9. TIMPUL MOŞILOR (articol actualizat)

Au fost multe comentarii de-a lungul ultimelor decenii privitoare la necesitatea căutării unor explicaţii posibile pentru vieţile lungi ale Moşilor popoarelor, binecunoscuţi în toate timpurile şi de conducătorii politici ai diferitelor naţiuni. S-au oferit explicaţii pe măsura descoperirilor astronomice, fizico-cuantice, dimensiunilor paralele celei în care trăieşte omenirea. S-a discutat despre călătoria în timp, călătoria holografică – ca deplasări posibile în spaţiile universului; dar nu s-a putut realiza o imagine precisă a unei forme credibile, care să explice cum şi de unde apăreau, când şi când, şi în spaţiile cunoscute de oameni, şi în arhivele scrise ale societăţilor secrete, care îşi desecretizează uneori activităţile şi o parte a cunoaşterilor lor, atunci când sunt depăşite cu mult de studii lor cele mai noi: se oferă lumii dinafara unor astfel de societăţi secrete ceva din cunoaşterile lor, dând o aură de credibilitate efortului comun – al lor şi al ştiinţelor oficiale – de a descoperi sau măcar cerceta neînţelegerile conştienţei lumii contemporane. Ceea ce este un mare fals, dar să trecem peste asta !!!...

Să fim conştienţi de toate acestea – dar să nu acuzăm, să nu dispreţuim, să nu rămânem ranchiunoşi.

De fapt, sunt foarte rare momentele în care chiar asemenea evoluanţi (cei străvechi, Moşii) se retrag discret din toate societăţile întrupaţilor în evoluţii primar, şi oricum pentru o perioadă scurtă de timp planetar. O mie sau două mii de ani – maximum pentru unele din continentele mai populate – sunt o secundă, comparativ cu timpul existenţei societăţilor umane pe Pământ: cca. 60 milioane de ani. Un strop în care omenirea nu a cuprins chiar toate segmentele spirituale care se află azi pe Pământ sau, sub o formă sau alta, în preajma Pământului; căci am discutat despre entităţile astrale, dimensionale, precum şi despre coordonatorii evoluţiilor care se desfăşoară în prezent pe Pământ. Însă timpul celor mai vechi Moşi, care trăiesc acum în straturile interdimensionale ale universului, este de cca. un milion de ani. În acest moment însă nu sunt mulţi pe planetă şi, aşadar, nu toţi cei care ajută acum în mijlocul lor sunt de această vârstă. Este bine să ştim că o vârstă medie a unui ajutător priceput, cu multă evoluţie, ajutător al atlanţilor şi lemurienilor deopotrivă, era de cca. 20-40.000 de ani actuali. Mulţi dintre conducătorii societăţilor străvechi erau şi lucrători, şi observatori în timp ai efectelor lucrărilor pe care le realizau, conducând câteva generaţii ale poporului pentru care lucrau cu mult drag. Şi ne referim aici la perioadele din ultimele 10 milioane ani, căci în trecuturi şi mai depărtate, întreaga omenire avea această vârstă, timp în care conducătorii-lucrători aveau a vârstă cuprinsă între de 5 şi 10 ori mai lungă.

Iată, aşadar, contextul în care trebuie să privim vârsta străvechilor.

Moşii aşadar nu au fost nici entităţi astrale, nici dimensionale, adică născuţi cu alte feluri de corpuri sau în alte straturi ale universului. Mulţi dintre ei intră în contact frecvent cu entităţile dimensionale şi inter-dimensionale, deşi în lucrările lor ei nu circulă des de la o dimensiune la alta, ci primesc ajutor în lumea noastră de la entităţile dimensionale care circulă tot timpul între straturile paralele ale universului. Iar acesta este un beneficiu al întregii omeniri: dacă Moşii ar circula des între straturile dimensionale, lumea ar primi de la ei energiile circulate de Moşi, prin radiaţia corpurilor lor, prin fluxurile din canalele corpurilor şi câmpurilor individuale ale Moşilor: ceea ce ar crea o dezorientare născută din neputinţa de a înţelege în profunzime astfel de lucruri ce ţin de alte spaţii, alte întrupări pe care ei nu le-au cunoscut, care nu ţin de obişnuinţele proprii şi ale lumii lor.

În schimb Moşii circulă des în alte spaţii interdimensionale, care au o vibraţie mult mai apropiată de vibraţia stratului nostru, cu care spiritele umane sunt obişnuite din străvechimi şi astfel suntem ajutaţi în revenirea noastră la capacităţile pe care le-am avut cândva. Tocmai de aceea Moşii au stat în stratul nostru, în marginea aşezărilor umane, cam până în jurul anului 500 d.H., căci până atunci diferenţa între vibraţia joasă de aici (în punctul cu vibraţia cea mai joasă a universului) şi vibraţia altor straturi era destul de mică. Dacă mai rămâneau în număr mare, alături de Călători şi Învăţători mai ales, diferenţele deveneau mari şi, după agresivitatea puternică a unor spirite, i-ar fi exterminat pe Călători şi Învăţători dacă nu cedeau impunerilor lor – lucru care nu s-arfi petrecut, asemenea ajutători fiind conştienţi de răul ce se putea adânci. De aceea Moşii s-au retras în majoritate, iar cei rămaşi totuşi înafara aşezărilor umane s-au adâncit în pădurile dese, s-au amestecat uneori printre oameni diminuându-şi vibraţia, trăind şi ajutând oamenii în continuare, atât cât era posibil, ajutaţi de Moşii retraşi în straturile inter-dimensionale şi de entităţile dimensionale. 

După începutul creşterii vibraţiei în stratul nostru, diferenţele de acest fel au început să se diminueze, astfel încât azi venirea lor în lume este uneori percepută de oamenii liniştiţi, iar programele de destin ale unor oameni sunt susţinute în vederea obişnuirii popoarelor cu ideea revenirii lor într-un viitor apropiat. În acest fel suntem în plus ajutaţi să ne recuperăm capacităţile multisenzoriale în cel mai scurt timp posibil, în acelaşi timp cu mijlocirea relaţiilor noastre cu entităţile astrale, pe măsura creşterii vibraţiei. 

Entităţile dimensionale (adică entităţile întrupate direct în dimensiunile structurale paralele) îi ajută şi pe dânşii, şi pe noi, întrucât pot călători pe termen scurt din dimensiunea lor în stratul nostru de evoluţie moderându-şi vibraţia generală, căci corpurile lor au alte structuri, o vibraţie mult mai ridicată şi astfel nu rezonează imediat cu vibraţiile oamenilor şi biosistemului planetar.

Oamenii au beneficiat cândva de vibraţii mari, cu ele au trăit îndelungat, înainte de ultima glaciaţiune, astfel încât locurile în care trăiesc Moşii, pe unde trec ajutând întreaga planetă, nu constituie puncte de dezorientare pentru oameni, în general pentru orice vieţuitoare pământeană, iar urmele (amprentele) lor se mai simt şi azi pretutindeni, prin vibraţia lor încă ridicată, ajutându-ne să ne păstrăm echilibrul în cazul unor percepţii de o asemenea natură. 

Întotdeauna au existat pe Pământ ajutători necunoscuţi majorităţii oamenilor, fără ca ei să fie întrupaţi cu corp fizic pe alte planete, venind aici cu nave materiale. Doar pe aceia îi numim extratereştri, iar în lumea noastră, în această zonă a universului, astfel de circulaţii sunt extrem de rare, şi numai la nivele înalte de vibraţie planetară: pentru că, pe de o parte, vibraţiile înalte ale pământenilor pot accepta mai uşor vibraţiile înalte ale extratereştrilor, iar pe de altă parte se pot şterge amprentele lor tocmai prin condiţiile pe care le creează vibraţia înaltă a planetei. Dar asemenea circulaţii sunt foarte rare şi numai pentru reparaţii de diverse feluri ale planetei. Entităţile dimensionale şi inter-dimensionale, precum şi Moşii circulă prin forţe proprii spirituale şi o corporalitate uşoară, cu vibraţii foarte înalte, chiar dacă asemenea circulaţii sunt rare, pentru a lăsa omenirea să-şi cunoască singură propriile puteri şi neputinţe. 

Dar ajutorul lor nu a fost nicicând uitat, iar poveştile cu Moşi şi Babe, rămase din vechimi, atestă cât se poate de clar acest lucru. În trecut oamenilor le era cât se poate de clar faptul că datorează ajutorul primit oamenilor străvechi şi entităţilor venite de pretutindeni din jurul lor: din „ceruri”, din tărâmul apelor, din alte pământuri „de peste mări şi ţări”. Le cunoşteau foarte bine originile, menirea, puterile. Se bazau pe ajutorul lor şi ştiau bine că va veni vremea când vor trebui să se descurce fără ajutorul lor. Ei înşişi le spuneau repetat acest lucru, oferindu-le sfaturi de însemnare a experienţei lor în toate cele pe care le aveau în jurul lor: obiecte de menaj, îmbrăcăminte, ţesături şi covoare, sculpturi ale tindei, cerdacului, gardului, uşilor şi porţilor. Cântecele şi jocurile din vechime azi le credem iniţiatice în cultul unor zei diverşi – dar totul nu era decât învăţătură,practică şi întărire în cunoaşteri profunde: şi ne vom da seama de acest lucru mai devreme sau mai târziu- dar nu foarte târziu.

Elementele de religie au venit foarte târziu, aduse de grupuri de migratori: deci nu au fost experienţa locală a geţilor, străvechi-europeană, ci s-au datorat amintirilor pe care migratorii le-au aduse despre Moşii lor, despre entităţile ajutătoare ale poporului lor. 

Odată cu grupurile migratoare vremurile s-au schimbat pentru toate populaţiile, chiar dacă fiecare popor sau grup spiritual călător şi-a păstrat în fel şi chip moştenirea: cosmetizând-o sau ascunzând-o, în funcţie de agresivitatea noilor veniţi. Puţine s-au potrivit încredinţărilor proprii geţilor, de aceea Moşii au lăsat să pătrundă relativ repede unele dintre ele, printre elementele de religie impusă de conducătorii care s-au schimbat frecvent. Deşi năravul agresivităţii şi al impunerilor nu s-a schimbat niciodată, chiar din partea celor care propovăduiau religia iubirii şi a milei, poporul a continuat să poate cu sine adevărurile fundamentale ale conducătorului spiritual al verticalei conducătoare, purtând prin furtunile vieţii cu infinit respect numele Sfintei (Eternei) Treimi: Dumnezeu, Fiul numit biblic Iisus şi Sfântul (eternul) Duh (Spirit cu Suflarea sa). 

Aceeaşi învăţătură aveau şi geţii, chiar dacă numeau altfel - şi nu sintetic, ca iudeii: Făuritorii Dintâi, Luminătorul Lumii (cel care aduce şi învaţă omul spre păstrarea Luminii) şi Viaţa Eternă. 

Într-adevăr, în vremurile din urmă, tot ceea ce s-a aflat în sfera nevăzutelor cu ochii trupului s-a sintetizat într-un singur nume – Dumnezeu, Yahve, Allah: căci toate asemenea entităţi cunoscute anterior trăiau într-un grup fără deosebire de concepte asupra vieţii, care grup făcea parte dintr-un şir lung de tot asemenea grupuri cu aceleaşi identice concepţii asupra vieţii, asupra noţiunii de ajutor şi de coordonare înţeleaptă a destinelor tuturor vieţuitoarelor lumii, nu numai a oamenilor. Toate erau (au fost întotdeauna şi sunt în eternitate) coordonate de grupuri uriaşe de entităţi puternice şi înţelepte, care nu urmăresc decât un singur ţel: înălţarea permanentă prin iubire, ajutor, cunoaştere. Care urmăresc întărirea (sau împuternicirea) tuturor spiritelor care evoluează în lumile create de ele.

În baza unor asemenea încredinţări, Moşii popoarelor au lucrat şi au trăit peste tot în lumea pe care au lăsat-o să se manifeste liberă, dar având grijă cu iubire infinită ca efectele acestei libertăţi să nu afecteze definitiv (ireversibil distructiv) viaţa pe planetă. În felul lor însă, Moşii au o influenţă foarte mare chiar asupra timpului pe care noi îl trăim, iar acest lucru poate fi explicat foarte pe scurt, chiar aici.

DA, „TIMPUL” MOŞILOR…

Timpul este o mărime relativă, care ţine de valorile rotaţiilor planetei în jurul axei sale şi ale planetei în jurul stelei care o guvernează. Datorită împletirii câmpurilor planetare de vibraţii diferite, specifice corpurilor noastre fluidice, dar şi celor care ţin de vibraţiile, de densitatea materiilor planetare, apoi şi a obiectelor planetare (asteroizi în principal, sateliţii naturali ai planetelor, praful cosmic şi elementele de tip: vapori de lichide, microorganisme şi organisme dezvoltate, fie ele de tip fizic, astral, spiritual sau alte vibraţii corporale) – toate influenţează mişcările planetei.

La rândul lor, prin mecanisme încă nerecunoscute oficial, dar cunoscute în linii mari, planetele se influenţează reciproc la nivelul energiilor circulante: prin reţelele matriceale stelare, galactice şi zonale din univers.

Toate asemenea structuri, şi încă multe altele care necesită cunoaşteri aprofundate, formează prin mişcarea şi funcţionarea lor un anumit timp local. Un asemenea timp – pe care noi îl monitorizăm cu aparate de specialitate – ţine, de asemenea, de frecvenţa de vibraţie generală din sistemul stelar şi galactic local.

Dacă frecvenţa medie galactică se modifică, timpul monitorizat de noi nu se modifică, căci toate elementele care compun percepţia locală se modifică proporţional. Creierul uman (şi orice sistem nervos şi cerebral al oricăror vieţuitoare cunoscute de noi) poate detecta modificări ale variaţiilor de frecvenţe din mediul de trai, doar comparativ cu modificările planetar-stelare, care sunt mult mai ample; pe termen limitat (scurt), nu este deranjat de modificările existente, mai ales că sistemul nivelelor de vibraţie pe fiecare treaptă din galaxie este constituit astfel încât să se menţină la un nivel relativ constant.

Tocmai aceasta a fost întotdeauna sarcina de bază a ajutătorilor, din cele mai vechi timpuri ale omenirii, până în zilele noastre şi, în continuare, va fi până la terminarea evoluţiilor umane pe Pământ. Astfel încât, chiar dacă noi ştim acum că Moşii echilibrează vibraţia astfel încât biosistemul şi planeta să nu se degradeze ireversibil şi nici suferinţele să nu ajungă insuportabile la nivel de spirit întrupat (să nu existe extincţie în masa critică a biosistemului) - lucrările lor nu sunt de loc simple cum ar părea prin exprimare. 

Mai departe, după plecarea spiritelor umane de pe Pământ, vor avea acelaşi tip de sarcină, ei sau alţi urmaşi ai lor, dar întotdeauna în concordanţă cu vibraţiile acelor popoare spirituale care vor evolua pe planetă, după noi, oamenii.

Fără echilibrarea vibraţională pe care ei o păstrează permanent, omul ar trăi într-o vibraţie (creată de neputinţele sale) mult mai joasă; iar diferenţele între vibraţia planetară şi vibraţia societar-umană l-ar dezorienta (l-ar fi dezorientat de mult, de fapt) şi l-ar conduce la neputinţa de a crea, de a dezvolta şi a perpetua prin forţele proprii o societate normală, echilibrată: numind „normal” ceea ce face omenirea azi, ca entitate globală conştient-creatoare.

Sunt mulţi oameni în lume care au însă o evoluţie suficientă ca să acţioneze – mai mult sau mai puţin conştienţi de istorie, dar conştienţi faţă de valorile cele mai înalte ale omenirii – în direcţia lucrării (de mult mai mare anvergură, însă) a străvechilor, a Moşilor. Sunt oameni care au rezonat cu dânşii, cu învăţăturile lor, în orice timpuri şi au creat ei înşişi o stabilitate vibraţională de putere medie, dar suficient de activă, în societatea în care s-au întrupat şi au trăit. Segmente tot mai mari de populaţie devin conştiente azi de ceea ce numim legea iubirii universale: lecţia radiantă străveche a Moşilor prinde rădăcini, şi dă roade, peste tot în lume. Asemenea oameni echilibraţi, care oferă ei înşişi echilibru – indiferent de viaţa pe care o duc, grea sau uşoară – simt cel mai bine scurgerea echilibrată a timpului.

Se spune că timpul de fapt s-a scurtat, din cauza modificării frecvenţelor planetare, dar pentru oamenii care caută echilibrul timpul se scurge chiar mai lent decât simţeau în perioada tumultului copilăriei şi adolescenţei lor. Ei nu se grăbesc, nu încearcă să fugă în viitor lucrând doar pentru acest viitor, nici nu se refugiază melancolici în trecut, ci trăiesc un prezent permanent, echilibrat, chiar dacă vorbesc şi ei, omeneşte, cu oamenii din jurul lor, despre trecut sau fac proiecte de viitor. Acesta înseamnă de fapt echilibru, timp trăit frumos, şi bine. Radiaţia Moşilor în lume are un impact mult mai puternic asupra celor care trăiesc cuminţi într-o lume pe care o doresc din tot sufletul lor: să fie – sau să devină şi ea mai cuminte…

Timpul Moşilor nu s-a scurs lent sau rapid. Ei simt în mod echilibrat fiecare clipă pe care o trăiesc, simplu şi curat, cuminţi în lumea pe care încearcă să o facă mai bună, mai frumoasă. Faptul că azi trăim încă pe Pământ, că avem realizările care ne luminează sufletul, chiar dacă şi lucruri îngrozitoare (rezultate din libertatea de expresie oferită de coordonatorii de evoluţii) de care parcă nici nu vrem să auzim, dară-mi-te să le mai şi vedem – se datorează muncii îndelungate, pline de abnegaţie, sacrificiu şi altruism, desfăşurată de aceşti ajutători tăcuţi de lângă noi: Moşii…