"DUMNEZEUL MEU, DE CE M-AI PĂRĂSIT?"

Îmi cer scuze că întârzii cu postarea subiectelor de credinţă, dar m-am retras întru reculegere şi momente de taină în munţi ieri, în Vinerea Mare, pe care o respect cu evlavie şi bucurie, în memoria celui care nu a venit doar pentru poporul iudeu, ci – din considerente de o profunzime cu totul specială pentru Pământ – a venit pentru lucrări îndreptate spre spiritualizarea oamenilor şi vieţuirea în continuare a tuturor vietăţilor Pământului, a Pământului întreg şi a planetelor surori ale căror echilibre nu au fost clintite prin această lucrare. Adică:

1. Crearea unor puternice „căi” de energizare cu fluxuri noi trase de puterea lui uriaşă direct din barierele interzonale şi interuniversice, care primesc fluxurile reîmprospătate de energii şi materii din Universul Central: nu direct din porţi, ci prin centrul galaxiei, cu direcţionare pe căi create de dânsul, în acele locuri din galaxie care au vremelnic la întrupare blocuri spirituale venite din toate părţile universului şi din alte universuri: cele mai greu încercate locuri din punct de vedere spiritual. Astfel că astfel de planete au beneficiat în avans de fluxurile cele noi, supravieţuind şi planete, şi biosisteme, încărcăturii grele vibraţionale ale blocurilor spirituale ale creatorilor conştienţi reuniţi astfel. Obişnuiesc să spun că, fără această lucrare de un ajutor imens, nici noi nu am fi putut azi privi la TV sau comunica prin PC, nici biosistemul planetar nu ar fi putut supravieţui vibraţiilor groaznice ale cruzimii şi durerilor îngrozitoare ale omenirii din mileniile trecute;

2. Crearea unor întăriri spirituale – emoţionale şi mentale în acelaşi timp, pentru ducerea sarcinilor noastre, ale fiecărui om în parte, la bun sfârşit; crearea unui flux neînţeles azi, de manifestări conştiente umane, prin intermediul cărora să se reaprindă treptat flacăra revenirii la OMUL MENTAL STRĂVECHI, jalonată de toate cele pe care le-a înfăptuit Iisus în faţa oamenilor, catalogate de noi ca „minuni”. Omenirea întreagă între timp a beneficiat de o întărire uriaşă din punct de vedere emoţional, dar şi al clarităţii în orientare interioară, prin gândire manifestată sub forma sunetelor articulate (gând, cuvânt în minte) a multor spirite care în trecut nu au avut această claritate la un nivel de vibraţie foarte scăzută a universului: aşa cum este ea aici, pe Pământ. 

Întreaga lucrare este ceea ce spun unele scrieri considerate sfinte: coborârea lui Iisus în Infern şi eliberarea din Infern a Adamului vechi. Vom discuta foarte detaliat despre acest fel de înţelegere în viitor. 

Azi fluxurile noi au ajuns pe Pământ pe care naturală: le vedem cu ochii, le simţim dintr-o multitudine de puncte de vedere – sigur ...cei care sunt atenţi la astfel de lucruri; iar celorlalţi nu ar trebui să le reproşăm sau să le impunem simţirile noastre, dispreţuindu-i, că nu ar fi „treziţi”... Nimeni nu este „trezit”, dacă stau bine să mă gândesc... mâţâiala din zori nu e cu adevărat trezire pentru nimeni dintre noi. Sau: fiecare e „trezit” PE LUCRAREA LUI... dar va trece ceva timp până să înţelegem profund acest lucru... 

Oricum, avem parte azi de o dublă energizare, care are rolul de a scurta chinul, suferinţele noastre departe de locul de unde venim, fiecare după apartenenţa lui la blocul, grupul spiritual cu care a venit pe Pământ. Biblia spune corect: „...Vi s-au scurtat zilele suferinţelor voastre...” Şi aşa şi este de fapt, căci dacă abia acum, cam de prin 1965, au ajuns primele fluxuri noi pe cale naturală, din galaxie în galaxie, până la noi (şi oricum nu atât de pure ca şi cele atrase de Iisus şi ajuttorii săi din galaxie), de abia de acum înainte am fi putut să începem să ne ridicăm capul cu curaj din sclavia de pământ, din legarea impusă de stăpâni – şi asta numai dacă am fi supravieţuit într-o asemenea situaţie... Dar toate evoluţiile sunt coordonate, şi le sunt create condiţii pentru echilibrări pe care le înţelegem treptat, pe măsura creşterii gradului nostru de conştientizare a lumilor în care trăim... 

Tocmai de aceea s-au realizat astfel de lucrări de importanţă covârşitoare în acest loc din univers – şi nu numai...

Sunt multe lucruri care se pot înţelege abia azi de către din ce în ce mai multă lume, azi când beneficiem de această dublă energizare şi ridicare vibraţională: prin faptul că lucrarea principală, dar subtilă, a lui Iisus a fost aceea de a porni aşadar, împreună cu alţi conducători supremi spirituali ai universurilor: cunoscuţi şi necunoscuţi de noi dintre aceia pământeni, căci au rămas în cunoaşterea lumii doar cei cunoscuţi din poporul iudeu, nu şi din celelalte popoare ale tuturor continentelor. Iar acest lucru nu trebuie confundat cu faptul că fiecare popor azi crede că Iisus a „învăţat” de la fiecare popor în parte: dânsul a lucrat de fapt, în calitate de coordonator suprem spiritual, cu conducătorii spirituali adevăraţi ai fiecărui popor – cei pe care i-am numit Moşii, Bătrânii, Patriarhii popoarelor, vii şi în deplinătatea forţelor lor, prin tot ceea ce s-a înfăptuit atunci. Au lucrat împreună cu Iisus, au primit cele mai noi indicaţii de la dânsul şi apoi au continuat lucrarea dânsului din trupul de manifestare pământesc, aşa cum şi Iisus a continuat lucrarea din dimensiunile structurale paralele ale universului, o lucrare totală, universală, profund spirituală. 

Dilema pe care fiecare o vom înţelege cândva la justa şi profunda sa valoare, referitoare la aşazisa "cădere" a lui Iisus se explică clar - dacă se înţelege lucrarea pe care mulţi români au înţeles-o şi au discutat-o în anii '90 (acum parcă ne e şi ruşine să mai discutăm despre adevărurile credinţelor pe drumul îndumnezeirii noastre...): dânsul a pornit o lucrare de o profunzime energetică şi vibraţională extraordinară – aşa cum am descris-o mai sus, de înţeles azi mai ales de către cei care ştiu, şi acceptă schimbarea energetică actuală a lumii: dar mulţi nu acceptă înţelegeri religioase prin prisma energeticii universale, din varii motive... Aşadar, în acel moment, în care a strigat din durerea unui anumit fel de neputinţă umană şi cerească deopotrivă, dânsul nu a mai putut să suporte: şi durerea de a suporta crucea şi crucificarea, şi agresivitatea celor din jur, ŞI LUCRAREA SA, CARE SE DERULA FĂRĂ OPRIRE... A se înţelege şi greutatea Golgotei...

Dar dânsul ştia bine că va exista un asemenea moment, simţind din timp agresivitatea, duritatea şi cruzimea lumii în care se afla: pe care o va fi remarcat ca o revenire, cădere a omului – tocmai a adeptului său înaintat – la starea dinainte de lucrarea Sa: negarea lucrării de aderare la spiritualitatea cea nouă, în calitate de adept al lui Iisus: negarea, tripla negare a celui ce avea să ajungă pentru noi apostolul Petru. 

Şi nu numai – multe alte fenomene asemănătoare au fost în lume atunci, pe care Biblia nu le pomeneşte, căci deşi s-au ştiut, nu s-au considerat a fi suficient de explicite pentru dogma religioasă ce urma să fie impusă poporului. 

La un moment dat preoţii bizantini au ştiut, dar în vâltoarea evenimentelor legate de cucerirea Bizanţului şi răspândirea preoţilor în lumea care nu avea cunoaşterile lor... s-au pierdut sau muşamalizat multe cunoaşteri... pe care dânşii nu ar fi vrut să se piardă, ci dimpotrivă, să lumineze cu ele lumea... măcar Europa superficială, care punea preţ mai mult pe rafinament decât pe profunzimea spirituală...

Sunt multe lucruri pe care le putem discuta în acest fel. Referitor la lucrările cristice, la lucrările sfinţilor – adevăraţi eroi ai tuturor popoarelor creştine. 

PS: scuze pentru că nu am corectat, voi relua şi corecta în zilele următoare parte literară a textului...