PERCEPŢII CU SENZORII ALTOR CORPURI

Unii oameni povestesc că au percepţii modificate datorită faptului că sunt deja în altă dimensiune - 5 6 ...12... Personal am trecut prin astfel de experienţe încă din anii '80, s-au amplificat începând cu anii '90 şi s-au consolidat până ce azi nici nu mai iau în seamă aşa ceva, deşi percep bine astfel de fenomene, în plus încă multe altele. Voi discuta treptat despre ele.
Mie personal nu-mi vine de loc să mă numesc "ajunsă", "trecută", înălţată, etc. Dacă altul doreşte să o facă - aşa cum se consideră şi cei care au percepţii de felul celei despre care scriu acum - este dreptul lor să o facă... Viaţa le va spune - sau trecerea dincolo de corpul fizic - că modestia, echilibrul, demnitatea sunt cele care sunt de învăţat aici, pe Pământ..

Percepţia se derulează în acest fel (apoi voi pune explicaţia): omul percepe cele înconjurătoare ca şi cum ochii săi s-ar situa undeva cu cca. jumătate de metru de-asupra poziţiei normale a ochilor. Cum suntem obişnuiţi să ne simţim ochii, să percepem fix din locul unde se află ei, o astfel de percepţie devine stranie, ciudată: omul se vede deodată mult mai mare, ca şi cum s-ar deplasa pe picioroange. Vederea este clară, concretă, doar că totul se vede de la o înălţime mai mare. Omul se crede „înălţat”, „supradimensionat”. Nimic nu se derulează tip „flash”, rapid, preţ de o secundă sau două: imaginea persistă, mai ales dacă este în deplasare, senzaţia de real este foarte clară. Chiar dacă, după 1-2 minute sau chiar mai mult, omul revine treptat sau de la o clipă la alta la imaginea obişnuită, el poate rămâne cu ideea că este bun faptul că „a revenit”, că a fost alegerea proprie să mai stea aşa înălţat printre mititeii care pot să ia exemplu de la el...
Cel cu care am discutat nu a acceptat faptul că cei „înălţaţi” trebuie să ajute efectiv – credea sincer că este datoria mea, şi a tuturor celor din jurul său, să ne ridicăm la înălţimea sa.
Când i-am explicat despre ce este vorba, nu a mai dorit să stea de vorbă cu mine...
Sigur că ceea ce am de făcut – la fel ca şi în cazul recent, legat de faptul cu nu încurajez încredinţarea că extratereştri ar veni (ar fi trebuit să vină până acum) şi ne-ar rezolva toate problemele vieţii cotidiene – este să respect încredinţările oricui, să am răbdare şi să primesc totul cu demnitate.

Dacă ajungem să percepem lumea în acest fel, ar fi bine să luăm în considerare faptul că nimeni nu este mai „înălţat” decât altul, nimeni nu ar trebui să se aşeze pe piedestalul orgolios al „înălţarii”. Ideal ar fi să înţelegem că dacă singurul înălţat cu adevărat a spălat picioarele altora, putem să o facem şi noi, fără nici o problemă...

Explicaţia celor petrecute în felul celor de mai sus este de fapt următoarea:
Avem un sistem corporal format din mai multe corpuri: fizic, dublu-eteric (sau vital), astral (sau emoţional), mental, cauzal, spiritual (sau budhic), dumnezeiesc (sau atmic). Este bine să ne mărim permanent cunoştinţele, ori de câte ori este cazul, şi avem posibilitatea – a ne limita doar pentru că suntem împinşi către limitare ar trebui să ne fie doar un impuls de a scăpa de limitele pe care alţi semeni ni le impun...
Corpurile noastre sunt doar instrumente ale manifestării spiritului, prin radiaţia lui spirituală. Corpurile nu sunt elemente ale conştiinţei – dar ele sunt constituite proporţional cu forţele radiante manifeste ale spiritului. Aceasta înseamnă că sistemul nostru corporal este canalul de scurgere şi de manifestare a forţelor spirituale, care preia influenţele din mediu şi influenţează radiaţia spirituală, spiritul care trebuie să se adapteze la mediul său, modelându-şi atitudinea după cum are experienţa sa: mai multă sau mai puţină, în domeniul remodelării atitudinilor, acţiunilor către calitatea cea mai înaltă de care este capabil în momentul derulărilor.
Cel care se manifestă este spiritul, aflat în profunzimea acestui univers, a cărui radiaţie este canalizată, prin pături (sau cămăşi) spirituale, în universul de materie, unde, prin puterea sa, forţele radiante atrag filamente de materii şi energii, formând corpuri. Foarte frumos cineva spunea pe un blog: corpurile noastre sunt „teci” pe radiaţia spiritului.
„Teci” care sunt învăluite, la rândul lor în câmpuri de energie atrasă de puterea reunită a radiaţiei şi a corpurilor, pe care – câmpuri şi corpuri la un loc – radiaţia spirituală le învăluie, le întreţine, le foloseşte şi astfel se manifestă în lumea pe care o cunoaşte. O cunoaşte prin intermediul senzorilor corpurilor, o înţelege treptat, prin creşterea experienţei de manifestare: de hrănire, de deplasare, de comunicare cu mediul, cu semenii, de creaţie – toate fiind deosebit de importante pentru acumularea de experienţă a spiritului, pentru formarea abilităţilor de folosire în acţiune a razelor spirituale de diferite feluri: folosiri cu intensităţi diferite, cu flexibilitate din ce în ce mai mare şi mai bine consolidată.
Fiecare corp are sistemul său de senzori: percepţiile prin intermediul fiecărui set de senzori sunt diferite de la un corp la altul, dar asemănătoare pe segmentul unui filon central. Adică toate au ceva comun, asociat: vederii imagistice, percepţiei sunetelor de diverse feluri (sunet fundamental şi sunet provenit din mişcarea structurilor, corpurilor în mediul de trai), percepţiei emanaţiilor energo-parfumate ale corpurilor, percepţiilor structurilor materiale prin intermediul tangenţei corpului cu alte structuri – spunem: tuşeu, simţul tactil când este vorba de interior şi gust – când este vorba despre interiorul corpurilor. În plus, ceea ce ajunge la conştientul nostru actual – şi se va dezvolta foarte mult în perioada următaore – este percepţia vibraţiei generale a locului: nu este vorba despre vibraţiile mecanice, ci despre vibraţia ca stare pulsatilă a structurilor materiale şi ale câmpurilor lor: de la obiecte la orice fel de fiinţe, la planetă şi la stelele pe care le percepem azi pe cer.
Percepţia de felul celei detaliate mai sus se referă la conştientizarea imagistică a mediului prin intermediul corpului mental, ajutat în formarea sa de senzorii corpului astral. Cele două corpuri, formate din materii de vibraţii din ce în ce mai înalte, se află unul în continuarea celuilalt, suprapuse, înconjurând total corpul fizic şi eteric. Senzorii corpurilor de vibraţie mai înaltă se află răspândiţi pe toată suprafaţa corpurilor, dar întrucât suntem obişnuiţi să folosim vederea prin structurile oculare, aflate la partea superioară a capului, vederea astral-mentală conştientizată astfel se răsfrânge de la partea superioară în jos. De aceea percepem mediul înconjurător ca şi cum ochii noştri s-ar află de-asupra capului nostru.
Cei obişnuiţi cu folosirea vederii mental-astrale (direct sau din perspectiva călătoriei astrale) ştiu bine că percepţia de acest fel a mediului are loc de jur împrejurul corpului – am numit-o percepţie sau vedere sferică. Cu timpul se extinde vederea mental-astrală de la o zonă (de-asupra capului) către toate părţile: spontan sau prin exerciţii realizate în mod special pentru obţinerea percepţiei sferice în timp accelerat.