KARMA, ZENU' ŞI FENG SHUI-UL (remodelat)

 (Pentru cei care au citit deja articolul, dacă mai trec pe aici: am adăugat la sfârşit o notă de precizare, scrisă în urma unor discuţii particulare, datată cu 9.octombrie.2012)

Auzisem de vreo două ori melodia, fără însă să fiu atentă la cuvinte...
Când însă am ascultat şi cuvintele, mi-am dat seama că este de discutat un aspect pe care l-am sesizat cu câţiva ani în urmă - chiar îmi propusesem să scriu ceva în acest sens, în vremea izbucnirii crizei imobiliarelor... Dar iată că au fost alte teme de discuţie care mi-au abătut atenţia...
Aşadar...

http://www.youtube.com/watch?v=CmgOPbBK5VY&feature=player_embedded#!

Privitor la "Karma, zenu'şi feng shui-ul"... multe de spus aici...
Deocamdată să discutăm puţin despre Feng Shui...
Ideea de bază este că am preluat orientalismele fără "placa de bază": austeritatea orientală. La europeni a prins ideea Feng Shui şi se aplică PE FONDUL GENERAL DE bogăţie, pe zarvă, pe comunicare deşănţată, fără nici o moderaţie în orice fel de manifestare spirituală: unde chiar şi omul sărac strânge peticuţele de viaţă materială ale bunicilor, părinţilor şi proprii familiei, de la lucrurile din copilăria proprie la lucrurile din toată viaţa copiilor proprii... "Să fie acolo..." Asta are şi partea bună, aşa e cum spune vorba, dar şi o mulţime de aspecte care implică perpetuarea greutăţilor prin amprentarea remanentă de la o generaţie la alta. De care deocamdată nu ne dăm seama, iar cei care au aflat, nu aplică, pentru că nu-i mobilizează societatea. Dimpotrivă - mobilizarea generală este direcţionată către cine are mai mult: nu contează ce, pe ce căi obţinut şi cât. Şi care, în împletire cu atitudinea concurenţială (nicidecum lucrativă, care este experienţa de bază la orientali) apare mereu la suprafaţă, întărită atunci când apar evenimente de aceeaşi natură cu rădăcina amprentărilor existe în mediul de trai. Deosebit de important acest lucru...  Nu prea ştim asta, doar ştim că la biserică ni se spune să ţinem o lumânare aprinsă şi să dăm cu tămâie prin casă - nici măcar preoţii nu mai ştiu de unde vin rădăcinile practicilor lor… Nu numai pereţii, mobilele noastre o păstrează, dar lucrurile pe care le folosim permanent radiază astfel de amprentări slab - dar permanent. Nevăzutul Bun se numeşte Dumnezeu, iar nevăzutul rău se numeşte Satan... Nu trebuie să ne mirăm că oamenii săraci îşi schimbă atitudinile foarte greu: dar şi acest lucru are sensul lui, dacă privim viaţa noastră în sensul ei evolutiv… Voi mai reveni în alt articol asupra acestui aspect.

Din nefericire şi orientalii au început să se lase influenţaţi de europeni şi popoarele formate din europeni (populaţiile noi ale celor trei Americi, ale Australiei şi a unei părţi din insulele oceanelor), căci au pierdut în timp cunoaşterea rădăcinilor lor de popor, o pierdere aproape în egală măsură cu restul lumii: chiar dacă cunoaşterea generală a rămas, ea a rămas de cele mai multe ori metaforică, mult prea puţin înţeleasă, învăluită în timp în elemente opacizante, menite conservării cunoaşterii în timpurile grele ale ultimelor 3 milenii...
De remarcat faptul că exteriorul ia ochii la desfăşurările orientalilor, dar ei chiar bogaţi nu au moştenit şi nu cultivă avuţia propriu zisă, ci doar puterea şi mulţimea de elemente care ajută echilibrarea energiilor. Puţin înţeleasă este revenirea rapidă din cruzimea lor proverbială, prin dezvoltarea frumosului, artelor culte, frumoase. Cu cât un conducător era/este mai crud, mai agresiv în război de orice fel (între indivivizi sau între grupuri, popoare) - cu atât va cultiva mai mult artele relaxante, numite "frumoase", cu atât mai mult va preţui natura, naturaleţea manifestărilor strămoşilor, armoniile planetare şi omeneşti de orice fel. Noi le-am preluat metodele de trăire sexuală, dar ei au apreciat mai întâi arta, cultura unei gheişe, învăţăturile ei, iar sexualitatea a fost doar o bomboană de pe tort... Moderaţi şi aici - chiar dacă deosebit de rafinaţi...
Noi - nu prea…

Ar fi interesant de discutat despre curăţenie în acest context... Ca să nu deranjez încă şi mai mult (!!!) vă las să reflextaţi asupra acestui aspect...

Aşadar, tendinţa de acumulare privită din orice punct de vedere nu este potrivită societăţii umane din multe puncte de vedere... Iar preluarea unor părţi din moştenirea altor popoare, fără studiu şi înţelegere profundă a realităţii proprii conduce la confuzii şi dezordine - acel fel de dezordine rezultat nu din spargerea necesară a tiparelor, ci din dezorientare şi încercare de orientare preluând haotic tot ceea ce iese în cale… "Mult" şi "oricum" sunt două elemente care ne vor învăţa foarte multe căi de orientare personală în orice condiţii de trai, pe orice meleaguri ale universului… Şi oricum spre echilibru, moderaţie, modestie.

9.octombrie.2012
În urma unor discuţii , să fac următoarea precizare:
Accentul aşadar trebuie să cadă pe modestie şi moderaţie. Din nefericire, când folosesc cuvântul austeritate lumea se sperie de-a dreptul, căci se confundă cu sărăcia. De fapt conducătorii noştri ar fi trebuit să ne conducă spre acest fel de austeritate - nu pentru altceva, ci pentru folosirea RAŢIONALĂ a bogăţiilor planetei... care sunt cu adevărat bogăţii, dar care nu sunt pentru îmbogăţirea unora şi sărăcirea altora, ci pentru a ne îmbogăţi viaţa cu creaţii menite dezvoltării noastre spirituale... Aşadar o austeritate care să nu meargă deşănţat către sărăcie, mizerie, foamete, muncă brutală care stoarce de puteri şi crează neplăcerea de a crea...
Această moderaţie de produse ale creaţiei omeneşti trebuie simţită, aranjată astfel încât să fie în deplină concordanţă cu energiile locale, cu structurările materiale care oferă un anumit drum, o anumită cale fluxurilor bogate care ne vin deopotrivă din cosmos şi din miezul planetei noastre...