Mulţumiri din tot sufletul Andrei Dumitriu (http://parfumezoteric-andra.blogspot.ro/ ) pentru acest colind superb, care mi-a înseninat sufletul !!! Andra, sărbători fericite, voioase şi luminoase, alături de cei dragi !!!
Tuturor la fel !!!
Tuturor la fel !!!
(pentru computerele care încarcă mai greu, se poate urmări acest colind la adresa:
********
În Bucovina există încredinţarea că Dumnezeu a lăsat colindele pentru ca în fiecare an toţi oamenii să audă numele cel sfânt al lui Dumnezeu şi să lase răutăţile...
Şi mai există încredinţarea că, atunci când colindele nu vor mai răsuna pe Pământ, lumea va încăpea pe mâna „celui necurat”...
CU SUFLETUL PLIN DE BUCURIE ÎN ACORDURILE LINE ALE LUMII...
Este o mare bucurie faptul că, odată cu venirea şi desfăşurarea lucrării Domnului Iisus, am ieşit de fapt din „mâna celui necurat” – exprimare metaforică la origini a omului intuitiv şi frumos-vorbitor, trăitor în cânturile împletite ale cerurilor, pământurilor şi apelor lor... Zbuciumul pe care îl trăim din Zilele Domnului până azi, şi încă ceva timp de azi încolo, a fost neputinţa omului de a se plia schimbării care s-a lucrat clipă de clipă, în folosul tuturor vieţuitoarelor de pe Pământ...
Din „Mâna Domnului” nu ieşim niciodată de fapt... Omul care nu şi-a regăsit mult timp încurajate intuiţiile şi-a pierdut şi puterea de a recunoaşte semnele vremurilor, ale schimbărilor. Dar odată ce găseşte undeva chiar şi o mică încurajare începe să-şi pătrundă simţirea proprie, găsind răspunsuri la tot pasul. Important este să-şi dea seama cât să ia din încurajare (un bob, ca să nu se mândrească, să nu se trufească...), cât să ia din exteriorul său (căci mulţi pot purta o vorbă greşită până când ea devine literă de evanghelie...), cât să cerceteze cu puterea sa (căci vremurile nu sunt complet schimbate şi treburile nu i le face nimeni, iar omul-sclav să-i stea mereu exemplu, pentru a nu obliga pe altul să-i facă treburile...) şi mai ales ce să facă cu toate înţelegerile care îi vin, rând pe rând...
La început este căutare...
Apoi vine înţelegerea...
Drumul mai departe este arta de a pune totul în simfonia care continuă Sunetul Lumii...
Şi astfel Omul se alătură conştient Lumii, Universului...
Astfel curgând muzicile sufletelor, împletite şi despletite într-un dans fluid, senin, lin... oricâte valuri aparent zbuciumate le saltă cu imbolduri nepieritoare... când omul va tace din gură – o va face pentru a-şi asulta cântul sufletului propriu şi cânturile tuturor celor ce îl înconjoară...
Muzica Pământului sub cerurile înflorite purerea... oameni, plante, animale mari şi mărunte deopotrivă... toate cânturile celest îmbinate vor fi auzite şi de omul revenit din epoca călătoriilor lui cu simţuri limitate... Căci nu lumea va începe să cânte – ci doar omul o va auzi din nou şi o va asculta cu adevărat smerit: cândva... Şi va înţelege că a auzit-o mereu, fără încetare, că intuiţia lui i-a cerut să pună în acorduri instrumentale şi vocale tot ceea ce auzea în surdina subconştientului său... Că nimic nu e pieritor, doar se schimbă mereu, dezvăluind conştiinţei tuturor învăţăturile sublime de pretutindeni...
Şi în liniştea mâinilor şi gurii noastre, cu serenitatea astfel recâştigată... vom asculta simfonia mlădierilor amplu vălurite, ridicându-se spre cântul stelelor cu noi înfrăţite: şi prin muzica lor, şi prin lumina fiecăruia în parte...
În Bucovina există încredinţarea că Dumnezeu a lăsat colindele pentru ca în fiecare an toţi oamenii să audă numele cel sfânt al lui Dumnezeu şi să lase răutăţile...
Şi mai există încredinţarea că, atunci când colindele nu vor mai răsuna pe Pământ, lumea va încăpea pe mâna „celui necurat”...
CU SUFLETUL PLIN DE BUCURIE ÎN ACORDURILE LINE ALE LUMII...
Este o mare bucurie faptul că, odată cu venirea şi desfăşurarea lucrării Domnului Iisus, am ieşit de fapt din „mâna celui necurat” – exprimare metaforică la origini a omului intuitiv şi frumos-vorbitor, trăitor în cânturile împletite ale cerurilor, pământurilor şi apelor lor... Zbuciumul pe care îl trăim din Zilele Domnului până azi, şi încă ceva timp de azi încolo, a fost neputinţa omului de a se plia schimbării care s-a lucrat clipă de clipă, în folosul tuturor vieţuitoarelor de pe Pământ...
Din „Mâna Domnului” nu ieşim niciodată de fapt... Omul care nu şi-a regăsit mult timp încurajate intuiţiile şi-a pierdut şi puterea de a recunoaşte semnele vremurilor, ale schimbărilor. Dar odată ce găseşte undeva chiar şi o mică încurajare începe să-şi pătrundă simţirea proprie, găsind răspunsuri la tot pasul. Important este să-şi dea seama cât să ia din încurajare (un bob, ca să nu se mândrească, să nu se trufească...), cât să ia din exteriorul său (căci mulţi pot purta o vorbă greşită până când ea devine literă de evanghelie...), cât să cerceteze cu puterea sa (căci vremurile nu sunt complet schimbate şi treburile nu i le face nimeni, iar omul-sclav să-i stea mereu exemplu, pentru a nu obliga pe altul să-i facă treburile...) şi mai ales ce să facă cu toate înţelegerile care îi vin, rând pe rând...
La început este căutare...
Apoi vine înţelegerea...
Drumul mai departe este arta de a pune totul în simfonia care continuă Sunetul Lumii...
Şi astfel Omul se alătură conştient Lumii, Universului...
Astfel curgând muzicile sufletelor, împletite şi despletite într-un dans fluid, senin, lin... oricâte valuri aparent zbuciumate le saltă cu imbolduri nepieritoare... când omul va tace din gură – o va face pentru a-şi asulta cântul sufletului propriu şi cânturile tuturor celor ce îl înconjoară...
Muzica Pământului sub cerurile înflorite purerea... oameni, plante, animale mari şi mărunte deopotrivă... toate cânturile celest îmbinate vor fi auzite şi de omul revenit din epoca călătoriilor lui cu simţuri limitate... Căci nu lumea va începe să cânte – ci doar omul o va auzi din nou şi o va asculta cu adevărat smerit: cândva... Şi va înţelege că a auzit-o mereu, fără încetare, că intuiţia lui i-a cerut să pună în acorduri instrumentale şi vocale tot ceea ce auzea în surdina subconştientului său... Că nimic nu e pieritor, doar se schimbă mereu, dezvăluind conştiinţei tuturor învăţăturile sublime de pretutindeni...
Şi în liniştea mâinilor şi gurii noastre, cu serenitatea astfel recâştigată... vom asculta simfonia mlădierilor amplu vălurite, ridicându-se spre cântul stelelor cu noi înfrăţite: şi prin muzica lor, şi prin lumina fiecăruia în parte...
CRĂCIUN FERICIT !!! LA MULŢI ANI !!
Să ne dorim sărbători senine, în care bucuria, puritatea şi lumina sfântă să se ridice în serenitatea sufletelor noastre nepieritoare !!!...
6 comentarii:
Uf, cum supui tu omu` la cazne! Pai
1 - colindul este deosebit de frumos;
2 - io amu unde scriu? aici sau in mess-ul ala din dreapta? Pana ma hotarasc, trece craciunul si nu apuc sa iti urez liniste si iubire, lumina ai si daruiesti, ca de-aia esti Om mare...
La multi ani... si aici apare
3 - adica si Cristiana si Ioana? No, sanatoasa sa fii si sa ne citim inca multe armaghedoane!
Sarbatori fericite alaturi de cei dragi!
Foarte vesel si frumos mesajul de mai sus!!!
Am zambit si eu, cu atat mai mult tu, Cristiana, cea careia iti era adresat.
Un Craciun minunat de tot!!!!
Adica plin cu minuni!!!
Craciun fericit ! >:D<
Dragii mei cu suflet bun !!!!...
Vă mulţumesc din toată inima
<3 <3 !!!
Voiam să pot fi veselă... dar e atâta bucurie în sufletul meu încât nu pot fi decât visătoare în zbor lin ... în ceruri şi în divin...
Vă doresc SĂRBĂTORI FERICITE, pline clipă de clipă cu senin cald în suflete !!! ...............
Sărbători fericite şi frumoase ca sufletul tău, Cristiana!
>:D<
să ai parte de un an nou cu linişte şi lumină în suflet iar toate visele să ţi se împlinească!
la mulţi ani!
Trimiteți un comentariu