Cu toţii trecem prin schimbări, zi de zi...
Le conştientizăm mai mult sau mai puţin, de mai mult timp sau de puţin timp, le discutăm sau nu, le înţelegem mai mult sau mai puţin... Trăim de fapt cam aceleaşi etape, cu particularităţi individuale sau de grup (chiar de popor) mai mult sau mai puţin diferite sau sesizabile... Însă dacă ne preocupăm doar puţin, puţin timp, începem să le vedem clar... Informaţiile ne ajung azi din ce în ce mai repede în faţa ochilor şi acum putem înţelege că doar trecem, fiecare dintre noi, în perioade diferite, prin aceleaşi transformări; apoi înţelegem din ce în ce mai repede şi mai clar că doar le numim altfel, dar esenţa lor este aceeaşi.
Sunt multe de înţeles din aceste puncte de vedere şi voi da câteva exemple simple.
Privitor la informaţiile provenite din trăirile altor popoare: primitorii – noi, românii, de exemplu – pot să fi trecut deja prin ele, îndreptându-se către alte sfere de conştientizare a unor părţi ale realităţii noastre. Ei pot recunoaşte în informaţiile primite cele pe care le-au trăit poate cu mulţi ani înainte, se pot bucura că şi alţii trec prin aceleaşi cunoaşteri şi merg mai departe. Poate se opresc doar ca să înţeleagă că ei au crezut cu totul altceva, poate chiar au crezut că sunt singuri în lumea aceasta, sau poate au crezut că sunt bolnavi sau nebuni... Acum constată – dacă nu au discutat până acum cu cei apropiaţi, cu cei care au avut acelaşi fel de trăiri, despre asemenea lucruri – că trecem cu toţii prin nişte schimbări cărora mulţi le oferă un fel de credit de normalitate, dacă efectele finale au fost bune, au condus la înţelegeri mult mai cuprinzătoare şi au putut ajuta la rândul lor semenii care treceau prin acelaşi fel de evenimente proprii. În continuare vor aprofunda împreună orice fel de cunoaşteri – dacă se doreşte acest lucru din parte tuturor. Oricum o întărire a avut loc, de o parte sau de alta, iar acesta este un lucru deosebit de important.
...Şi ajutăm astfel mai departe, mereu alţi semeni care păşesc pe acest drum. Cei pe care îi ajutăm acum vor avea şi ei manifestările lor de conştientizare, în timp ce noi, ajutătorii lor de azi deja ne preocupăm de altceva de multe ori însă apar neînţelegeri, şi izbesc, şi totul doare, căci noii intraţi pe această cale au impresia că ceilalţi au rămas în urmă, fără să-şi mai amintească de regulă că au fost cândva impulsionaţi, la un moment dat de mult trecut, dar atunci nici măcar nu au simţit vreo curiozitate să urmeze acel impuls şi să discute măcar cu cei care le-au adus atunci acea „noutate”... Şi de atunci a trecut mult timp, în care nimeni nu a stat degeaba, ci fiecare a mers pe drumul său. Orice trăitori, au fost cândva impulsionaţi de alţii la rândul lor să intre pe un drum nou, au dialogat mai mult sau mai puţin cu diferite persoane din jurul lor...
Nimic nu este de fapt nou sub soare...
Scriam la un moment dat despre faptul că ceea ce s-a numit pe plan mondial venirea pe lume a copiilor indigo, violet, de cristal, curcubeu, noutate apărută în presa de specialitate prin intermediul scrierilor importate de la americani, la începutul anilor 2000, nu este de fapt de loc ceva nou... În toată lumea, tot timpul s-au născut astfel de oameni, nu numai acum, în ultima vreme: de fapt s-au întrupat tot timpul spirite ajutătoare, cu puteri energetice deosebite, folosite însă pentru a ajuta în moduri deosebite, în situaţii obişnuite. Cei ajutaţi însă erau greu încercaţi, sau treceau prin clipe grele, sau necesitau trăiri echilibrate în mijlocul unor situaţii dezechilibrate: războaie de cele mai multe ori, pandemii...
În vremurile de vibraţie planetară scăzută, întruparea ajutătorilor cu mari forţe energetice este o necesitate de prim rang în spiritualitatea planetei... Şi deocamdată nu înţelege multă lume de ce... În curând vom înţelege cât de multă nevoie avem de ajutor – şi să-l primim, şi să-l oferim la rândul nostru. Vom înţelege astfel că acesta este orgoliul cel mai subtil al omului, pe Pământ: să creadă că nu are nevoie de ajutor, chiar şi atunci când este evident pentru el că face totul în viaţa sa. Şi face, cu adevărat, însă fără să conştientizeze cât de mult datorăm, fără excepţie, celor care radiază tot felul de cunoaşteri, de atitudini, de înţelegeri sau, în egală măsură: necunoaşterea, pasivitatea, refuzul de a căuta şi a extinde înţelegeri...
În România, încă din anii ’50 – ’55 rata întrupărilor ajutătorilor de mare forţă a fost foarte mare, atâta doar că nu s-au putut manifesta conform puterilor lor totale. Chiar dacă mulţi au avut permanent fleşuri de clarviziune, clarauz... neîncurajaţi de societatea laică sau religioasă deopotrivă, s-au adaptat unor asemenea societăţi şi au făcut exact ceea ce ştiau să facă în asemenea condiţii, cel mai bine: să creeze lucruri de calitate, să organizeze fără să-şi aroge nici un merit, să medieze conflicte, să-şi arate talente artistice de toate felurile. Chiar dacă societatea comunistă a fost o societate de tip sclavagist-feudal, poporul a fost mereu impulsionat de către asemenea ajutători în trăirile alături de conducătorii săi rapace, lipsiţi de scrupule, lipsiţi de puterea asimilării culturii, de ridicare a calităţii: chiar dacă o cereau şi o admirau. Erau (şi sunt încă) spirite care abia acum încep să deosebească aici, la nivele joase de vibraţie ale universului, binele de rău, oportunismul de condiţiile favorizante pentru desfăşurarea unor activităţi de înaltă calitate – adică de fapt exact ceea ce au făcut mai bun ajutătorii lor astfel întrupaţi. Conducători de acest fel sunt în continuare spirite care cunosc toate acestea la nivele foarte înalte de vibraţie, dar nu sunt obişnuite să le aplice la nivele de vibraţie joasă. Ajutătorii de felul celor despre care discutăm le-au menţinut măcar aprinsă dorinţa de a folosi ceea ce ei au smuls cu rapacitate, chiar dacă abia de acum încolo vor începe munca-lupta cu ei înşişi pentru a ajunge la ceea ce nu au fost în stare până acum: să iubească munca, să iubească activitatea de creaţie, oricât de dură sau neplăcută ar fi ea...
Peste tot în lume se petrec asemenea lucruri. Cei care îşi spun conducători, care de fapt nu conduc, nu organizează, ci comandă cu inconştienţă încă, sunt – aşa cum spuneam mai sus şi în alte articole – spirite cu experienţă puţină în manifestare la nivele joase de vibraţie planetară. Dar care au suficientă experienţă la nivele de vibraţie înaltă pentru a-şi da seama singuri, la un moment dat, că nu au reuşit să se comporte pe măsura aşteptărilor proprii în orice fel de condiţii planetare. Ei sunt aici, li se permite trăirea de calitate joasă pentru a-şi da seama, pentru a conştientiza cât se poate de clar neputinţele proprii în astfel de condiţii planetare: când viaţa în sine este grea – iar ei o fac şi mai grea semenilor lor...
Dar numai astfel vor învăţa – aşa cum am învăţat, şi vom învăţa cu toţii cândva, fiecare la vremea sa – cât de mult sau de puţin ne-am putut adapta condiţiilor, vremurilor, locurilor, societăţilor în mijlocul cărora ne-am născut, ne-am întrupat, pentru a ajuta şi a ne lăsa ajutaţi, la rândul nostru.
Multe dintre studiile prezentate pe acest blog, precum şi pe cele adiacente, desfăşoară explicaţii privind modul în care ajutătorii pot să-şi aducă aportul lor, folosind energiile aflate în permanentă schimbare, mizând permanent pe existenţa unei părţi bune a fiecărui om aparent rău, de cele mai multe ori doar superficial în lupta sa subconştientă de a face faţă tuturor schimbărilor care au loc rapid în societatea sa...
Iar ajutorul pe care îl putem da nu va fi niciodată în van...
O ANUMITĂ FAŢĂ A ÎNĂLŢĂRII CONŞTIINŢEI UMANE...
Energiile noi ne ajută să aprofundăm percepţiile noastre permanent, să descoperim multe faţete ale propriilor noastre comportamente, atitudini. Şi suntem abia la începutul acestei aprofundări.
Ceea ce se numeşte în unele filme şi scrieri “a IV-a, a V-a dimensiune” eu le numesc trepte de aprofundare a conştientizării lumii în care trăim. Fiecare le poate numi în fel şi chip. Personal aşa numesc aceste elemente de trăire pământeană şi am convingerea că putem avea în vedere că nu numai omul trece prin aceste trepte – ci fiecare vieţuitoare planetară revine la un grad de simţire mai înaintat, pe care l-au avut toate vieţuitoarele pământene – de fapt toate vieţuitoarele cu corp fizic înainte de ultima glaciaţiune terestră şi toate astfel de vieţuitoare din întreaga zonă în care ne aflăm acum: fiecare după treapta de evoluţie proprie. Ceea ce se petrece cu omul şi cu vieţuitoarele de pe planete, se petrece cu însăşi planeta, steaua – toate stelele şi orice alte forme de întrupare din fiecare galaxie în parte. Căci variaţia vibraţiei nu este un fenomen local decât în cazul micilor variaţii – de la un moment, zi, lună, an, etc şi în plan spaţial de la un teren la altul. Este un fenomen universic zonal şi fiecare întrupat din această zonă a universului trece mereu printr-o serie largă de modificări, urmând un plan general anume şi un plan personal, individual, în funcţie de treapta proprie de evoluţie. Conform acestor desfăşurări, fiecare spirit întrupat trece prin diverse feluri de trăiri în fiecare loc din univers care formează linia sa particulară de evoluţie. Şi fiecare loc dintr-o astfel de linie proprie de evoluţie se potriveşte exact necesităţii de impuls energetic, vibraţional pentru evoluţia sa. Căci energia hrăneşte şi oferă putere de manifestare, iar vibraţia orientează spiritul: scoate din memoriile spiritului manifestările prin care el se va putea adapta: şi fiecărui loc de întrupare, şi comportamentului general al lumii în care va evolua astfel.
Privită astfel, înaintarea – sau înălţarea – de la o treaptă la alta este trăită de fiecare fiinţă în parte după tiparele forţelor şi cunoaşterilor propriei trepte de evoluţie. Noi, oamenii, care credem că numai noi avem parte de o înălţare de acest fel, mai avem multe de conştientizat, de învăţat despre tainele universului dacă nu acceptăm sau nu ne interesăm şi despre acest aspect. Credem că ne înălţăm numai prin acceptarea comunicărilor astrale încurajatoare, prin folosirea unui vocabular care cuprinde termeni ca: ascensiune şi maeştri ascensionaţi, univers, galaxie, dimensiune, entităţi, etc., tinzând către o viaţă care exclude mare parte din realităţile pământene pentru care de fapt suntem întrupaţi aici. Credem că nu mai avem nevoie de a cunoaşte ceva, dacă credem că automat tot ce există vom avea doar pentru că credem acest lucru, acum. Credem că suntem prima generaţie de “ascensionaţi”, că niciodată nimeni pe Pământ nu a fost în stare de mai mult decât suntem noi, azi, în stare… Mai avem multe de acceptat, de tolerat… Suntem pe Pământ pentru a ne conştientiza limitele şi modul în care putem fi ajutaţi să devenim încă mult mai toleranţi, răbdători, ajutători cu toată lumea – fie ea omenească, vegetală sau animală. Vom înţelege astfel că fiecare om are potenţialul său de deschidere – iar acesta nu este ceva implicit, de la sine înţeles şi astfel de trecut “peste”… Fiecare dintre noi avem superficialităţile noastre, suficienţele noastre şi ar fi bine să ne gândim cu respect la ele, la noi înşine. Ne ferim de fapt să ni le găsim, considerând că asta este o dovadă de a nu crede că suntem dumnezei… De fapt paradigma se referă la faptul că suntem din acelaşi aluat ca şi zeii, dumnezeii, dar şi asemenea nouă, şi zeilor sunt de fapt TOATE fiinţele din jurul nostru. Fiecare spirit are o deschidere, şi o potenţială creştere a deschiderii mult mai mare decât putem crede acum… Şi noi la fel, şi este corect faţă de noi înşine să o credem, privindu-ne cu respect şi demnitate chiar şi cu superficialităţile, orgoliile şi suficienţele noastre. Aşteptăm să devenim la un anumit moment dat în ceea ce numim “îngeri”: dar până atunci ceea ce avem de făcut este să ne mai uităm în jurul nostru şi să luăm exemplu chiar de la cei despre care nu ştim prea multe – oameni pe care îi credem departe de a merita “darul”, “harul” – ascensiunea asemenea nouă… De fapt fiecare om în parte ne poate aduce aminte că noi înşine mai avem ceva de cizelat, de aprofundat, de ameliorat, de amalgamat…
Căci toţi… dar absolut toţi oamenii au azi înclinaţie către a face ceva mai bun decât au făcut ei înşişi ieri… chiar dacă condiţiile lor de trai şi cultura lor nu le oferă prea multe posibilităţi de lucru: ei caută însă să facă ceva care să le ofere libertate de expresie, de acţiune, calitate măcar şi din acel punct de vedere pe care îl sesizează ei că ar fi posibil de modificat. A înţelege acest lucru înseamnă a aprofunda înţelegerea noastră proprie. Mulţi oameni doresc să nu mai facă aceleaşi “greşeli” pe care le-au făcut părinţii lor, rudele, cei apropiaţi – ai lor sau ai altora din jur. Nu neapărat ale mele, ale părinţilor mei, ale colegilor mei – oameni despre care nu au auzit nicicând: dar toate se aseamănă între ele, şi cu toate acestea oamenii îşi dau seama că există subtilităţi (chiar dacă nu le numesc chiar aşa) care le deosebesc unele de altele. Personal umblu prin lume ascultând şi văzând multe asemenea lucruri, din care trag concluziile de mai sus. Şi îmi dau seama că nu am sesizat multe aspecte ale vieţii din jurul meu, şi am judecat oamenii după superficialitatea mea – dar asta nu mă determină să mă dispreţuiesc: dacă am dispreţuiţuit chiar şi trecător îmi dau seama cât de fine sunt într-adevăr subtilităţile vieţii noastre omeneşti… Atenţi la toate cele din jurul nostru – pe cât ne este posibil – putem lua multe exemple de unde nici cu gândul nu ne vine să credem că am fi putut… Putem vorbi cu oamenii, putem să îi încurajăm, putem să fim fermi într-o poziţie proprie, fără să ne-o impunem: “Eu am încredinţarea asta acum, nu te oblig pe dumneata să o preiei de la mine…” . A accepta doar pentru a ne face o aură spirituală nu este calea cea mai dreaptă de înaintare; personal prefer să mă retrag cu o formulă de felul “Bine. Am înţeles.” decât să încurajez doar de dragul de a încuraja: căci am făcut această greşeală şi m-am trezit că sunt dată de exemplu că am fost de acord. Nu discut despre faptul că atunci, cândva, chiar credeam ceva şi între timp m-am lămurit că lucrurile stau cam altfel: am spus “Da…” deşi nu eram de acord… ceea ce este cu totul altceva, şi mai ales eronat…
De fapt cred va trebui să discutăm şi despre alt aspect: Yin-Yang şi inteligenţa populară, căci sigur – fiecare element de manifestare împleteşte şi aspectul său pozitiv, şi aspectul său complementar. Atitudinea pozitivă din suma comportamentului uman cred că trebuie încurajată, chiar dacă omul dă dovadă certă de agresivitate. Vorbind echilibrat, după situaţie, şi mai ales fiind convinşi că nu suntem nici primii şi nici ultimii care vom contribui la înaintarea celor din jur, vom contribui la înaintarea spirituală a tuturor – fără să avem pretenţia că am schimbat pe cineva. Dacă schimbarea este certă şi interlocutorii noştri ne spun că noi personal am schimbat cu ceva un anumit aspect în viaţa lor – ar fi mai demn pentru noi să specificăm că înaintea noastră or fi fost mulţi care au contribuit la acest moment de schimbare, de ascensiune, de înaintare… Care este doar un moment…
Căci cu adevărat şi înainte, şi după fiecare ajutător al nostru se află permanent un şir nesfârşit de alţi ajutători care ne sprijină pe cărarea noastră spirituală…
Chiar dacă ne vine greu să credem, azi rezultatele vin mult mai repede, aşa încât să nu mai disperăm, căci energiile noi chiar ne ajută, încă mult mai mult decât la modul general. Le “ajutăm” şi noi să-i ajute pe alţii, să ne ajute şi pe noi, aplecându-ne cu înţelegere, răbdare, cu drag către fraţii noştri, căci cu toţii suntem copiii noutăţilor întregului univers !!!
Sunt multe de înţeles din aceste puncte de vedere şi voi da câteva exemple simple.
Privitor la informaţiile provenite din trăirile altor popoare: primitorii – noi, românii, de exemplu – pot să fi trecut deja prin ele, îndreptându-se către alte sfere de conştientizare a unor părţi ale realităţii noastre. Ei pot recunoaşte în informaţiile primite cele pe care le-au trăit poate cu mulţi ani înainte, se pot bucura că şi alţii trec prin aceleaşi cunoaşteri şi merg mai departe. Poate se opresc doar ca să înţeleagă că ei au crezut cu totul altceva, poate chiar au crezut că sunt singuri în lumea aceasta, sau poate au crezut că sunt bolnavi sau nebuni... Acum constată – dacă nu au discutat până acum cu cei apropiaţi, cu cei care au avut acelaşi fel de trăiri, despre asemenea lucruri – că trecem cu toţii prin nişte schimbări cărora mulţi le oferă un fel de credit de normalitate, dacă efectele finale au fost bune, au condus la înţelegeri mult mai cuprinzătoare şi au putut ajuta la rândul lor semenii care treceau prin acelaşi fel de evenimente proprii. În continuare vor aprofunda împreună orice fel de cunoaşteri – dacă se doreşte acest lucru din parte tuturor. Oricum o întărire a avut loc, de o parte sau de alta, iar acesta este un lucru deosebit de important.
...Şi ajutăm astfel mai departe, mereu alţi semeni care păşesc pe acest drum. Cei pe care îi ajutăm acum vor avea şi ei manifestările lor de conştientizare, în timp ce noi, ajutătorii lor de azi deja ne preocupăm de altceva de multe ori însă apar neînţelegeri, şi izbesc, şi totul doare, căci noii intraţi pe această cale au impresia că ceilalţi au rămas în urmă, fără să-şi mai amintească de regulă că au fost cândva impulsionaţi, la un moment dat de mult trecut, dar atunci nici măcar nu au simţit vreo curiozitate să urmeze acel impuls şi să discute măcar cu cei care le-au adus atunci acea „noutate”... Şi de atunci a trecut mult timp, în care nimeni nu a stat degeaba, ci fiecare a mers pe drumul său. Orice trăitori, au fost cândva impulsionaţi de alţii la rândul lor să intre pe un drum nou, au dialogat mai mult sau mai puţin cu diferite persoane din jurul lor...
Nimic nu este de fapt nou sub soare...
Scriam la un moment dat despre faptul că ceea ce s-a numit pe plan mondial venirea pe lume a copiilor indigo, violet, de cristal, curcubeu, noutate apărută în presa de specialitate prin intermediul scrierilor importate de la americani, la începutul anilor 2000, nu este de fapt de loc ceva nou... În toată lumea, tot timpul s-au născut astfel de oameni, nu numai acum, în ultima vreme: de fapt s-au întrupat tot timpul spirite ajutătoare, cu puteri energetice deosebite, folosite însă pentru a ajuta în moduri deosebite, în situaţii obişnuite. Cei ajutaţi însă erau greu încercaţi, sau treceau prin clipe grele, sau necesitau trăiri echilibrate în mijlocul unor situaţii dezechilibrate: războaie de cele mai multe ori, pandemii...
În vremurile de vibraţie planetară scăzută, întruparea ajutătorilor cu mari forţe energetice este o necesitate de prim rang în spiritualitatea planetei... Şi deocamdată nu înţelege multă lume de ce... În curând vom înţelege cât de multă nevoie avem de ajutor – şi să-l primim, şi să-l oferim la rândul nostru. Vom înţelege astfel că acesta este orgoliul cel mai subtil al omului, pe Pământ: să creadă că nu are nevoie de ajutor, chiar şi atunci când este evident pentru el că face totul în viaţa sa. Şi face, cu adevărat, însă fără să conştientizeze cât de mult datorăm, fără excepţie, celor care radiază tot felul de cunoaşteri, de atitudini, de înţelegeri sau, în egală măsură: necunoaşterea, pasivitatea, refuzul de a căuta şi a extinde înţelegeri...
În România, încă din anii ’50 – ’55 rata întrupărilor ajutătorilor de mare forţă a fost foarte mare, atâta doar că nu s-au putut manifesta conform puterilor lor totale. Chiar dacă mulţi au avut permanent fleşuri de clarviziune, clarauz... neîncurajaţi de societatea laică sau religioasă deopotrivă, s-au adaptat unor asemenea societăţi şi au făcut exact ceea ce ştiau să facă în asemenea condiţii, cel mai bine: să creeze lucruri de calitate, să organizeze fără să-şi aroge nici un merit, să medieze conflicte, să-şi arate talente artistice de toate felurile. Chiar dacă societatea comunistă a fost o societate de tip sclavagist-feudal, poporul a fost mereu impulsionat de către asemenea ajutători în trăirile alături de conducătorii săi rapace, lipsiţi de scrupule, lipsiţi de puterea asimilării culturii, de ridicare a calităţii: chiar dacă o cereau şi o admirau. Erau (şi sunt încă) spirite care abia acum încep să deosebească aici, la nivele joase de vibraţie ale universului, binele de rău, oportunismul de condiţiile favorizante pentru desfăşurarea unor activităţi de înaltă calitate – adică de fapt exact ceea ce au făcut mai bun ajutătorii lor astfel întrupaţi. Conducători de acest fel sunt în continuare spirite care cunosc toate acestea la nivele foarte înalte de vibraţie, dar nu sunt obişnuite să le aplice la nivele de vibraţie joasă. Ajutătorii de felul celor despre care discutăm le-au menţinut măcar aprinsă dorinţa de a folosi ceea ce ei au smuls cu rapacitate, chiar dacă abia de acum încolo vor începe munca-lupta cu ei înşişi pentru a ajunge la ceea ce nu au fost în stare până acum: să iubească munca, să iubească activitatea de creaţie, oricât de dură sau neplăcută ar fi ea...
Peste tot în lume se petrec asemenea lucruri. Cei care îşi spun conducători, care de fapt nu conduc, nu organizează, ci comandă cu inconştienţă încă, sunt – aşa cum spuneam mai sus şi în alte articole – spirite cu experienţă puţină în manifestare la nivele joase de vibraţie planetară. Dar care au suficientă experienţă la nivele de vibraţie înaltă pentru a-şi da seama singuri, la un moment dat, că nu au reuşit să se comporte pe măsura aşteptărilor proprii în orice fel de condiţii planetare. Ei sunt aici, li se permite trăirea de calitate joasă pentru a-şi da seama, pentru a conştientiza cât se poate de clar neputinţele proprii în astfel de condiţii planetare: când viaţa în sine este grea – iar ei o fac şi mai grea semenilor lor...
Dar numai astfel vor învăţa – aşa cum am învăţat, şi vom învăţa cu toţii cândva, fiecare la vremea sa – cât de mult sau de puţin ne-am putut adapta condiţiilor, vremurilor, locurilor, societăţilor în mijlocul cărora ne-am născut, ne-am întrupat, pentru a ajuta şi a ne lăsa ajutaţi, la rândul nostru.
Multe dintre studiile prezentate pe acest blog, precum şi pe cele adiacente, desfăşoară explicaţii privind modul în care ajutătorii pot să-şi aducă aportul lor, folosind energiile aflate în permanentă schimbare, mizând permanent pe existenţa unei părţi bune a fiecărui om aparent rău, de cele mai multe ori doar superficial în lupta sa subconştientă de a face faţă tuturor schimbărilor care au loc rapid în societatea sa...
Iar ajutorul pe care îl putem da nu va fi niciodată în van...
O ANUMITĂ FAŢĂ A ÎNĂLŢĂRII CONŞTIINŢEI UMANE...
Energiile noi ne ajută să aprofundăm percepţiile noastre permanent, să descoperim multe faţete ale propriilor noastre comportamente, atitudini. Şi suntem abia la începutul acestei aprofundări.
Ceea ce se numeşte în unele filme şi scrieri “a IV-a, a V-a dimensiune” eu le numesc trepte de aprofundare a conştientizării lumii în care trăim. Fiecare le poate numi în fel şi chip. Personal aşa numesc aceste elemente de trăire pământeană şi am convingerea că putem avea în vedere că nu numai omul trece prin aceste trepte – ci fiecare vieţuitoare planetară revine la un grad de simţire mai înaintat, pe care l-au avut toate vieţuitoarele pământene – de fapt toate vieţuitoarele cu corp fizic înainte de ultima glaciaţiune terestră şi toate astfel de vieţuitoare din întreaga zonă în care ne aflăm acum: fiecare după treapta de evoluţie proprie. Ceea ce se petrece cu omul şi cu vieţuitoarele de pe planete, se petrece cu însăşi planeta, steaua – toate stelele şi orice alte forme de întrupare din fiecare galaxie în parte. Căci variaţia vibraţiei nu este un fenomen local decât în cazul micilor variaţii – de la un moment, zi, lună, an, etc şi în plan spaţial de la un teren la altul. Este un fenomen universic zonal şi fiecare întrupat din această zonă a universului trece mereu printr-o serie largă de modificări, urmând un plan general anume şi un plan personal, individual, în funcţie de treapta proprie de evoluţie. Conform acestor desfăşurări, fiecare spirit întrupat trece prin diverse feluri de trăiri în fiecare loc din univers care formează linia sa particulară de evoluţie. Şi fiecare loc dintr-o astfel de linie proprie de evoluţie se potriveşte exact necesităţii de impuls energetic, vibraţional pentru evoluţia sa. Căci energia hrăneşte şi oferă putere de manifestare, iar vibraţia orientează spiritul: scoate din memoriile spiritului manifestările prin care el se va putea adapta: şi fiecărui loc de întrupare, şi comportamentului general al lumii în care va evolua astfel.
Privită astfel, înaintarea – sau înălţarea – de la o treaptă la alta este trăită de fiecare fiinţă în parte după tiparele forţelor şi cunoaşterilor propriei trepte de evoluţie. Noi, oamenii, care credem că numai noi avem parte de o înălţare de acest fel, mai avem multe de conştientizat, de învăţat despre tainele universului dacă nu acceptăm sau nu ne interesăm şi despre acest aspect. Credem că ne înălţăm numai prin acceptarea comunicărilor astrale încurajatoare, prin folosirea unui vocabular care cuprinde termeni ca: ascensiune şi maeştri ascensionaţi, univers, galaxie, dimensiune, entităţi, etc., tinzând către o viaţă care exclude mare parte din realităţile pământene pentru care de fapt suntem întrupaţi aici. Credem că nu mai avem nevoie de a cunoaşte ceva, dacă credem că automat tot ce există vom avea doar pentru că credem acest lucru, acum. Credem că suntem prima generaţie de “ascensionaţi”, că niciodată nimeni pe Pământ nu a fost în stare de mai mult decât suntem noi, azi, în stare… Mai avem multe de acceptat, de tolerat… Suntem pe Pământ pentru a ne conştientiza limitele şi modul în care putem fi ajutaţi să devenim încă mult mai toleranţi, răbdători, ajutători cu toată lumea – fie ea omenească, vegetală sau animală. Vom înţelege astfel că fiecare om are potenţialul său de deschidere – iar acesta nu este ceva implicit, de la sine înţeles şi astfel de trecut “peste”… Fiecare dintre noi avem superficialităţile noastre, suficienţele noastre şi ar fi bine să ne gândim cu respect la ele, la noi înşine. Ne ferim de fapt să ni le găsim, considerând că asta este o dovadă de a nu crede că suntem dumnezei… De fapt paradigma se referă la faptul că suntem din acelaşi aluat ca şi zeii, dumnezeii, dar şi asemenea nouă, şi zeilor sunt de fapt TOATE fiinţele din jurul nostru. Fiecare spirit are o deschidere, şi o potenţială creştere a deschiderii mult mai mare decât putem crede acum… Şi noi la fel, şi este corect faţă de noi înşine să o credem, privindu-ne cu respect şi demnitate chiar şi cu superficialităţile, orgoliile şi suficienţele noastre. Aşteptăm să devenim la un anumit moment dat în ceea ce numim “îngeri”: dar până atunci ceea ce avem de făcut este să ne mai uităm în jurul nostru şi să luăm exemplu chiar de la cei despre care nu ştim prea multe – oameni pe care îi credem departe de a merita “darul”, “harul” – ascensiunea asemenea nouă… De fapt fiecare om în parte ne poate aduce aminte că noi înşine mai avem ceva de cizelat, de aprofundat, de ameliorat, de amalgamat…
Căci toţi… dar absolut toţi oamenii au azi înclinaţie către a face ceva mai bun decât au făcut ei înşişi ieri… chiar dacă condiţiile lor de trai şi cultura lor nu le oferă prea multe posibilităţi de lucru: ei caută însă să facă ceva care să le ofere libertate de expresie, de acţiune, calitate măcar şi din acel punct de vedere pe care îl sesizează ei că ar fi posibil de modificat. A înţelege acest lucru înseamnă a aprofunda înţelegerea noastră proprie. Mulţi oameni doresc să nu mai facă aceleaşi “greşeli” pe care le-au făcut părinţii lor, rudele, cei apropiaţi – ai lor sau ai altora din jur. Nu neapărat ale mele, ale părinţilor mei, ale colegilor mei – oameni despre care nu au auzit nicicând: dar toate se aseamănă între ele, şi cu toate acestea oamenii îşi dau seama că există subtilităţi (chiar dacă nu le numesc chiar aşa) care le deosebesc unele de altele. Personal umblu prin lume ascultând şi văzând multe asemenea lucruri, din care trag concluziile de mai sus. Şi îmi dau seama că nu am sesizat multe aspecte ale vieţii din jurul meu, şi am judecat oamenii după superficialitatea mea – dar asta nu mă determină să mă dispreţuiesc: dacă am dispreţuiţuit chiar şi trecător îmi dau seama cât de fine sunt într-adevăr subtilităţile vieţii noastre omeneşti… Atenţi la toate cele din jurul nostru – pe cât ne este posibil – putem lua multe exemple de unde nici cu gândul nu ne vine să credem că am fi putut… Putem vorbi cu oamenii, putem să îi încurajăm, putem să fim fermi într-o poziţie proprie, fără să ne-o impunem: “Eu am încredinţarea asta acum, nu te oblig pe dumneata să o preiei de la mine…” . A accepta doar pentru a ne face o aură spirituală nu este calea cea mai dreaptă de înaintare; personal prefer să mă retrag cu o formulă de felul “Bine. Am înţeles.” decât să încurajez doar de dragul de a încuraja: căci am făcut această greşeală şi m-am trezit că sunt dată de exemplu că am fost de acord. Nu discut despre faptul că atunci, cândva, chiar credeam ceva şi între timp m-am lămurit că lucrurile stau cam altfel: am spus “Da…” deşi nu eram de acord… ceea ce este cu totul altceva, şi mai ales eronat…
De fapt cred va trebui să discutăm şi despre alt aspect: Yin-Yang şi inteligenţa populară, căci sigur – fiecare element de manifestare împleteşte şi aspectul său pozitiv, şi aspectul său complementar. Atitudinea pozitivă din suma comportamentului uman cred că trebuie încurajată, chiar dacă omul dă dovadă certă de agresivitate. Vorbind echilibrat, după situaţie, şi mai ales fiind convinşi că nu suntem nici primii şi nici ultimii care vom contribui la înaintarea celor din jur, vom contribui la înaintarea spirituală a tuturor – fără să avem pretenţia că am schimbat pe cineva. Dacă schimbarea este certă şi interlocutorii noştri ne spun că noi personal am schimbat cu ceva un anumit aspect în viaţa lor – ar fi mai demn pentru noi să specificăm că înaintea noastră or fi fost mulţi care au contribuit la acest moment de schimbare, de ascensiune, de înaintare… Care este doar un moment…
Căci cu adevărat şi înainte, şi după fiecare ajutător al nostru se află permanent un şir nesfârşit de alţi ajutători care ne sprijină pe cărarea noastră spirituală…
Chiar dacă ne vine greu să credem, azi rezultatele vin mult mai repede, aşa încât să nu mai disperăm, căci energiile noi chiar ne ajută, încă mult mai mult decât la modul general. Le “ajutăm” şi noi să-i ajute pe alţii, să ne ajute şi pe noi, aplecându-ne cu înţelegere, răbdare, cu drag către fraţii noştri, căci cu toţii suntem copiii noutăţilor întregului univers !!!
2 comentarii:
"căci cu toţii suntem copiii noutăţilor întregului univers !!!"
Frumos!
Păi nu-i aşa ??!!!
...şi e atât de frumos.......
Trimiteți un comentariu