SĂ DISCUTĂM PUŢIN DESPRE CORPURILE FLUIDICE... (1)

În primul rând este necesar să avem în vedere faptul că, deşi se cunosc destul de multe lucruri în zilele noastre despre corpurile fluidice, cunoaşterea noastră rămâne de multe ori şi teoretică, şi incompletă şi, de multe ori, plină de confuzii. Tot ceea ce este înafara corpului fizic-solid este numit generic „eteric”, după principii vechi sau, şi mai general: corp de lumină, sau corp de cristal, după percepţia celor care pot vedea de cele mai multe ori cu senzorii corpului fizic-solid peste care se suprapun percepţiile senzorilor celorlalte corpuri fluidice.
De fapt, chiar denumirea de corp fluidic este improprie, dar se precizează în acest fel o întreagă categorie de structuri diferite de cele ale corpului solid. Frecvenţa vibraţiei structurilor corporale diferite de corpul fizic-solid – care formează însă împreună un sistem corporal - este diferită de vibraţia corpului solid, dar cu valori care pornesc de la aceasta din urmă: aceeaşi, în linii mari, cu aceea a altor structuri perceptibile cu structurile oculare – pământuri, ape, vegetaţie, toate vieţuitoarele şi oamenii asemenea nouă. Apoi putem discuta despre alte structuri fizic-solide din universul în care ne desfăşurăm în acest moment vieţile, simultan cu care îşi desfăşoară existenţa alte structuri din acest univers şi din celelalte universuri.
Toate acestea crează un mediu de orientare pentru anumite vieţuitoare care, la rândul lor, aşa cum am mai discutat anterior, constituie întrupări ale spiritelor în forme corporale – în funcţie de materiile şi energiile locale, şi în funcţie de puterea pe care evoluţiile spiritelor o aşează în forme particulare, în structurile interioare ale spiritelor: structuri care merg în profunzime în organizări energetice interioare de mare complexitate.
Am discutat despre structuri ale corpului fizic-solid şi este necesară precizarea faptului că orice structură despre care vom discuta aici, acum, sau în viitor, este o structură solidă – adică o structură fixă, care nu se împrăştie în funcţie de condiţiile de mediu. Ea se menţine, şi menţine în interiorul ei funcţionalităţi pe care le-am asemăna cu cele ale organelor interne ale corpului fizic-solid, aşa cum le cunoaştem azi. Asemenea complexitate de structuri solide, dar de vibraţii diferite, se desfăşoară în oricare dintre corpurile fluidice, după criterii pe care le putem, de asemenea, compara cu cele care derulează activităţi în, şi prin corpul fizic-solid.
Termenul de „fluidic” îl vom folosi, aşadar, în continuare, din două motive: în primul rând, circulaţia energetic-materială în interiorul corpurilor (şi structurilor acestor corpuri) este mult mai fluidă, mai rapidă, decât circulaţiile fluidelor în corpul fizic-solid. Este adevărat însă că şi blocajele care se acumulează la nivelul lor sunt, de asemenea, mult mai rapide, cu efecte grele asupra circulaţiei energo-materiale în interiorul lor. Deblocările sunt, de asemenea, foarte rapide – atunci când există condiţii de spargere a blocajelor şi de eliberare a căilor de derulare a circulaţiei interioare. Astfel de circulaţii sunt, de fapt, fluxuri de mare complexitate de filamente de enrgii şi materii, despre ale căror detalieri de formare, funcţionare şi circulaţie vom discuta în viitor. Deocamdată să ştim numai că asemenea fluxuri sunt circulante în spaţiul universic, foarte dense peste tot – nu neapărat numai în spaţiul intra-galactic. Aici, în ceea ce numim spaţiul intra-galactic, sunt atrase numai acele fluxuri compatibile cu necesităţile de evoluţie ale stelelor, planetelor şi tuturor vieţuitoarelor din galaxie, armonic aflate în destine care se împletesc pentru a derula învăţături, aplicaţii şi consolidări multiple.
Structurile corporale nu sunt identice în toate punctele dintr-o galaxie, nici ca structuri fizic-solide, nici ca structuri fluidice, chiar dacă există întotdeauna unele asemănări. Structurile fluidice diferă de la un sistem stelar la altul – unde numim sistem stelar un grup de stele care folosesc energii şi materii asemănătoare în compunerile structurilor lor interioare, chiar dacă în proporţii diferite. De asemenea, stelele locale pot vehicula filamente de materii şi energii din alte compuneri, ale altor sisteme stelare învecinate, dar nu formează structuri în interiorul sistemului stelar local. De exemplu, putem numi aici sistemul structurilor pământene materiale, care sunt hrănite de fluxuri de energii corespunzătoare, după cum urmează: fizice, eterice, astrale (sau emoţionale), mentale, cauzale, spirituale (sau buddhice), dumnezeieşti (sau atmice), enesice şi supraenesice. Dar mai sunt vehiculate fluxuri energo-materiale de vibraţie şi mai înaltă, pe care le-am numi opalescente: care nu formează structuri, ci doar se ataşează, rar – dar constant – fluxurilor de energii enesice-supraenesice, păstrându-le astfel vibraţia foarte înaltă. Ele sunt circulante în mediul nostru galactic, dar nu au posibilitate să creeze structuri, căci spiritele nu au putere şi obişnuinţă să accepte fluxuri de vibraţie atât de înaltă: ne referim la cei mai mici dintre evoluanţii locali – fie ei oameni sau alte feluri de vieţuitoare, în timp ce ajutătorii cu evoluţie mai multă din preajma lor sunt de acord să-şi reducă vibraţia (prin cămăşi sau pături spirituale) până la nivelul mediu populaţional-spiritual al sistemului stelar local. În acest fel, asemenea ajutători se străduiesc să trăiască conform principiilor lor de trai curent în condiţiile locale de vibraţie, de biosistem planetar şi social-uman în care se întrupează, ridicându-şi permanent nivelul vibraţional al obişnuinţelor lor de manifestare, oferind în acelaşi timp şi un exemplu de înălţare celor astfel ajutaţi.
Despre structuri şi frecvenţe vibraţionale, precum şi modificările lor în timp vom reveni cu studii detaliate. Este necesară însă înţelegerea celei de-a doua laturi a fluidităţii pe care am pus-o în discuţie aici.
Datorită particularităţilor electromagnetice şi ale altor legi care ţin mai mult sau mai puţin de cunoştinţele noastre actuale (mai mult de dinamica fizicii corespunzătoare corpurilor înşirate mai sus, pe care mi-am propus să o studiez şi eu, după înţelegerea unor generalităţi), fiecare corp în parte (format prin radiaţia puternică a spiritului în universul local) atrage mai departe elemente de acelaşi fel, din mediul planetar, formând un câmp fluidic corespunzător, în mediul tuturor filamentelor de aceeaşi vibraţie. Acest câmp, dens, ca o pătură în jurul corpului solid pe frecvenţa de vibraţie proprie, crează o forţă suplimentară corpului corespunzător, pe lângă asigurarea hrănirii lui. Pe măsură ce corpul se hrăneşte din această pătură exterioară, el atrage noi filamente, eliberând pe cele care i-au asigurat hrănirea, dezvoltarea, funcţionarea: sunt eliberate în spaţiile dinafara corpului ca nemaifiindu-i astfel necesare. Filamentele nu se distrug, dar şi ele au o pătură protectoare, şi din această pătură ele pierd cantităţi infime – dar reale – prin străbaterea structurilor corporale. Eliberate astfel, ele reintră în circuitul de hrănire al altor corpuri planetare (alte vieţuitoare planetare), hrănindu-le şi pe ele, fiind apoi eliberate şi de aici, pe aceeaşi cale. Ele merg mai departe în jocul atragerilor şi eliberărilor până ce devin necorespunzătoare locului, punctului universic pe care l-au servit. Circuitul continuă între stele şi planete, apoi între galaxii, între subzonele întregii zone locale ale universului, preluate apoi prin structuri matriceale care despart subzonele şi zonele universului, părăsind astfel universul pe care l-au ajutat.
Iată aşadar ceea ce se vede la prima vedere în „jocul” percepţiilor noastre: câmpul, pătura care protejează şi hrăneşte corpul, de o mare fluiditate locală în schimburile permanente între interiorul şi exteriorul corpului. De altfel, jocul sau, mai corect, circulaţia în structurile radiante şi înafara lor crează ceea ce numim: sunet şi lumină.
Aceste două percepţii sunt foarte importante în cunoaşterea noastră.
Sunetul este emis de structura existentă (asupra căreia se focalizează atenţia cercetătorului), şi care nu este sunetul contactului exterior al corpului cu alte corpuri de acelaşi fel: este sunetul primar al structurii prin care circulă fluxurile de energii şi materii, precum şi sunetul pulsatoriu al schimburilor radiante între forţele interioare energetice ale spiritului şi structurile lui corporale. Asemenea sunete pot fi percepute mental, adică prin intermediul senzorilor corpului mental, şi chiar au stat la baza comunicărilor şi relaţionărilor umane în epoca mentală străveche.
Lumina este emisia luminiscentă a structurii corporale formate din asamblarea unui număr – finit în felul său, dar uriaş, de fluxuri de filamente materiale, structuri prin care circulă fluxuri de filamente energetice. Aşadar este necesar să accentuăm faptul că luminiscenţa corpurilor, sesizabilă în exterior de către persoane care au această abilitate, nu este o expresie a câmpului, ci a structurii corporale + câmpul care lasă să treacă, şi chiar amplifică radiaţia luminoasă, atunci când este suficient de dens, în preajma corpului emitent. Este un fenomen asemănător cu structura becului care emite lumină, el însuşi nefiind lumina, lumina nefiind gazul interior care produce culoarea luminii, care se împrăştie în mediul înconjurător, şi nici filamentul, şi nici curentul electric propriu zis, ci un angrenaj, o structură care produce ceea ce numim în mod curent: lumină.
Iata câteva elemente generale legate de corpurile fluidice umane. Vom discuta despre structuri generale interioare şi modul în care ele se schimbă de la o perioadă la alta, în funcţie de schimbările în frecvenţele stelare şi planetare locale.
***
Vă recomand să citiţi "Energetica subtilă a fiinţei umane" - Doina-Elena şi Aliodor Manolea, Ed. Aldomar.