În Bucovina există o legendă: a florii-ruşinii. Iniţial floarea (o inflorescenţă de fapt) avea întreg mijlocul roşu, până dincolo de jumătatea ei interioară. Partea albă simboliza indiferenţa sufletului omenesc în faţa încălcării normelor avansate de conduită, iar partea roşie simboliza înroşirea obrajilor omului de ruşine când era prins asupra unui comportament urât. Cu vremea partea roşie s-a diminuat treptat, inflorescenţa devenind complet albă ceea ce însemna că ruşinea pierea încet din lume... Azi, aşa cum se vede în prima fotografie, nu mai este de regulă o asemenea parte roşie - foarte-foarte rar apare un mic punctişor roşu, abia vizibil - a trebuit să mă uit foarte atentă ca să-l văd, exact în centru, în a doua fotografie; nu am prea avut lumină bună, întrucât până ce am găsit o floare a ruşinii cu un punct roşu mititel în mijloc Soarele se dusese deja departe, peste dealuri... Dacă daţi clic pe poză, sper să se mărească şi să se vadă bine de tot, în umbra din mijloc.
Azi, să ne fie ruşine sună a jignire... Ferească Dumnezeu să spui cuiva: "Nu ţi-e ruşine??" că... fără nici o ruşine te bălăcăreşte voiniceşte, arătându-şi pietrele sufletului şi chiar muşchii membrelor acoperite de haine scumpe...
Mă alătur şi eu, cu mica mea poveste, dnei Ileana Vulpescu, care observa acest lucru.
http://webcultura.ro/eu-zic-ca-s-a-pierdut-rusinea/…
Toate cele bune şi frumoase tuturor !!!
4 comentarii:
Interesantă poveste!
Din păcate, da, rușinea e tot mai rară in lume.
Aștept postări purtătoare de vești mai bune și mai optimiste. :)
Te-mbrățișez!
Aşa e, Iris...
Te îmbrăţişez şi eu, cu tot dragul !!!
Aceasta legenda am gasit-o in mai multe zone din tara si am fost surprins cand cei mai in varsta chiar au confirmat aceasta schimbare a florii in timp. De unde oare aveau batranii aceasta informatie?
Există o proporționalitate între evenimentele universale (deasupra celor planetare: cum este ”sus” este și ”jos” vezi și semnul crucii, unde linia verticală simbolizează tocmai sensul de proporționalitate între organizările celeste și cele planetare, până la umane). Toate coboară de la organizările celeste către cele galactice, stelare, planetare și la nivelul biosistemelor planetare. Principiile celeste se aplică și la nivelul macrocosmosului, și la nivelul microcosmosului. Iar oamenii poartă în memoriile lor spirituale asemenea cunoașteri care nu sunt pierdute, ci doar în stare latentă și apar sub formă de intuiții și clar-intuiții, iar în perioadele anuale cu vibrație foarte înaltă (solstiții) sau foarte echilibrată (echinocții) să apară clarsimțuri – mai ales clarvedere și clarauz. Elementele planetare care pot fi codificate de creierul uman sub forma celor cunoscute în viața curentă își pot găsi astfel diverse feluri de suporturi din nou în viața curentă, în jurul omului. Și acum înțelegem cum merg simbolurile, după cum în profunzime ceva este la baza unor evenimente deopotrivă cosmice și planetare mărunte: diminuarea vibrației planetare conduce deopotrivă la modificări în comportamentele umane (devin agresive, nesimțite, perverse – fără rușine!), ca și la modificări în felul de structurare a florilor, observate de omul perceptiv, iar inteligența lui nativă îl determină să facă comparația – așa cum părticica roșie din floare se diminuează, la fel și rușinea omului dispare treptat.
Cum vibrația este acum în permanentă creștere, tot așa și rușinea omului să facă fapte rele, urâte, va crește, iar treptat lucrurile vor reveni la normalul pe care omul în cunoaște bine în sinea lui...
Vom discuta pe larg la capitolul Tradiții și despre felul în care s-au creat simbolurile, care stau la baza multor elemente ale vieții noastre curente și au o putere de pătrundere extrem de mare în subconștientul uman, iar de acolo irumpe în conștient din ce în ce mai des - tocmai pentru că vibrația crește - și noi creștem odată cu ea !!!
Trimiteți un comentariu