CÂT DE ADEVĂRATĂ ESTE ZICALA : „ÎN LUNA MARTIE SE „FAC” ŞI „DESFAC” TOATE RELELE”

Este o discuţie preliminară la mai multe aspecte ale evoluţiilor noastre pământene, discuţie care se poate întinde pe mult mai multe planuri decât s-ar putea percepe la început. Deocamdată să începem cu câteva idei care se leagă şi de viaţa conştientizată de noi, curentă, după care vom relua tema la nivele mult mai înalte de spiritualitate, în studii ample privind posibilităţile mentale şi astrale ale omului – ale tuturor spiritelor umane: de a face şi bine, şi rău. Şi aici ne referim la modalităţile actuale de a percepe binele şi răul – şi spaţial: pe Pământ, dar şi temporal: în zilele noastre, cu comparaţii privind modul de manifestare în alte timpuri, trecute – dar care au lăsat urme adânci în modul nostru de a percepe lucrurile azi. 

Cele mai evoluate spirite vor alege să facă oricând numai bine, chiar şi nealegând să facă un rău, ieşind în mod conştient din cercul de manifestare (spaţiu, eveniment, etc.); iar cele care aleg să facă un rău (unde alegerea înseamnă conştietizare de orice fel în momentul derulărilor) vor şti, mai devreme sau mai târziu, că au greşit făcând alegerea lor şi vor lupta pentru a nu mai face o asemenea alegere vreodată, niciodată. Dar chiar dacă ei nu se vor corecta în această viaţă, cei ce aleg binele ridică vibraţia câmpurilor terestre şi ajută la crearea unor influenţe care limitează mult alegerile căilor care aduc rău: distrugere (materială şi al oricărui alt aspect din viaţă planetară în egală măsură: prin distrugere, prin împiedicarea derulărilor), imoralitate, perversiuni de orice fel, etc. Toată lumea are nevoie de astfel de încărcătură pozitivă în câmpurile planetare, pentru că şi cei care de regulă fac alegeri pozitive pot să facă uneori, mai mult sau mai puţin conştient, alegeri aflate la limita dintre bine şi rău. Pentru a ne menţine într-un fel de manifestare benefică vieţii de pretutindeni este bine să facem permanent exerciţii de alegeri – spre exemplu când urmărim un film: ce aş alege să fac într-o asemenea situaţie? Sau când urmărim o serie de ştiri la TV să privim totul din perspectiva personală, făcând totodată exerciţiu de toleranţă faţă de cei despre care am zice că noi, niciodată nu trebuie să procedăm ca atare. 

Dragii mei, despre energii, vibraţii, am scris multe şi voi mai scrie pe parcursul timpului. Dar deşi am gândit deseori să scriu despre acest subiect, mi-a fost destul de greu să-l abordez, chiar dacă lucrurile par simple la prima vedere. Ceea ce însă m-a determinat să scriu acum este faptul că sunt câteva grupuri pe facebook în care mulţi oameni scriu că s-au confruntat cu probleme legate de „vrăji”. 

Oricine poate spune „În secolul XXI mai crede cineva în aşa ceva??...”

Păi tocmai, acum mai mult decât cu 50 de ani în urmă, să zicem... Da, zicem că un om şcolit nu poate crede în aşa ceva. Eu zic că nu procedează bine. Iar paradoxul “Nu cred – nu mi se întâmplă!” nu este chiar de loc valabil, întrucât mulţi oameni au trecut prin astfel de evenimente chiar trăind cu asemenea gânduri. 

Şi de ce mai ales în zilele noastre??... pentru că vibraţia planetară este în creştere, într-o zonă a universului în care vibraţia de pretutindeni creşte, puterile energetice ale tuturor vieţuitoarelor pământene (şi nu numai) cresc în aceeaşi măsură, şi fiecare îşi foloseşte puterea sa energetică în direcţiile pe care le cunoaşte: pentru a se manifesta aşa cum ştie, indiferent dacă ar fi vorba despre orice vieţuitoare sau concret în cazul omului. Deci este o conjunctură extrem de largă, cu efecte, reverberaţii în toate planurile existenţiale, iar noi nu suntem decât o mică parte din această conjunctură. 

La cea mai mare experienţă de manifestare pe care o are omul pe Pământ comparativ cu alte vieţuitoare pământene, el este activat în razele radiaţiei sale totale de toate vibraţiile care cresc neîncetat; şi din experienţa sa de manifestare, omul foloseşte puterea sa radiantă în funcţie de cunoaşterea sa, de interesele sale, de obişnuinţe, de înclinaţii şi tendinţele de virare de la o înclinaţie proprie la alta. Dacă subconştientul apropiat de conştient este obişnuit să-şi folosească forţele pentru a face rău, crezând că de fapt îndreaptă o nedreptate, va descoperi că acum, în condiţiile pe care le trăim, puterile îi sunt mai mari, rezultatele obşnute sunt mai rapid vizibile şi dacă omul vizat nu este pregătit să le contracareze, “succesul” devine nu numai evident, dar influenţele sunt mult extinse în planurile aflate în conexiune. 

Tocmai de aceea atrag atenţia, când discutăm despre grupurile de spirite care au venit cândva la întrupări pe Pământ, că acele grupuri care au venit ultimele la întrupări vor fi şi primele care vor pleca de pe Pământ pentru a se întoarce “acasă”, adică de acolo de unde au venit: pentru că sunt spirite care nu sunt obişnuite că vibraţii joase – naturale pentru această zonă a universului, nu au experienţă în astfel de călătorii (le-am numit “regresive”), unde toate astfel de călătorii, la un loc, formează o etapă de evoluţie pe care o putem numi regresivă când vorbim despre trăiri paralele între zone cu vibraţii foarte diferite. Venirea lor foarte târzie şi plecarea lor foarte timpurie se datorează manifestărilor lor distructive, represive, influenţei lor puternic-negative asupra semenilor din aceeaşi specie (asupra oamenilor) precum şi a vieţii generale de pe planetă: şi toate datorate fricii cu care privesc viaţa pământeană, nesiguranţei lor pe o planetă cu vibraţii joase, neputinţei lor de a se orienta în situaţii grele cu care s-ar putea confrunta într-o asemenea lume bogată, de care ei s-au dezobişnuit de mult, foarte “de mult” faţă de acest moment al vieţii lor spirituale. Asemenea spirite aflate în călătorii regresive sunt pe Pământ acum pentru a-şi da seama, a conştientiza toate relele pe care le pot face în diverse condiţii: şi planetare, şi sociale. Răul poate fi făcut şi direct, pe faţă (criminalitate mai mult sau mai puţin organizată) sau în ascuns, prin folosirea forţelor spiritului – a celor pe care le numim mentale. 

Da, chiar dacă internetul e plin de afirmaţii conform cărora activitatea mentală nu ar fi a spiritului, o parte importantă a radiaţiei totale a spiritului este folosită pentru acţiuni pe care le numim mentale: de la gestionarea informaţiilor – la creaţia materială mentală în funcţie de condiţiile de mediu şi corporale pe care le are în întrupările sale. Razele mentale sunt raze scurte şi extrem de puternice, care pot fi manevrate cu uşurinţă pentru a da naştere la acţiuni care, la fel ca şi în planul fizic, pot fi distructive sau constructive. Desigur e bine să menţionăm faptul că o acţiune poate fi de distrugere, chiar dacă scopul este constructiv, pozitiv – dar e pozitiv cu adevărat numai dacă este pus ceva mai valoros în loc. Este legea Pământului...

Răul curge – la fel ca şi binele, pentru că învăţăm cum să ne cunoaştem şi cum să ne evaluăm astfel manifestările, comparându-le cu ceea ce putem face în condiţiile în care am învăţat să facem numai bine. Pentru că în vibraţii înalte deja am învăţat şi am consolidat cu toţii să avem numai manifestări creative, morale, protective – cu o înaltă conştiinţă a protecţiei vieţii, cunoscând bine decenţa, dimensiunile interioare ale demnităţii evoluantului avansat. Măsura cu care ne măsurăm manifestările este într-adevăr în noi înşine astfel, iar compararea ne-o facem şi noi înşine, şi ajutătorii de destin, şi coordonatorii evoluţiilor noastre. Astfel ne comparăm manifestările pe care le atingem în vibraţii joase, şi tot astfel ni le corectăm, apoi învăţăm în continuare căile dezvoltării perpetue a celor creative, calitative, morale, înalt-spirituale – atât cât se poate în fiecare loc de întrupare. Toate se leagă de legea liberului arbitru, care ne lasă să facem ce putem, ce ne amintim, conform încredinţărilor celor mai bine consolidate la acest nivel de vibraţie a universului: la orice nivel al universului unde ne întrupăm. Dacă nu dăm dovadă de elevare spirituală, înseamnă că nu le avem consolidate şi pe cele elevate, că trăim încă sub imperiul celor consolidate când evoluam ca animale, ori al celor din perioada de trecere de la manifestări necreative la manifestări creative, adică:

– concurenţiale: cale bună însă pentru acele forme învechite de evoluţie, bune atunci, la începuturi, pentru a ne obişnui cu înlocuirea lor cu înaintările în manifestările cele mai noi; şi ele la rândul lor vor fi înlocuite cu manifestări conlucrative – aşadar în locul celor concurenţiale;

– agresive: am învăţat aşa să ne manifestăm la începuturile evoluţiilor: ca să învăţăm să ne apărăm şi să ne protejăm, pe noi înşine şi pe cei apropiaţi (familia, puii); treptat învăţăm să înlocuim manifestările agresive cu manifestări înţelegătoare, ajutătoare, calme, tolerante, iubitoare;

– perverse: în acest fel am reuşit să ne menţinem în fruntea celor care erau pricepuţi - dar inconsecvenţi în hotărârile lor; cu timpul învăţăm să ajutăm, să contribuim la realizarea celor mai apropiate manifestări de tot ceea ce este natural, adevărat, să susţinem evoluţiile proprii şi ale celor din jur. 

Aşadar, toate însă se vor corecta, căci avem puterea să o facem, iar corecţiile şi consolidările care vin ulterior corecţiilor determină o supra-consolidare, o întărire a corecţiilor în sine. Apoi chiar revenirea în această zonă a universului şi trăirea în condiţii asemănătoare celor din care a pornit observarea, manifestarea şi conştientizarea relelor, constituie o consolidare a binelui în viaţa noastră, a corecţiilor pe toate planurile, dar şi avansarea în subtilităţile acelor tipuri de manifestări pentru ca şi ele să fie astfel corectate în adâncă profunzime. 

Desigur lista aceasta ar putea continua, dar mai avem şi altele de discutat. 

De remarcat este şi faptul că toate fazele de evoluţie prin care trecem lasă urme, amprente puternice în spirit, în fiecare monadă din fiecare spirit, care ne formează memoriile monadice şi care se activează în funcţie de cât de des am folosit asemenea acţiuni memorate. 

Cei mai elevaţi nu vor alege răul, chiar dacă el este în memoriile spiritului, dar conştienţi fiind de efectele distructive ale unor astfel de manifestări, aleg calea binelui făcut, nu vor încuraja manifestările distructive, agresive şi vor da exemplul propriu de manifestare pozitivă, constructivă, protectoare. Şi vor chema în ajutor şi pe alţii asemănători lor, dar şi cei răi procedează tot aşa... Şi astfel se ajunge, conform legilor vechi animalice care s-au întărit foarte mult în evoluţiile anterioare, la războaiele cunoscute de noi azi: în care se antrenează mari mase de oameni, formate din indivizi care în mod obişnuit nu au curaj să-şi susţină singuri încredinţările, şi astfel se vor manifesta numai în grup, acolo unde identitatea se pierde în tumultul general, tumult care chiar se bazează pe însufleţiri de acest fel chiar dacă nu idealurile, ci înclinaţiile interioare reunesc astfel oamenii. 

Dar să avem în vedere şi cazurile individuale, unde şi capacităţile spirituale, şi cunoaşterile ascunse sunt mari pentru oameni – dar nu atât de mari şi profunde pentru a duce la rezultate optime după scopuri înalte de urmărit. Astfel de oameni rămân răuvoitori şi se bazează nu numai pe forţele sale, cât şi pe conjuncturi favorabile efectelor scontate. Şi astfel ajungem la această lună martie...

LUNA FEBRUARIE ŞI ZILELE CARE ÎNCURAJEAZĂ IUBIREA...

Luna februarie este perioada care oferă vieţuitoarelor, aşadar tuturor vieţuitoarelor, cele mai semnificative schimbări de vibraţie. Şi luna octombrie (de fapt sfârşitul ei şi începutul lunii noiembrie) este o perioadă asemănătoare – dar totuşi deosebirea constă în faptul că în februarie organismele noastre sunt slăbite din cauza lunilor lungi de iarnă, cu vibraţii joase, cu frig ascuţit (multe vieţuitoare intră în hibernare). De aceea, indiferent cum ar trece această perioadă de iarnă, toate organismele sunt acum slăbite, spre deosebire de toamnă când perioada de schimbare a vibraţiei vine pe întărirea din vară, pe susţinerea razelor soarelui de vară din plin, energizante şi care susţin organismele până spre luna decembrie. Omul se pregăteşte în felul lui pentru această perioadă, păstrând hrană conservată, folosind azi din ce în ce mai multe vegetale importate sau crescute în solar înalt tehnologizat. Nu este chiar ca vara, dar oricum este bine, deşi şi în trecut chiar modalităţile de conservare aduceau un aport substanţial de energie alături de vegetalele conservate: sarea aduce un aport substanţial de minerale, zahărul sau mierea susţin energetic organismul, aşa cum bine ştim. Dar vibraţiile joase ale frigului, sub temperatura normală de confort în circulaţia sanguină şi limfatică, determină o oboseală accentuată a spiritului, mai ales dacă nu există o activitate moderată, echilibrat împărţită pe toate planurile vieţii umane: unde echilibrul şi moderaţia nu sunt agreate azi de societatea contemporană. Pe fondul acestei situaţii, schimbarea sensului de vibraţie planetară, care de fapt începe la sfârşitul lunii decembrie, începe acum să se facă simţită – dar ca efect al unei oboseli suplimentare, căci omul nu ştie bine să se adapteze nici la perioada de iarnă, nici la perioada de primăvară. Ieşirea din oraşe pe timpul week end-urilor nu se petrece la parametrii optimi: facem turism, dar din maşină, stăm puţin în natură, iar acolo activităţile nu sunt moderate, nopţile nu sunt dormite corespunzător, hrănirea este tot necorespunzătoare, nervii ne sunt de multe ori întinşi la maximum. Ceea ce accentuează oboselile noastre şi abia la reluarea serviciului ne dăm seama că există nişte efecte ale oboselilor prelungite. Dar viaţa, cu bune şi rele merge mai departe...

Şi toate se adaugă unei moşteniri genetice grele. Chinuiţi de vieţi cu foamete, frig, nemulţumiri, răzbunări personale sau războaie interstatale, oamenii au avut şi au strâns slăbiciuni multe în ultimele câteva milenii, ceea ce a fost speculat intens întotdeauna de duşmanii proprii, fără milă. Apelarea la mentali puternici dar lipsiţi de scrupule, care să provoace rău de la distanţă nu a fost nici o clipă o metodă pierdută din vedere. 

Ce putem face??

În primul rând SĂ NE CULTIVĂM VIRTUŢILE. Pe care le avem cu certitudine!!! Nu le ştim?? Nu ar fi cazul să căutăm să ne lămurim privind la noi înşine mai mult decât prin “grădinile” sufleteşti ale vecinilor??... 

În al doilea rând să nu uităm nici o clipă că tradiţiile ne pun la îndemână unelte necesare alungării răului din viaţa noastră. Să detaliem puţin.

Răutatea unor semeni ne poate influenţa fără să vrem, ducându-ne către vrăşmăşii, duşmănii şi răzbunări, către dorinţe de împliniri rele pentru oamenii care ne-au făcut rău cu voie sau fără voie. Lupta interioară contra sentimentelor negative întăreşte omul nu numai pe direcţia înlăturării unei anumite duşmănii, vrăşmăşii, ci pe toată linia ATITUDINII GENERALE de menţinere a sufletului în mânie, în duşmănie. Această luptă-muncă interioară este puternic susţinută – de loc întâmplător, aşa cum anunţam în subtitlu, de zile consacrate acestui sentiment înălţător al omului – IUBIREA. Iar aici aş face o paranteză cu două linii de gândire (rămâne la latitudinea fiecăruia dintre noi să reflectăm sau nu în continuare):

– zilele consacrate iubirii – cel mai frumos şi înălţător sentimente uman: ziua Sfântului Valentin în religia creştină catolică şi ziua românească tradiţională a iubirii, veche dinainte cu mult creştinării Ţărilor Române: Dragobetele românesc, cu rădăcini getice străvechi de când este omul pe Pământ...

– extinderea accentului de iubire partenerială, de cuplu, în viaţa curentă a omului, extinderea într-o iubire faţă de toate şi toţi, luminarea sufletului omenesc cu sentimentele cele mai înalte ale iubirii de semeni, de orice vieţuitoare de sub soare, şi nicidecum în ultimul rând iubirea de divinitate, de Dumnezeu: în mod explicit – nu numai implicit cu referire doar la divinitatea din fiecare om. 

Această luminare a chipului interior al omului poate fi doar de o zi, dar dacă am reuşit s-o facem pe parcursul unei zile, o vom putea face treptat în tot mai multe zile... Şi rămâne o asemenea luminare a sufletului puternic amprentat, care se va înrădăcina treptat în sufletul nostru şi ne va schimba tot treptat, încet – dar sigur, trimiţând raze tot mai puternice în fondul acela înăcrit, rutinat, al unei vieţi care nu ne oferă întotdeauna – în unele cazuri nici măcar din când în când – senin şi soare în suflet...

Desigur, voi cei care citiţi cele scrise aici nu sunteţi suflete înnegurate – dar dacă ştiţi asemenea oameni, cel mai frumos şi cel mai iubitor gest pe care l-am putea face cu toţii ar fi să le amintim că avem în această lună februarie două – nu o singură zi consacrată iubirii, cărora le putem zâmbi roz-roşu!!!... pentru a ne “colora” o clipă.. apoi mai multe clipe... ore, zile !!! viaţa pe care o văd dânşii ternă, gri... 

LA MULŢI ANI FRUMOŞI ŞI LUMINOŞI IUBIRII !!!