Intelegem fiecare dintre noi o particica din realitatea inconjuratoare si este corect, cred eu, sa intelegem ca fiecare dintre noi face parte dintr-un fel de explozie informational-emotional de tip fractalic (buna expresia, de ce sa nu o folosim, nu??!!) in care totul dezvolta totul, totul zamisleste totul, fara sa se desfiinteze nimic... Ce frumos exemplu de viata, totul infloreste fara sa determine moartea, disparitia altor existente.. Eu cred ca universul ne da o lectie uriasa, ca sa nu mai spun de faptul ca fiecare fel de vietuitoare vede nivelele fractalice de la puterea ei de intelegere. Pe masura ce creste, vede si constientizeaza nu numai setul de la nivelul ei, ci toate seturile care s-au dezvoltat de la inceputuri (din radacini)... Si, treptat, poate sa extrapoleze totul la viitorimi din ce in ce mai fine, si mai profunde totodata...
Splendid !!!Totul este de o sensibilitate uluitoare, totul este creat cu pasiune pentru viata, cu iubire pentru FIECARE viata...
Universul nu pune intrebari, el isi ofera splendorile in felul lui, iar noi invatam sa o facem, de asemenea, in felul nostru.. Universul ofera, dezvolta in continuare fara sa se opreasca, in timp noi vedem ce are, mergem si noi mai departe, cu toate cele pe care le avem in cunoasterea noastra...
Suntem aspecte diferite ale aceluiasi fel uman de a fi, iar tocmai diversitatea de aspecte ne intregeste si pe noi, si universul pe care il descoperim azi... Universul nostru este atat de GENEROS.. el nu arunca nimic la cosul de gunoi... Ce spunea prietenul nostru Lavoisier??... "Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga... totul se transforma" as fi avut de spus ceva aici - de la nivelul nostru de azi (caci in vremea lui era ceva fulminant, uluitor de adevarat!! si ramane oricum la fel de minunat si azi..)si anume: totul SE SUBLIMEAZA... CU GRATIE...
Putem sa traim si noi, oamenii, cu gratie... Este foarte adevarat ca avem in noi, si purtam cu nonsalanta, cu inconstienta, arta de a face bine si arta de a face rau deopotriva... Am vazut un film in care se expunea creatia uluitoare, 100% manuala, a fauritorilor japonezi de sabii de samurai... O arta sublima inchinata mortii.. Care porneste dintr-un loc sacru, un loc in care fieraria este un altar sacru, iar maestrii fierari sunt ALCHIMISTI cu adevarat.. Sabia de samurai este simtirea unui mister, pana la realitatea obiectului final... Alegerea minereului, alegerea momentului in care fierul inrosit seamna cu un rasarit de soare... folosirea hartiei pe care s-a inscris cu litere stravechi cuvinte magice care sa contribuie la crearea magiei sabiei insasi... Culoarea... mirosul... moliciunea miezului... transformarea fiecarei faze de obtinere a ceva in alta faza de obtinere a altceva, dar toate decurgand, crescand, simtite si intelese asa cum maestrul simte viata pulsand aprig in jurul lui... O arta... Inestimabila arta de slefuire a celui brut catre uluitoarea mladiere a ceea ce urmeaza sa fie...
Si in final, maestrul sabier este mana cea mai fina, care probeaza... tot atat (sau poate si mai si..) de fin-cunoscatoare ca si experienta de samurai... Omul care lupta pentru noblete, pentru traditie.. pentru supravietuirea de calitate, cu calitatea suprema in mostenirea pe care a primit-o din stramosii sai...
Si samuraiul stie, si crede ca eliberarea sufletului duce la saltul calitativ al sufletului.. stie, in felul lui, stravechi si neacceptat de altii - iubitori insa ai vietii si ai artelor - ca SUBLIMAREA este trairea in salturi, din sublim.. in sublim...
Samuraiul nu cunostea altruismul... dar cunostea nobletea si sacrificiul intru onoare...
Ceea ce facem aici este arta de a cerceta, de a intelege si a oferi tuturor comori umane pe care le descoperim mereu.. Da, facem filozofie, caci - asa cum am mai spus candva - filozofia este arta de a trai... este GRATIA de a cauta, si a gasi, si a oferi... Iubim stravechile flori de crin ale emblemelor regale de Anjou, cu radacinile lor sacre in strafundurile intelegerilor sublimilor celti... Iubim strapungerile cerurilor cu privirile spatiale ale Dacului din crestetul muntilor... liber sa STIE.. sa VADA: trecut si prezent, plaiuri pamantene si infinituri ceresti...
Suntem OAMENI, si suntem ZEI. Deopotriva..
Si cred din tot sufletul meu ca ceea ce avem de facut este sa ajungem si noi sa privim, si sa primim viata dupa cum suntem: si omeneste, si zeieste.. Sau dumnezeieste.
Pantocratând infinitul din noi...
Adica universalizand inifinitul din noi... un infinit pe care nu ni-l cunoastem, dar atata cat stim, un bob, sau un nimic - sa universalizam fara teama, fara rusine... Sa credem ca acolo unde nu vedem nimic - este un infinit pentru care avem o eternitate... valuri de eternitati!!... sa il cunoastem... Sa devenim constienti ca il avem, si sa zburam in cunoasterea pornita de la putin.. Chiar si de la nimic...
Sa universalizam firul de pamant si "nimicul" din aer, sa fim deschisi la tot ceea ce naste si nu mai omoara infinitul din noi...
SA FIM SUBLIMI FARA SA NE FIE RUSINE...
Splendid !!!Totul este de o sensibilitate uluitoare, totul este creat cu pasiune pentru viata, cu iubire pentru FIECARE viata...
Universul nu pune intrebari, el isi ofera splendorile in felul lui, iar noi invatam sa o facem, de asemenea, in felul nostru.. Universul ofera, dezvolta in continuare fara sa se opreasca, in timp noi vedem ce are, mergem si noi mai departe, cu toate cele pe care le avem in cunoasterea noastra...
Suntem aspecte diferite ale aceluiasi fel uman de a fi, iar tocmai diversitatea de aspecte ne intregeste si pe noi, si universul pe care il descoperim azi... Universul nostru este atat de GENEROS.. el nu arunca nimic la cosul de gunoi... Ce spunea prietenul nostru Lavoisier??... "Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga... totul se transforma" as fi avut de spus ceva aici - de la nivelul nostru de azi (caci in vremea lui era ceva fulminant, uluitor de adevarat!! si ramane oricum la fel de minunat si azi..)si anume: totul SE SUBLIMEAZA... CU GRATIE...
Putem sa traim si noi, oamenii, cu gratie... Este foarte adevarat ca avem in noi, si purtam cu nonsalanta, cu inconstienta, arta de a face bine si arta de a face rau deopotriva... Am vazut un film in care se expunea creatia uluitoare, 100% manuala, a fauritorilor japonezi de sabii de samurai... O arta sublima inchinata mortii.. Care porneste dintr-un loc sacru, un loc in care fieraria este un altar sacru, iar maestrii fierari sunt ALCHIMISTI cu adevarat.. Sabia de samurai este simtirea unui mister, pana la realitatea obiectului final... Alegerea minereului, alegerea momentului in care fierul inrosit seamna cu un rasarit de soare... folosirea hartiei pe care s-a inscris cu litere stravechi cuvinte magice care sa contribuie la crearea magiei sabiei insasi... Culoarea... mirosul... moliciunea miezului... transformarea fiecarei faze de obtinere a ceva in alta faza de obtinere a altceva, dar toate decurgand, crescand, simtite si intelese asa cum maestrul simte viata pulsand aprig in jurul lui... O arta... Inestimabila arta de slefuire a celui brut catre uluitoarea mladiere a ceea ce urmeaza sa fie...
Si in final, maestrul sabier este mana cea mai fina, care probeaza... tot atat (sau poate si mai si..) de fin-cunoscatoare ca si experienta de samurai... Omul care lupta pentru noblete, pentru traditie.. pentru supravietuirea de calitate, cu calitatea suprema in mostenirea pe care a primit-o din stramosii sai...
Si samuraiul stie, si crede ca eliberarea sufletului duce la saltul calitativ al sufletului.. stie, in felul lui, stravechi si neacceptat de altii - iubitori insa ai vietii si ai artelor - ca SUBLIMAREA este trairea in salturi, din sublim.. in sublim...
Samuraiul nu cunostea altruismul... dar cunostea nobletea si sacrificiul intru onoare...
Ceea ce facem aici este arta de a cerceta, de a intelege si a oferi tuturor comori umane pe care le descoperim mereu.. Da, facem filozofie, caci - asa cum am mai spus candva - filozofia este arta de a trai... este GRATIA de a cauta, si a gasi, si a oferi... Iubim stravechile flori de crin ale emblemelor regale de Anjou, cu radacinile lor sacre in strafundurile intelegerilor sublimilor celti... Iubim strapungerile cerurilor cu privirile spatiale ale Dacului din crestetul muntilor... liber sa STIE.. sa VADA: trecut si prezent, plaiuri pamantene si infinituri ceresti...
Suntem OAMENI, si suntem ZEI. Deopotriva..
Si cred din tot sufletul meu ca ceea ce avem de facut este sa ajungem si noi sa privim, si sa primim viata dupa cum suntem: si omeneste, si zeieste.. Sau dumnezeieste.
Pantocratând infinitul din noi...
Adica universalizand inifinitul din noi... un infinit pe care nu ni-l cunoastem, dar atata cat stim, un bob, sau un nimic - sa universalizam fara teama, fara rusine... Sa credem ca acolo unde nu vedem nimic - este un infinit pentru care avem o eternitate... valuri de eternitati!!... sa il cunoastem... Sa devenim constienti ca il avem, si sa zburam in cunoasterea pornita de la putin.. Chiar si de la nimic...
Sa universalizam firul de pamant si "nimicul" din aer, sa fim deschisi la tot ceea ce naste si nu mai omoara infinitul din noi...
SA FIM SUBLIMI FARA SA NE FIE RUSINE...
9 comentarii:
Frumos, termeni noi, ganduri noi!
Cristiana...am citit mult de mic, atras fiind de lumea fantastica, de fantezie, mai apoi de necunoscut, stiinta si filosofie, fenomenologie si credinte, traditii si religii...te intreb, te rog, ceva: pe acest lant evolutiv, fiecare veriga pe care o translatam, o trecem, sau fiecare treapta parcursa pe scara infinitului, intrebare, ne pastreaza identitatea? sau pasirea in alt stadiu, face sa ne pierdem identitatea?
Iulius, te rog frumos sa ma crezi ca, dupa ce am citit acest mesaj de la tine (a propos, eu iti trimit mesaje si pe mail, le primesti?)mi-am facut cu drag o cruce si am multumit frumos lui Dumnezeu pentru bunatatea cu care am ramas unul prietenul blogului celuilalt!!
Iti pregatesc un raspuns aici, dar te rog sa ma pasuiesti un pic, caci ma stradui de 3 4 zile sa termin un strop din soare smuls de mesaj pe Drumuri Spirituale !!! Un blog si mai drag ufletului meu, dar tratat ca o Cenusăreasă!! Si are atâta frumoasă învăţătură!!! Poate sa va atraga atentia cand incep sa pun poze frumoase... cantece suave...
Gata, la muncaaaaa... pe ruuuupte!!!
NU NUMAI CA INTREAGA NOASTRA TRAIRE, TOATA EVOLUTIA PE CARE O PARCURGEM PAS CU PAS NE PASTREAZA INTREAGA IDENTITATEA NOASTRA, DAR FIECARE STADIU IN PARTE O INTARESTE, O PARTICULARIZEAZA, O ÎNALŢĂ.. FIECARE MONADA IN PARTE DEVINE O PARTE CARE SE ÎNALŢĂ INFINIT, PENTRU CA STIE, DE LA UN MOMENT DAT AL EVOLUTIILOR, CUM SA-SI CAUTE SINGURA ÎNĂLŢĂRILE!!
SI TOTUSI DEVINE ASTFEL PARTE INTEGRANTĂ A ACELOR ÎNĂLŢAŢI, A CELOR MĂREŢI, A CELOR FĂURITORI AI TUTUROR CELOR URIAŞ-EXISTENTE IN LUMEA PE CARE O CRESC, O ÎNGRIJESC, O IUBESC MAI PRESUS DE ÎNSĂŞI FIINŢA LOR !!!
Nu am putut sa scriu decat asa, cu mari majuscule... Este adevarata unitate cu diversitate, in care fiecare dintre cei ajunşi în rândul Făuritorilor, Taţilor, Creatorilor, Coordonatorilor vine cu experienţa sa particulară pentru creşterea tuturor fraţilor lor mai mici, care intră în urma lor în evoluţii. Lucreaza impreuna, cresc impreuna in eternitate, ajutand pe toti sa ajunga asa cum au fost si ei candva ajutati, in randul lor. Cu fiecare spirit in parte pe care il cresc cu nesfarsita dragoste, experienta lor proprie creste, caci nimic nu se sfarseste. Iar atunci cand acest adevarat Centru de evolutie, Casa pe care au faurit-o cu atat drag, devine foarte mare, foarte cuprinzatoare, si experienta devine foarte mare, pentru toti, se poate crea un nou Centru de evolutie. Care, dupa cate mi s-a comunicat, poate intra in legatura cu altele, aflate in ceea ce se numeste spatiul exterior neorganizat: sau Haosul, cum este numit, comparativ cu organizarea deosebita cu care crestem, aici, sub atenta coordonare a Făuritorilor nostri.
Spiritul este de fapt un grup de monade - unde monada este o formatiune energetica cu structuri interioare care dezvolta memorie, miscare, vointa si, treptat, inteligenta, de-a lungul treptelor de evolutie in care coordonatorii au o infinita grija sa pastreze intacte inclinatiile naturale ale fiecarei monade in parte. Formatiunea de spirit evolueaza prin manifestare la inceput prin corpuri - pentru că, pe scara evolutiilor de inceput, din necunoastere, frica, imbinarea haotica a cunoasterilor superficiale, generatoare de neputinte, dezvoltă agresivitate, din dorinţa legitima de supravietuire. Dezvoltarea treptata a fortelor interioare, a puterii de cuprindere si intelegere a celor existente conduce la acoperirea treptata a fricii cu intelegere si cunoastere, ceea ce face posibila manifestarea individuala a fiecarei monade: spiritul se dezmembrează si fiecare monada isi continua evolutiile, cresterile, in mod individual, dezvoltandu-se individual - dar numai in mijlocul tuturor celor in mijlocul carora a trait pana in acest moment, ajutand si lasandu-se ajutata sa invete tot ceea ce particularizeaza lumea la care incepe sa fie co-creator, la nivele uriase. Adica ceea ce a fost si pana atunci, dar la nivele mititele !! Totul se sublimeaza (azi am folosit des aceasta expresie!! ce frumos!!) iar monada isi capata o stralucire proprie nebanuita de ea pana atunci: Sunetul, Lumina, Parfumul, Mlădierea spatiilor din jurul său, Iubirea, Sacrificiul, Altruismul... Toate devin la fel ca si acelea ale Fauritorilor Stravechi (Stravechi de Nivelele Dintâi) si totusi manifestandu-se distinct, la nivele uriase !!
SI TOATE NE ŢIN INTR-O COEZIUNE URIASA, INTR-O IUBIRE URIASA !!
(zau! nu pot altfel decat cu majuscule!!)
Nu exista una care sa se ridice de-asupra alteia... Daca cunoastem ce inseamna adevarata dragoste care se manifesta cu SFIALA, cu UMILINTA CARE CLADESTE... intelegem ca nu degeaba ni se comunica mereu asta... doar noi sa intelegem... Noi ne ridicam ca conducator peste semenii nostri... IN LUMEA FĂURITORILOR, TAŢILOR, NICI UNUL NU POATE SA O FACA... SE EXPRIMA TOTI CA SI UNUL... DAR NICI UNUL NU SE RIDICA DE-ASUPRA ALTOR FRATI AI SAI !!!!
Daca putem intelege asta...
Dar vine si vremea aceea...
Putem sa ne imaginam TOTUL... comparativ cu ceea ce stim, caci universul, Centrul de evolutie cu universurile sale este o compozitie holografica, intr-adevar, in care aceleasi forme - doar cu complexitati uriase - isi desfasoara tot ceea ce au mai bun pentru ajutor oferit evolutiilor de pretutindeni !!! de la toate nivelele, de la cei mai mici - pana la cei mai mari.. care "ingenunche" cu sfiala si candoare in fata Creatiei tuturor, mai si mici deopotriva !!
In curand... cu ajutorul lui Dumnezeu... urmează descrierile in amănunt ale tuturor evolutiilor, formatiunilor energetice planetar-stelar-galactice, elemente de profil spiritual, de sisteme corporale individuale si comune... Apoi evolutii umane pe Pământ... Si ce-o mai fi - vom vedea!!!
Draga Cristiana,citind ce-ai scris mi-am adus aminte ceva tare frumos; "Cel ce desluseste-anume Intr-un bob de praf o lume Si-ntr-o floare cerul poate-a Prinde-n palma Infinitul Si-ntr-un ceas Eternitatea." William Blake
Doamne, Elena, cat de frumos!!
"Prinde-n palma Infinitul Si-ntr-un ceas Eternitatea"...
Fii binecuvantata, inger scump!!
Nu numai ca subscriu imagini voastre,aceasta imagine eu sunt.Dupa ani de citit sf si multe alte carti spirituale,acesat imagine a creatiei incununeaza tot cea ce am citit,dindu i un plus,un fior de re cunoastere,cu tot cea ce implica asta.Nici nu mai conteza ce caut aici,traiesc momentul si atit.
Multumesc!
Acum nu pot comenta prea multe, insa curand;
SUBLIM=MINUNAT!
..."infinitul din noi"...
Am citit de curand putine din
"Despre Dumnezeu si om-din jurnalul ultimilor ani" Lev Tolstoi
meditatii tulburatoare despre Dumnezeu si conditia omului, cenzurate in prima editie a jurnalului lui Tolstoi, apar acum pentru prima data in limba romana.
Tolstoi ramane in ultima parte a vietii, singur cu Dumnezeu, cu certitudinile si intrebarile lui infinite, respingand dogmatismul religios al bisericii oficiale.
Citind, m-am gandit si la tine Cristiana, la ale tale ganduri vis-a-vis de infinitul din noi, foarte frumos exprimate si de Tolstoi, ce amesteca in a sa credinta percepte crestine si principii orientale (iubirea din crestinism si calea Tao spre integrarea in infinit)...interesant!
O carte interesanta!
Este tulburator ceea ce scrii.. Despre Tolstoi.. Nu m-am gandit ca Tolstoi poate fi cenzurat.. nu m-am gandit pur si simplu.. l-am luat asa cum mi s-a dat...
De fapt nu m-am gandit nici ca Eminescu poate fi cenzurat...
Luata cu valurile vietii, am reflectat abia acum ca un om poate fi foarte profund pe calea pe care altii nu o accepta... Si cum ne cenzuram reciproc - pentru ca asta am invatat de la conducatorii nostri.. - incredintarile noastre se pierd, asa cum s-au mai pierdut multe..
Referitor la Tao si Crestinism.. multe de spus..
De fapt Iisus spune ca o Lege nu poate sa fie schimbata - normal, pentru ca este o mostenire a poporului - adica Legea fiind Calea de invatatura pe care a mers pana atunci poporul, dar ea poate sa fie emancipata, inaltata prin timpuri, cu ceea ce este si mai inaltator, dupa cum vin invataturile.. Noi ne-am aruncat Legea si am luat-o pe a altora, in loc sa ii punem invataturii noastre - invatatura christica drept varful piramidei.. Acum gestionam ce avem.. Alte popoare nu si-au aruncat-o si descoperim astfel ca au invataturi uriase, pe care le putem cunoaste acum si noi, si le putem aplica - dar sa pastram invatatura christica si s-o punem acoperamant.. Este invatatura inaltarii tuturor Legilor popoarelor de pe Pamant. Am fi avut si noi ceva asemanator de urias, daca nu ne aruncam la cosul de gunoi cunoasterile...
Este o mare eroare sa inlocuiesti o mostenire de popor cu alta.. se pierde diversitatea, nu mai este unitatea in diversitate - ci obligativitatea unei singure cai. Ceea ce este altceva..
Ma rog, asa s-a gandit atunci, greu sa discuti erorile timpurilor vechi, cand s-au plamadit toate... Foarte greu de indreptat, cand vremurile trag mereu spre altceva...
Se stie asta cat se poate de clar, la nivele inalte ale conducerilor tuturor bisericilor crestine.. ceea ce ar fi trebuit sa facem, dar... asta e.. mergem mai departe.. O sa discut si despre atitudinea BOR in anumite directii in care are dreptate sa se detaseze de o intrega fenomenologie cu care ne confruntam azi.
Daca ai luat cartea de pe net, poate mi-o trimiti si mie.. o s-o caut si pe piata, as dori s-o citesc. Trebuie sa te bucuri ca ai inaltat un scriitor in ochii mei.. oricum era foarte apreciat, acum s-a inaltat..
Trimiteți un comentariu