Recunosc faptul că în ultimul timp m-am pregătit mai mult în partea istorică pe care o am în planul prezentărilor, pe site. Nu pot să spun că eram demobilizată din cauza faptului că nu se discută pe forumuri, videochaturi, bloguri şi siteuri decât despre dimensiunile 7 până la 12 în care vor trăi dincolo de luna decembrie doar cei care cred în transformările pe care le suportăm actualmente şi nu se mai interesează de altceva, sau corpurile viitoare de cristal care ni se formează chiar acum, înlocuindu-ni-se carbonul cu siliciul în structurile corpului nostru. Confuziile sunt mari, dar se crede că nu ar fi de discutat, căci asta nu ar face decât să zdruncine încredinţările...
Am scris mult aici referitor la faptul că asemenea lucruri nu sunt în perspectiva imediată a pământenilor, astfel încât nu ne mai preocupăm decât de ele – şi am încercat să fiu blândă în exprimări pentru a nu descuraja. Orice exerciţiu de închipuire a universului, a trecutului şi a viitorului, este bună în felul ei, ca exerciţiu mental în sine şi apoi ca o comparaţie între viziunile noastre pe măsura creşterii vibraţiei planetare. Oricum însă am deranjat spunând în ianuarie că nu cred că în câteva săptămâni vor veni extratereştrii să ne ofere raiul pe Pământ, fără ca noi, cei care suntem acum la întrupare, să mişcăm vreun deget. Am scris articole în care arătam importanţa vieţii noastre trăită aici profund, pe Pământul pe care eu chiar îl iubesc: o viaţă trăită însă după puterile fiecăruia dintre noi – nu neapărat la un anume standard ideatic pe care la drept vorbind nu-l prea înţelegem bine nici noi, dar îl discutăm ca să ne menţinem încredinţarea. Şi, de fapt, să ne menţinem vie speranţa...
M-am gândit că voi scrie mai rar aici şi că mă voi axa pe istoria străveche a omenirii, arătând de ce apar diferenţe mari între ceea ce au văzut cei care au scris de mult despre Lemuria sau Atlantida – şi cele pe care le-am perceput de-a lungul ultimilor 20 de ani. Numai în acest fel am socotit că pot demonstra, şi poate fi înţeles cât de cât unghiul de vedere din perspectiva căruia pot prezenta lucrurile: aşa cum au devenit ele treptat, şi le trăim noi, acum. Iată însă că apar treptat voci care atrag atenţia oamenilor despre aceleaşi lucruri care mi-au format şi mie, la începutul anilor 2000, perspectiva de înţelegere a celor pe care le trăim şi le vom trăi în viitor. Mai mult, am fost îndrumată să cercetez pentru a putea detalia fiecare element care poate conduce la confuziile pe care, parţial sau total, şi eu le-am făcut cândva: în special modul în care vom evolua, prin creşterea vitalităţii corpurilor noastre fluidice şi dezvoltarea elementelor lor arhetipale, cu efecte treptate în structurile corpului nostru fizic. O astfel de dinamică corporală oferă cumva imaginea unui corp foarte luminos – dar numai comparativ cu tipul de corpuri din secolele anterioare. Sau chiar sticlos, aşa cum s-a putut percepe şi până acum – dar cu efortul unor exerciţii suplimentare faţă de desfăşurarea manifestărilor noastre zilnice, fiind vorba despre corpul dublu-eteric – cel care dublează corpul fizic şi îl depăşeşte cu puţin, formând la 2-3 mm de piele imaginea unui front compact cu aspect sticlos, care se dilată mai mult în timpul verii, putând fi mai bine perceput.
De asemenea am fost îndrumată să înţeleg şi să ofer această înţelegere privind portalurile sau, mai corect: totalitatea elementelor matriceale ale galaxiei, ale stelei şi ale planetei noastre: cu un nucleu care poate oferi imaginea unui „soare” interior, dar care nu este de loc o stea, un soare, ci este un nucleu multistratificat, multistructurat interior şi generator al altor structuri matriceale care întreţin viaţa planetei: manşoanele eteric-astrale, cu locaşuri, celule de stabilizare vibraţională astrală, din care mai repede se pot percepe doar o parte din structurile sale – întăriturile care finalizează locaşurile şi care popular sunt numite portaluri. Care portaluri doar în anumite situaţii pot fi folosite de entităţile dimensionale ajutătoare ale întregului biosistem planetar – şi nu de către orice om – ca legături în dimensiunile structurale ale zonei universului în care ne aflăm şi între ele, pentru a ne oferi ajutor permanent, dar mai accentuat în această perioadă de joasă vibraţie planetară.
La fel, am discutat despre canalele energetice transcontinentale şi vom discuta mult, foarte mult despre reţeaua de canale transcontinentale „săpate” într-un anume fel, cu milioane de ani înainte, de către ajutărori mentali puternici, în vederea desfăşurării multor alte acţiuni de ajutor oferit omenirii şi tuturor vieţuitoarelor planetare.
Fiecare dintre noi are de învăţat şi de consolidat un punct / mai multe puncte neclare din existenţa sa, din evoluţia sa în acest loc al universului, şi venim în mod special la întrupare aici – ca şi în multe alte locuri – pentru a înţelege cât se poate de bine acest lucru.
Cu toate acestea, tocmai înţelegerea acestor diferenţe este bună pentru evoluţia noastră conştientă. Înţelegem că avem nevoie de cunoaşterea unor profunzimi din ce în ce mai avansate pe măsura trecerii timpului şi nu trebuie să ne prevalăm de faptul că, la nivele înalte de vibraţie avem deja această cunoaştere: căci avem nevoie de consolidări multiple la TOATE nivele de vibraţie ale universurilor. Asta trebuie să înţelegem. Nu numai la nivelul Universului Fizic, cu toate specificităţile de întrupare. Căci până când vom ajunge să evoluăm fără necesitate de corpuri – deşi şi acest fapt este cât se poate de relativ – mai avem multe de învăţat. În mod sigur toate monadele ajung la modul personal de manifestare fără intermedierea corpurilor, dar astfel de manifestări se pot derula nemijlocit, monadă cu monadă, doar în universuri separate: căci dacă doar o singură monadă ar intra într-un univers material fără corpuri, ar distruge jumătate din zona în care ar „ateriza”; iar înţelegerea detaliată a acestei realităţi se învaţă şi se trăieşte pas cu pas şi ca om, acum, aici. Vom mai discuta despre acest aspect.
Înţelegem la ce ne folosesc corpurile – legat de ceea ce cunoaştem azi. Corporalitatea de orice calitate nu este bună pentru a fi eternă – schimbăm corpurile mereu în funcţie de necesităţi, pentru a trece de la o formă de evoluţie la alta, de la o planetă la alta, mai concret: de la o consolidare a unui set de experienţe – la alta. Căci o astfel de consolidare este de fapt conştientizarea profundă, şi întărirea implicită a unor forţe radiante ale monadei, trecând apoi la dezvoltarea altora noi, mereu noi. Învăţăm astfel să întărim anumite seturi de manifestări – dar în acelaşi timp să fim flexibili pentru înţelegerea apariţiei altora noi, perceperea lor şi conştientizarea ajutorului pe care ni-l dăm conştient pentru dezvoltarea lor.
Din discuţiile de pe diverse locaţii de internet ajungem la concluzia că mulţi dintre noi cred ori că evoluţiile noastre sunt numai pământene şi astfel ele se termină cu manifestarea umană de încredinţare înaintată, ori că evoluţiile merg mai departe folosind un astfel de „corp de cristal”: care ar fi un corp dur, indestructibil şi astfel etern – conform dorinţelor proprii (legitime până la un anumit punct). Ştiu bine că astfel de idei nu sunt rodul unor cercetări personale, ci rodul citirii unor articole, cărţi, siteuri, vizionării unor filme care preiau o idee şi o multiplică în multe alte situaţii posibile. Nu le neg de loc importanţa, căci – aşa cum am spus – este un exerciţiu mental complex, dar atrag atenţia asupra negării altor informaţii, doar pentru că nu sunt convenabile ideilor anterioare care mângâie – spre odihnă activă – aşteptările noastre.
Vom înţelege că nu avem nevoie de un astfel de corp etern, pentru că monada are nevoie nu numai de un corp în manifestarea vieţii ei, în universurile materiale, ci şi de manifestări directe, după ce a învăţat, prin folosirea corpurilor, să-şi manifeste toate forţele: consecutiv şi/sau simultan, de cele mai multe ori, cu timpul, secvenţial – adică pe seturi şi sub-seturi de acţiuni simultane şi secvenţiale fiecare dintre ele, la rândul lor. Dacă ne vom studia activitatea zilnică, vom înţelege complexitatea tuturor manifestărilor noastre de acest fel, precum şi faptul că pe majoritatea dintre ele am ajuns să le desfăşurăm fluid, armonios, conştient şi chiar automat – ceea ce nu ar trebui să fie desconsiderat, căci asta înseamnă să fi ajuns deja la marginea consolidărilor noastre pământene...
Aşadar corpurile noastre sunt – să mai specificăm încă o dată:
– necesare protecţiei vieţii şi creaţiei – atunci când spiritele ajung creatoare conştiente înaintate – până când învaţă să se protejeze pe ele înseşi şi pe cele din jurul său, în întreaga multitudine de manifestări ale vieţii monadice întrupate;
– necesare conştientizării fiecărei forţe radiante a monadei, fiecărui „sâmbure” de forţă în dezvoltare, în ascensiune, în consolidări colaterale şi/sau implicite consolidării manifestărilor lor în orice formă, de la orice nivel de vibraţie posibil în universurile de manifestare directă sau indirectă.
Şi astfel vom înţelege această formă uriaşă de necesitate a corpurilor noastre, de învăţătură a manifestării libere a radiaţiilor monadice – pe lângă aceea de protecţie a vieţii noastre care devine astfel eternă: protecţie şi faţă de autodistrugere – neştiutori fiind la început şi inconştienţi în manifestările noastre, şi faţă de cei neştiutori, inconştienţi , din jurul nostru, pe care îi vom ajuta în eternitate să se dezvolte şi ei spre conştientizări depline.
Studiind istoria vieţii şi creaţiei umane mentale, vom înţelege şi la acest nivel de vibraţie joasă necesitatea exerciţiului multiplu şi profund al manipulării forţelor mentale – exerciţiu profund spiritual al controlului, stăpânirii forţelor spirituale în funcţie de cerinţele acţiunilor concrete: concentrarea la punct fix, concentrarea simultană pe mai multe puncte fixe sau aflate în deplasare, trecerea rapidă de la o formă la alta de folosire a tuturor forţelor noastre radiante. Un astfel de exerciţiu ne ţine în permanentă flexibilitate folosirea forţelor pe care le numim mentale – care sunt de fapt forţele creatoare înaintate (materiale sau energetice deopotrivă), dar pe care nu le folosim pe această planetă la nivelele sale joase de vibraţie: tocmai pentru a proteja viaţa planetei şi a noastră proprie, căci o astfel de creaţie presupune folosirea unui volum imens de materii şi energii necesare perpetuării vieţii planetare. Iar omul şi-a asumat complet această formulă de protecţie – viaţa sa de acum nefiind câtuşi de puţin o cădere, o decădere spirituală, o pedepsire dumnezeiască etc. Şi revenim la cele dinainte, inclusiv creaţie materială mentală, odată cu creşterea vibraţiei planetare, sub influenţa energiilor noi. Intrăm în perioada mentală viitoare deja pregătiţi prin exerciţiul gândirii, planificării şi sistematizării cunoştinţelor noastre, ceea ce nu este de loc puţin...
Reuşim – deşi nu complet – să ne controlăm gesturile, destul de multe alte manifestări, dar greu reuşim să o facem şi cu gândurile noastre, greu şi cu emoţiile noastre. Aflăm că trebuie să ne oprim de tot gândurile, dând loc total emoţiilor... fără să ne gândim că raţiunea canalizează şi echilibrarea emoţiilor...
Raţiunea, gândirea este forţa monadică cea mai eficientă în cunoaşterea, aplicarea şi sistematizarea informaţiilor, adaptarea lor în toate formele realităţii de întrupare. Aplicarea după necesităţi şi planificarea folosirii lor judicioase ne conduc către echilibrarea emoţiilor, fără de care echilibrare şi moderaţie am ajunge din nou la distrugere... Fiecare formă de raţiune, dacă e coordonată prin voinţa proprie spre binele, spre echilibrul, moderaţia, bucuria, viaţa altora, ajunge o forţă dinamică specială în tumultul acţiunilor personale şi de grup: zilnic, clipă de clipă, într-o împletire care poate ajunge splendidă, creatoare şi dinamizatoare a vieţii şi a manifestării ei pretutindeni.
... Şi revin la cele de început... Să ne cunoaştem bine statutul de pământean, să privim universul cu întreaga lui complexitate din postura de pământean, cu forţele spirituale pe care le avem la dispoziţie. Să acceptăm modestia şi moderaţia care fac loc mereu unor trăiri noi, în schimbare şi ele chiar din naşterea lor, într-o manifestare eternă.
Ajungem ca, prin manipularea conştientă a fiecărei forţe pe care o avem să nu mai necesităm corpuri pentru susţinerea unei activităţi, după ce, în loc de „mâini tari” doar cu articulaţii, folosim pentru creaţie, în condiţii specifice unei astfel de manifestări, părticele de câmp de diferite vibraţii, pe care le manipulăm cu forţele noastre radiante – dar manipulate încă prin corpurile prin care ne stabilizăm atenţia în spaţiu, concentrarea. Într-o astfel de manifestare deosebit de complexă, vom consolida înţelegerea – în acest punct al universului – diferenţei între „câmp” şi „corp”, şi vom înţelege că avem nu numai câmpuri, ci şi corpuri materiale, solide, dar de vibraţii diferite, structurate interior şi exterior la toate nivelele medii de vibraţie planetară. Corpuri care la un loc formează sisteme corporale complexe, care reprezintă co-spaţial radiaţiile spirituale: pe măsura complexităţii la care au ajuns forţele radiante ale spiritelor umane.
Astfel de corpuri, prin vibraţia lor atrag componentele din câmpul general din jurul planetei, formând câmpuri-tampon pentru fiecare corp din sistemul corporal propriu, câmpuri compactizate la nivelul vibraţiei fiecărui corp. Fiecare câmp protejează corpul de care aparţine, de factorii agresivi din mediu, în acelaşi timp hrănind corpul – căci din el plexurile (chakrele) atrag filamente-energii şi filamente-materii pentru păstrarea integrităţii sale, a forţei, a vitalităţii sale. Şi, aşa cum spuneam, acest câmp aflat de jur-împrejurul corpului care reprezintă cumulul de forţe monadice care pot fi folosite în punctul de întrupare (pe Pământ în cazul nostru) poate fi folosit ca 1000 de mâini cu care se poate crea în moduri uluitoare!!!...
Data viitoare chiar ar fi bine să urmărim acel filmuleţ intitulat „Dansul celor 1000 de mâini”, un dans iniţiatic care a fost cândva lăsat spre amintire omului despre tot ceea ce a putut face el cândva, în imperiul luminilor proprii – şi care va reveni curând în fiinţare şi funcţionare, împlinind astfel întărirea, consolidarea cunoaşterilor noastre pământene...
Manifestarea generală este eternă aşadar, viaţa monadei este eternă, dar o singură formă existenţială nu este eternă. Înţelepciunea de felul celei pe care o cunoaştem aici, acum, pe Pământ, nu este eternă. Flexibilitatea trebuie mereu armonizată cu pătrunderea cunoscătoare în realităţile mereu noi, multe pentru chiar şi o singură planetă, multe pentru un întreg univers de parcurs, încă mult mai multe pentru alte universuri – niciodată iluzii, dar toate trecătoare – şi astfel formatoare, generatoare de noutăţi pretutindeni şi oricând.
Şi lăsăm mereu loc în urma noastră altor spirite să urmeze aceeaşi cale şi să folosească acelaşi fel de creaţii. Şi participăm şi noi activ la formarea învăţăturilor lor, după experienţa noastră, lăsându-ne pe toţi astfel mai pătrunzători, mai flexibili, mai cuminţi, mai bucuroşi de viaţă. Lumea trecătoare nu trebuie nici să ne înspăimânte, nici să ne deziluzioneze, căci ea nu este instabilă – fiind complex coordonată de monade infinit mai pricepute, mai experimentate decât noi. Totul trebuie să ne facă mai toleranţi, mai înţelegători, mai profund cunoscători. Ceea ce numim „frumos” se dovedeşte a avea întotdeauna un alt „mai frumos”, iar ceea ce se numeşte „urât” se dovedeşte a fi frumos şi bun pentru altul aflat pe acelaşi drum, dar în timpi diferiţi: iar aceasta este doar una dintre regulile înţelegerii universale a timpului de evoluţie pământean, pe care ar trebuie să-l înţelegem de la nivelul evoluţiilor noastre.
Totul se dovedeşte a fi util tuturor, şi nouă, şi celor pe care îi ajutăm: pentru a cunoaşte, a învăţa orientarea, pentru a ne disciplina fără să pierdem libertatea de acţiune, liberul arbitru care se va îndrepta întotdeauna către conservarea şi dezvoltarea vieţii universale – şi nu acel liber arbitru îndreptat către distrugere. Acela nu este liber-arbitru, ci este inconştienţă. Dar vom înţelege mult mai complex distrugerea ca fiind modalitatea de a face loc unei alte construcţii, de calitate superioară, cu funcţionalitate mai complexă, cu utilizare mult ramificată, comparativ cu cele anterioare.
Ataşez în continuare cele două articole trimise prin mail din partea Editurii For You, care m-au determinat să-mi regăsesc – ca orice om care îşi are momentele lui de apăsare – curajul de a merge mai departe, cu fruntea sus şi în demnitate spirituală...
1. Fragment din newsletterul prezentat de ed. For you în ziua de 27 aprilie 2012:
INscensiunea™ (ii multumim Alexandrei)
de Ken Page http://www.kenpage.com/
INscensiunea inseamna a fi pe deplin prezenti in corpurile noastre, avand constiinta treaza.
Scopul nostru aici, pe Pamant, nu este legat de inaltare. Am fost coplesiti de framantare, incercand sa atingem inaltarea si acum singura cale de iesire o reprezinta INscensiunea. Pana cand nu vom reusi sa fim pe deplin si constient prezenti aici, pe Pamant, nu vom putea merge nicaieri altundeva. De ce si cum am putea merge mai departe, daca nu am reusit inca sa stapanim dimensiunea aceasta?
Sa vorbim despre aceasta dimensiune. Simtim foarte puternic ca multi oameni sunt, de fapt, fiinte bi-dimensionale, care traiesc intr-o realitate tri-dimensionala. Aspectele bi-dimensionale sunt polaritatile sau dualitatile realitatii de pe planul nostru terestru, cum ar fi: bine si rau, lumina si intuneric, feminin si masculin, lumina alba si lumina neagra.
Realitatea noastra tri-dimensionala este mult mai mult decat ne-am imaginat vreodata. Atunci cand putem fi pe deplin prezenti in fiecare moment, putem crea si ne putem conecta aici si acum, in acest spatiu tridimensional, cu oricare si cu toate celelalte dimensiuni si/sau realitati. Asta, pentru ca dimensiunea noastra este in realitate holografica.
Tineti minte ca asta este numai opinia noastra. Dimensiunea noastra este holografica, pentru ca noi cunoastem alte fiinte din alte dimensiuni, care cer ajutor si ne cauta pentru a le sprijini. De ce ar face asta, fiinte din alte parti? Care este motivul pentru care cea de-a treia dimensiune e atat de importanta? Poate pentru ca, fiind in prezent, avem capacitatea de a demola timpul, avand astfel efect asupra tuturor celorlalte realitati.
Atunci cand invatam cu totii SA FIM, pur si simplu, putem atinge „Sfarsitul Timpului”, despre care atat de multi dintre noi am auzit sau pe care l-am asteptat. Poate ca „Sfarsitul Timpului”, asa cum il stim noi, reprezinta pur si simplu trecerea in starea atemporala a cestui ACUM si a simplei Fiintari. Atunci cand suntem in clipa prezenta, suntem atemporali. Poate ca adevaratul scop al timpului este acela de a actiona ca punct de referinta, astfel incat sa putem exista in momentul prezent. In plus, ce-ar fi daca adevaratul dar constituit de faptul ca avem corp fizic, ar fi acela de a ne furniza, fiecaruia dintre noi, un punct constant si consecvent de ancorare in „momentul prezent”?
Calitatea momentului nu ar trebui subestimata niciodata. Fiecare dintre noi poate exersa zilnic, sa fie prezent in fiecare clipa, astfel incat sa nu mai fim definiti de trecut si sa putem „renunta” complet la tiparele si energiile din vietile noastre trecute sau din vremurile trecute. Acele timpuri si locuri nu vor mai avea niciun inteles concret sau incarcatura emotionala. Poate pentru ca propria noastra viata si toate vietile trecute s-ar revarsa in acest moment – Acum. In locul vietilor trecute, vom avea, pur si simplu, amintiri care au devenit parte din cunoasterea noastra. De indata ce devin parte a invatarii si cunoasterii noastre, ele se pot schimba si pot deveni parte din noi insine. Nu va mai conta daca experientele noastre trecute au fost pe aceasta planeta sau pe altele, daca s-au intamplat ieri sau maine.
Tineti minte, a fi in acum este important, pentru ca aceasta clipa reprezinta punctul de acces al celei mai rafinate reflectii a Sursei care putem noi fi. In aceasta stare, vibratia noastra devine un portal sau o poarta catre Dumnezeu si catre orice alta realitate dimensionala.
2. Fragment din newsletterul prezentat de ed. For you în ziua de 5 aprilie 2012:
(în traducerea doamnei Ana Nicolai, Practician de Vindecare Reconectiva si Reconectare)
".....
În special în privinta datei de 21 decembrie 2012, unii oameni spun totusi ca „va fi un salt in constiinta” sau ca „va avea loc o inaltare” – afirmatii care nu au niciun fel de temei, în afara de visele celor care le declara. Asadar, Tranzitul lui Venus si Solstitiul de Iarna sunt asemenea datelor din anul 2000 (schimbarea de mileniu. N.tr.), fara nicio semnificatie energetica inerenta si consider ca este chiar la fel de superstitios sa le ascociem cu vreo nastere automata a unei noi lumi, ca fiind sfarsitul lumii – subiectul preferat al mass-media. Ceea ce mass-media si societatii, în general, le-ar placea cel mai mult sa vada reprezinta, de buna seama, mari asteptari, pentru ca apoi sa poata spuna: Calendarul Mayas este lipsit de sens. Desigur ca acest lucru nu este adevarat, insa foarte putini oameni au mers efectiv la sursele acestor subiecte, ca sa verifice ca niciun ciclu de 26.000 de ani si nicio aliniere galactica nu este mentionata în niciun fel de sursa mayasa. Asadar, daca oamenii au asteptari bazate pe asta – si multi au – acest lucru este total neintemeiat. În ultimii 40 de ani, o „aliniere galactica” are loc în fiecare an si nu va produce nici anul acesta, vreun salt in constiinta. A considera ca un salt va avea loc în mod automat, reprezinta doar un mileniariasm intr-o noua forma. Evident ca civilizatia Maya nu si-a creat Calendarul, ca sa indice cu precizie o data din vremurile noastre si consider ca toti specialistii mayanisti sunt de acord cu acest lucru. În acel caz, mayasii ar fi creat un calendar care ar fi fost o numaratoare inversa pentru aceasta perioada – iar ei nu au facut acest lucru. În schimb, regii mayasi au folosit calendarul ca sa marcheze momente de transformare din vremea lor si, îndeosebi, ca sa se conecteze cu perioada din urma cu 5.125 de ani, cand constiinta natiunilor si toata separarea care a urmat-o, a fost initial descarcata pe planeta noastra. Regii mayasi erau ei insisi conducatori de natiuni si au cautat sa gaseasca legitimitate pentru asta, în acea transformare timpurie din constiinta, din anul 3.115 î.Hr., cand a inceput Numaratoarea Lunga.
Chiar daca nimic nu se va intampla în mod automat, ar putea totusi fi foarte posibil sa folosim aceste evenimente, ca sa producem intentionat un salt în constiinta. Atunci, va depinde de noi ce sa facem în mod exact cu asta, iar acest subiect ar trebui dezbatut cu seriozitate. Poate ca, de fapt, epoca natiunilor – pe care mayasii si-au intemeiat calendarul – urmeaza sa se incheie acum. Aproape toate formele de separare existente astazi în lume depind, de fapt, de subordonarea noastra fata de existenta ca natiune – mai mult decat isi dau seama oamenii, consider eu – pentru ca, în fond, natiunile sunt cele care au instituit si oprimarea femeilor. Avand în vedere ca atat Tranzitul lui Venus din 6 iunie, cat si Solstitiul de Iarna din 21 decembrie 2012 il au pe Soare ca numitor comun, ne-am mai putea intreba daca este mai mult decat o coincidenta, faptul ca traditiile mezoamericane vorbesc despre venirea unui nou Soare. Poate ca atunci, chiar daca nimic nu se va intampla automat, am putea produce în mod intentionat un salt în constiinta, în care un eveniment sa conduca la un altul. De aici apare intrebarea: ce fel de transformare ar genera o deschidere fata de un viitor pe care ne-ar placea sa il avem?
Din pacate, putini oameni discuta despre acest subiect, intrucat au fost facuti sa creada ca saltul se va produce automat. Pot garanta ca nu se va produce. Consider ca nici intentiile – cu atat mai putin gandirea utopica cu privire la o lume mai buna – nu sunt suficiente în momentul de fata. Daca ne dorim o transformare, va trebui de fapt sa o provocam noi insine – si nu orice gen de meditatie va fi de folos pentru asta. Nu cred ca ar fi indeajuns sa meditezi cateva minute, ca sa te simti bine ca ai facut ceva. Daca e ca transformarea sa aiba efecte durabile, consider ca va trebui sa ne ridicam la un sistem de constiinta nou si superior – mai degraba unul solar, decat national.
.....
Pentru a gasi arhiva de mesaje accesati http://groups.yahoo.com/group/editura_foryou/messages "
Am scris mult aici referitor la faptul că asemenea lucruri nu sunt în perspectiva imediată a pământenilor, astfel încât nu ne mai preocupăm decât de ele – şi am încercat să fiu blândă în exprimări pentru a nu descuraja. Orice exerciţiu de închipuire a universului, a trecutului şi a viitorului, este bună în felul ei, ca exerciţiu mental în sine şi apoi ca o comparaţie între viziunile noastre pe măsura creşterii vibraţiei planetare. Oricum însă am deranjat spunând în ianuarie că nu cred că în câteva săptămâni vor veni extratereştrii să ne ofere raiul pe Pământ, fără ca noi, cei care suntem acum la întrupare, să mişcăm vreun deget. Am scris articole în care arătam importanţa vieţii noastre trăită aici profund, pe Pământul pe care eu chiar îl iubesc: o viaţă trăită însă după puterile fiecăruia dintre noi – nu neapărat la un anume standard ideatic pe care la drept vorbind nu-l prea înţelegem bine nici noi, dar îl discutăm ca să ne menţinem încredinţarea. Şi, de fapt, să ne menţinem vie speranţa...
M-am gândit că voi scrie mai rar aici şi că mă voi axa pe istoria străveche a omenirii, arătând de ce apar diferenţe mari între ceea ce au văzut cei care au scris de mult despre Lemuria sau Atlantida – şi cele pe care le-am perceput de-a lungul ultimilor 20 de ani. Numai în acest fel am socotit că pot demonstra, şi poate fi înţeles cât de cât unghiul de vedere din perspectiva căruia pot prezenta lucrurile: aşa cum au devenit ele treptat, şi le trăim noi, acum. Iată însă că apar treptat voci care atrag atenţia oamenilor despre aceleaşi lucruri care mi-au format şi mie, la începutul anilor 2000, perspectiva de înţelegere a celor pe care le trăim şi le vom trăi în viitor. Mai mult, am fost îndrumată să cercetez pentru a putea detalia fiecare element care poate conduce la confuziile pe care, parţial sau total, şi eu le-am făcut cândva: în special modul în care vom evolua, prin creşterea vitalităţii corpurilor noastre fluidice şi dezvoltarea elementelor lor arhetipale, cu efecte treptate în structurile corpului nostru fizic. O astfel de dinamică corporală oferă cumva imaginea unui corp foarte luminos – dar numai comparativ cu tipul de corpuri din secolele anterioare. Sau chiar sticlos, aşa cum s-a putut percepe şi până acum – dar cu efortul unor exerciţii suplimentare faţă de desfăşurarea manifestărilor noastre zilnice, fiind vorba despre corpul dublu-eteric – cel care dublează corpul fizic şi îl depăşeşte cu puţin, formând la 2-3 mm de piele imaginea unui front compact cu aspect sticlos, care se dilată mai mult în timpul verii, putând fi mai bine perceput.
De asemenea am fost îndrumată să înţeleg şi să ofer această înţelegere privind portalurile sau, mai corect: totalitatea elementelor matriceale ale galaxiei, ale stelei şi ale planetei noastre: cu un nucleu care poate oferi imaginea unui „soare” interior, dar care nu este de loc o stea, un soare, ci este un nucleu multistratificat, multistructurat interior şi generator al altor structuri matriceale care întreţin viaţa planetei: manşoanele eteric-astrale, cu locaşuri, celule de stabilizare vibraţională astrală, din care mai repede se pot percepe doar o parte din structurile sale – întăriturile care finalizează locaşurile şi care popular sunt numite portaluri. Care portaluri doar în anumite situaţii pot fi folosite de entităţile dimensionale ajutătoare ale întregului biosistem planetar – şi nu de către orice om – ca legături în dimensiunile structurale ale zonei universului în care ne aflăm şi între ele, pentru a ne oferi ajutor permanent, dar mai accentuat în această perioadă de joasă vibraţie planetară.
La fel, am discutat despre canalele energetice transcontinentale şi vom discuta mult, foarte mult despre reţeaua de canale transcontinentale „săpate” într-un anume fel, cu milioane de ani înainte, de către ajutărori mentali puternici, în vederea desfăşurării multor alte acţiuni de ajutor oferit omenirii şi tuturor vieţuitoarelor planetare.
Fiecare dintre noi are de învăţat şi de consolidat un punct / mai multe puncte neclare din existenţa sa, din evoluţia sa în acest loc al universului, şi venim în mod special la întrupare aici – ca şi în multe alte locuri – pentru a înţelege cât se poate de bine acest lucru.
Cu toate acestea, tocmai înţelegerea acestor diferenţe este bună pentru evoluţia noastră conştientă. Înţelegem că avem nevoie de cunoaşterea unor profunzimi din ce în ce mai avansate pe măsura trecerii timpului şi nu trebuie să ne prevalăm de faptul că, la nivele înalte de vibraţie avem deja această cunoaştere: căci avem nevoie de consolidări multiple la TOATE nivele de vibraţie ale universurilor. Asta trebuie să înţelegem. Nu numai la nivelul Universului Fizic, cu toate specificităţile de întrupare. Căci până când vom ajunge să evoluăm fără necesitate de corpuri – deşi şi acest fapt este cât se poate de relativ – mai avem multe de învăţat. În mod sigur toate monadele ajung la modul personal de manifestare fără intermedierea corpurilor, dar astfel de manifestări se pot derula nemijlocit, monadă cu monadă, doar în universuri separate: căci dacă doar o singură monadă ar intra într-un univers material fără corpuri, ar distruge jumătate din zona în care ar „ateriza”; iar înţelegerea detaliată a acestei realităţi se învaţă şi se trăieşte pas cu pas şi ca om, acum, aici. Vom mai discuta despre acest aspect.
Înţelegem la ce ne folosesc corpurile – legat de ceea ce cunoaştem azi. Corporalitatea de orice calitate nu este bună pentru a fi eternă – schimbăm corpurile mereu în funcţie de necesităţi, pentru a trece de la o formă de evoluţie la alta, de la o planetă la alta, mai concret: de la o consolidare a unui set de experienţe – la alta. Căci o astfel de consolidare este de fapt conştientizarea profundă, şi întărirea implicită a unor forţe radiante ale monadei, trecând apoi la dezvoltarea altora noi, mereu noi. Învăţăm astfel să întărim anumite seturi de manifestări – dar în acelaşi timp să fim flexibili pentru înţelegerea apariţiei altora noi, perceperea lor şi conştientizarea ajutorului pe care ni-l dăm conştient pentru dezvoltarea lor.
Din discuţiile de pe diverse locaţii de internet ajungem la concluzia că mulţi dintre noi cred ori că evoluţiile noastre sunt numai pământene şi astfel ele se termină cu manifestarea umană de încredinţare înaintată, ori că evoluţiile merg mai departe folosind un astfel de „corp de cristal”: care ar fi un corp dur, indestructibil şi astfel etern – conform dorinţelor proprii (legitime până la un anumit punct). Ştiu bine că astfel de idei nu sunt rodul unor cercetări personale, ci rodul citirii unor articole, cărţi, siteuri, vizionării unor filme care preiau o idee şi o multiplică în multe alte situaţii posibile. Nu le neg de loc importanţa, căci – aşa cum am spus – este un exerciţiu mental complex, dar atrag atenţia asupra negării altor informaţii, doar pentru că nu sunt convenabile ideilor anterioare care mângâie – spre odihnă activă – aşteptările noastre.
Vom înţelege că nu avem nevoie de un astfel de corp etern, pentru că monada are nevoie nu numai de un corp în manifestarea vieţii ei, în universurile materiale, ci şi de manifestări directe, după ce a învăţat, prin folosirea corpurilor, să-şi manifeste toate forţele: consecutiv şi/sau simultan, de cele mai multe ori, cu timpul, secvenţial – adică pe seturi şi sub-seturi de acţiuni simultane şi secvenţiale fiecare dintre ele, la rândul lor. Dacă ne vom studia activitatea zilnică, vom înţelege complexitatea tuturor manifestărilor noastre de acest fel, precum şi faptul că pe majoritatea dintre ele am ajuns să le desfăşurăm fluid, armonios, conştient şi chiar automat – ceea ce nu ar trebui să fie desconsiderat, căci asta înseamnă să fi ajuns deja la marginea consolidărilor noastre pământene...
Aşadar corpurile noastre sunt – să mai specificăm încă o dată:
– necesare protecţiei vieţii şi creaţiei – atunci când spiritele ajung creatoare conştiente înaintate – până când învaţă să se protejeze pe ele înseşi şi pe cele din jurul său, în întreaga multitudine de manifestări ale vieţii monadice întrupate;
– necesare conştientizării fiecărei forţe radiante a monadei, fiecărui „sâmbure” de forţă în dezvoltare, în ascensiune, în consolidări colaterale şi/sau implicite consolidării manifestărilor lor în orice formă, de la orice nivel de vibraţie posibil în universurile de manifestare directă sau indirectă.
Şi astfel vom înţelege această formă uriaşă de necesitate a corpurilor noastre, de învăţătură a manifestării libere a radiaţiilor monadice – pe lângă aceea de protecţie a vieţii noastre care devine astfel eternă: protecţie şi faţă de autodistrugere – neştiutori fiind la început şi inconştienţi în manifestările noastre, şi faţă de cei neştiutori, inconştienţi , din jurul nostru, pe care îi vom ajuta în eternitate să se dezvolte şi ei spre conştientizări depline.
Studiind istoria vieţii şi creaţiei umane mentale, vom înţelege şi la acest nivel de vibraţie joasă necesitatea exerciţiului multiplu şi profund al manipulării forţelor mentale – exerciţiu profund spiritual al controlului, stăpânirii forţelor spirituale în funcţie de cerinţele acţiunilor concrete: concentrarea la punct fix, concentrarea simultană pe mai multe puncte fixe sau aflate în deplasare, trecerea rapidă de la o formă la alta de folosire a tuturor forţelor noastre radiante. Un astfel de exerciţiu ne ţine în permanentă flexibilitate folosirea forţelor pe care le numim mentale – care sunt de fapt forţele creatoare înaintate (materiale sau energetice deopotrivă), dar pe care nu le folosim pe această planetă la nivelele sale joase de vibraţie: tocmai pentru a proteja viaţa planetei şi a noastră proprie, căci o astfel de creaţie presupune folosirea unui volum imens de materii şi energii necesare perpetuării vieţii planetare. Iar omul şi-a asumat complet această formulă de protecţie – viaţa sa de acum nefiind câtuşi de puţin o cădere, o decădere spirituală, o pedepsire dumnezeiască etc. Şi revenim la cele dinainte, inclusiv creaţie materială mentală, odată cu creşterea vibraţiei planetare, sub influenţa energiilor noi. Intrăm în perioada mentală viitoare deja pregătiţi prin exerciţiul gândirii, planificării şi sistematizării cunoştinţelor noastre, ceea ce nu este de loc puţin...
Reuşim – deşi nu complet – să ne controlăm gesturile, destul de multe alte manifestări, dar greu reuşim să o facem şi cu gândurile noastre, greu şi cu emoţiile noastre. Aflăm că trebuie să ne oprim de tot gândurile, dând loc total emoţiilor... fără să ne gândim că raţiunea canalizează şi echilibrarea emoţiilor...
Raţiunea, gândirea este forţa monadică cea mai eficientă în cunoaşterea, aplicarea şi sistematizarea informaţiilor, adaptarea lor în toate formele realităţii de întrupare. Aplicarea după necesităţi şi planificarea folosirii lor judicioase ne conduc către echilibrarea emoţiilor, fără de care echilibrare şi moderaţie am ajunge din nou la distrugere... Fiecare formă de raţiune, dacă e coordonată prin voinţa proprie spre binele, spre echilibrul, moderaţia, bucuria, viaţa altora, ajunge o forţă dinamică specială în tumultul acţiunilor personale şi de grup: zilnic, clipă de clipă, într-o împletire care poate ajunge splendidă, creatoare şi dinamizatoare a vieţii şi a manifestării ei pretutindeni.
... Şi revin la cele de început... Să ne cunoaştem bine statutul de pământean, să privim universul cu întreaga lui complexitate din postura de pământean, cu forţele spirituale pe care le avem la dispoziţie. Să acceptăm modestia şi moderaţia care fac loc mereu unor trăiri noi, în schimbare şi ele chiar din naşterea lor, într-o manifestare eternă.
Ajungem ca, prin manipularea conştientă a fiecărei forţe pe care o avem să nu mai necesităm corpuri pentru susţinerea unei activităţi, după ce, în loc de „mâini tari” doar cu articulaţii, folosim pentru creaţie, în condiţii specifice unei astfel de manifestări, părticele de câmp de diferite vibraţii, pe care le manipulăm cu forţele noastre radiante – dar manipulate încă prin corpurile prin care ne stabilizăm atenţia în spaţiu, concentrarea. Într-o astfel de manifestare deosebit de complexă, vom consolida înţelegerea – în acest punct al universului – diferenţei între „câmp” şi „corp”, şi vom înţelege că avem nu numai câmpuri, ci şi corpuri materiale, solide, dar de vibraţii diferite, structurate interior şi exterior la toate nivelele medii de vibraţie planetară. Corpuri care la un loc formează sisteme corporale complexe, care reprezintă co-spaţial radiaţiile spirituale: pe măsura complexităţii la care au ajuns forţele radiante ale spiritelor umane.
Astfel de corpuri, prin vibraţia lor atrag componentele din câmpul general din jurul planetei, formând câmpuri-tampon pentru fiecare corp din sistemul corporal propriu, câmpuri compactizate la nivelul vibraţiei fiecărui corp. Fiecare câmp protejează corpul de care aparţine, de factorii agresivi din mediu, în acelaşi timp hrănind corpul – căci din el plexurile (chakrele) atrag filamente-energii şi filamente-materii pentru păstrarea integrităţii sale, a forţei, a vitalităţii sale. Şi, aşa cum spuneam, acest câmp aflat de jur-împrejurul corpului care reprezintă cumulul de forţe monadice care pot fi folosite în punctul de întrupare (pe Pământ în cazul nostru) poate fi folosit ca 1000 de mâini cu care se poate crea în moduri uluitoare!!!...
Data viitoare chiar ar fi bine să urmărim acel filmuleţ intitulat „Dansul celor 1000 de mâini”, un dans iniţiatic care a fost cândva lăsat spre amintire omului despre tot ceea ce a putut face el cândva, în imperiul luminilor proprii – şi care va reveni curând în fiinţare şi funcţionare, împlinind astfel întărirea, consolidarea cunoaşterilor noastre pământene...
Manifestarea generală este eternă aşadar, viaţa monadei este eternă, dar o singură formă existenţială nu este eternă. Înţelepciunea de felul celei pe care o cunoaştem aici, acum, pe Pământ, nu este eternă. Flexibilitatea trebuie mereu armonizată cu pătrunderea cunoscătoare în realităţile mereu noi, multe pentru chiar şi o singură planetă, multe pentru un întreg univers de parcurs, încă mult mai multe pentru alte universuri – niciodată iluzii, dar toate trecătoare – şi astfel formatoare, generatoare de noutăţi pretutindeni şi oricând.
Şi lăsăm mereu loc în urma noastră altor spirite să urmeze aceeaşi cale şi să folosească acelaşi fel de creaţii. Şi participăm şi noi activ la formarea învăţăturilor lor, după experienţa noastră, lăsându-ne pe toţi astfel mai pătrunzători, mai flexibili, mai cuminţi, mai bucuroşi de viaţă. Lumea trecătoare nu trebuie nici să ne înspăimânte, nici să ne deziluzioneze, căci ea nu este instabilă – fiind complex coordonată de monade infinit mai pricepute, mai experimentate decât noi. Totul trebuie să ne facă mai toleranţi, mai înţelegători, mai profund cunoscători. Ceea ce numim „frumos” se dovedeşte a avea întotdeauna un alt „mai frumos”, iar ceea ce se numeşte „urât” se dovedeşte a fi frumos şi bun pentru altul aflat pe acelaşi drum, dar în timpi diferiţi: iar aceasta este doar una dintre regulile înţelegerii universale a timpului de evoluţie pământean, pe care ar trebuie să-l înţelegem de la nivelul evoluţiilor noastre.
Totul se dovedeşte a fi util tuturor, şi nouă, şi celor pe care îi ajutăm: pentru a cunoaşte, a învăţa orientarea, pentru a ne disciplina fără să pierdem libertatea de acţiune, liberul arbitru care se va îndrepta întotdeauna către conservarea şi dezvoltarea vieţii universale – şi nu acel liber arbitru îndreptat către distrugere. Acela nu este liber-arbitru, ci este inconştienţă. Dar vom înţelege mult mai complex distrugerea ca fiind modalitatea de a face loc unei alte construcţii, de calitate superioară, cu funcţionalitate mai complexă, cu utilizare mult ramificată, comparativ cu cele anterioare.
Ataşez în continuare cele două articole trimise prin mail din partea Editurii For You, care m-au determinat să-mi regăsesc – ca orice om care îşi are momentele lui de apăsare – curajul de a merge mai departe, cu fruntea sus şi în demnitate spirituală...
1. Fragment din newsletterul prezentat de ed. For you în ziua de 27 aprilie 2012:
INscensiunea™ (ii multumim Alexandrei)
de Ken Page http://www.kenpage.com/
INscensiunea inseamna a fi pe deplin prezenti in corpurile noastre, avand constiinta treaza.
Scopul nostru aici, pe Pamant, nu este legat de inaltare. Am fost coplesiti de framantare, incercand sa atingem inaltarea si acum singura cale de iesire o reprezinta INscensiunea. Pana cand nu vom reusi sa fim pe deplin si constient prezenti aici, pe Pamant, nu vom putea merge nicaieri altundeva. De ce si cum am putea merge mai departe, daca nu am reusit inca sa stapanim dimensiunea aceasta?
Sa vorbim despre aceasta dimensiune. Simtim foarte puternic ca multi oameni sunt, de fapt, fiinte bi-dimensionale, care traiesc intr-o realitate tri-dimensionala. Aspectele bi-dimensionale sunt polaritatile sau dualitatile realitatii de pe planul nostru terestru, cum ar fi: bine si rau, lumina si intuneric, feminin si masculin, lumina alba si lumina neagra.
Realitatea noastra tri-dimensionala este mult mai mult decat ne-am imaginat vreodata. Atunci cand putem fi pe deplin prezenti in fiecare moment, putem crea si ne putem conecta aici si acum, in acest spatiu tridimensional, cu oricare si cu toate celelalte dimensiuni si/sau realitati. Asta, pentru ca dimensiunea noastra este in realitate holografica.
Tineti minte ca asta este numai opinia noastra. Dimensiunea noastra este holografica, pentru ca noi cunoastem alte fiinte din alte dimensiuni, care cer ajutor si ne cauta pentru a le sprijini. De ce ar face asta, fiinte din alte parti? Care este motivul pentru care cea de-a treia dimensiune e atat de importanta? Poate pentru ca, fiind in prezent, avem capacitatea de a demola timpul, avand astfel efect asupra tuturor celorlalte realitati.
Atunci cand invatam cu totii SA FIM, pur si simplu, putem atinge „Sfarsitul Timpului”, despre care atat de multi dintre noi am auzit sau pe care l-am asteptat. Poate ca „Sfarsitul Timpului”, asa cum il stim noi, reprezinta pur si simplu trecerea in starea atemporala a cestui ACUM si a simplei Fiintari. Atunci cand suntem in clipa prezenta, suntem atemporali. Poate ca adevaratul scop al timpului este acela de a actiona ca punct de referinta, astfel incat sa putem exista in momentul prezent. In plus, ce-ar fi daca adevaratul dar constituit de faptul ca avem corp fizic, ar fi acela de a ne furniza, fiecaruia dintre noi, un punct constant si consecvent de ancorare in „momentul prezent”?
Calitatea momentului nu ar trebui subestimata niciodata. Fiecare dintre noi poate exersa zilnic, sa fie prezent in fiecare clipa, astfel incat sa nu mai fim definiti de trecut si sa putem „renunta” complet la tiparele si energiile din vietile noastre trecute sau din vremurile trecute. Acele timpuri si locuri nu vor mai avea niciun inteles concret sau incarcatura emotionala. Poate pentru ca propria noastra viata si toate vietile trecute s-ar revarsa in acest moment – Acum. In locul vietilor trecute, vom avea, pur si simplu, amintiri care au devenit parte din cunoasterea noastra. De indata ce devin parte a invatarii si cunoasterii noastre, ele se pot schimba si pot deveni parte din noi insine. Nu va mai conta daca experientele noastre trecute au fost pe aceasta planeta sau pe altele, daca s-au intamplat ieri sau maine.
Tineti minte, a fi in acum este important, pentru ca aceasta clipa reprezinta punctul de acces al celei mai rafinate reflectii a Sursei care putem noi fi. In aceasta stare, vibratia noastra devine un portal sau o poarta catre Dumnezeu si catre orice alta realitate dimensionala.
2. Fragment din newsletterul prezentat de ed. For you în ziua de 5 aprilie 2012:
(în traducerea doamnei Ana Nicolai, Practician de Vindecare Reconectiva si Reconectare)
".....
În special în privinta datei de 21 decembrie 2012, unii oameni spun totusi ca „va fi un salt in constiinta” sau ca „va avea loc o inaltare” – afirmatii care nu au niciun fel de temei, în afara de visele celor care le declara. Asadar, Tranzitul lui Venus si Solstitiul de Iarna sunt asemenea datelor din anul 2000 (schimbarea de mileniu. N.tr.), fara nicio semnificatie energetica inerenta si consider ca este chiar la fel de superstitios sa le ascociem cu vreo nastere automata a unei noi lumi, ca fiind sfarsitul lumii – subiectul preferat al mass-media. Ceea ce mass-media si societatii, în general, le-ar placea cel mai mult sa vada reprezinta, de buna seama, mari asteptari, pentru ca apoi sa poata spuna: Calendarul Mayas este lipsit de sens. Desigur ca acest lucru nu este adevarat, insa foarte putini oameni au mers efectiv la sursele acestor subiecte, ca sa verifice ca niciun ciclu de 26.000 de ani si nicio aliniere galactica nu este mentionata în niciun fel de sursa mayasa. Asadar, daca oamenii au asteptari bazate pe asta – si multi au – acest lucru este total neintemeiat. În ultimii 40 de ani, o „aliniere galactica” are loc în fiecare an si nu va produce nici anul acesta, vreun salt in constiinta. A considera ca un salt va avea loc în mod automat, reprezinta doar un mileniariasm intr-o noua forma. Evident ca civilizatia Maya nu si-a creat Calendarul, ca sa indice cu precizie o data din vremurile noastre si consider ca toti specialistii mayanisti sunt de acord cu acest lucru. În acel caz, mayasii ar fi creat un calendar care ar fi fost o numaratoare inversa pentru aceasta perioada – iar ei nu au facut acest lucru. În schimb, regii mayasi au folosit calendarul ca sa marcheze momente de transformare din vremea lor si, îndeosebi, ca sa se conecteze cu perioada din urma cu 5.125 de ani, cand constiinta natiunilor si toata separarea care a urmat-o, a fost initial descarcata pe planeta noastra. Regii mayasi erau ei insisi conducatori de natiuni si au cautat sa gaseasca legitimitate pentru asta, în acea transformare timpurie din constiinta, din anul 3.115 î.Hr., cand a inceput Numaratoarea Lunga.
Chiar daca nimic nu se va intampla în mod automat, ar putea totusi fi foarte posibil sa folosim aceste evenimente, ca sa producem intentionat un salt în constiinta. Atunci, va depinde de noi ce sa facem în mod exact cu asta, iar acest subiect ar trebui dezbatut cu seriozitate. Poate ca, de fapt, epoca natiunilor – pe care mayasii si-au intemeiat calendarul – urmeaza sa se incheie acum. Aproape toate formele de separare existente astazi în lume depind, de fapt, de subordonarea noastra fata de existenta ca natiune – mai mult decat isi dau seama oamenii, consider eu – pentru ca, în fond, natiunile sunt cele care au instituit si oprimarea femeilor. Avand în vedere ca atat Tranzitul lui Venus din 6 iunie, cat si Solstitiul de Iarna din 21 decembrie 2012 il au pe Soare ca numitor comun, ne-am mai putea intreba daca este mai mult decat o coincidenta, faptul ca traditiile mezoamericane vorbesc despre venirea unui nou Soare. Poate ca atunci, chiar daca nimic nu se va intampla automat, am putea produce în mod intentionat un salt în constiinta, în care un eveniment sa conduca la un altul. De aici apare intrebarea: ce fel de transformare ar genera o deschidere fata de un viitor pe care ne-ar placea sa il avem?
Din pacate, putini oameni discuta despre acest subiect, intrucat au fost facuti sa creada ca saltul se va produce automat. Pot garanta ca nu se va produce. Consider ca nici intentiile – cu atat mai putin gandirea utopica cu privire la o lume mai buna – nu sunt suficiente în momentul de fata. Daca ne dorim o transformare, va trebui de fapt sa o provocam noi insine – si nu orice gen de meditatie va fi de folos pentru asta. Nu cred ca ar fi indeajuns sa meditezi cateva minute, ca sa te simti bine ca ai facut ceva. Daca e ca transformarea sa aiba efecte durabile, consider ca va trebui sa ne ridicam la un sistem de constiinta nou si superior – mai degraba unul solar, decat national.
.....
Pentru a gasi arhiva de mesaje accesati http://groups.yahoo.com/group/editura_foryou/messages "
9 comentarii:
Buna Cristiana!
F interesant articol!
Cum mintea mea este mai inceata il voi reciti pana voi intelege anumite idei...eu sunt la alt nivel,mai "incepator".
Sa traim profund in PREZENT...ma preocupa ..este calea ce depaseste sfarsitul timpurilor si atinge vesnicia...Myryam
eEVRIKA!
am strigat și eu când am citit INscensiunea. e exact direcția în care priveam fără dubiu, calea pe care o conștientizam dar nu e exprimam încă.
legăturile nevăzute ies la suprafață chiar și în prezența unor încercări de împiedicare sau ale unor curente divergente create exact pentru derută. dacă e liniște, momentul prezent arată adevărul, ai sincronicitățile pe care nu ți le poate lua nimeni, oricât de dibace ar fii, și ai întotdeauna inteligența inimii și sentimentul rațiunii pentru balanță. îmbrăcate în cămașa spirituală devin apropiate ca trăire esențelor din noi...
sunt de acord și cu data de 21 decembrie dar totuși cred că în articolul de față ești prea temperată... ceva se schimbă, cei care sunt în "pregătire" știu cumva asta și converg către un moment în jurul acelei date, desigur cu o marjă de câțiva ani (sau în fine raportat la ceea ce numim noi timp) spre deosebire de anul 2000 care a fost o gradație acum mi se pare că se depășește gradația, începe o nouă etapă. deja azi mi s-a confirmat prin numeroase elemente care le pot numi chiar surpriză :) că pot fi încredințat că procentul celor care îndreaptă privirea către interior a atins în fine un prag minim critic și tinde să dea ca laptele în foc... poate ai tu o explicație mai puțin plastic-poatică decât am eu arătând de fapt lucrarea imens-infinită și pulsul clipei care conduce către acel acum pe care să îl simțim ca fiind acea schimbare pe care o așteptăm și o îmbrățișăm și o întââmpinăm deja câțiva activ.
PS: căsuța cu balustradă și flori în față sigur era de formă rotundă și avea și ceva apă prin jur și era pe vârful unui deal și o pădure în apropiere și un izvor cu apă limpede. 5 ani
Pasul 2:
Inscension .....nu ascension...
Singura dimensiune timp este timpul prezent....dar ce este rezonanta cu universul ,mai ales in noptile instelate?Sa fie un echilibru Inscension /Ascension?
Eu doar incerc sa patrund...Myryam
Dragii mei , nu sunt acasa si merge foarte greu cu internetul!! Ma bucura mult parerile voastre si abia astept sa ma intorc acasa... sa va raspund !!! Va doresc zile frumoase in continuare, senin in jur si in suflete !! Cu mult drag, Chris
trec pe aici cu multa placere, te salut cu deosebita bucurie.
nu imi pare rau ca nu patrund lumea voastra, nu imi pare rau ca exist in lumea mea!
sa fim sanatosi cu totii!
Bucurie este multă-multă şi din partea mea !!
Tocmai pentru că avem această punte pe care mergem chiar dacă lumile ideatice pe care le frecventăm sunt oarecum privite din alte perspective ...deşi ne uităm la aceleaşi peisaje sufleteşti şi ne bucură !! există ceva în lumea aceasta care ne împleteşte tuturor firele vieţii chiar şi dincolo de conştienţa fiecăruia în sacul pe care a deschis ochii... Avem nevoie să privim din "colo" în "colo"... să ne minunăm de "colo" până "colo" şi apoi să ne unim perspectivele ... toţi... mulţi!!!... să ne dăm seama că formăm acea sferă sau tor sau ce-o fi numit azi pe care altcum simţit vom numi altfel... dar esenţa rămâne aceeaşi, schimbabilă în formele ei fără să-şi piardă conţinutul doar aparent efemer... Rămânem pentru că ea, esenţa, rămâne, ca să ne bucurăm că existăm aşa cum suntem !!!
Ce minune să descoperim că nu ne pare rău şi că ne mai şi bucurăm pe de-asupra !!!
Zile senine îţi doresc din toată inima !!!
Bună Cristiana! Mi-a fost tare dor de tine!
Nu ți-am mai vizitat blogul de un car de vreme dar mă bucur că am făcut-o acum căci, citind articolul tău, am constatat cu mare surpriză că la aceleași convingeri am ajuns și eu privitor la acest subiect, mergând pe calea proprie.
În ultimul an am trăit ca un soi de pustnic printre oameni, refuzându-mi accesul la orice fel de sursă de informație, opinii, documentare, forumuri, cărți etc. M-am închis într-un turn de fildeș și am început să pun lucrurile la punct cu mine însumi.
Am coborât în infern, m-am luptat cu îngerii, am dat foc raiului și am stins flăcările iadului... mai mult sau mai puțin metaforic vorbind. :))
Lăsând gluma la o parte, citind această însemnare de-a ta, simt o mare bucurie și o mare plăcere, precum și un fel de încredere în propriul sistem de „orientare și navigație”.
În anul care a trecut am fost un Nero hotărât care și-a incendiat imperiul, de câteva ori bune, doar pentru a-l reclădi la loc mai mare, mai spațios și pe o fundație mult mai sănătoasă.
Te rog să mă ierți că nu te-am vizitat mai des, deși mi-ar fi plăcut să o fac. Paginile și cuvintele tale (cel puțin acelea la care mă pot raporta pe de-a întregul) sunt pentru mine așa cum este nectarul florilor pentru albine.
Recunosc, totuși, că partea referitoare la corpuri, structuri și alte asemenea mă depășesc cu mult și nu mă pot pronunța în privința validității sau invalidității lor. Nu am niciun fel de studiu sau cunoștință în acest sens, și nici nu am căutat să aflu, încredințat fiind că există foarte multă dezinformare în această privință.
Îți mulțumesc și îți doresc mult succes în toate întreprinderile tale.
Cu drag,
Andrei
Eeeei, Andrei !!!! Dar şi mie mi-a fost dor de tine!!!....
Bine ai revenit printre noi... ţi-am citit site-ul... l-am oferit şi cititorilor mei, să ne însoţeşti mereu, să împărtăşim cu tine cele ale sufletului tău!!
Să nu-ţi pară rău de nimic, căci avem nevoie să ne împrăştiem... să ne adunăm... să călătorim, să visăm, să muncim, să sperăm... să ardem ce avem de ars, să îngheţăm jarul rămăşiţelor ca să păstrăm cenuşa amintirilor din care întotdeauna avem ceva de învăţat... Este o viaţă omenească pe care mulţi dintre noi ne-o renegăm doar pentru că nu-i înţelegem profunzimile... Dar toate se vor dezvălui cândva şi nimic nu ne va rămâne străin vreodată...
...Vino... du-te... fă exact ceea ce îţi cere sufletul, joacă-te, plângi, râde!!!...
FII ALCHIMIST!!!Şiiii... un alchimist nu e alchimist până în rărunchii săi dacă nu e şi visător !!! Te-ai dezvăluit exact aşa cum şi eu cred că ar trebuie să fie un om: un alchimist visător !!
Să fii fericit !!
Îți mulțumesc, Cristiana! Înseamnă foarte mult pentru mine.
Pe curând!
Trimiteți un comentariu