Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

joi, 30 iulie 2015

APROFUNDĂRI DUPĂ ZILELE DE SÂNZIENE ALE ACESTUI AN (2015)

Se pot urmări studiile:
Cunoscând destul de multe lucruri privind aceste perioade deosebit de importante pentru vieţile noastre, putem face acum o discuţie-paralelă între Zilele Mijlocului de Vară şi Zilele Mijlocului de Iarnă, din care vom înţelege complexitatea fenomenologiei lor – dar şi armoniile împletirii puterilor pe care le primim în aceste zile din marile cicluri anuale ale lumii în care trăim. 

SÂNZIENELE: VIBRAȚIILE ZILELOR MIJLOCULUI DE VARĂ
Zilele de Sânziene pot fi frumoase pentru oricine: anul care trece de la un Mijloc de Vară la altul poate aduce celor atenţi la dezvoltarea spirituală personală conştientizarea multor trăiri profunde, pe care le poate înţelege ca fiind o scară a înaintării spirituale proprii de la o perioadă scurtă de timp la alta.
Zilele Mijlocului de Vară vor fi întotdeauna pline de putere, de profunzime, de înţelegeri noi şi mai ales pot fi conştientizate ca fiind paşi noi pe drumurile personale. Şi mai ales poate fi conştientizat drumul ce poate fi făcut în continuare: pentru ridicarea calităţii manifestărilor spirituale, indiferent de acţiunile pe care le avem de făcut, prin a nu mai lăsa oboseala să ne doboare, sau necazul, sau nervii, sau dezamăgirile privind oamenii neînţelegători. Să alegem întotdeauna tot ce este mai bun, mai curat, mai cuminte – indiferent în care fel participăm la curgerea destinului comunităţii noastre. Suntem la hotarul dintre o lume veche şi una nouă: toate comunicările astrale spun asta şi este foarte adevărat – fără metafore, fără aluzii vagi, ci direct spus. Suntem ajutaţi să stăm la acest hotar, unii chiar să se retragă total din lumea veche, alţii să stea pe hotar şi să se alimenteze din lumea nouă, dar să ajute pe cei care au venit să trăiască după principiile vechi într-o parte a lumii care devine nouă doar prin industrializare de tip elevat, rafinat. 
Dar să revenim la zilele Sânzienelor. 
Zilele de Sânziene întotdeauna aduc schimbări, conştientizate ca fiind pozitive mai ales de cei ce le primesc cu drag, care le simt, le acceptă, le primesc cu tot sufletul lor şi tocmai de aceea le devin repede de folos, ca şi cum le-au aşteptat de mult: şi chiar aşa şi este, subconştientul le-a simţit prezenţa de mult, pregătirea planetei este un fenomen real, şi după modul de pregătire al planetei – s-a pregătit şi şi omul!... Subconştientul nostru, al tuturor este astfel pregătit să primească momentele ajutătoare, să apară şi să se reunească cu întreaga fire... Omul simte că se schimbă ceva în el şi cu timpul învaţă să folosească intens astfel de schimbări naturale. Entităţile ajutătoare astrale ne ajută permanent, din plin, chiar dacă ajutorul lor este extrem de subtil, nu întotdeauna perceput ca atare. Totuşi nu sunt puţini cei care simt acest ajutor, mai ales în aceste zile când în popor se spune că “cerurile sunt deschise”. 

Amintesc despre acest aspect ori de câte ori vine vorba: de fapt, cerurile sunt “deschise” permanent, puterea noastră de percepţie însă creşte în anumite perioade ale anului, când vibraţiile sunt mai mari şi corpurile noastre îşi regăsesc puteri mai mari de percepţie şi de acţiune: fizică sau/şi mentală. Foarte greu ne dăm seama că astfel de zile sunt zilele unui nou început, într-o spirală fără sfârşit... 

Abia spre 20 iulie se termină Zilele Mijlocului de Vară, iar vibraţiile intră în normalul lor, în desfăşurarea lor normală în fiecare an. De fiecare dată, această perioadă este mai scurtă sau mai lungă, în funcţie de derularea acţiunilor unor factori deosebit de complecşi, care ţin de cosmos – de galaxie, de poziţia ei în spaţiul subzonei universului în care se află la întrupare stelele şi planetele ei. Percepţiile celor care se preocupă de perfecţionarea personală pot prelungi perioada de simţire a schimbărilor aduse de astfel de zile până dincolo de jumătatea lunii următoare. 
Efectele în timp a acestor zile sunt însă deosebit de bogate şi când este nevoie, monadele – care au deja experienţa saltului de putere care le-a propulsat chiar şi numai pentru câteva minute – se pot mobiliza pentru a trece mai repede, şi mai elevat, o greutate din orice domeniu al vieţii lor. Iar acesta este un lucru foarte ușor de înțeles: corpul fizic este corpul cu vibrația cea mai joasă din sistemul nostru corporal, pentru manifestarea spiritelor creatoare avansate întrupate pe Pământ. Când vibrația crește, chiar dacă pentru scurt timp și cu o valoare cât de mică, simțim odihnă, vitalitate crescută, au loc dezamprentări ale corpurilor fluidice, deblocări ale interstițiilor. În Zilele Mijlocului de Vară, dezamprentările au loc în primul rând la corpul dublu eteric și apoi la cel astral – corpuri cu vibrație relativ joasă, chiar dacă mai mare decât vibrația corpului fizic. Totul ușurează mult funcționarea întregului sistem corporal și mai ales oferă o mai mare ușurință monadei în manifestare. De aceea scriam mai sus că ne putem mobiliza mult mai bine după acest eveniment galactic. 
La opoziţie, în Zilele Mijlocului de Iarnă ajutorul vibraţional care vine de la corpurile spirituale curge în cascadă prin selectorul-amplificator de vibraţii (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/selectori-amplificatori-de-vibraii.html ) – aflat între corpul spiritual şi cel cauzal. Clar şi bogat, omul începe să-şi dea seama ce trebuie să facă cu prioritate în avalanșa de sarcini, lucrări pe care le are deja începute. Înțelege ce cale să urmeze: cea mai eficientă și pentru el, și pentru cei din jurul său. Începe să înțeleagă în mod extins efectele, consecințele celor ce decurg din toate acțiunile sale. Poate înțelege dacă ceea ce face este ceva impus, prin interesul egoist al altora, sau îi este oricum sarcină de destin, sau ajutorul pentru realizarea sarcinii îi vine prin impunere dinafară, pentru că nu s-a mobilizat la timp pentru intrarea în lucrare. Își poate da seama dacă ceea ce îi vine de la alții cuprinde şi exagerări, și superficialităţi pe care el însuși este bine să le ocolească, să le înlăture, aprofundând toate cele care ţin de sarcina sa pesonală. 
Cele care ţin de aspectele de urmat se accentuează sau se estompează de la un an la altul: sunt sinusoidale care variază în funcție de factori externi, cosmici, sau interni: de planetă, de biosistem, de fluxurile energo-materiale care vin prin matricea eterică a planetei. Nu întotdeauna impulsurile au aceeași intensitate și astfel oamenii – toate viețuitoarele de fapt – se obișnuiesc să simtă și impulsurile mai slabe, și pe cele mai puternice. Toate impulsurile de acest fel se armonizează între ele: cele care apar vara se selectează şi se aprofundează mai departe iarna. Pentru că din vară am urmat calea dezvoltării și aprofundării celor cu care mergeam atunci, consolidând mereu, ne obișnuim cu consolidările, întăririle – chiar dacă suntem de multe ori nelămuriți de ce ne confruntăm mereu cam cu același tip de evenimente. Am înțeles rostul lor și am ajuns să ne descurcăm bine cu ele: dar mai greu înțelegem că avem nevoie de consolidarea lor, necesară din cauza unei multitudini de aspecte de care nu avem înțelegere la nivelul acesta de vibrație – dar pe măsura trecerii timpului și ridicării naturale a vibrației le descoperim, le înțelegem și acceptăm consolidările lor în toate felurile de condiții de viață: odihniți, obosiți, cu forțe proprii, cu ajutor din partea unora și altora, învățând cu alții despre înclinațiile lor și aplicându-le împreună, etc. 
Este normal să ne ajungă la un moment dat oboseala, un anumit fel de oboseală, de suficiență, care impune o selecție în cele pe care le facem în mod curent. Zilele Mijlocului de Iarnă fac posibilă îngustarea alegerilor prin accentul pus de selectorul-amplificator de vibraţii, reîmprospătat de vibraţiile înalte ale corpurilor spirituale. El canalizează întotdeauna spre sarcinile de destin. Omul simte din toamnă apăsarea faptului că s-a aruncat să facă o mulţime de lucraru care vara i s-au părut uşoare – datorită fizicului eliberat de greutate din timpul Zilelor Mijlocului de Vară. Tot ceea ce nu a avut înclinaţie să facă în ultimele șase luni înainte de Zilele Verii – se repede să facă în aceste zile ale verii. Dar Zilele Mijlocului de Iarnă îl ajută să înţeleagă clar ce trebuie să selecteze din mulţimea lucrurilor pe care s-a străduit să le facă. Va intui ce trebuie să păstreze de făcut în continuare şi ce trebuie să lase pentru puţin mai târziu, după ce le va pune la punct pe cele mai importante pentru destinul său.
Astfel va vedea uşurarea portofoliului de sarcini, dar şi experienţa câştigată prin realizarea celor făcute – chiar dacă încă neterminate, dar care conduce la uşurarea tuturor celor pe care le are de făcut în continure. Și, în loc să fie obosit după terminarea celor mai importante după Zilele Mijlocului de Iarnă, are putere şi pricepere, şi odihnă să le facă, să le ducă la bun sfârşit și pe toate celelalte. 
Zilele de Sânziene au un specific al lor faţă de cele de iarnă: oferă putere de muncă prin toate curăţările de amprente la corpurile cu vibrație mai joasă, care încep de la sfârşitul lunii mai şi merg până în iulie. Omul are putere să ducă toate cele necesare la bun sfârşit – munca fizică fiind pentru om cea mai grea dintre toate cele necesare vieţii sale. Lucrările Mijlocului de Iarnă nu angrenează omul către manifestări fizice deosebite, dar îl coordonează pas cu pas către analize, gândiri, concluzii privind manifestările pe care le-a avut, de care îşi poate da seama după zilele Mijlocului de Iarnă. Munca fizică este însă dorită, și e bine să fie făcută echilibrat, consumând impulsul energiilor care curg în același timp cu vibrațiile exterioare, de la corpurile spirituale care întăresc astfel matricea eterică, pregătind terenul vibrațiilor care ușurează din nou manifestările monadei. 
Aşadar: să reţinem că ceea ce primeşte întrupatul, din acest punct de vedere, este sub formă de VIBRAŢIE şi nu sub formă de fluxuri de filamente energo-materiale care să rămână în corpurile sale. Și, în această desfășurare de anvergură, echilibrul emoţional – cel mai ușor de balansat, așa cum bine știm – este menţinut prin eliberarea de amprentări, ceea ce ușurează trăirile și induc o stare generală de bine, de confort spiritual. Este foarte important acest lucru, pentru că astfel toate cele necesare derulării vieții sunt desfășurate cu plăcere, cu bucurie.
Cele discutate nu sunt specifice doar Pământului, ci întregii circulaţii a vibraţiilor în spaţiile universice, vibraţii care curg dinspre nucleul galaxiei şi impulsionează toate formaţiunile cosmice din cuprinsul ei. Ele se împrăștie și acoperă fiecare loc din galaxie (deocamdată să ne oprim la situația din galaxie), oferind momente specifice fiecărui loc, la timpul cuvenit fiecărei stele şi fiecărei planete. Fiecare planetă are o conformaţie şi o structură de la fizic la toate nivelele de vibraţie cele mai înalte pe care ea le poate gestiona: cele mai înalte nu intră în tiparele materiilor corpurilor evoluanţilor primari şi ajutătorilor lor secundari. Doar celulele corpurilor lor spirituale – sau de natură pe care noi o numim spirituală aici, pe Pământ – primesc vibrațiile corespunzătoare nivelelor foarte înalte: prin razele îngerilor cuplaţi la planetă şi la acea parte din biosistem care are corpuri spirituale, în cazul în care părți din biosistem sunt întrupări ale unor monade mai înaintate. 

VIBRAȚIILE ȘI EMISFERELE PLANETEI
Vibrațiile primite și amplificate în mod subtil, fin, ca o adiere, de corpurile întrupaților, sunt diferite de la o emisferă a planetei la alta, pentru că, atunci când în emisfera nordică este vară, în cea sudică este iarnă. Chiar dacă specia este răspândită parțial pe fiecare emisferă în parte, fiecare născut în emisfera proprie are structura și mecanismul specific ei. Valurile de vibraţii care vin dinafara planetei acționează asupra tuturor, învăluie tot, dar în fiecare parte a planetei întrupații le primesc astfel în mod diferit. 
Pe de altă parte, întrupații înșiși, din radiația monadică proprie și din corpurile + câmpurile corpurilor proprii, împrăștie vibrații în funcție de structuralitatea corpurilor lor. Însă această corporalitate este prevăzută cu structuri care sunt influențate de vibrațiile noi, și astfel influențate emit alte vibrații în spațiul înconjurător: nu cele amplificate în interiorul sistemului corporal, ci vibrații influențate de alte structuri interioare: structuri interioare de echilibrare ale vibrațiilor primite anterior. Influențele valului de vibrații rămân în sistemul corporal propriu, dar ceea ce radiază în exterior din valul care a trecut sunt vibrații aproape stinse din cauza acestor mecanisme de echilibrare. Astfel încât vibrațiile noi acționează în corpurile întrupaților, dar după ce trece valul vibrațiilor noi, rămân doar efectele în corpurile lor. În continuare acționează fondul vibrațional normal al perioadei: al planetei, al întrupaților de pe planetă, ale fondului energetic cosmic al momentului. 
De aceea percepțiile arată clar un vârf într-un anumit moment, după care doar efectele manifestărilor curente ale întrupaților vin în valuri de vibrații, ca în orice moment obișnuit, sub influența simțirilor diverse care clădesc cele necesare fiecărei specii de viețuitoare planetare, planetei și stelei însăși. 
La fel, din partea planetei, celulele de stabilizare vibrațională (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articol/743/6.-substructuri-ale-sistemului-matriceal-planetar-celule-de-stabilizare-vibrational.html ) echilibrează permanent vibrațiile primite prin matricea eterică galactică și planetară. Ele sunt folosite de toate viețuitoarele care se află în mișcare pe planetă, precum și de cele fixe (vegetale de regulă) care cresc în perimetrul celulelor: de aceea sunt atât de dese șirurile de celule de stabilizare vibrațională și foarte înalte, pentru a prinde în raza lor toate zburătoarele. Elementele, structurile de echilibrare incluse în interiorul celulelor de stabilizare vibrațională ajută vieţuitoarele cu spirite în evoluţie intraplanetară (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/evoluie-intraplanetar.html ) să nu fie supuse vibraţiilor care vin de la întrupații care au corpuri spirituale în sistemul lor corporal: pe Pământ sunt mamiferele şi oamenii. Asemenea echilibratori au corpurile fiecărei specii în parte, pentru ca fiecare să fie impulsionat doar după evoluţie sa şi foarte puţin după evoluţiile altora. Să se obişnuiască doar cu diverse tipuri de vibraţii înalte, să-şi menţină permanent o asemenea obişnuire: şi în întrupările cu corp de manifestare curentă fizică, şi în întrupările cu corp astral de manifestare curentă – ca entități astrale.
Astfel echilibratorii şi amplificatorii lucrează permanent, iar ca structuri absorbante, echilibratorii de vibraţii corporale fac parte din ceea ce numim complexul reptilian (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articole/5.-complexul-reptilian-.html ).
În asemenea condiţii, vibraţiile care se răspândesc în spaţiile galactice sunt amplificate în aceste zile ale schimbărilor (de vară şi de iarnă) pentru toți evoluanții care le necesită, indiferent de locul unde trăiesc: în regiunile polare, sau în apropierea ecuatorului, într-o emisferă sau alta a planetei. 
Prin funcţionarea echilibratorilor de teren şi corporali, vibraţiile ajung estompate de la o emisferă la alta - vagi ecouri liniştite care lucrează doar pe un subconştient fin, deși deosebit de sensibil. Începem să înţelegem de ce este necesar ca toate vieţuitoarele să aibă permanent un astfel de contact cu ceea ce se petrece în emisfera complementară, întrucât Pământul creează aici, acum, condiţii pentru libera circulaţie a vieţuitoarelor pe tot cuprinsul său. Asemenea mecanisme planetare funcționează astfel încât viețuitoarele se acomodează mereu, subconștient, de la distanță, cu cele existente în locuri unde nu au ajuns niciodată. Ele vor fi astfel pregătite și pentru o călătorie în locuri planetare noi, dar și de schimbarea generală a vibrației planetare, și de schimbarea Pământului cu o nouă planetă pe care vor evolua în continuare: se obișnuiesc cu schimbarea în sine, cu noutatea, cu ceea ce chiar mulți oameni azi spun despre ceva neobișnuit pentru ei: straniu, ciudat – până la rău... 

ALTE MICI DETALII ALE FORMĂRII UNOR ASTFEL DE CONJUNCTURI
Mai concret, oamenii şi mamiferele din emisfera nordică care circulă în cea sudică au amplificatori care funcţionează numai în aceste zile – oriunde s-ar afla – şi se influenţează majoritar pe ei înşişi, mai puţin – dar nu de loc – pe cei din jur. Undele vibraţiilor îmbrăţişează întreg Pământul, dar numai într-o anumită conjunctură cosmică – când steaua favorizează în anumite feluri planeta: la solstiţii, dar nu legat de iarnă sau de vară ca atare, ci când planeta primeşte impulsuri care îi formează o anumită intensitate a vibraţiilor sale pe care le primeşte într-un anumit fel pe o emisferă şi complementar pe cealaltă. Tema emisferelor planetei nu este, așa cum mulți dintre noi o știu bine acum, o simplă numire conjuncturală a două regiuni genereale ale planetei: cei care au adus în cunoașterea lumii acest aspect știau bine modul de funcționare complementar al celor două emisfere – sudică și nordică, iar ecuatorul nu este doar o linie imaginară, ci locul în care se schimbă multe sensuri planetare – pe înțelesul tuturor: acolo unde se schimbă sensurile complementarității generale, când în emisfera nordică este zi în cea sudică este noapte, când în emisfera nordică este vară, în emisfera sudică este iarnă, etc. Această configuraţie ţine de intrarea corzii stelare în nucleul planetei (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articole/6.-energetica-stelar-planetara.html ) şi de ieşirea ei din nucleul planetei, continuând drumul ei mai departe. 

În acest fel, toate vieţuitoarele au formate corpurile lor astfel încât cele născute în emisfera nordică primesc vibrațiile într-un anumit fel și structurile lor corporale le amplifică după felul funcționării lor, iar cele născute în emisfera complementară (sudică) primesc vibrațiile în felul complementar. 
Cu referire la oameni, are loc un echilibru permanent între ei, întrucât ei primesc vibrațiile, dar foarte puțin ei radiază vibrațiile primite în astfel de conjuncturi planetare. În perioadele cu vibrație planetară joasă ei nu cunosc astfel de lucruri, dar când totul revine la formele optime de trai pentru creatorii conștienți avansați, își amintesc tot ceea ce știau despre lumea înconjurătoare și continuă învățăturile și aplicațiile lor, dezvoltându-le mereu. Dar ei au învățat – sau s-au străduit măcar – să învețe să se accepte aşa cum sunt: diferiţi, dar totuşi oameni. Se obişnuiesc unii cu alţii, se adună unii cu alţii – dar se pot deplasa cu relativă ușurință de la o emisferă la alta, căci se influențează, și astfel se adaptează, se ajută reciproc (chiar dacă inconștient) să se adapteze repede la situațiile locurilor unde nu au mai fost, dar au trecut cândva pe lângă oameni care veneau din altă emisferă și radiau puțin, extrem de puțin, dar totuși suficient de mult pentru ca în momentul necesar să existe o adaptare deja începută în emisfera de bază. 

Nu numai oamenii între ei, dar toate vieţuitoarele primesc asemenea schimburi, puţin câte puţin. Treptat toate se dezvoltă atunci când este nevoie, și treptat spiritele devin pregătite pentru schimbarea totală. Totuşi dacă s-au obişnuit cu o anumită stare, devin inerţiali şi nu le mai convine schimbarea... Dar coordonatorii de evoluţii ştiu bine, cu experienţa lor uriaşă: când este vorba despre rutină şi comoditate, obişnuinţa şi greutatea emoţională a schimbării pe care spiritul nu o mai acceptă, şi obişnuinţa cu un anumit mod de trăire pe care spiritele nu o mai conştientizează căci între timp au avut de finalizat alte sarcini, lucrări. 
Venirea pe Pământ rezolvă asemenea probleme, atunci când este greu, când nu mai au unde fugi: prin raportul dintre corpuri şi libertatea spiritului, dintre esenţă şi fizic, consolidările sunt mult mai puternice, profunde şi conduc la multe efecte bune de luat în considerare.
Iată că zilele acestea sunt perfect echilibrate în tot spaţiul planetar, galactic, iar la următorul solstiţiu vom discuta şi alte aspecte în plus.

Să reţinem aşadar tema amplificărilor personale şi aceea a echilibrărilor personale, şi de specie, şi de planetă, şi de stea, mai ales pentru că vom studia tot felul de angajări ale spiritelor în lucrări echilibrante pentru fiecare an, pentru fiecare aşezare, continent şi pentru întreaga planetă, care şi ea are formele ei de echilibrare generală, după cum am văzut: formatoare pentru toate popoarele de spirite care vor veni în continuare, aşa cum au mai fost și înainte de perioada prin care trecem, evoluante pentru mult timp pe planetă, în moduri neobositoare. 

Niciun comentariu: