DISPREŢUIREA BLONDELOR: ARTA MANIPULĂRII ŞI REMANIPULĂRII...

Sigur că aceasta este doar părerea mea şi nu oblig pe nimeni să adere la ea...

Majoritatea bancurilor cu blonde sunt traduse de pe siteurile americane.
Avem noi oare vreo tradiţie despre "prostia" blondelor??  Despre "Stupid blonde" ?????....
Cred că nu. De fapt eu cred că avem de-a face cu un fenomen de "prostiRea" noastră... Printre multe altele...
Mi se pare foarte important să ştim şi să nu ne lăsăm influenţaţi. Să nu acuzăm, să nu gândim cu ură, cu mânie. Ci cu înţelegere că fiecare fenomen, eveniment în parte este o fază, pe care ar trebui să o gândim integrată în trăirea noastră complexă.

Sigur că o astfel de discuţie se poate extinde cât o carte !! Se poate comenta mult referitor la faptul că au "prins" astfel de bancuri tocmai la popoarele în care indivizii nu au - biologic vorbind - caracteristici somatice care să adune: părul blond, pielea şi ochii de culoare deschisă. Şi poporul român a urât "nemţii" blonzi şi evreii "roşcaţi"... De aici şi până la a "prinde" fără să gândim prea mult - nu a fost decât un singur pas... De la exprimarea dispreţului pentru că trăim într-o lume a nonvalorilor până la a dispreţui tot ce ne vine în faţă şi nu este ca noi – nu a fost decât un singur pas. Doar motiv să avem, exemplu să avem, prindem orice din zbor şi refulăm pe unde se poate...

Îmi aduc aminte că mai până acum 20 de ani femeile românce se vopseau blonde, pentru că era mai frumos şi pentru că ascundea astfel "ruşinea" părului încărunţit de la vârste tinere. Blondele nu ne păreau câtuşi de puţin proaste sau leneşe. Se simţeau admirate şi asta le făcea - dimpotrivă - mai active. Chiar dădeau dovadă de multă inteligenţă, umor, pe lângă drăgălăşenia înăscută a femeilor.
Poate nu de puţine ori făceau ele însele "poante" cu privire la diverse aspecte ale realităţii, de care râdeam în cor admirându-le, simţindu-ne noi, brunetele: banale şi proaste. Natural vorbind, ele erau puţine, frumoase şi deştepte - noi, brunetele eram multe, banale şi de nimic impulsionate să ne punem şi noi, pe noi înşine, în valoare...

Azi, bancurile... Recunosc atât de multe lucruri de pe "vremuri", din "poantele" noastre!!! Care erau făcute ca expresie a INTELIGENŢEI, nicidecum a prostiei...

Îmi aduc aminte de faptul că de la 16 ani - până pe la 35 - obişnuiam împreună cu prietenii mei să "facem poante!" !!! ...de genul acesta... Exact de genul acesta. Dacă stau bine să mă gândesc, prietenele mele care erau blonde făceau cele mai deştepte "poante" !!! Blondele erau, cum am mai spus, cele mai frumoase şi cele mai deştepte - iar noi, brunetele, ne doream cu ardoare să fim ca şi ele...

Bancurile cu blondele au apărut la americani, ca reacţie la ani mulţi, lungi, în care reclamele de la TV, din 60 - 70 prezentau blonde frumoase, lăptoase, inculte, supuse admirând inteligenţa bărbaţilor, în reclamele de gospădărie, familiare, industriale şi nicidecum la muncă şi exemple de inteligenţă. Femeia trebuia să stea acasă şi să calce cămăşile bărbatului, să crească copiii, să dea de mâncare pisicii, căţelului, etc. Bărbatul era afaceristul dezinvolt, deştept, abil, agil, prezentat "decorându-şi" casa, familia şi maşina cu femei blonde cu ochii mari albaştri şi cu genele brunete !!...
Dar la un moment dat America a descoperit potenţialul economic uriaş al femeilor. Astfel, anii 90 au adus, tot de la americani, imaginea femeii de afaceri în costum taior, cu "diplomatică" şi geantă cu laptop în mână, cu maşini de ultimă genraţie, sigure pe ele şi pe priceperea lor – imaginea complementară a celei anterioare a femeii. Femeia nu mai era blondă ci, stupoare!!! roşcată... Femeia rea era brunetă, hrăpăreaţă, agresivă, criminală şi dispreţuitoare, era „estică” şi nu „vestică”, etc.
Să nu zicem chiar că o asemenea imagine a apărut neapărat pentru s-a dorit implementarea unui anumit tip, din nou, în condiţiile contemporane, ci să spunem - ca să nu intrăm în elemente denigratoare - că totul este ca o imagine a revoltei împotriva naturalului nostru banal şi recalcitrantă la adresa albirii timpurii - începând cu 26 - 30 ani, deja...
Deşi toate sunt mult mai mult decât par la prima vedere...
Un exemplu putem avea, pentru cei care îşi mai amintesc, în anii '80: revolta americanilor împotriva "nemţilor", care erau în masă de oameni mult mai serioşi, muncitori şi cucereau treptat teren pe calea imaginii "Earth made in West Germany" (o cutie de ambalaj din care se iţea un glob terestru, iar pe ambalaj scria "Made in West Germany"). Şi se revoltau americanii... frustrant tare pentru ei... Atunci au început să creeze o altă imagine, pentru că imaginea cea veche semăna prea mult cu imaginea nord-europeană.
Este numai un exemplu.

Aşadar, revenind, nicăieri femei brunete. Pentru americani - chiar am avut o asemenea discuţie cu unii - pentru că nedoriţii sud+centrali americani erau şi sunt bruneţi. Şi pentru că nu trebuie să existe nicăieri imaginea dreaptă, demnă, a femeii încărunţite din cauza liniilor genetice degradate de munca sclaviilor anterioare şi prezente...
Ceea ce nu ştiu mulţi oameni este faptul că albirea părului însă ne ocroteşte de multe elemente planetare care ne pot distruge încă şi mai mult genetica organismului nostru – şi elemente naturale, şi artificiale, care pot deveni mult prea puternice pentru genetica proprie. Vopsirea nu face altceva decât să ne sugă de puteri: toate firele de păr colorate – mai puţin cele „albe” – aduc energii pentru activarea activităţilor proprii; şi astfel în loc să echilibrăm munca desfăşurată, tragem puternic, răspunzând celor leneşi, dispreţuitori de muncă, angajaţi în crearea sau dezvoltarea reţelelor de „oameni ai muncii cu orice preţ”. Şi, în contextul în care s-au dezvoltat discuţiile contemporane despre energii, s-au introdus în lume idei privind vampirizarea: ne "sugem" de energii unii pe alţii – în loc să înţelegem natural că schimbările artificiale pe care le facem cu mâna noastră asupra trupurilor noastre ne determină să ne stoarcem singuri de energii: sexualitatea aberantă, smulgerea părului de pe corp sunt doar două exemple care ne determină să nu mai beneficiem de propriile energii sau de informaţiile şi energiile pe care le primim prin intermediul fiecărui fir de păr în parte...
Am dat astfel de exemple, căci ele se leagă unul de altul: informaţiile sunt elementele vibraţionale care ne pot întări încrederea că nu suntem singuri în lume, că nu avem de ce să ne fie frică de Dumnezeu, că nu suntem pedepsiţi pentru că dorim să cunoaştem... Energiile păstrate prin echilibrarea sexualităţii ne dau puterea să ne punem în practică încredinţările corecte, înlocuind vechiul cu noutatea, fără să ne împotrivim celor care se împotrivesc nouă. Ca să nu mai discutăm despre cunoaşteri care vin să ne încredinţeze că tot ceea ce este de dorit să ne croiască atitudine de sclavi docili pot fi cu uşurinţă ocolite. Doar să ştim şi să vrem...
Multe ne slăbesc, şi ne întrebăm de ce uneori suntem atât de descurajaţi...

Iată de ce nu pot să fiu de acord cu avalanşa de bancuri la adresa blondelor...