DESPRE ÎNDRUMĂRILE RELIGIOASE (1)

M-am îndreptat către acest subiect pornind de la importanţa postului pentru oameni. Dar nu numai postul, ci multe dintre cunoaşterile şi obiceiurile formate din îndrumări religioase au o importanţă deosebită pentru noi, azi. Şi nu prea ştim asta. Spun cu tristeţe – dar cu nădejdea că toate se vor clarifica cândva – că am pierdut destui cititori ezoterişti doar pentru că arăt cum religiile prezintă îndrumări, învăţături, care au la bază elemente reale, o adevărată ştiinţă pe care nici preoţii nu o mai ştiu azi: ştiu doar că vine de la Dumnezeu şi gata... Azi avem nevoie de mult mai mult însă, iar îndrumările, procedurile răspândite pe această cale, ne încurajează şi ne vor încuraja mult în continuare. 

De altfel, nu sunt numai norme preluate din scrierile religioase, ci multe dintre ele sunt adaptări ale unor moşteniri străvechi, bune, reale, puse în forme religioase proprii mileniilor I şi II d.Ch. Am arătat – şi voi mai arăta – felul în care fiecare dintre evenimentele Noului Testament au un substrat profund ajutător în vremurile pe care de fapt chiar Iisus le-a anunţat: doar oamenii nu au înţeles corect toate anunţările şi faptele dânsului. Dar dânsul ştia bine că, la vremea cuvenită, vom înţelege şi vom fi pregătiţi să facem noi înşine ceea ce este de făcut. 

Vremurile se schimbă, val după val, şi înţelegem treptat că avem de făcut faţă unora într-un anumit fel – altora în alt fel. Învăţăm că unele vieţuitoare planetare pot trăi într-un fel, dar altele în alt fel: reprezentând toate spirite întrupate – dar aflate pe trepte de evoluţie diferite. 

Învăţăm că noi, oamenii, putem face faţă oricum asprimii unor vremuri, dar apoi învăţăm că nu trebuie să facem faţă „oricum” ci, pentru că suntem într-adevăr spirite evoluate, o putem face într-un anumit fel, diferit faţă de felul în care trăiesc alte vieţuitoare pe planetă:

– protejând viaţa planetară pe cât mai mult ne este în putere, ajutând mereu la dezvoltarea ei: nu pentru a obţine profit, nu pentru consum, nu pentru a obţine putere proprie sau pentru un grup restrâns de interes, ci pentru a-i da vieţii prilej să se dezvolte: ca forme de viaţă spirituală întrupată, asemeni nouă. Şi ea are parte de evoluţie spirituală, la fel ca şi noi: noi – care am ajuns să conştientizăm planeta noastră cu întreg biosistemul ei, la fel ca şi cerurile care o înconjoară, o ajută, o protejează;

– înţelegând toate diferenţele existente între spiritele întrupate care ne înconjoară: de acelaşi fel cu noi înşine – oameni care suntem egali în faţa divinităţii, dar nefiind identici între noi. Ceea ce ne oferă un potenţial uriaş de învăţătură, de experienţă directă şi indirectă, adică: trăită efectiv sau înţeleasă din informare, din schimb de experienţă. 

Nu este în firea spiritului uman – în totalitatea puterilor sale spirituale, la nivelul evoluţiilor sale – să ucidă pentru a mânca, să distrugă pentru a supravieţui, să conteste în poftele pentru putere, să agreseze pentru că nu înţelege, să dispreţuiască şi să pervertească lumea înconjurătoare, bucurându-se când observă că a reuşit... 

Dar în călătoriile noastre spirituale de-a lungul universului, adaptarea la trecerea de la vibraţii înalte la vibraţii joase, şi apoi foarte joase, este foarte grea, iar spiritul face ceea ce este mai îndelung obişnuit să facă la nivelele joase: supravieţuire chiar cu orice preţ – mai ales cerând altora un preţ uriaş pentru cele mai mici servicii...

De asemenea, este mereu de demonstrat că ceea ce numim religie azi este departe de a fi ceea ce a fost spiritualitate sub formă de cunoaştere autentică, pură, profundă la început, devenind în ceea ce azi numim antichitate o cale de supravieţuire sălbatică. O cale grea, agresivă, adică exact ceea ce nu şi-au dorit cândva, înainte de ultima glaciaţiune (ultimul "potop") în primul rând spiritele care ştiau că nu vor rezista tentaţiilor de a o face, dar nu credeau că vor ajunge chiar într-o asemenea joasă stare: conducătorii, organizatorii, ordonatorii religioşi. 

Ceea ce nu înseamnă că religia în sine – obiectivul propovăduit – este tot aşa. Ea nu este un instrument special de obţinere a profiturilor – cum cred unii, dar dintre cei care o propovăduiesc pot ajunge repede să o folosească în direcţia obţinerii unor profituri personale. Şi nu numai materiale, căci orgoliul omenesc tinde repede spre putere administrativă şi politică. 

Orice spirit trece însă prin asemenea manifestări, pe drumurile de la inconştienţa vegetal-animalică la înaltele idealuri pe care le conştientizăm azi. Pe aceste drumuri, cei care se află la începuturi fac schimbări fundamentale, apoi se obişnuiesc să le pună în practică mergând mereu pe linii ascendente. Iar după învăţătură temeinică revin în locuri din univers unde se desfăşoară acelaşi tip de evoluţii începătoare: pentru a-şi vedea, simţi înaintările şi a şi le remodela pe cele vechi, după tiparele cele mai înaintate pe care le-au atins personal. 

Azi suntem pe Pământ într-o astfel de călătorie spirituală: o buclă spirituală, absolut necesară înaintărilor noastre cele mai elevate. Unii dintre noi sunt în astfel de călătorii spirituale la începuturile lor, alţii mai departe, alţii – cu experienţă multă – vin special în preajma începătorilor pentru a-i ajuta să ţină drumul drept şi să reziste până la capătul călătoriei lor. 

Mulţi se leapădă azi de religie din cauza unor neînţelegeri ale fenomenologiei purtate informaţional doar de către religii. Denigrările care circulă arată neputinţe spirituale, nepătrunderi umane – şi din partea propovăduitorilor, şi din partea ascultătorilor. Să înţelegem normalitatea existenţei unor asemenea nepătrunderi în vremuri tulburi, aşa cum le trăim azi, chiar dacă nu este drept să fie ceva contestat numai din necunoaştere sau neînţelegeri. Mai ales că autorităţile religioase nu desfăşoară întotdeauna o muncă complexă, aşa cum ar trebui, aşa cum a fost la începuturi: după cum se şi vede de multe ori, adică doar din altruism şi înţelegerea şi susţinerea fenomenologiei care implică toate puterile umane – incluzând aici şi multisenzorialul uman general-blamat. Despre tot ceea ce s-a împiedicat şi se împiedică a se dezvolta în domeniul înaintărilor spirituale multilaterale ale omenirii, vor veni însă în viitor înţelegeri deosebit de complexe, după trecerea etapei planetare pe care o traversăm. 

Din nefericire, mulţi oameni şi-au pierdut, sau sunt pe cale să-şi piardă credinţa într-un Dumnezeu viu, în favoarea unui univers care este de fapt creaţia Lui: este vie în felul ei, pentru că orice univers este însufleţit de entităţi vii: prin întrupare (planete, stele, unele galaxii, precum şi întrupările individuale din preajma lor), prin susţinere radiantă a întrupărilor tuturor evoluanţilor de pretutindeni, prin ajutor şi învăţături oferite acestora, prin creaţii universice ajutătoare interioare şi exterioare. Toate acestea sunt aflate într-o remodelare permanentă, după dum merg necesităţile celor pentru care s-au creat ele de fapt: ale noastre – evoluanţii de pretutindeni... 

Dar despre acest lucru am mai discutat. 

De fapt problema cu universul este de aceeaşi natură cu confuzia că noi suntem corpurile noastre: iar acum mulţi dintre cei care au crezut acest lucru încep să se lămurească de faptul că lucrurile stau cu totul altfel.

Să avem întotdeauna în vedere îndrumările religioase: ele nu strică nimănui, dimpotrivă: ne-au menţinut pe drumul pregătitor pentru revenirea la cele dintâi şi azi ne pregătesc intens pentru a face mai suportabilă trecerea, şi mai rapidă, mai concentrată, către următoarea schimbare: foarte apropiată. 

Două lucruri ar trebui să înţelegem: 

1. Îndrumările religioase au avut întotdeauna un dublu sens:

– direct: pe loc, cu efecte în viaţa de zi cu zi, urmărite conştient şi inteligent. Dar în trecut – mult mai puţin azi, din nefericire – toate aveau nu numai un sens pentru momentul curent vieţii, pentru uşurarea vieţii manifeste azi, aşa cum ştim, prin intermediul unei corporalităţi degradate, ci şi cu caracter preventiv: pentru că aşa ştiau bine, clar, net, că etapa degradărilor va veni inerent, iar omenirea de acum 6-7 milenii dorea mai presus de orice să nu contribuie la accente ale degradărilor, ci să păstreze sănătatea corpurilor urmaşilor lor cât mai mult timp posibil. Se ştia bine că cei doi factori care determină degradarea corpurilor sunt: a.) vibraţia medie a zonei, când ajunge la nivele aflate mult sub valoarea medie planetară; b.) ceea ce avea să aducă viitorul, privit din perspectiva omului cunoscător, din vechime: munca fizică excesivă (şi obligatorie), hrana brutală (carne, alte produse cu proteine animale) sau, la antipod: lipsa de hrană în perioadele planetare cu climă excesiv caldă sau excesiv rece.

Se ştia că o îngrijire corectă a tuturor corpurilor din sistemul corporal uman: fizic cu dublul eteric, emoţional, mental şi cauzal – legate de activitatea curentă, cu direcţionări energetice venind de la corpurile spirituale superioare – poate fi baza de prelungire a sănătăţii pentru perioada în care vibraţia medie planetară va scade mult de tot, formând temelia degradărilor corporale la toate nivelele, nu numai fizic. 

La toate acestea avea să se adăuge degradarea inerentă în aglomeraţia planetară de spirite umane foarte diferite unele de altele. Este o aglomeraţie umană formată din blocuri spirituale piramidale, cu experienţă puţină de susţinere a diferenţelor vibraţionale între: locul de unde au venit (cu vibraţie galactică foarte înaltă) şi locul actual: Pământul în galaxia sa – comparativ cu locul de unde vin spiritele (acel “acasă” fiind altul pentru fiecare grup în parte). 

– indirect: adică elemente care leagă indirect îndrumările religioase de evoluţia noastră pământeană, care ar fi trebuit să lucreze libere, neîngrădite, sub forma intuiţiilor de fiecare zi în viaţa noastră, în orice ramură a manifestărilor noastre. Îngrădirile suportate, ca şi mizeria, limitarea libertăţilor de vorbire, relaţionare, mişcare între toate continentele, şi pe toate oceanele lumii, au format inerţii statice puternice pentru toate popoarele în acel Ev Mediu agresiv – el însuşi construind ramificaţii perfide ale împiedicării libertăţilor spirituale care circulă şi azi, din nefericire, sub formă de aspre încredinţări. 

Asemenea elemente: intuiţii, clar-intuiţii până la clar-simţuri – au găsit libertate doar în prezent; dar autorităţile statale nu încurajează un sistem de învăţătură public detaliat, iar autorităţile religioase păstrează încă dreptul”divin” asupra gestionării scrierilor rămase moştenire din antichitate până în prezent, deşi ele atestă de multe ori dreptul acordat de divinitate oricărui om de a avea legătură directă cu cea ce numim Dumnezeu: o întreagă verticală spirituală coordonatoare şi ajutătoare, un şir întreg de entităţi care aşteaptă să ne luăm singuri hotărârea de a dialoga direct cu ele...

Intuiţiile noastre ne puteau aduce, ne pot aduce azi cu atât mai mult, o valorificare a potenţialului intuitiv, fără limite: chiar putem numi – şi o numim de altfel – etapa noastră de evoluţie actuală: etapa intuitivă, manual-intuitivă, unde manualul (cu extensia sa tehnologică) se referă la manifestări fizice, culminând cu creaţia materială fizic-tehnologică. Intuitivul aduce în prim plan fragmente din experienţa anterioară, a omului mental din străvechimi, cu care omul contemporan îşi realizează prin creaţie manual-tehnologică mijloacele de trăire curentă: hrănire, comunicare, deplasare, conform intuiţiilor sale:

– protecţie (înbrăcăminte, încălţăminte): din materiale diferite, de culori diferite, inspirate din aura corporală;

– hrănire: diversificată, după cum se preiau din aerul planetar, prin osmoză, toate felurile de materii şi energii, pentru o hrănire complexă;

– deplasare: folosirea deplasării prin mijloace industriale, pe orizontală: cu viteze diferite, dar mult mai mari decât deplasările umane normale, pe verticală: deplasări în atmosferă, deplasări cosmice obişnuite din călătoriile astrale; alte exemple: vehicule pe pernă de aer, izvorâte din intuiţia mersului curent al omului mental la suprafaţa apelor şi pământurilor (mersul astral sau mersul solomonar);

– comunicările la distanţă (radio, TV cu dezvoltările ei conexe), conform obişnuinţelor de comunicare mentală şi astrală obişnuite. 

Discutăm nu numai despre cele legate de relaţia trecut-prezent-viitor: trecutul omului mental, prezentul omului intuitiv-manual-tehnologic şi viitorul revenirilor la viaţa străveche, la trecutul mental al omenirii – dar pe o spirală deschisă, înălţătoare (prin puterea, priceperea şi multe alte manifestări câştigate în ultimul timp). 

Discutăm în plus despre o relaţie spaţio-temporală directă: intuiţii ale fenomenologiei planetare în spaţiile situate dincolo de percepţiile trupeşti, intuiţii concrete privind înclinaţiile de atitudine, de manifestare obişnuită a celor cu care purtăm contacte în mod curent, intuiţii ale propriilor noastre linii de destin. Toate, şi încă multe altele, apar şi se dezvoltă în viaţa noastră, din ce în ce mai extins, complex, concret, evident – pe măsura creşterii vibraţiei medii planetare. 

Şi nimeni nu le mai poate opri. Dimpotrivă, ceea ce au încercat să împiedice ordonatorii religioşi, se dovedeşte azi o pistă de lansare de o mare putere spirituală. 

Aşadar, religia însăşi ne ajută. Şi o vom descoperi treptat, fiecare în parte...

În discuţiile viitoare vom vedea câteva idei despre post: de la care pornisem iniţial !!!...

Şi nu numai...

Căci, să nu uităm, mai avem câte ceva de discutat şi despre "deschiderea cerurilor"... În fiecare an câte ceva vine să se adauge înţelegerilor noastre privind acest amplu fenomen...