Eu nu mă zbat să conduc, să ies în faţă, să-mi impun părerile, dar alţii da – la orice nivel al societăţii, de la familie la naţiuni întregi. Accept să nu fiu înţeleasă, dar alţii nu.
La fel ca şi mine sau ca şi ei sunt foarte mulţi, ai zice că suntem pe o parte şi pe cealaltă parte a unei baricade. Dar nu este nici o baricadă, ci suntem pe acelaşi drum, dar în momente diferite ale lui. Când vom înţelege acest lucru, ne vom sprijini să mergem pe drum, fiecare după puterile lui şi nu ne vom mai obliga să mergem toţi într-un ritm mai alert sau într-un ritm mai lax, mai relaxat până la leneş sau la stat pe loc.
...Oamenii nu sunt iraţionali - ci doar nu-şi înţeleg raţiunile unii altora, dar măcar unii încearcă...
...Ei nu sunt de neînţeles, ci doar se înţeleg după interese şi afecţiuni comune. Şi se unesc definitiv atunci când descoperă că nu există decât un singur ”interes” - viaţa... Faţă de care ar trebui să ne manifestăm întreaga afecţiune...
...Oamenii nu sunt egoişti, ci simt doar nevoia imperioasă să se protejeze, după fricile, temerile şi deznădejdile sau nădejdile pe care le au. Cu cât ne unim mai mult, cu atât înţelegem că protecţia ne este necesară şi mai ales, contribuim activ la protecţiile pe care deja le avem din evoluţiile noastre...
Să ne iubim şi mai ales să ne ajutăm reciproc să ne cunoaştem pe noi înşine: şi în neputinţele, şi după puterile noastre, ale tuturor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu