JURNAL DIN LUNA DECEMBRIE 2012 (1) : REFLECŢII ÎN ZIUA DE 12.12.2012

Aş dori să citiţi şi cele scrise pentru 11.11.2011: http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro/2011/11/cateva-cuvinte-despre-11112011.html .
Cele pe care le voi scrie acum nu vor ieşi din perspectiva articolelor de acelaşi fel pe care le scriu de obicei, doar că voi aduce şi alte segmente de percepţie în vizorul tuturor - al meu şi al vostru deopotrivă.
Articolele pe care le primesc şi eu din partea Ed. For You vorbesc despre energii unice, evoluţii unice pentru pământeni, ajutorul pe care îl primesc oamenii din partea unor populaţii extraterestre, ascensiune - corporală, foarte rare accente puse pe spiritualitate (şi mulţi oameni confundă spiritualitatea cu ezoterismul, va trebui să discutăm şi despre acest aspect cândva). Mi-ar plăcea să văd îndrumări pentru înaintare spirituală de calitate, nu numai accente puse pe corporalitate. Mi-ar plăcea să aud cum oamenii care se informează cu privire la înălţarea "dimensională" a celor „aleşi" pot să spună: „Prefer să rămân împreună cu părinţii mei, cu fratele meu cel-cam-zănatec... să dau o mână de ajutor şi pentru ridicarea lui !!!"
A vorbi despre iubire, în condiţiile în care mulţi români nu înţeleg de ce li se tot spune despre iubire - căci dintotdeauna de fapt ei simt toată dragostea lor pentru Dumnezeu şi oameni… fiind buni, cuminţi, înţelegători şi toleranţi, miraţi că Dumnezeu i-ar putea părăsi dacă nu vor „ascensiona" în 1 sau 3 zile, aşa cum le spun unii semeni…
Este cel puţin dureros...
Şi dialogul lor continuă. Li se răspunde că nu este vorba nicidecum despre iubirea aceea despre care s-a vorbit până acum, ci de alt fel de iubire, iubirea dumnezeiască care nu suportă necredincioşii… Să creadă în ascensionare şi vor ascensiona… Cei care spun asta sunt oameni care nu mai trăiesc decât pentru a crede că pe 21 decembrie vor pleca, cu nave extraterestre sau transformându-li-se corpul fizic în corp de cristal sau pur şi simplu de lumină: după cum au citit un articol sau altul, ajung să dispreţuiască pe cei care nu cred (cu demonstraţii ştiinţifice sau de credinţă obişnuită) că astfel de "chestie" chiar se poate întâmpla.
Cei admonestaţi pentru neîncrederea lor întru ascensiune se întreabă stupefiaţi că, dacă Dumnezeu nu a dat tuturor şansa de a auzi, de a se interesa din timp, de a crede despre aşa ceva, nu înseamnă că vor fi părăsiţi de El… Ba da, li se răspunde de către ceilalţi, aţi avut cel puţin 2 ani pentru a vă pune la punct, internetul e pentru toată lumea, dar voi nu vă duceţi decât la biserică...
Bieţi bătrâni dispreţuiţi…
Compasiunea, buna cuviinţă, încurajarea să fi dispărut oare registrul unora dintre noi???…
Trist…
Oameni simpli, cuminţi şi credincioşi mă întreabă ce trebuie să facă, cum trebuie să procedeze ca să îl încredinţeze pe Dumnezeu de dragostea lor curată…
Orice explicaţie aş da, nu se ridică la nivelul spargerii fricii induse de cealaltă tabără, şi nici nu pot să fac efortul de a mă lupta - până în pânzele albe pentru ideea mea, aşa cum îmi sugera deunăzi cineva…
Pot însămânţa un teren, dar depinde cum, şi unde cade sămânţa aceea…
Restul este în mâna Domnului şi mâna omului…

Dar, aşa cum voi spune la mai tot pasul… totul este treaptă de evoluţie pentru fiecare dintre noi… Fiecare dintre noi are de înţeles ce-i trebuie pentru ca ceea ce trăieşte să-i fie de folos mai departe…

Aş dori să ne gândim la următoarele lucruri foarte serios:
1. Cei care azi cred ca ultim liman că pe 21 decembrie se vor „înălţa" (să fim îngăduitori: nu toată lumea ştie ce înseamnă a... ascensiona...) ori cu nave extraterestre care vor ateriza pe Pământ numai pentru a-i lua în stele pe cei ce au crezut în comunicările lor, ori prin transformarea corpurilor lor din materie bazată pe carbon în corpuri cu materie bazată pe siliciu: să nu se ruşineze prea mult timp, când vor vedea că astfel de lucruri nu se vor petrece. Un moment de ruşinare este poate de folos oricui, mai cu seamă pentru cei care au fost agresivi şi nu permisivi, dar să nu ne pierdem în îndelungi regrete inutile, ci să învăţăm din tot ceea ce trăim, să ne deschidem sufletul către cunoaştere şi aplicarea ei în ori condiţii de trai. Căci evoluţiile noastre presupun şi acest fel de învăţătură. Şi voi scrie destul de mult în continuare pe această temă: nu neapărat acum, până în 21.12.2012, ci şi în continuare, pentru toată lumea, cum ar trebui să luăm în considerare comunicările astrale, astfel încât ele să ne fie în continuare învăţătură. O învăţătură şi o aplicare a acesteia, pe baza cărora să gândim şi să ne orientăm simţirile către toţi semenii noştri, către tot universul care ne înconjoară, indiferent dacă el cuprinde deopotrivă şi vibraţii joase, şi vibraţii înalte. Să învăţăm că avem nevoie de toate, dar să învăţăm să facem din orice informaţie un prilej de protecţie, de ajutor şi de dragoste pentru orice creatură şi orice creaţie, oriunde s-ar afla ea. Căci totul este dumnezeiesc şi a crede că suntem oricum dumnezei nu este decât un prilej de a ne măsura trufia: de fapt nu suntem încă dumnezei, dar suntem dumnezei în devenire. În evoluţie. Iar cei care azi sunt în rândurile celor numiţi pe Pământ dumnezei - Fii de Dumnezeu numiţi biblic - ne spun mereu că oricât ar fi ei de evoluaţi, nu vor putea fi niciodată cum sunt Cei Dintâi, Marii Creatori, Marii Făuritori ai Universurilor şi Coordonatorii tuturor evoluţiilor. Nici noi nu vom fi altfel faţă de toţi cei înălţaţi anterior, chiar când vom ajunge creatori universici şi coordonatori de verticale coordonatoare universice (cu sarcini de o complexitate uriaşă, şi este foarte important de ştiut acest lucru): dar cu toţii vom fi consideraţi egali de către Creatorii Dintâi (Făuritorii Dintâi, cum îi numeau străbunii noştri), colaborând "umăr la umăr" (adică egali) pentru susţinerea lucrărilor universice. Dar fiind şi noi deschişi către noi învăţături, fără sfârşit. Şi mereu primind învăţătură din partea celor care au strâns experienţă mult mai multă decât noi înşine.
2. La rândul lor, celor nedreptăţiţi şi dispreţuiţi azi ar fi bine să nu li se aprindă sufletele cu flacăra exemplului atitudinii dispreţuitoare cu care sunt trataţi acum. Să ne amintim în orice situaţie - mai ales în situaţia celui scăpat de greutate - că UMILINŢA ÎNVINSULUI TREBUIE SĂ SE TRANSFORME ÎN SMERENIA ÎNVINGĂTORULUI…
Să nu uităm nici o clipă ceea ce spuneam înainte de a ni se uşura soarta: "De ce nu explică şi ei??… De ce nu ne învaţă dacă se consideră iluminaţi??… Eu m-aş purta altfel…"
De fapt… cei care se consideră iluminaţi mai au mult până să ajungă la a înţelege că, cu cât ştii mai multe, cu cât înţelegi mai multe, cu atât se ajunge la concluzia străveche: "Ştiu că nu ştiu nimic…" Căci fiecare punct de înţelegere deschide automat un con uriaş de alte perspective de învăţătură, într-un şirag… sau într-o spirală fără de sfârşit…

Din perspectiva celui aflat înafara unor astfel de discuţii, sunt de privit cu deosebită compasiune şi bătrânelul necomputerizat, şi impetuosul stăpân peste un laptop modern… Şi chiar am spus cuiva, drept răspuns la o astfel de situaţie: dacă unii nu ar avea un computer la îndemână, nu ar fi ştiut mare lucru azi…
Şi, mai mult decât atât, este vorba despre bunăvoinţa cu care ne tratăm semenii, pierdută din vedere rapid când ne comparăm cu cei care nu se ridică la înălţimea dorinţelor sau cunoaşterilor personale…
Avem mult de gândit asupra acestor aspecte...

Vor trece toate şi ne vom odihni în sânul sărbătorilor religioase şi laice deopotrivă: este bine să nu ne oprim prea mult din cunoaşteri, din învăţăturile noastre. Să punem în continuare accentele pe simţirile noastre, dar dublându-le cu cunoaşteri explicite, pentru înţelegerea flexibilă a legilor universului - flexibile şi ele de altfel - şi, implicit, ale vieţii pe care o derulăm în prezent.
Să înţelegem că stările de bine sunt momente de odihnă scurtă, urmate de perioade de cunoaşteri şi înţelegeri pe măsura lor. Stările indiferente să ne fie momente de conştientizare ale echilibrului care nu stă pe loc, ci caută mai departe să-şi deschidă drum, să-şi deschidă spirale acolo unde este spiritul pregătit pentru a face un pas - pasul firesc următor, pentru a-şi deschide singur o "poartă". Căci comunicările privind "portalurile" nu sunt altceva decât deschiderile unor drumuri proprii şi, bunînţeles, deschiderea prin relaţii omeneşti normale, a ajutorului oferit, direct sau /şi în mod radiant, în câmpurile fluidice ale planetei noastre, privind noi perspective de cunoaştere: planetară, stelară, galactică, universică, cu elemente clare de legătură între universuri. Unde dimensiunile şi universurile pe care le deschidem - da!! le deschidem !!! - sunt universuri de perspective proprii: nicidecum structurale, care sunt create, perceptibil în toate planurile, prin cunoaşterea unor complexităţi de o profunzime pe care poate până acum nu am crezut-o şi am respins-o chiar: pentru că nu am creat-o noi, pentru că nu suntem încă în stare să o fi creat. Dar avem în continuare perspectiva celui care învaţă şi, învăţând valuri de eternităţi, unul după altul, ajunge să poată crea astfel de complexităţi, la fel ca şi cei care azi, modeşti în măreţia lor, ne învaţă să fim şi noi exact la fel…
Aşa cum şi ei au fost învăţaţi, la rândul lor, în evoluţiile lor… Pentru ei a venit vremea să înveţe pe alţii, pentru noi a venit vremea să ne lăsăm învăţaţi…

DIN NOU DESPRE COINCIDENŢELE DE DATE ANUALE
Acum - de fapt începând cu 30 noiembrie (Sf. Andrei) intrăm în perioada numită "Deschiderea cerurilor": de fapt nu cerurile se deschid, ci capacităţile umane intră treptat, dar rapid, pe vârfurile cele mai înalte ale segmentelor de vibraţie care aparţin bioritmului nostru uman, anual. Şi care cresc din ce în ce mai înalte, de la un an la altul.

Datele în sine, cu coincidenţele lor, despre care am mai discutat şi în alţi ani, sunt departe de a arăta o anumită realitate: baza de calcul a anilor este luată după un eveniment nesigur - aşa cum aflăm acum - nu este un eveniment planetar ca să ne raportăm la particularităţile stelar-planetare: şi astfel să calculăm un alt eveniment, în legătură cu evenimentul de raportare. Să cinstim în continuare evenimentul în sine - naşterea lui Iisus, a celui care ne îndrumă din toate punctele de vedere, ne sprijină, ne ordonează evoluţiile, ni le coordonează pas cu pas, ne însoţeşte permanent pe drumurile noastre. Este drept că nu ştim data reală a naşterii sale, iată se pare că nu ştim nici locul real al naşterii sale… DAR OARE ACESTA SĂ FIE CU ADEVĂRAT CEL MAI IMPORTANT LUCRU LEGAT DE DÂNSUL??? Eu cred că cel mai important lucru este faptul că ne-a amintit ceea ce putem face şi noi, dar undeva, pe drumurile noastre prin ceţurile lumii, am uitat multe lucruri binecunoscute nouă cândva…
Şi tot la fel multe altele: că ne-am amintit multe lucruri pe care le vom putea face şi noi, în viitor, că am fost ajutaţi să ne amintim că suntem buni, altruişti, iubitori, mari creatori… Dânsul a venit să ne spună: "Bucuraţi-vă!! Împărăţia Domnului este aproape !!" Doar că noi nu mai ştim nici măcar ce este împărăţia Domnului… deşi spunem automat, poate zilnic unii dintre noi, repetând fără conştiinţă, că Domnul nostru este Domnului tuturor Văzutelor şi Nevăzutelor…
Împărăţia aceasta este în noi, o spunem mereu, dar nu mai ştim la ce se referă… Putem vedea, auzi, mirosi, simţi multe lucruri - cei care povestesc deja despre asemenea lucruri sunt desconsideraţi, dispreţuiţi, aruncaţi prin ungherele lumii colţuroase pe care nu putem încă să o rotunjim…
Căci rotunjirea se face prin reîntregire, şi nicidecum prin rupere şi pilire…

Oricum… Nu prea cred că am fost în anul 2005 exact în anul 2005 !!! în 2006… 7…8… etc. 2012… Unii spun că este o farsă numărătoarea anilor…Eu nu-mi permit să spun că este o farsă, ci o greşeală din neştiinţă. Poate că a fost cândva o "făcătură"… vremurile au fost aşa cum au fost şi, chiar dacă ştim clar anumite lucruri, tocmai pentru a nu le mai repeta, chiar şi pe ele ar trebui să le privim cu înţelegere, cu un fel de respect faţă de neputinţele oamenilor - din care ei, ca spirite deja plecate, oricum au învăţat deja despre tot ceea ce noi încă mai înjurăm azi…

Dar ceea ce este mai important este faptul că atragerea atenţiei asupra unei zile - o zi la fel de importantă decât orice altă zi - şi acesta este aspectul pe care deseori îl pierdem din vedere - ESTE O METODĂ DE A RUPE OMUL DIN ÎNCRÂNCENĂRILE SALE CURENTE.
Nici nu suntem în anul care să se potrivească cu energii la momentul fix, dar vom învăţa astfel să trecem de efectul placebo şi să percepem singuri, să învăţăm să percepem singuri, după bioritmul natural al planetei şi bioritmul uman, ceea ce se petrece cu energiile din jurul nostru.
În fiecare an sunt schimbări perceptibile în planul general planetar: căci steaua oscilează ea însăşi pe axul său vertical - lucru de care lumea nu se interesează, dar care este tot atât de real ca şi mişcarea în jurul nucleului galactic. Galaxia se plimbă în banda ei vibraţională mereu de la un an la altul, poziţiile relative ale subzonelor universului se schimbă mereu, faţă de multe alte repere universice create astfel încât să avem condiţii speciale de evoluţie: fiecare spirit şi fiecare popor spiritual în parte.
Calculele popoarelor privind anii sunt proprii evenimentelor lor particulare. Ele au fost cândva realizate prin armonizarea eteric-astrală a omului şi a planetei cu armoniile stelare, pornind de la simţirea lor cea mai înaintată, clar-perceptibilă în corpurile lor. Deşi nu ne interesează azi un astfel de aspect, gândirile antice ale tuturor popoarelor aduc în faţa noastră cunoaşterea corporalităţii noastre fluidice, de vibraţie foarte înaltă comparativ cu corpul fizic. Care de fapt nu este câtuşi de puţin electromagnetism, câmp labil, etc, ci o corporalitate complex structurată şi stabilă în spaţiu şi în timp. Noi însă credem că acolo unde apar astfel de vestigii (desene, papirusuri, bazoreliefuri) ar fi reprezentaţi extratereştri că căşti şi antene: "casca" este de fapt dublura eterică puternic marcată a omului, "antenele" reprezintă desenul simplist în felul său al plexului multiplu al coroanei.
Nu ştim astfel de lucruri - sau ştim câte ceva, dar nu aplicăm cunoaşteri de acest fel în ceea ce avem ca moştenire ancestrală. Dacă ei cunoaşteau astfel de lucruri pe care azi le redescoperim şi noi, înseamnă că toate cunoaşterile lor nu erau pomeniri ale extratereştrilor, ci îndrumări privind cunoaşterile deosebit de complexe ale omului şi universului în care trăieşte el… Iar calculele duceau în cu totul altă parte - şi nicidecum în direcţia unei prezumtive distrugeri a lumii. Ştiau clar astfel  trecutul, prezentul lor şi viitorul tuturor - al lor, trăit de noi azi, şi al nostru împreună, viitorul umanităţii. Şi ştiau clar că de la această dată în continuare omenirea va putea să-şi "calculeze" singură participările la desfăşurările universice. Va şti să cunoască armoniile planetare - care se simt, apoi, dacă este necesar, îşi va putea căuta singură punerea în ecuaţie, dacă cercetătorul cunoaşte anumite constante universale. Pentru ca lucrurile să se verifice, se ţine cont de faptul că astfel de constante se modifică şi ele: nu sunt chiar constante, decât în perioade mari de timp, căci însăşi matricea galactică se modifică şi oferă schimbări de la o perioadă la alta. Străbunii noştri ştiau bine, şi iată, începem să ştim şi noi azi: că matricea planetară se "chirceşte" la vibraţii joase de lungă durată, se "ariciuieşte" în jurul canalelor care fac legătura între diferite manşoane etrice ale planetei - ale oricărui corp galactic, de altfel.
Mai întâi vom cunoşte armoniile, simţindu-le aşa cum învăţăm încet-încet azi, prin meditaţiile şi simţirile noastre curente. Dacă - şi cui vor trebui, vom realiza calcule în funcţie de termenii cunoscuţi astfel, pe care noi abia acum îi luăm în considerare, căci până acum am adunat resturile care nu ne intrau în tiparele calendarului şi le-am îngrămădit la finalul anului.

Toate acestea le ştiau bine şi străbunii noştri. Şi au ştiut bine că le vom cunoaşte şi noi, acum, după o lungă - şi totuşi scurtă - perioadă de timp planetar. Ne punem întrebarea la ce le trebuiau geţilor cunoaşteri atât de precise ?? şi nici nu credem mare lucru, chiar dacă aflăm… Da, străbunii aveau mare nevoie, căci în Ziua Mijlocului de Vară şi în ziua Mijlocului de Iarnă, după bioritmul planetar şi al omului care călătorea, porneau la drumuri Călătorii şi Învăţătorii neamului, care duceau ultimele modificări de manifestare umană făcute de Moşi şi Călători înşişi: către toate aşezările din teritoriile pe care le puteau cuprinde. Ţara se considera după capacitatea călătoriilor normale (cu picioarele, nu cu mersul plutit, mersul astral, de-asupra pământului şi apelor - îl cunoaştem bine de la Iisus) la care Călătorii puteau ajunge ţinând cont de distribuţiile aşezărilor în teritorii şi de distanţa în timp până la schimbarea parţială a ritmurilor vibraţionale: lucruri complexe, pe care abia de le putem înţelege noi azi… Şi se ştia bine că vara astfel de ritmuri mergeau pe maximum de forţă energetică a corpului fizic, iar iarna - pe maximul energetic al corpurilor spirituale: şi astfel de corpuri, cele spirituale, fiind sintetizatoare de destin personal şi de grup spiritual.
Toate popoarele aveau calcule şi construcţii pentru activităţile conducătorilor spirituali. Şi pe toate le vom înţelege şi folosi din nou, noi. În America de Sud ne miră existenţa drumurilor largi, pavate astfel încât să nu pătrundă fir de iarbă printre pietre: largi - ca să cuprindă câmpurile energetice ale doi oameni maximum (Călătorii trimişi de Moşi mergeau singuri sau maximum 2 pentru o lucrare în teritorii), şi fără nici un element perturbant (nici un fir de iarbă măcar) pentru câmpurile lor în mers: căci distanţele lungi, continentale se parcurgeau prin acest fel de mers astral, plutitor la suprafaţa apelor şi pământurilor. Calculele calendarelor străvechi foloseau fix evenimentele periodice, iar viteza de deplasare a Călătorilor ţinea cont de elementele enumerate mai sus şi modul în care drumurile foarte lungi - continentale, ocoleau anumite părţi ale dezvoltării ecosistemului continental, mai cu seamă regiunile proprii dezvoltării spirituale a mamiferelor. Noi nici nu credem azi că alte specii ale planetei au o dezvoltare spirituală la fel ca şi noi, oamenii - dar străbunii noştri ştiau bine că vom ajunge din nou să credem toate acestea.
Câte mai avem de studiat… de înţeles…

Aşadar, elementul principal este să ni se atragă atenţia asupra acestor, şi altor existenţialisme, pe urmă treptat ni se aduc îndrumări pentru a simţi ceea ce se petrece în momentele pământurilor: oricum diferite aceste momente de la o parte la alta a continentelor, de la un continent la altul. Deja unii îşi dau seama că ceva este, se petrece undeva, cumva, dar ori nu au curajul să spună sau să întrebe, ori nu spun ca să nu intre în polemici interminabile cu cei care nu şi-au dat încă seama.
Când evenimente anunţate nu au loc, comunicările astrale oferă exact acelaşi tip de răspunsuri pe care l-ar fi putut da orice om. La un moment dat începem să ne îndoim serios (nu numai superficial: "O fi, n-o fi, n-o să fiu eu acela care să arate că mă îndoiesc, poate nu ştiu eu, poate nu simt eu bine...") şi suntem ajutaţi să înţelegem confuziile, iluziile pe care ni le-am făcut şi care ne-au oferit o stare de confort pe care am crezut-o normală, pentru că oricum "se petrece ceva". Discutând cu mulţi oameni, sinceri şi dezinteresaţi de imagine publică, a rezultat că ei nu percep decât o stare generală de bine. I-am îndrumat să simtă şi să deceleze diferenţele între zilele întregii perioade şi mi-au spus, aşa cum era de aşteptat, că au simţit ceva mult mai puternic în alte zile decât cele anunţate, ca şi cum ceva creştea şi descreştea. Atunci le-am dat să citească explicaţiile şi au înţeles bine despre ce era vorba.
Aşadar, în asemenea cazuri, nu trebuie să credem că cineva se "joacă" cu noi: nu este de loc o joacă cu nervii noştri, ci o învăţătură din care vom analiza cândva clar - mulţi dintre noi o fac deja - diferenţele dintre ceea ce ne spune altul şi ceea ce simţim noi înşine. Aflăm că astfel de perioade sunt largi, cu creştere treptată până la un maxim şi cu diminuare treptată, până la un minim: timp în care alte forţe sunt în faze complementare - unele cresc în timp ce altele scad. Şi aşa mai departe.
Sfaturile sunt bune pentru fiecare zi a anului, a vieţii noastre... Dar noi nu suntem atenţi; credem că dacă suntem atenţi când ni se spune, numai atunci - şi numai după un program care ni se aduce astfel la cunoştinţă, am putea percepe că se petrec, şi cum se petrec lucrurile. Treptat însă începem să observăm diferenţe, ne interesăm şi nu mai suntem dependenţi de ceea ce ne spun alţii, ci suntem - devenim - atenţi la ceea ce se petrece în noi.
Adică: începem să lucrăm pe cont propriu, cu îndrumări şi susţineri periodice din partea semenilor şi, treptat, din partea propriilor noştri ajutători astrali.

Evenimentele energetice al acestei perioade a anului merg până în jurul datei de 15 ianuarie. Praznicele sărbătorilor religioase se întind până la 14 ianuarie (Odovania praznicului Botezului Domnului) timp marcat de fapt prin calea fizică pentru "botezul" (începutul, anunţarea energiilor noului an, energii care cresc până în jur de 1 martie şi se generalizează până aproape de luna mai a anului viitor) şi "praznicul" energetic de fapt, cu care Dumnezeu ne scaldă anual.

Să fim şi noi părtaşi, cu multă atenţie, cu mult curaj, dar şi cu modestie, la toate cele care se petrec cu noi, între noi, şi la care participăm alături de întreaga Creaţie din jurul nostru !!!