Moştenim sărbătoarea primăverii prin purtarea mărţişorului – tradiţie unică în lume, specifică poporul român. Dar fiecare popor are ceva unic cu care prezintă spiritualitatea sa în lumea popoarelor omeneşti… Popoarele sud-americare – şi mă refer la populaţiile tradiţionale locale, nu la cele statornicite cu forţa pe aceste meleaguri – îl au ca zeu pe Quetzalcoatl, şarpele cu pene, semnificând aproximativ acelaşi lucru, cu dezvoltări însă mult mai complexe nu numai la “cozile”, extremităţile elementului (cum sunt la mărţişor capetele libere ale şnurului împletit, cu semnificaţie deosebit de complexă); de asemenea şi Kippu-urile tradiţionale peruane: comunicarea veche prin snururi – asemănătoare runelor străvechi ale geţilor: asemănătoare modului de culegere a energiilor prin canale, plexuri şi subplexuri către canalul energetic central.
Mărţişorul semnifică o structură pe care o are orice vieţuitoare – chiar şi cele unicelulare: pentru acestea din urmă – celule-rădăcină, care de la o specie la alta prezintă dezvoltări, rafinări, apoi susţineri energetice deosebit de complexe, în funcţie de necesităţile de manifestare a forţelor spirituale, pentru fiecare evoluant spiritual întrupat pe Pământ, până la om: semnifică împletirea canalelor energetice centrale, plasate în lungul corpului, care culeg energii de la toate corpurile sistemului nostru corporal, întreţinând vitalitatea şi desfăşurarea activităţilor curente ale întrupatului.
Ca fiecare element al tradițiilor noastre, cu semnificații ale unei cunoașteri străvechi, dar mereu întărită prin corporalitatea deosebit de complexă pe care o avem, o cunoaştere străveche despre oamenii şi viețuitoarele planetei, mărțișorul ne amintește subtil de puterea canalelor energetice centrale parcă trezite la o viață mai puternică primăvara, la schimbarea sensului de vibrație a tărâmurilor noastre ancestrale. Prin ”capetele” șnurului, înfoiate, bogate, primim permanent energii care se împrăștie în întreg sistemul corpurilor dublu-eteric și fizic:
- fiecare om primește, la un capăt, cel roșu (care simbolizează plexul rădăcinii - muladhara), fluxuri galactice neamprentate de mulțimea viețuitoarelor și structurilor cosmice, care ajută monada la desfășurarea manifestărilor după experiența și obișnuirea proprie, din memoriile ei, conform evoluției sale proprii; astfel de fluxuri ajută la conştientizarea nivelului de aplicare pe care l-a obţinut până în acest moment, la îmbogăţirea şi folosirea noutăţilor sub puterea radiaţiilor planetei care îi susţine întruparea;
- fiecare om primește prin capătul alb (care simbolizează plexul coroanei - sahasrara) fluxuri bogate din mediul exterior al planetei, din mediul cosmic, fluxuri puternic amprentate de viețuitoarele planetare și structurile cosmice, care ne ajută să ne formăm și să ne întărim relațiile cu semenii, cu alte viețuitoare, cu cosmosul uluitor de variat care ne înconjoară, schimbându-se permanent în goana galaxiei prin mijlocul unei circulații extrem de bogate de fluxuri de filamente energo-materiale de toate felurile, de toate vibrațiile, ajutându-ne să ne universalizăm într-o spirală infinită !!!
(Se pot studia mai multe aspecte în studiile despre Împământare )
Un mărțișor la mână simbolizează atingerea infinitului: din noi și din universul în mijlocul căruia ne aflăm, împletit cu alte universuri, cu alte dimensiuni inter-universice, cu alte structuri care ne susțin învăluitor înălțarea spirituală !!!
Un mărțișor prins în piept simbolizează infinitul iubirii pe care învățăm să o oferim infinitului din noi și din împletirile de universuri care ne stau sprijin pentru eternitatea vieții pe care învățăm să ne-o dezvoltăm și apoi să învățăm și generațiile care ne urmează să facă același lucru!!!
LA MULŢI ANI CU SENIN ÎN SUFLET!!!
SĂ FIM NOI ÎNŞINE RAZE DE SOARE ÎN LUMINA ETERNĂ!!!
2 comentarii:
Traditia martisorului nu este "specifică poporul român". O au si bulgarii (martinitza), albanezii, cei din Macedonia.
Da??? Nu am știut !! Mulțumesc frumos !!!
Trimiteți un comentariu