CE-I FACE PE OAMENI RĂI?

Este o întrebare - din multele asemănătoare - întâlnită pe internet, dar şi în viaţa curentă.
Multe texte care circulă pe internet azi spun că spiritele fac alegerea, înainte de intrarea în viaţă desfăşurată cu corp fizic, să fie răi, să experimenteze răul ca atare, pe care nu-l cunosc de fel.
Părerea mea, prin prisma evoluţiilor, este diferită de acest sens al prezentărilor. Însă este de recunoscut faptul că există o parte adevărată şi o deviere de la sensul spiritual al firelor de evoluţie.
Aderând la acceptarea desfăşurării unor evoluţii deosebit de complexe, consider că o alegere din partea spiritului întrupat este doar ca formă a condiţiilor de trai în care se va desfăşura destinul momentului, în cadrul unui ciclu de vieţi deosebit de complex, ciclu de întrupări după necesităţile de evoluţie curentă.
Este o alegere între mai multe variante care sunt necesare în totalitate spiritului, care se vor desfăşura oricum mai devreme sau mai târziu: modelând, remodelând, dezvoltând şi aprofundând mereu cele trăite în diferite moduri, în diferite medii, cu folosirea mereu înaintată a forţelor noastre spirituale radiante.
Un exemplu de alegere ar putea fi: nu trăiesc o greutate acum - căci nu mă simt odihnit ; sau trăiesc o greutate acum, pentru că m-am odihnit anterior.
Trebuie să trecem prin toate, fără excepţie, dacă vrem să evoluăm corect, armonios, echilibrat: şi vrem, cu siguranţă, atunci când suntem în deplinătatea folosirii forţelor noastre spirituale, când înţelegem că toate ne sunt absolut necesare în spiralele vieţii eterne pe care o avem... Dacă ne vine greu să credem aşa ceva în perioade de vibraţie planetară foarte joasă, aşa cum trăim în prezent, treptat ne vom obişnui cu de toate, experienţa noastră se va lărgi şi greutatea îşi va pierde treptat din agresivitate, ajungând să înţelegem şi să căutăm calea cea mai demnă, curată, omenească pe care o putem desfăşura în condiţiile date.

Şi vom înţelege deplin cândva că oamenii nu sunt răi, ci doar nepricepuţi ÎNCĂ să trăiască într-un mod diferit de acela al agresivităţii animalice pentru supravieţuire: fie ea supravieţuire corporală, social-politică sau comercială. Atunci când apărarea este atacul; când furtul de la gura altuia este luptă pentru viaţă;  când detractarea este metodă de impunere a propriilor idei, creaţii, comunicări; când serviciile aduse celor din jur sunt realizate în vederea unor beneficii ulterioare; când devine armă răspândirea îndoielii, temerii, fricii, panicii, urii, folosirea cruzimii pentru consolidarea teroarei, retragerea şi interzicerea cunoaşterilor care ar face semenilor viaţa mai clară, mai bună, mai lină; când se foloseşte conştient ascunderea marilor adevăruri despre evoluţie, viaţă, planetă, univers… toate fiind mecanisme ale plantării propriei necesităţi în faţa necesităţii altora…
Toate sunt relicve ale unei moşteniri de manifestare a oricărui spirit, din perioade anterioare şi din timpul trecerii de la evoluţiile de evoluant necreator - la evoluant creator conştient, unde conştienţa astfel dezvoltată a mers pe liniile ruperii de animalitate. Aşadar un tip anterior de comportament bun pentru acea perioadă, devine astfel învechit pentru cei care au posibilitatea de a valorifica integral toate resursele planetare - cu condiţia conlucrării tuturor întrupaţilor de acelaşi fel cu sine. Lipsa de experienţă privind asemenea căutări şi aplicări, care azi creează starea de lăcomie, minciună, crimă şi perversitate, se va estompa treptat. Este o estompare prin conştientizarea celor rele de care suntem în stare în situaţii grele în mediul planetar sau social, prin învăţături şi perfecţionări ale aplicaţiilor de acelaşi fel în continuare: în continuarea vieţii spiritului care îşi termină doar, acum, o filă a eternităţii sale, pentru a continua viaţa sa pe fondul unei conştiinţe din ce în ce mai elevate: treptat, la cât mai multe nivele de vibraţie ale mediului său de întrupare.
Aşadar, spiritul uman (căci cele aflate pe trepte de evoluţie necreatoare încă nu au conştiinţa înţelegerii repercusiunilor manifestrăilor lor în mediul de trai, dar sunt pe cale să înveţe) nu alege propriu zis să fie rău. El primeşte la întrupare anumite condiţii de trai şi apoi - la finalizarea destinului - îşi poate da singur seama, la nivelul său total de evoluţie, cum a folosit resursele materiale şi energetice pe care le-a primit, cum s-a comportat cu semenii săi şi cum i-a ajutat să-şi valorifice întregul lor potenţial de manifestare. Treptat va ajunge să aleagă prin înţelegerea firelor sale evolutive, cum poate evolua în mijlocul unor medii de mare complexitate, alegând viitorii semeni care îl pot ajuta să-şi remodeleze comportamentul, dar în acelaşi timp să ajute şi pe alţii să evolueze, să ajute la conservarea şi dezvoltarea mediului natural al locului universic în care evoluează, să caute tot ceea ce este mai principial bun pentru dezvoltarea vieţii, conservării ei, folosirii superioare, mereu mai înalt-spirituală, a forţelor energetice a semenilor săi.

Suntem aici ca să ne conştientizăm atitudinile învechite ale perioadelor de evoluţie ca evoluţii de tip vegetal (atitudinea de indiferenţă) şi ca animale (comportament dur, inconştient şi agresiv), dar şi atitudini de căutare a ieşi din situaţii grele cu orice preţ - specifice creatorului disperat: trădare, perversitate, crimă conştientă. Nu suntem - dar devenim conştienţi şi învăţăm acum sau după terminarea acestui ciclu de vieţi, cum să ne folosim forţele spirituale pentru sublimarea folosirii lor la nivele proprii înalte, chiar şi în vibraţie planetară foarte joasă.

Totul este socotit astfel încât să ajungem, cândva, asemenea marilor entităţi ajutătoare care au puterea de a alege - între bine şi rău - să facă întotdeauna numai bine celor din jur…