivele materiale necesare derulării vieţii lor (construcţii, utilaje, etc). Dar asta presupune ca planeta să nu mai poată furniza suficiente fluxuri energo-materiale corpurilor biosistemului planetar: pentru întreţinerea vitalităţii întrupaţilor pe planetă şi în jurul planetei, pentru regenerarea planetei însăşi şi chiar a multor populaţii umane care vin la întrupare în blocuri spirituale cuprinzătoare. Toate acestea ar fi condus la slăbirea biosistemului planetar, în condiţiile în care pe planetă este necesar să-şi efectueze întrupările o multitudine de popoare spirituale intraplanetare  care au condiţii optime de întrupare exact în vibraţiile joase în care ajung să se scalde galaxiile locale în această perioadă universică. Iar pentru o populaţie în număr chiar mai mic de jumătate din volumul spiritelor umane întrupate azi cu corp fizic (fără să luăm în considerare şi entităţile astrale, deşi aşa ar fi normal), pentru realizarea unor construcţii tari, care să reziste atât la vibraţiile joase emise de planetă sau venite din cosmos (oricum ele distructive, aşa cum bine ştim acum), cât şi la activitatea mentală puternică a omului, ar fi foat nevoie de compactizări ale fluxurilor materiale chiar mai tari decât materialele actuale de construcţie – ceva între duritatea metalelor naturale şi aceea a cristalelor. Pentru aşa ceva s-ar consuma un volum imens de fluxuri din circulaţia cosmică, sărăcind în cascadă sistemul nostru stelar şi nu numai acesta. Iar Pământul nu este singura planetă din galaxie aflată într-o asemenea situaţie, astfel încât galaxia întreagă ar trebui remodelată – chiar pentru un termen extrem de scurt, cât ţine un minim vibraţional. Ceea ce nu este cazul, şi chiar efortul ar fi degeaba făcut, căci oricum sarcinile spiritelor întrupate în specia umană nu ar fi putea fi duse la bun sfârşit în condiţii optime. 

De aceea, în deplină cunoaştere a rolului de protecţie a vieţuitoarelor şi structurilor galactice, omenirea a acceptat din start trecerea, la timpul cuvenit, de la activitatea generală mentală, cu corpul mental (percepţii, deplasare, comunicare, creaţie materială) – la activitatea cu corpul fizic, corp cu vibraţia cea mai joasă din sistemul nostru corporal, dar aflat astfel în proporţie fizico-chimică şi biologică optimă cu restul biosistemului planetar (vegetale şi animale). Asemenea hotărâre nu numai că protejează viaţa totală, dar obişnuieşte treptat spiritele cu atitudinea şi cu activităţile de ajutător. Sunt activităţi în care spiritele întrupate se ajută de planetă şi biosistem, dar în mod echilibrat şi moderat, în care nu creatorul ajunge să-şi adapteze planeta cerinţelor creativităţii sale, ci dimpotrivă – ajunge să se adapteze el însuşi mereu la obişnuinţele biosistemului pe care îl găseşte la venirea pe planetă, pe oricare planetă – nu numai speciei în rândurile căreia se întrupează. 

Dar după câte ştim acum, realitatea societăţii noastre de azi spune exact contrariul – ştim bine asta, dar totul este cuprins într-o anumită normalitate, pentru care planeta – şi toată galaxia – sunt pregătite din începutul constituirii lor.

În primul rând, majoritatea spiritelor umane întrupate în această perioadă sunt la începutul evoluţiei lor de ajutători: majoritatea (cca.70%) vin pentru prima dată în călătorii spirituale regresive   (pe scurt: de la vibraţii înalte ale universului înapoi, pe liniile proprii de evoluţie, spre rădăcinile propriei lor evoluţii) cu sarcini multiple într-un ciclu foarte lung de vieţi: creaţie manuală, gândire şi vorbire coerentă, conştientizarea complexă a temporalităţii secvenţiale (clipă după clipă), a spaţialităţii continue, limitarea deplasărilor la nivel planetar, modelarea emoţiilor, şi multe altele. Întrucât este foarte grea adaptarea la o asemenea diferenţă de vibraţie, ei vin doar pentru a se lămuri cu privire la puterile şi neputinţele lor – la fel ca toate celelalte spirite, doar că pentru ei totul devine mai greu, şi mai mult... dar apoi vor studia îndelung, reîntorşi acasă la ei, toate greşelile care au fost făcute nu numai în plan personal, ci din partea tuturor semenilor care au fost în aceeaşi situaţie, în aceeaşi postură cu ei.

În al doilea rând, planeta este pregătită dinainte pentru a-şi menţine biosistemul în stare medie de densitate vegetală şi animală. Viaţa se desfăşoară nu numai într-un raport optim între pământurile locuite şi suprafaţa deşerturilor şi a crestelor montane golaşe, între populaţiile oceanice şi cele continentale. La baza distribuţiilor planetare de întrupare în această perioadă se află în primul rând numai acele popoare de spirite intraplanetare care au o sensibilitate medie faţă de vibraţiile joase, le suportă bine - până la foarte bine, în timp ce popoarele de spirite intraplanetare care au o sensibilitate sporită la vibraţii de acest fel ies momentan din întrupări, urmând să reintre în perioada următoare, când vibraţia medie planetară va creşte suficient de mult pentru a fi suportată de ele. 

Suntem în perioada de finalizare a ciclului nostru de vieţi în vibraţii joase. Dacă până acum viaţa noastră a fost sub semnul supravieţuirii, de acum încolo revenirile la vechile înţelegeri şi manifestări avansate din punct de vedere spiritual vor veni în cascadă pentru fiecare spirit în parte. De aceea tote spiritele care au venit pe Pământ pentru prima dată în călătorii regresive vor fi primele care vor pleca, pentru a nu se manifesta agresiv când conştienţa şi conştiinţa înaintată va deveni pentru toată lumea curentă şi de multe ori neiertătoare până când echilibrul se va instala complet. În toată această perioadă am suportat cu greu, cu imense sacrificii, neputinţele acestor semeni ai noştri – dar am trecut şi noi prin asemenea etape de evoluţie cândva, la începutul propriilor noastre evoluţii, fiind la rândul nostru suportaţi de alte generaţii evoluate. Tocmai de aceea, oricât de obosiţi am fi, oricât de drag şi dor ne este de “acasă”, să ridicăm fruntea, să ne susţinem inimile deseori înrourate, căci facem un lucru deosebit de bun ducându-ne sarcinile până la capăt. 

În paginile acestui capitol (sau etichetă cum se spune pe aici!) vom vedea câteva confuzii semnificative privind cele pe care le credem a fi ... ca acasă, acum, când ni se deschid larg – deşi treptat, pe măsura finalizării celor mai importante sarcini ale noastre – ferestrele şi uşile revenirilor la dezvoltările percepţiilor de odinioară. Corpurile noastre vor “întineri”, reparate prin graţia vibraţiilor din ce în ce mai înalte, se vor dezvolta în straturile fluidice care erau reduse până acum, şi astfel ne vor ajuta pe căile desăvârşirii tuturor sarcinilor noastre, redând şi noi, la rândul nostru, libertate dezvoltării planetei cu toate frumuseţile sale atât de vii !!!...