ABORDAREA PERCEPŢIILOR NOI DIN DIVERSE UNGHIURI DE VEDERE

În urma discuţiilor purtate pe aceeaşi temă, pe alte locaţii de internet: pe tema percepţiilor specifice acestei perioade planetare,  vreau să fac câteva precizări:

1. PERCEPŢII CU SENZORII ALTOR CORPURI DIN SISTEMUL NOSTRU CORPORAL: SENZORI AI CORPURILOR FLUIDICE
Există percepţii spontane şi percepţii căutate, exersate, care se transformă cu timpul în cercetare pentru teme extinse de cunoaştere
a. Percepţii spontane:
Astfel de percepţii, despre care am discutat şi vom discuta în continuare, intră în categoria percepţiilor spontane, cu care ne putem confrunta indiferent dacă facem sau nu cursuri sau exerciţii care urmăresc creşterea concentrării, răbdării, deschiderea unor suprasimţuri (clarsimţuri), chiar dacă citim sau nu, dacă vizionăm sau nu filme care ne încălzesc imaginaţia.
Să facem deosebirea între percepţii spontane şi observarea prin voinţă, observarea prelungită – obţinută prin exerciţii desfăşurate sub diferite forme de învăţături. Percepţiile spontane de obicei ţin foarte puţin, sunt aşa-numitele fleşuri; după câte ştiu, sunt rare cazurile în care ele durează în pofida sperieturii omului – căci omul se sperie de regulă şi sperietura îl scoate din starea propice derulării percepţiei.
Chiar şi atunci când căutăm ceva se prea poate să dăm de multe ori peste cu totul altceva: vom discuta cândva şi despre astfel de cazuri. Cercetarea proprie se poate continua cu temele urmărite, însă cercetătorul ţine cont de cele apărute o clipă în vâltoarea altor percepţii şi caută să cerceteze atunci când are timp.
Putem înţelege şi de ce percepţiile spontane sunt de regulă rapid trecătoare, confundate de cele mai multe ori cu iluzii optice sau auditive. Căci societatea contemporană a învăţat omul să nu caute să cerceteze altceva decât ceea ce i se pune oficial la dispoziţie. De aceea nu avem încredere în noi, nu credem că multe trăiri sunt normale, naturale – chiar dacă sunt neobişnuite pentru omul care nu se poate rupe de obişnuinţele induse de societatea sa: cu teamă pentru supravieţuirea sa şi a celor apropiaţi. Treptat ne dăm seama că totul este o etapă pasageră în viaţa societăţii umane, iar normalul complex al omenirii se va dezvolta armonios – adică în armonie cu dezvoltarea universului, nicidecum cu voinţa artificială a unor conducători agresivi trecători.
Vom înţelege treptat şi de ce unii oameni le au în volum mult mai bogat decât alţii: tot fleşuri – dar mult mai multe comparativ cu ceea ce trăiesc alţi oameni: rar şi fără să le integreze în cunoaşterea intuitivă personală.
Aşadar, atunci când apar, datorită necunoaşterii în care am fost ţinuţi în ultimele milenii, ele sperie: dar de fapt nu e nimic de speriat, doar noutatea relativă ne determină extinderea fricii către astfel de faze ale trăirilor noastre. Care de fapt nu sunt noi, dar ele sunt pe de o parte acoperite de puterea trăirilor prin corpul fizic de manifestare curentă, prin importanţa pe care o dăm unor trăiri curente pe care le numim de multe ori impropriu: către supravieţuire. Teama de a nu face faţă cerinţelor ne îndeamnă către supra-acumulare. Este o obişnuinţă din conştientizările de început ale spiritelor, pe care unele vieţuitoare ni le amintesc, în mediul pământean: la multe nivele de evoluţie le întâlnim (furnici, albine, veveriţe, alte rozătoare), iar ceea ce putem face acum, într-un astfel de mediu planetar, este să depăşim astfel de tendinţe.
Interesantă o astfel de discuţie, poate s-o dezvoltăm cândva.
De fapt numai echilibrul, moderaţia, utilul, calitatea şi moralitatea ar trebui să ne jaloneze viaţa: cele pe care le trăim azi se constituie într-o cale de învăţătură prin înţelegerea extremelor pe care în viitor le vom evita, cunoscând concret toate cele specifice lor: greutatea – până la imposibilitatea – de a gestiona bogăţia şi, la polul opus, durerea de a suporta lipsa acută a mijloacelor de supravieţuire.
Pierdem multe elemente specifice acestei perioade foarte bogate în percepţii de tot felul prin trăiri fără echilibru. Printre care şi astfel de percepţii: ele vin în copilărie, prin deschiderile şi puterile energetice ale corpurilor noastre – dar se pierd sub imperiul educaţiei parentale îndreptate către societate. Mulţi şi le-ar dori, însă nu pot face faţă încă schimbărilor pe care le implică o astfel de trecere – pe care o trăim din punctul de vedere al creşterii vibraţionale, al creşterii energiilor noi în volumul total al energiilor care ne traversează corpurile. Doar pe măsura instalării oboselii şi rutinei care de multe ori doboară psihic, vom face loc noutăţilor în viaţa noastră – chiar dacă frica de a face altceva decât cele obişnuite anterior rămâne, dăinuie mult timp înainte.
Tema fricii de noutate este foarte amplă, densă, puţin abordată de altfel şi tocmai de aceea speculată intens din multe puncte de vedere: puncte de vedere acceptate chiar ca şi existenţă, mai mult sau mai puţin.
Pe de altă parte extinderea comunicării prin cinematografie, televiziune, internet conduce la extinderea rapidă a fricii de acest fel. În timp, obişnuirea, înţelegerea, cunoaşterea schimbă atitudinea celui care şi-a împrăştiat fricile dintâi, însă el nu mai are grijă să povestească şi faptul că ea este deja depăşită prin înţelegere şi cunoaştere. Internetul trebuie folosit nu numai pentru alarmare, ci şi pentru alinare…

b. Percepţii căutate, exersate, care se transformă cu timpul în cercetare pentru teme extinse de cunoaştere, de lungă durată; sunt căutate, şi sunt create conştient condiţiile optime de derulare ale observării, ale cercetării.
Întrebată fiind care este părerea mea privind limitele spaţio-temporale ale percepţiilor de acest fel, am răspuns că eu, personal, nu am observat limite spaţio-temporale nici la fleşuri, nici la observaţii de lungă durată – dar este necesar să se facă câteva precizări aici.
Am oferit şi aici exerciţii care oferă volum nu numai simţurilor noastre obişnuite – până dincolo de ele, intrând în sfera clar-simţurilor – dar şi percepţiilor în alte câmpuri, cu senzorii altor corpuri. De obicei sunt realizate de oameni care au avut trăiri pe care le numesc îndeobşte „paranormale”, care trezesc întrebări şi conduc la deschideri în planul ideilor: acceptări, mai ales ale curiozităţilor proprii.
Deschiderea în planul ideilor, gândirilor, nu se materializează imediat pentru mulţi oameni în planul clar-simţurilor, deşi ei şi-ar dori foarte mult acest lucru – dar în timp, treptat dar totuşi destul de repede, corpurile noastre îşi dezvoltă toate structurile, în imperiul circulaţiilor energo-materiale de înaltă vibraţie. Astfel de fenomene naturale conduc la înaintarea în planul percepţiilor: structurile de simţ ale fiecărui corp în parte – componente ale sistemului corporal fluidic al fiecărui om – se dezvoltă rapid, conducând la percepţii conştiente, spontane şi de scurtă durată (fleşuri) de cele mai multe ori, care ne iau prin surprindere, speriindu-ne şi determinându-ne să ne înfricoşăm de cele mai naturale şi normale elemente ale dezvoltărilor pe care le trăim în aceste timpuri. Este foarte important să fim înarmaţi cu informaţii privind posibile fenomene corporale, să ştim despre oameni cu care putem să discutăm pentru a ne ajuta, să putem să ajutăm şi noi la rândul nostru măcar cu o informare aproximativă: “Nu te speria! Nu e nimic grav!! Dacă pentru liniştea ta e bine, du-te la doctor să vezi că nu ai nimic, că analizele sunt bune, dar să ştii că poţi merge mai departe fără să iei medicamente, chiar şi numai de liniştire !!”
Este valabil pentru fiecare dintre noi.

2. PERCEPŢII EXTINSE ÎN PLANUL FIZIC, CU SENZORII CORPULUI FIZIC

Un alt aspect al fenomenologiei discutate este legată de percepţii în planul simţurilor fizice, concrete, ca urmare a unor alte transformări – la început imperceptibile – dar care în anii viitori se vor percepe din ce în ce mai clar şi în proporţie de masă, pe lângă deschideri în planul clar-simţurilor (în special clarvăz şi clarauz). Să pornesc de la un exemplu care circulă de mulţi ani pe internet, legat de conştiinţa extinsă. Se discută intens pe multe locaţii de internet despre acest aspect.
Sunt multe lucruri care trebuiesc discutate şi puse în ordine în mintea noastră. Dacă suntem pe Pământ, înseamnă că ne trebuie acest lucru, şi sunt din ce în ce mai puternic încredinţată de acest lucru pe măsura trecerii timpului. Ca să facem faţă lucrării de Creator universal, avem nevoie să ne consolidăm atitudinea de despletire a împletiturilor universurilor, în situaţia unor complexităţi planetare deosebite. Nu suntem cu toţii obişnuiţi să facem asta – iar aceasta este lecţia Pământului pentru noi toţi. Atitudinea noastră de a privi pe de-asupra celor existente, crezând că nu ne trebuiesc, şi pe de altă parte unele comunicări astrale, cele ale începuturilor, care merg cam în aceeaşi direcţie, ne aduc în conştient, prin amintire, faptul că aşa am venit la întrupare, rezonând cu ideea că nu avem mare nevoie să cunoaştem lucrurile în profunzime. Acesta este un ajutor deosebit pentru momentul în care fiecare dintre noi va înţelege că toate trebuiesc bine cunoscute, despletite, aprofundate, cercetate în sfera fiecăruia de funcţionare. Nu degeaba cunoaştem acum că fiecare emisferă cerebrală oferă purtătorului particularităţi specifice de a privi realitatea înconjurătoare: pentru ca în perioada următoare să ajungem să privim totul – după ce am privit separat – deodată, simultan. Percepţiile simultane sunt foarte greu de dus: dezorientarea poate fi mare, senzaţia că nimic nu poate fi oprit şi că totul dă buzna peste noi poate fi greu de dus în prima clipă. Important este să ştim dinainte că nimic nu este ceva rău, să nu dăm buzna la doctor pentru medicaţie de liniştire, ci pur şi simplu să lăsăm toate să se aşeze la locul lor.
Concret: circulă de mulţi ani un mail care arată o femeie rotitoare şi ni se indică faptul că este un geniu cel care poate percepe schimbarea sensului de rotaţie a femeii, în timp ce 99% percep rotaţia de la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga: ceea ce înseamnă că folosim preponderent emisfera dreaptă sau emisferă stângă şi suntem buni doar în anumite domenii de activitate, după caz.
http://www.damaideparte.ro/index.php/test-ce-parte-a-creierului-folosesti-in-mod-preponderent/473/#respond 
Lucrurile nu sunt de loc atât de simple, dar dacă cineva doreşte să le simplifice într-atât (până se poate ajunge din nefericire la punerea unor popoare întregi în tipare după care lumea se poate mai departe împărţi pe grupuri de muncă forţată şi grupuri intelectual-creative…) – este dreptul său după legea liberului arbitru. Dar confruntările vor duce la nedreptăţi mari şi reacţii pe măsură.
De fapt este vorba aici despre ceva mult mai subtil – o moştenire genetică pe care fiecare dintre noi o poate folosi în viaţa sa după cum simte, după intuiţia sa: orientându-se pentru a se manifesta conform acestei moşteniri sau având în sarcinile de destin schimbarea prin forţe proprii, prin propria voinţă. Important este să nu împingem şi pe alţii să facă la fel – de la proprii copii la subalterni, rude, prieteni, necunoscuţi. Având o asemenea moştenire, efortul pe care intuim să-l facem sau să nu-l facem - pentru a păstra manifestarea după linia genetică sau a o schimba – ne consolidează o experienţă de care avem nevoie: experienţa personală.
Mai mult însă: tot mai multă lume se confruntă cu o schimbare de situaţie azi: exerciţiul este bun – mai corect: era bun pentru majoritatea oamenilor până prin anii ’80, azi însă lucrurile încep să se schimbe. Este vorba despre percepţia schimbării sensului de rotaţie – şi cunosc foarte mulţi oameni care îl percepe permanent, femeia mişcându-se tot timpul când într-o direcţie, când în alta: momentan sau pe perioade din ce în ce mai lungi de timp. Ceea ce arată faptul că azi din ce în ce mai mulţi oameni sunt în stadiul de a folosi ambele emisfere simultan – spontan şi pentru momente din ce în ce mai lungi. Îşi urmăresc singuri, conştienţi, dezvoltarea percepţiilor şi uşurinţa de a dezvolta activităţi legate de funcţionarea ambelor emisfere. Pare o adevărată minune, la fel ca şi stabilizarea pe perioade determinate de timp în percepţii, nu numai activităţi – atenţie! cu ambele emisfere deodată. Fiecare emisferă gestionează activităţi conştiente care sunt supuse unui anume set de percepţii. Dar funcţionarea simultană a celor două emisfere, conştient, conduce la percepţia simultană a tuturor celor din jurul nostru, şi nu numai concentrarea atenţiei într-o singură direcţie. În plus, dezvoltarea percepţiilor cu alte corpuri conduce la conştientizarea simultană a celor care se petrec în câmpurile co-spaţiale corpului fizic – dar de alte vibraţii. Ambele emisfere gestionează traducerea, decodificarea informaţiilor provenite din celelalte câmpuri, astfel încât curgerea celorlalte fluxuri informaţionale către conştientul nostru stabilizează funcţionarea lor simultană, ajutând la dezvoltarea în continuare a acestui fel de percepţii.
În lumea noastră – toate se ajută reciproc.
Şi noi trebuie să învăţăm să fim curajoşi şi să ne ajutăm reciproc.
Ne vom obişnui repede şi vom trăi frumos..........
Doar să avem încredere în noi !!