Continuăm cele prezentate anterior sub titlul: VIAŢA TRĂITĂ CA O MEDITAŢIE (1): PERCEPŢII ÎN STĂRILE MEDITATIVE
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2011/09/viata-traita-ca-o-meditatie-1-perceptii.html
1. GENERALITĂŢI:
Este necesar să se ţină cont de faptul că acest program este cu adevărat un program special pentru ridicarea calităţii spirituale în manifestările noastre curente, dincolo de a le considera un program de exerciţii destinat dezvoltării unor capacităţi normale sau paranormale. Este un obiectiv deosebit de important, aşa cum am specificat şi la călătoriile astrale, pe care îl am mereu în vedere atunci când discutăm despre asemenea subiecte practice.
Este necesar să se dezvolte ceea ce am cîştigat şi să nu se urmărească cu prioritate ceea ce nu a apărut. Ceea ce apare pe parcurs să fie ceva natural, spontan, observat îndelung şi lăsat să se dezvolte. Pentru că, să nu uităm, nu ne cunoaştem suficient în acest moment, la nivele relativ joase de vibraţie, de aceea trebuie să ne studiem din toate punctele de vedere pentru a ne cunoaşte: suficient pentru a ne forma o imagine despre noi înşine, aşa cum nu am mai avut-o până acum. O imagine a interiorului – adică a impulsurilor interioare care ne determină să participăm la modelarea lumii în care trăim, o imagine exterioară a celor care se prezintă în faţa simţurilor noastre, care ne impulsionează, care se îmbogăţeşte mereu cu altele noi, precum şi cu reacţiile noastre.
Numai aşa putem spune că am ajuns să ne acceptăm, prin cunoaştere de sine. A spune pur şi simplu că ne acceptăm, robotic, doar pentru că aşa este bine, aşa este frumos, aşa este modern... nu este calea de a ne cunoaşte profund şi a ne accepta profund: moment din care să pornim remodelarea proprie, aşa cum conştiinţa noastră ne cere. Dacă nu ne cere conştiinţa cu adevărat acest lucru, ne vom da seama şi putem aştepta acest lucru în linişte, ca un ideal care poate fi urmat – însă la un moment dat care îşi va forma singur drumul. Atunci vom avea nevoie de întărire: acum avem nevoie să ajungem să-l avem... Ceea ce ne place la alţii nu înseamnă că este un obiectiv pe calea căruia chiar suntem angrenaţi: unii suntem, alţii facem paşi spre a-i cunoaşte diverse stări, alţii au nevoie de încurajare ca să se avânte alături de cei care merg echilibraţi pe drum.
Principalul scop al acestor exerciţii este acela de a ne dezvolta percepţiile în primul rând pentru a ne cunoaşte pe noi înşine. Percepţia sferică presupune în primul rând centrul, noi înşine, cel care percepe: pe noi înşine şi tot ceea ce este în jurul nostru. Suntem pe Pământ pentru a consolida diferite aspecte ale sfericităţii, într-o lume în care imaginea sferică este o parte a reprezentării echilibrului faţă de un centru: ceea ce nu presupune că totul este sferic, totul este rotund, că numai ceea ce a ajuns la sferic este şi perfect. Dar suntem aici pentru a învăţa să privim totul prin prisma existenţei sfericităţii. Sfericitatea oferă o panoramă a existenţei monadei în echilibru pe toate direcţiile, în plenul sau în lipsa elementelor de câmp perceptibil în lumile împletite în conştienţa noastră: acolo unde arcul devine un punct, iar punctul devine spaţiul multivalent în care învăţăm liniaritatea şi secvenţialitatea.
Dezvoltările percepţiilor dincolo de normalul cotidian sunt doar începutul perfecţionării proprii de natură cu adevărat spirituală – nu religioasă sau profesională, care i se include. Tot ceea ce se poate face astfel conduce la sensibilizarea profundă a tot ce poate fi mai uman, păstrând linia echilibrului în toate manifestările noastre. Dacă se vor dezvolta în continuare altfel de capacităţi, ele trebuie să vină pe un fundament spiritual foarte elevat, conştientizând faptul că trebuie să se dezvolte această profunzime a calităţii moralităţii şi a corectitudinii percepţiilor, mai presus de orice. Clarviziunea a demonstrat de regulă că omul rămâne tentat în primul rând de bani, de aceea se îndreaptă imediat către sănătate, „bioenergie”, „biodiagnoză”, profitând conştient sau nu de faptul că omul de rând nu ştie că sănătatea nu se obţine şi menţine decât prin efort personal, indiferent de gradul de deteriorare a corpurilor, prin liniştire profundă, prin alimentaţie sănătoasă şi naturală, prin depărtarea de manifestare agresivă, răzbunătoare, prin înlăturarea activităţilor prin care se poate încuraja delăsarea celor din jur (familie, vecini, serviciu). În acest fel, dacă clarvăzătorii s-ar preocupa de cele care sunt pline de confuzii în prezent, privind evoluţiile, istoria, energetica planetară, profilul spiritual al populaţiilor pământene, echilibrul şi calmul ne-ar guverna mai mult vieţile, am crede mai multe lucruri din aceste puncte de vedere, în locul unei neîncrederi generalizate – datorate nepriceperii cu care ne tratăm în primul rând pe noi înşine.
Fiecare tip de exerciţii, centrate pe fiecare din cele 5 simţuri, durează o săptămână sau o perioadă convenabilă pentru fiecare persoană în parte, cu condiţia să nu fie prea scurtă – căci în primele două zile de la schimbarea registrului de percepţie inerţiile sunt foarte greu de învins; nici prea lungă, căci simţurile vor fi stimulate prea mult timp, iar inerţiile în perioadele următoare vor fi şi mai puternice. Să se ţină cont de înclinaţiile fiecăruia, iar dacă nu sunt foarte bine cunoscute, să se menţină perioadele specificate aici, hotărându-se doar combinaţiile (a doua fază) în ordinea dorită.
Nu trebuie să uităm că, oricât de înaintate ne credem simţurile, întotdeauna este loc de mai mult. Să avem încredere în ele, dar să credem din tot sufletul că nimic nu se termină cu ceea ce ştim. Până la sfârşitul vieţii noastre avem de descoperit noi şi noi lucruri pe care nu le-m perceput într-un moment sau altul al vieţii. Considerăm că suntem cu adevărat într-o spirală ascendentă, care ne va conduce spre “ceruri” mereu nebănuite: niciodată nu putem bănui până unde poate ajunge mintea şi sufletul nostru!...
2. PRIMA FAZĂ: DEZVOLTAREA PERCEPŢIILOR
Primul simţ: prima săptămână: VĂZUL
1. Primul set de exerciţii din cele două, a căror formă se va repeta pentru fiecare simţ în parte: ori de câte ori îţi aduci aminte, priveşte orice se află chiar în faţa ta, oriunde poate ajunge privirea din locul unde te afli: în casă, pe o fereastră, în natură, pe stradă, în orice mijloc de transport. La TV, încearcă să priveşti şi cadrul aparatului, şi imaginea, dar nu prea mult şi nu prea des: momente scurte pentru că este greu... Nimic nu trebuie să te obosească cu adevărat. Dar ţine cont de acest lucru când priveşti la TV, câteva clipe înainte de a vedea şi a asculta programul dorit.
Priveşte detalii; priveşte cuprinzător; priveşte tot ceea ce îţi trece prin faţa ochilor. Fii atent să nu deranjezi lumea, fii discret, moral, atent fără să gândeşti despre cele care fac obiectul observaţiei tale. Nu-ţi permite ca gândul să comenteze percepţia: „Trebuie să şterg praful!” Sau „Of! Ce dezordine!”: acceptă dezordinea ca atare în acel moment, nu sări să ştergi praful sau să faci ordine, continuă acţiunea pe care o faci, treaba peste care priveai în timp ce faci observarea. Însă da! ne repliem asupra faptului că nu este sănătos să nu avem grijă de curăţenie – dar nici să nu ne facem de lucru cu mopul, căldarea şi pămătuful de şters praful fără să fie cazul.
Fă-ţi treburile zilnice şi priveşte. Lasă să curgă zgomotele, mirosul florilor (priveşte forma, culoarea, detalii sau mediul de creştere). Nu te opri din mâncat, dar priveşte ceea ce mănânci sau unde manânci. Înafara momentelor de percepţie, dacă îţi aduci aminte de cele percepute, foloseşte-le pentru dezvoltarea culturii proprii, dezvoltă cunoaşterea – dacă simţi nevoia. Este opţiunea personală, este foarte bine pentru noi, dar nu face parte din cele urmărite aici.
Nu modifica nimic din programul vieţii tale. Priveşte. Priveşte oamenii care vorbesc, furnicile pe trotuar, artezienele, maşinile, oamenii cum merg. Aşează-te pe trotuar cu faţa la maşini şi uită-te la ele în mişcarea lor.
Uită-te la tine, priveşte-ţi mâinile, corpul cum îl vezi de sus şi spre laterale. Nu fă nimic în mod special, nu-ţi schimba nimic în viaţă pentru a face asemenea exerciţii. În mod special, poţi merge în parc sau poţi privi o pubelă de gunoi, căci ele pot face parte din viaţa ta, ele pot face parte din programele curente ale existenţei noastre. Ne întărim prin a nu mai desconsidera nimic din cele aflate în jurul nostru.
Repet, fii moral, discret şi delicat, nu uita că este vorba despre un program de ridicare a calităţii spirituale.
2. al doilea set de exerciţii, despre care spuneam că se va repeta la fiecare simţ în parte: seara sau dimineaţa – sau oricând când eşti sigur că ai 10 minute libere – undeva, unde nu vine nimeni peste tine (unii au folosit chiar şi baia, când familia are copii mici) şi în acelaşi loc pentru tot timpul primelor 5 săptămâni: aşează-te în linişte sufletească pe un scaun. Dacă poţi într-o cameră, aşează-te în mijlocul ei, dacă nu – aşează-te oricum. Întoarce capul cât poţi mai mult spre stânga (sau dreapta, cum îţi vine) şi cuprinde cu privirea tot ceea ce poţi vedea, lent, rotind capul până la cel mai mult cu putinţă punct situat în cealaltă parte, opusă punctului de la care ai pornit. Priveşte în faţă apoi şi apropie cu privirea de la cel mai depărtat punct din faţă – la cel mai apropiat (vârful nasului, de exemplu). Şi acest set de exerciţii se va derula zilnic.
În ultima zi (dacă faci o săptămână: duminică) plimbă-ţi imaginaţia şi prin spate, dacă poţi să-ţi imaginezi acest lucru. Dar nu te gândi la ce ţi-ar folosi, ai doar un exerciţiu de vedere. Fă-o doar câteva secunde, nu e un exerciţiu de clarviziune. Este o extindere a privirii şi atât.
Nu-ţi nota nimic. Nu-ţi comenta impresiile din ceea ce ai văzut. Nu comenta cu altcineva nimic: gândeşte-te că nimeni nu are nevoie de vreo remarcă privind felul în care sunt lucrurile pe care le-ai perceput. Deocamdată. Ai o viaţă să discuţi despre toate felurile de observări pe care le faci. Poţi să comentezi cu cei din jur ce ai văzut la TV, ce ai cumpărat, ce ai făcut la serviciu sau pe drum – dar nimic din ceea ce ai făcut ca exerciţii. Lasă însă memoria să se extindă singură, fără să o forţezi cu ceva.
Dacă soţul (soţia), prietenul (prietena) vor să facă la rândul lor asemenea exerciţii – să faceţi diferit unul de altul şi să nu vă comentaţi impresiile. Nu lăsa gândul să intervină: dacă vine, primeşte-l şi lasă-l chiar în mijlocul frazei, exact acolo unde ai conştientizat că a venit. Nu te enerva că vine – este normal să vină: învaţă că TOATE cele care există sunt NORMALE, noi trebuie doar să le stăpânim în sinea noastră, să le folosim în deplină cunoştinţă de cauză sau să le lăsăm să zburde libere, atunci când este cazul, şi să ne bucurăm de ele în acest fel. Nu te supăra pe gând, pe mintea ta buclucaşă, neastâmpărată. Reacţia ta negativă îmbogăţeşte de fapt reacţia minţii şi nu vrei asta. Este un exerciţiu foarte bun şi pentru momentele în care cineva este deranjat (chiar dacă din delicateţe nu spune, dar simţi acest lucru) şi trebuie să taci. Nu vei mai simţi frustrare, te opreşti fără măcar să termini fraza şi omul iţi va fi poate chiar recunoscător.
Culcă-te fără să-ţi comentezi. Dacă imaginile vin, coboară ochii sub pleoape, chiar dacă te dor un pic – nu este nimic rău – în întunericul care apare vei adormi imediat: imaginile se formează la depărtare şi privind ceva mai sus decât linia dreaptă „în faţă”; schimbând elementele de formare totul se va modifica imediat.
Dacă în cursul acestor exerciţii percepi în dreptul tâmplelor o lumină mică aurie sau argintie, ca un beculeţ care se aprinde şi se stinge, nu te speria şi nici nu crede că te vizitează o entitate! Este un plex energetic foarte dezvoltat la mamifere, care devine perceptibil pentru noi, acum: pisicile au observat întotdeauna asta – este rândul nostru acum!!!
Al doilea simţ – a doua săptămână: AUZUL.
1. Va fi greu să te obişnuieşti să muţi atenţia de la văz la auz: 2-3 zile fii înţelegător cu tine însuţi. Dacă persistă percepţia de văz, dă capul uşor pe spate şi priveşte în sus, respiră uşor, dar concentrat în continuare pe auz. Trage cu urechea la orice zgomot din jur. Nu te supăra de zgomotele puternice; dacă te obosesc pune câteva minute o muzică încet şi apoi închide – căci nu ai un program de audiţie sau de meditaţie. Ascultă orice, vei ajunge să auzi şi ce nu ai crezut că poate fi în jurul tău. Nu trage cu urechea la sensul conversaţiilor din jur, dar ascultă tonul, timbrul şi intensitatea vocilor celor cu care intri în contact direct. Nu-ţi comenta în gând, opreşte gândul, aşa cum ştii deja acum.
Opreşte-te pe marginea drumului: din depărtare vine o maşină – are un sunet; ajunge în faţa ta – are alt sunet; când se îndepărtează – altul. Îţi vine să-ţi spui: efectul Doppler, dar nu spune, ştii şi gata. În spatele tău mai aproape sau mai departe, vorbesc oameni: simte diferenţa între felul în care percepi discuţia care se petrece în faţa ta, comparativ cu aceea din spatele tău; cum se suprapun sunetele străzii cu sunetele vocilor, cu păsările, cu o uşă care se trânteşte, cu o apă care curge. Simte cum vin sunetele, cum se îndepărtează. Întoarce capul – ca şi la văz – şi vezi cum vin reverberaţiile sunetelor dintr-o parte în alta şi invers.
Doar atât.
2. Seara: pe acelaşi scaun: ascultă sunetele sau reverberaţiile sunetelor care ajung până la tine. Nu te gândi de unde vin. Dacă vine gândul – opreşte-te. Nu te supăra pe tine sau pe altcineva care te strigă sau telefonul care sună. Dacă sună – răspunde, trăieşte viaţa; dacă sună cineva la uşă, du-te să răspunzi, ascultă-i vocea de dincolo de uşă.
S-ar putea la sfârşitul perioadei să auzi un bâzâit puternic în cap. Nu eşti bolnav, nu trebuie să te duci la doctor. Este zgomotul universal care poate fi perceput: este cel mai greu lucru pe care oamenii l-au suportat, în cadrul acestor exerciţii. Dacă te vei obişnui cu el – îl vei căuta, căci devine liniştitor. Vom mai discuta despre acest lucru.
Al treilea simţ: MIROSUL. Nu mai repet săptămânile, le ştii acum.
Miroase orice. Ai prins firul exerciţiului. În plus, du-te la o pubelă de gunoi sau o ghenă, să vezi cum miroase. Dacă nu suporţi, primeşte zâmbindu-ţi îngăduitor, dar câteva secunde pe zi sau la două zile repetă, pentru că aici – ca şi în alte cazuri – suntem tributari educaţiei: este bună educaţia, dar de multe ori exagerată. Nimic nu este “Câh! Caca!” aşa cum am fost învăţaţi în copilărie. Este doar descompunerea materiei, intrarea ei, din nou, în circuitul universal.
Du-te la o florărie, în natură, acasă, în diverse camere, la serviciu, pe stradă, bagă-ţi capul în axilă, în palmă, într-o sticlă. Aici poţi căuta – este un simţ care nu dă buzna peste noi, ca văzul sau auzul. Experienţa mea mi-a arătat că diferenţele merg aici pe ridicarea capului şi coborîrea lui (ca şi cum ai afirma din cap – ceva). Este o experienţă care se dezvoltă în timp, şi se poate detalia un lucru foarte special: de o parte şi de alta a foselor nazale, pe interior adânc, se află punctele de contact ale energiilor care vin de la alte corpuri fluidice superioare ca vibraţie corpului fizic, care dau naştere la conştientizarea clar-intuiţiei. Deci foarte mare atenţie la miros, nimic nu este derizoriu, nimic nu este prea mult din cele pe care le-ai cunoscut anterior chiar şi despre tine.
2. Seara, miroase respirând – dar nu respira pentru a face yoga sau exerciţii de conştientizare a respiraţiei. Conştientizarea respiraţiei o faci doar dacă te sperii sau te doare ceva. Nu se întâmplă nimic rău, doar te poate zgudui ceva care a fost latent până atunci.
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2011/09/viata-traita-ca-o-meditatie-1-perceptii.html
1. GENERALITĂŢI:
Este necesar să se ţină cont de faptul că acest program este cu adevărat un program special pentru ridicarea calităţii spirituale în manifestările noastre curente, dincolo de a le considera un program de exerciţii destinat dezvoltării unor capacităţi normale sau paranormale. Este un obiectiv deosebit de important, aşa cum am specificat şi la călătoriile astrale, pe care îl am mereu în vedere atunci când discutăm despre asemenea subiecte practice.
Este necesar să se dezvolte ceea ce am cîştigat şi să nu se urmărească cu prioritate ceea ce nu a apărut. Ceea ce apare pe parcurs să fie ceva natural, spontan, observat îndelung şi lăsat să se dezvolte. Pentru că, să nu uităm, nu ne cunoaştem suficient în acest moment, la nivele relativ joase de vibraţie, de aceea trebuie să ne studiem din toate punctele de vedere pentru a ne cunoaşte: suficient pentru a ne forma o imagine despre noi înşine, aşa cum nu am mai avut-o până acum. O imagine a interiorului – adică a impulsurilor interioare care ne determină să participăm la modelarea lumii în care trăim, o imagine exterioară a celor care se prezintă în faţa simţurilor noastre, care ne impulsionează, care se îmbogăţeşte mereu cu altele noi, precum şi cu reacţiile noastre.
Numai aşa putem spune că am ajuns să ne acceptăm, prin cunoaştere de sine. A spune pur şi simplu că ne acceptăm, robotic, doar pentru că aşa este bine, aşa este frumos, aşa este modern... nu este calea de a ne cunoaşte profund şi a ne accepta profund: moment din care să pornim remodelarea proprie, aşa cum conştiinţa noastră ne cere. Dacă nu ne cere conştiinţa cu adevărat acest lucru, ne vom da seama şi putem aştepta acest lucru în linişte, ca un ideal care poate fi urmat – însă la un moment dat care îşi va forma singur drumul. Atunci vom avea nevoie de întărire: acum avem nevoie să ajungem să-l avem... Ceea ce ne place la alţii nu înseamnă că este un obiectiv pe calea căruia chiar suntem angrenaţi: unii suntem, alţii facem paşi spre a-i cunoaşte diverse stări, alţii au nevoie de încurajare ca să se avânte alături de cei care merg echilibraţi pe drum.
Principalul scop al acestor exerciţii este acela de a ne dezvolta percepţiile în primul rând pentru a ne cunoaşte pe noi înşine. Percepţia sferică presupune în primul rând centrul, noi înşine, cel care percepe: pe noi înşine şi tot ceea ce este în jurul nostru. Suntem pe Pământ pentru a consolida diferite aspecte ale sfericităţii, într-o lume în care imaginea sferică este o parte a reprezentării echilibrului faţă de un centru: ceea ce nu presupune că totul este sferic, totul este rotund, că numai ceea ce a ajuns la sferic este şi perfect. Dar suntem aici pentru a învăţa să privim totul prin prisma existenţei sfericităţii. Sfericitatea oferă o panoramă a existenţei monadei în echilibru pe toate direcţiile, în plenul sau în lipsa elementelor de câmp perceptibil în lumile împletite în conştienţa noastră: acolo unde arcul devine un punct, iar punctul devine spaţiul multivalent în care învăţăm liniaritatea şi secvenţialitatea.
Dezvoltările percepţiilor dincolo de normalul cotidian sunt doar începutul perfecţionării proprii de natură cu adevărat spirituală – nu religioasă sau profesională, care i se include. Tot ceea ce se poate face astfel conduce la sensibilizarea profundă a tot ce poate fi mai uman, păstrând linia echilibrului în toate manifestările noastre. Dacă se vor dezvolta în continuare altfel de capacităţi, ele trebuie să vină pe un fundament spiritual foarte elevat, conştientizând faptul că trebuie să se dezvolte această profunzime a calităţii moralităţii şi a corectitudinii percepţiilor, mai presus de orice. Clarviziunea a demonstrat de regulă că omul rămâne tentat în primul rând de bani, de aceea se îndreaptă imediat către sănătate, „bioenergie”, „biodiagnoză”, profitând conştient sau nu de faptul că omul de rând nu ştie că sănătatea nu se obţine şi menţine decât prin efort personal, indiferent de gradul de deteriorare a corpurilor, prin liniştire profundă, prin alimentaţie sănătoasă şi naturală, prin depărtarea de manifestare agresivă, răzbunătoare, prin înlăturarea activităţilor prin care se poate încuraja delăsarea celor din jur (familie, vecini, serviciu). În acest fel, dacă clarvăzătorii s-ar preocupa de cele care sunt pline de confuzii în prezent, privind evoluţiile, istoria, energetica planetară, profilul spiritual al populaţiilor pământene, echilibrul şi calmul ne-ar guverna mai mult vieţile, am crede mai multe lucruri din aceste puncte de vedere, în locul unei neîncrederi generalizate – datorate nepriceperii cu care ne tratăm în primul rând pe noi înşine.
Fiecare tip de exerciţii, centrate pe fiecare din cele 5 simţuri, durează o săptămână sau o perioadă convenabilă pentru fiecare persoană în parte, cu condiţia să nu fie prea scurtă – căci în primele două zile de la schimbarea registrului de percepţie inerţiile sunt foarte greu de învins; nici prea lungă, căci simţurile vor fi stimulate prea mult timp, iar inerţiile în perioadele următoare vor fi şi mai puternice. Să se ţină cont de înclinaţiile fiecăruia, iar dacă nu sunt foarte bine cunoscute, să se menţină perioadele specificate aici, hotărându-se doar combinaţiile (a doua fază) în ordinea dorită.
Nu trebuie să uităm că, oricât de înaintate ne credem simţurile, întotdeauna este loc de mai mult. Să avem încredere în ele, dar să credem din tot sufletul că nimic nu se termină cu ceea ce ştim. Până la sfârşitul vieţii noastre avem de descoperit noi şi noi lucruri pe care nu le-m perceput într-un moment sau altul al vieţii. Considerăm că suntem cu adevărat într-o spirală ascendentă, care ne va conduce spre “ceruri” mereu nebănuite: niciodată nu putem bănui până unde poate ajunge mintea şi sufletul nostru!...
2. PRIMA FAZĂ: DEZVOLTAREA PERCEPŢIILOR
Primul simţ: prima săptămână: VĂZUL
1. Primul set de exerciţii din cele două, a căror formă se va repeta pentru fiecare simţ în parte: ori de câte ori îţi aduci aminte, priveşte orice se află chiar în faţa ta, oriunde poate ajunge privirea din locul unde te afli: în casă, pe o fereastră, în natură, pe stradă, în orice mijloc de transport. La TV, încearcă să priveşti şi cadrul aparatului, şi imaginea, dar nu prea mult şi nu prea des: momente scurte pentru că este greu... Nimic nu trebuie să te obosească cu adevărat. Dar ţine cont de acest lucru când priveşti la TV, câteva clipe înainte de a vedea şi a asculta programul dorit.
Priveşte detalii; priveşte cuprinzător; priveşte tot ceea ce îţi trece prin faţa ochilor. Fii atent să nu deranjezi lumea, fii discret, moral, atent fără să gândeşti despre cele care fac obiectul observaţiei tale. Nu-ţi permite ca gândul să comenteze percepţia: „Trebuie să şterg praful!” Sau „Of! Ce dezordine!”: acceptă dezordinea ca atare în acel moment, nu sări să ştergi praful sau să faci ordine, continuă acţiunea pe care o faci, treaba peste care priveai în timp ce faci observarea. Însă da! ne repliem asupra faptului că nu este sănătos să nu avem grijă de curăţenie – dar nici să nu ne facem de lucru cu mopul, căldarea şi pămătuful de şters praful fără să fie cazul.
Fă-ţi treburile zilnice şi priveşte. Lasă să curgă zgomotele, mirosul florilor (priveşte forma, culoarea, detalii sau mediul de creştere). Nu te opri din mâncat, dar priveşte ceea ce mănânci sau unde manânci. Înafara momentelor de percepţie, dacă îţi aduci aminte de cele percepute, foloseşte-le pentru dezvoltarea culturii proprii, dezvoltă cunoaşterea – dacă simţi nevoia. Este opţiunea personală, este foarte bine pentru noi, dar nu face parte din cele urmărite aici.
Nu modifica nimic din programul vieţii tale. Priveşte. Priveşte oamenii care vorbesc, furnicile pe trotuar, artezienele, maşinile, oamenii cum merg. Aşează-te pe trotuar cu faţa la maşini şi uită-te la ele în mişcarea lor.
Uită-te la tine, priveşte-ţi mâinile, corpul cum îl vezi de sus şi spre laterale. Nu fă nimic în mod special, nu-ţi schimba nimic în viaţă pentru a face asemenea exerciţii. În mod special, poţi merge în parc sau poţi privi o pubelă de gunoi, căci ele pot face parte din viaţa ta, ele pot face parte din programele curente ale existenţei noastre. Ne întărim prin a nu mai desconsidera nimic din cele aflate în jurul nostru.
Repet, fii moral, discret şi delicat, nu uita că este vorba despre un program de ridicare a calităţii spirituale.
2. al doilea set de exerciţii, despre care spuneam că se va repeta la fiecare simţ în parte: seara sau dimineaţa – sau oricând când eşti sigur că ai 10 minute libere – undeva, unde nu vine nimeni peste tine (unii au folosit chiar şi baia, când familia are copii mici) şi în acelaşi loc pentru tot timpul primelor 5 săptămâni: aşează-te în linişte sufletească pe un scaun. Dacă poţi într-o cameră, aşează-te în mijlocul ei, dacă nu – aşează-te oricum. Întoarce capul cât poţi mai mult spre stânga (sau dreapta, cum îţi vine) şi cuprinde cu privirea tot ceea ce poţi vedea, lent, rotind capul până la cel mai mult cu putinţă punct situat în cealaltă parte, opusă punctului de la care ai pornit. Priveşte în faţă apoi şi apropie cu privirea de la cel mai depărtat punct din faţă – la cel mai apropiat (vârful nasului, de exemplu). Şi acest set de exerciţii se va derula zilnic.
În ultima zi (dacă faci o săptămână: duminică) plimbă-ţi imaginaţia şi prin spate, dacă poţi să-ţi imaginezi acest lucru. Dar nu te gândi la ce ţi-ar folosi, ai doar un exerciţiu de vedere. Fă-o doar câteva secunde, nu e un exerciţiu de clarviziune. Este o extindere a privirii şi atât.
Nu-ţi nota nimic. Nu-ţi comenta impresiile din ceea ce ai văzut. Nu comenta cu altcineva nimic: gândeşte-te că nimeni nu are nevoie de vreo remarcă privind felul în care sunt lucrurile pe care le-ai perceput. Deocamdată. Ai o viaţă să discuţi despre toate felurile de observări pe care le faci. Poţi să comentezi cu cei din jur ce ai văzut la TV, ce ai cumpărat, ce ai făcut la serviciu sau pe drum – dar nimic din ceea ce ai făcut ca exerciţii. Lasă însă memoria să se extindă singură, fără să o forţezi cu ceva.
Dacă soţul (soţia), prietenul (prietena) vor să facă la rândul lor asemenea exerciţii – să faceţi diferit unul de altul şi să nu vă comentaţi impresiile. Nu lăsa gândul să intervină: dacă vine, primeşte-l şi lasă-l chiar în mijlocul frazei, exact acolo unde ai conştientizat că a venit. Nu te enerva că vine – este normal să vină: învaţă că TOATE cele care există sunt NORMALE, noi trebuie doar să le stăpânim în sinea noastră, să le folosim în deplină cunoştinţă de cauză sau să le lăsăm să zburde libere, atunci când este cazul, şi să ne bucurăm de ele în acest fel. Nu te supăra pe gând, pe mintea ta buclucaşă, neastâmpărată. Reacţia ta negativă îmbogăţeşte de fapt reacţia minţii şi nu vrei asta. Este un exerciţiu foarte bun şi pentru momentele în care cineva este deranjat (chiar dacă din delicateţe nu spune, dar simţi acest lucru) şi trebuie să taci. Nu vei mai simţi frustrare, te opreşti fără măcar să termini fraza şi omul iţi va fi poate chiar recunoscător.
Culcă-te fără să-ţi comentezi. Dacă imaginile vin, coboară ochii sub pleoape, chiar dacă te dor un pic – nu este nimic rău – în întunericul care apare vei adormi imediat: imaginile se formează la depărtare şi privind ceva mai sus decât linia dreaptă „în faţă”; schimbând elementele de formare totul se va modifica imediat.
Dacă în cursul acestor exerciţii percepi în dreptul tâmplelor o lumină mică aurie sau argintie, ca un beculeţ care se aprinde şi se stinge, nu te speria şi nici nu crede că te vizitează o entitate! Este un plex energetic foarte dezvoltat la mamifere, care devine perceptibil pentru noi, acum: pisicile au observat întotdeauna asta – este rândul nostru acum!!!
Al doilea simţ – a doua săptămână: AUZUL.
1. Va fi greu să te obişnuieşti să muţi atenţia de la văz la auz: 2-3 zile fii înţelegător cu tine însuţi. Dacă persistă percepţia de văz, dă capul uşor pe spate şi priveşte în sus, respiră uşor, dar concentrat în continuare pe auz. Trage cu urechea la orice zgomot din jur. Nu te supăra de zgomotele puternice; dacă te obosesc pune câteva minute o muzică încet şi apoi închide – căci nu ai un program de audiţie sau de meditaţie. Ascultă orice, vei ajunge să auzi şi ce nu ai crezut că poate fi în jurul tău. Nu trage cu urechea la sensul conversaţiilor din jur, dar ascultă tonul, timbrul şi intensitatea vocilor celor cu care intri în contact direct. Nu-ţi comenta în gând, opreşte gândul, aşa cum ştii deja acum.
Opreşte-te pe marginea drumului: din depărtare vine o maşină – are un sunet; ajunge în faţa ta – are alt sunet; când se îndepărtează – altul. Îţi vine să-ţi spui: efectul Doppler, dar nu spune, ştii şi gata. În spatele tău mai aproape sau mai departe, vorbesc oameni: simte diferenţa între felul în care percepi discuţia care se petrece în faţa ta, comparativ cu aceea din spatele tău; cum se suprapun sunetele străzii cu sunetele vocilor, cu păsările, cu o uşă care se trânteşte, cu o apă care curge. Simte cum vin sunetele, cum se îndepărtează. Întoarce capul – ca şi la văz – şi vezi cum vin reverberaţiile sunetelor dintr-o parte în alta şi invers.
Doar atât.
2. Seara: pe acelaşi scaun: ascultă sunetele sau reverberaţiile sunetelor care ajung până la tine. Nu te gândi de unde vin. Dacă vine gândul – opreşte-te. Nu te supăra pe tine sau pe altcineva care te strigă sau telefonul care sună. Dacă sună – răspunde, trăieşte viaţa; dacă sună cineva la uşă, du-te să răspunzi, ascultă-i vocea de dincolo de uşă.
S-ar putea la sfârşitul perioadei să auzi un bâzâit puternic în cap. Nu eşti bolnav, nu trebuie să te duci la doctor. Este zgomotul universal care poate fi perceput: este cel mai greu lucru pe care oamenii l-au suportat, în cadrul acestor exerciţii. Dacă te vei obişnui cu el – îl vei căuta, căci devine liniştitor. Vom mai discuta despre acest lucru.
Al treilea simţ: MIROSUL. Nu mai repet săptămânile, le ştii acum.
Miroase orice. Ai prins firul exerciţiului. În plus, du-te la o pubelă de gunoi sau o ghenă, să vezi cum miroase. Dacă nu suporţi, primeşte zâmbindu-ţi îngăduitor, dar câteva secunde pe zi sau la două zile repetă, pentru că aici – ca şi în alte cazuri – suntem tributari educaţiei: este bună educaţia, dar de multe ori exagerată. Nimic nu este “Câh! Caca!” aşa cum am fost învăţaţi în copilărie. Este doar descompunerea materiei, intrarea ei, din nou, în circuitul universal.
Du-te la o florărie, în natură, acasă, în diverse camere, la serviciu, pe stradă, bagă-ţi capul în axilă, în palmă, într-o sticlă. Aici poţi căuta – este un simţ care nu dă buzna peste noi, ca văzul sau auzul. Experienţa mea mi-a arătat că diferenţele merg aici pe ridicarea capului şi coborîrea lui (ca şi cum ai afirma din cap – ceva). Este o experienţă care se dezvoltă în timp, şi se poate detalia un lucru foarte special: de o parte şi de alta a foselor nazale, pe interior adânc, se află punctele de contact ale energiilor care vin de la alte corpuri fluidice superioare ca vibraţie corpului fizic, care dau naştere la conştientizarea clar-intuiţiei. Deci foarte mare atenţie la miros, nimic nu este derizoriu, nimic nu este prea mult din cele pe care le-ai cunoscut anterior chiar şi despre tine.
2. Seara, miroase respirând – dar nu respira pentru a face yoga sau exerciţii de conştientizare a respiraţiei. Conştientizarea respiraţiei o faci doar dacă te sperii sau te doare ceva. Nu se întâmplă nimic rău, doar te poate zgudui ceva care a fost latent până atunci.
Al patrulea simţ: GUSTUL.
1. Este ceva cu totul special. Din acest moment începi să-ţi foloseşti mult mai mult inspiraţia de moment. Eu nu pot da decât exemplele cu care am operat, fiecare om însă are înclinaţiile sale şi trebuie să se dezvolte mai întâi conform lor. Ulterior – când se simte singur în stare să dezvolte ceea ce a trăit – poate să îşi îmbogăţească experienţa cu căutările şi trăirile altora. Când explicaţi şi altora, NU UITAŢI SĂ ATRAGEŢI ATENŢIA ASUPRA ACESTUI LUCRU.
Conştientizează gustul pe care îl ai în gură pe stomacul gol, în timp ce mănânci, după ce ai mâncat, în timp ce faci (şi după) duş, în timp ce eşti în aglomeraţie sau singur. Vei observa că în anumite situaţii subconştientul te anunţă prin anumite forme de simţ – acestea pe care le dezvolţi – dacă ceva se dezvoltă fără ca tu să ştii: nu ştii ce te aşteaptă, dar şti că se va petrece ceva şi nu te mai poate lua nimic prin surprindere (decât dacă hotărăşti TU dacă trăieşti o perioadă a vieţii tale la fel ca toată lumea – căci chiar e plăcut! – sau ai nevoie să trăieşti un timp forte în regim special). Este valabil pentru orice simţ.
Apreciază orice gust, învaţă-ţi propriile gusturi – nu ceea ce îţi aduc alimentele: dar nu mânca ceva stricat doar ca să vezi ce gust are sau ceea ce simţi după un pumn de medicamente !!!...
2. Seara: relaxează-te tot acolo unde te-ai obişnuit, ai răbdare să simţi gustul pe care îl ai în timp ce stai acolo. 10 minute trec tot la fel dacă ai sau nu ai răbdare – indiferent ce ai citit despre… rezonanţa Schumann! (şi vei ajunge la concluzii proprii privind cele ce s-au scris despre acest lucru!!! Eu şi cei din jurul meu au observat că… timpul se dilată chiar!!! Mai discutăm despre asta la sfârşitul perioadei de exerciţiu!!!)
Înghite şi simte din nou. Tuşeşte în pic, fă ceva – dar nu folosi alte simţuri. Deocamdată!
Al cincilea simţ: PIPĂITUL
1. Fii moral şi nu-ţi imagina cum ar fi să pipăi pe cineva…
Simte tot ceea ce este în calea ta – nu mai mult. Pipăie cu mâna stângă şi cu mâna dreaptă – vezi care este diferenţa. Dar dacă pui mâna pe cineva – simte că nu trebuie să faci asta ! Dar dă pace gândului, lasă-l în abandon şi nu te apostrofa – eşti om până la urmă: aşa învăţăm să ne canalizăm forţele către echilibru şi nu impunându-ni-l.
Pipăie o rufă când o speli, vasele, fii delicat; nu lăsa nici aici să te invadeze alt simţ.
2. Seara: tot acolo, atinge lucrurile din jurul, tot ceea ce porţi cu tine. Îţi treci mâna prin păr, peste obraz, peste unghii, ochelarii dacă porţi. 10 minute trec – doar răbdare să ai.
3. FAZA A DOUA: COMBINAŢII
În continuare, exerciţiile pot merge la perioade pe care fiecare dintre noi le poate modifica după cum simte nevoia.
După cum doreşti, fără o ordine prestabilită, dar notează ca să nu uiţi, faci 2-3 zile (nu mai mult, sunt foarte multe astfel de combinaţii) de:
– Câte două simţuri: văz – auz; văz - miros; văz - gust; văz - pipăit; auz - miros, etc.;
– Câte zile suporţi fără să oboseşti: 3 simţuri, 4 – atât cât simţi că nu mai poţi şi mergi doar un pic dincolo de momentul în care simţi că te-ai plictisit sau ai obosit. Căci da, se poate instaura plictiseala. Rezistă. Mergi mai departe. Ar fi păcat de timpul petrecut până acum ca să renunţi numai din plictiseală…
Dar da! este o fază care dă multora de furcă, această plictiseală…
De fapt această fază a combinaţiilor din ce în ce mai complexe este cea mai importantă fază. Ai dezvoltat fără să-ţi dai seama multe lucruri pe care nu le conştientizezi, mai bine zis ÎN PLUS decât ceea ce ai conştientizat de-a lungul acestor săptămâni de exerciţii. Se poate ca, la un moment dat, să simţi că eşti obosit, dar culcă-te mai devreme, nu opri chiar acum.
Este greu? Încearcă să mergi mai departe, dar nu astfel încât să devină chinuitor. Poate anul viitor sau peste “n” ani va fi mai uşor, vei avea mai multă răbdare, experienţă, nu este nimic ruşinos în asta. Oricum este o experienţă care te va ajuta enorm în viaţa de toate zilele.
Este prea uşor? Mergi mai departe. Stai în locuri publice şi lasă ca toate cele învăţate să devine conştiente şi active în tine. Nu fă nimănui nici o observaţie, nu spune nimănui nimic. Ridică capul spre cer, respiră şi mergi mai departe. Nu este vorba aici de Dumnezeu pe care îl iubeşti, ci despre îndreptarea canalelor energetice în partea cea mai activă ganglionar a organismului: umerii, traseele energetice care merg spre cap. Dacă eşti femeie, fă un efort să nu te epilezi la subraţ în această perioadă, dar spală-te des, căci cel prost obicei al femeilor este epilatul pe corp, care taie “subvenţiile” energetice pentru ganglionii aflaţi pe umeri şi gât!!! Din nefericire, nimeni nu ne învaţă să fim liniştiţi şi să nu consumăm carne (cel mult peşte) pentru ca transpiraţia noastră să miroasă a câmp sau a brad (eu vorbesc acum foarte serios…)!!!
Renunţă la camera ta şi la cele 10 minute zilnice. Oriunde fă aceleaşi exerciţii, ori de câte ori îţi aminteşti. Simte-te într-un univers sferic, în care totul se petrece de jur împrejurul tău. Tu eşti în acest univers, fiecare dintre noi suntem în acest univers.
Mulţi s-au oprit înainte de a termina, furaţi de mirajul clarviziunii şi clarauzului. Chiar dacă apar, mergi cu exerciţiile înainte, încă nu ai ajuns acolo unde poţi ajunge…
AI TOATĂ VIAŢA ÎNAINTE SĂ AJUNGI, ŞI SĂ TE OPREŞTI EXACT UNDE TREBUIE.
Lasă să te cuprindă acest univers, din toate părţile şi nu te speria ca şi când toate ar da buzna în viaţa ta: este o părere numai, care se estompează în timp; cu ceea ce rămâi numeşti ECHILIBRU ACTIV. Trăieşti cu el de acum încolo. Explorezi orice element de manifestare, orice stare, orice eveniment, orice informaţie, prin activarea simţirii de jur împrejur, până când această stare devine o obişnuinţă. Nu comentezi decât cu cei care te pot înţelege, care sunt echilibraţi de felul lor, căci vei vedea că se înţelege partea pozitivă şi partea negativă simultan, lucru care te face să apreciezi situaţiile în linişte sufletească, să înţelegi că fiecare lucru pe care l-am cunoscut sau îl cunoaştem are o parte pozitivă concretă şi una negativă: ponderea lor în total poate fi diferită şi oferă momentului o faţetă sau alta a sa. Abia aici foloseşti mintea pentru a crea extinderea fenomenului la implicaţii bănuite sau nebănuite ale sale. Dacă te-ai obişnuit să mergi aşa, nici nu este nevoie să gândeşti secvenţial (secvenţă după secvenţă, punct după punct), le percepi pe toate deodată şi numai dacă trebuie să explici cuiva ceva, atunci le expui după cum îţi este audienţa.
În astfel de situaţie în care ai ajuns, vei înţelege că toată ştiinţa pe care ai învăţat-o este de fapt subsidiară celor pe care ţi le oferă experienţa personală. Se dezvoltă în primul rând clar-intuiţia: foarte puţin discutată în lume, ea este mai mult decât clarviziunea, oferă o multitudine de lucruri în plus, pe care viziunea le prezintă în mod comparativ sau abstract, după bogăţia de experienţă a omului; de aceea te poate induce mult în eroare fără cunoaşterea propriului mod de prezentare a lumii: şi concret, şi sintetic – abstract spunem noi azi; amândouă poate şi secvenţial, şi simultan. De aceea există extrem de multe confuzii în lume, sau încredinţări care au la bază lucruri vechi, care conduc astfel la negarea experienţei corectate a altora.
Deocamdată atât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu