Doamne, fa-ma prost!
versuri: Anonim si Victor Socaciu
De-ar fi sa-i luam pe toti la rand,
Si actualii dar si fostii,
Cei mai destepti de pe Pamant
Au fost intotdeauna...PROSTII.
Nu te ruga la ursitoare
Sa-ti faca-n viata ta vreun rost,
Mai bine urla-n gura mare:
"Iubite Doamne, fa-ma...PROST!"
De ce sa tragi ca la galera,
Sa-nveti atatea fara rost,
De vrei sa faci o cariera
Ajunge numai sa fii...PROST.
In lumea asta cu de toate,
Unde se-nvata contra cost,
Pacat ca nici o facultate
Nu da si diploma de...PROST.
Avem impozite cu carul
Dar inotam in saracie
Si ce buget ar avea statul...
Dintr-un impozit pe...PROSTIE...
Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Sa nu-i jignesti, sa nu-i improsti!
O, Doamne, de ne-ar creste graul
Cum cresc recoltele de...PROSTI.
Si-n lumea asta rasturnata,
Unde cei strambi sunt cei mai drepti,
Savantii nostri mor de foame
Si numai PROSTII sunt destepti.
Conform DEX, ironia este o vorbă, frază, expresie, afirmație care conține o ușoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare.
Se poate spune că ironia este o cale de atentionare asupra unui lucru despre care nu este destul de uşor oamenilor să-l folosească direct, căci poate aduce jignire.
Iar cântecul este astăzi o formă destul de rapidă de răspândire a mesajului dorit.
Dar în acest cântec este şi foarte multă tristeţe... Cel puţin aşa percep eu...
Este trist că nu avem învăţătura care să ne facă înţelegători şi, departe de a-i dispreţui, să înţelegem că fiecare om este bun pe o anumită felie de activitate.
Greu de crezut că, încurajat frumos, acordându-i-se răbdare şi încredere, fiecare om poate să ajungă să cunoască tot ceea ce poate cunoaşte azi un om titrat. Poate chiar şi mai mult, depinde de fiecare om în parte.
CÂTĂ LUME POATE SĂ ACCEPTE AZI ACEST LUCRU?!
Ştiu că nu este un subiect care să placă, dar îmi propun să atac multe subiecte de acest fel în viitor, purtând totuşi respect celor care au altă părere. Sper să ne obişnuim cât mai mulţi oameni să privim şi cealaltă faţă a lumii, astfel...
De aceea numesc aceste texte scurte: simple note...
Aşadar, ceea ce se poate spune este că societatea omenească nu are azi interesul să accepte că lumea nu este de loc proastă, nepricepută, murdară... Unii oameni au mai multă experienţă şi intră în pricepere mai repede, alţii ar intra – doar că nimeni nu are răbdare cu ei... Atâta timp cât educaţia se face în sistem concurenţial şi profesorii nu au ei înşişi învăţătură pentru a explica cu răbdare tuturor exact atât cât trebuie la fiecare vârstă în parte, vom avea oameni nepuşi în valoare oriunde în societatea noastră.
Şi ei se zbat, şi de multe ori reuşesc să-şi facă loc în societate, în pofida dispreţului cu care sunt înconjuraţi. Nu se pricep la ce trebuie făcut, căci nu a avut nimeni răbdare cu ei, de aceea nici ei nu au răbdare să înveţe până la capăt, acum, ceea ce le trebuie să-i facă mai buni, mai pricepuţi...
Nu cred că este o revanşă binemeritată, dar este un lucru care ne poate da de gândit, un lucru pe care să nu-l mai tolerăm în viitor. În altă lume, în altă societate.
Sunt fericită că aceste lucruri se vor remedia cândva şi că fiecare dintre noi îşi va lua învăţătura de care azi nu are parte...
Cei care aţi citit cele scrise de mine despre societăţile omeneşti retrase [http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/03/calatoria-astrala.html – punctul2. Vânătorii de vise], coordonate şi îndrumate îndeaproape de către moşii pământului, să ne reamintim că fiecare om, fiecare spirit s-a întrupat în astfel de societăţi, trecând prin învăţăturile lor. Fiecare astfel de viaţă a fost mare oportunitate pentru a se forma şi dezvolta încredere în forţele proprii, învăţaţi, încurajaţi, ocrotiţi şi ajutaţi din toate punctele de vedere de cei mai mari ajutători ai Pământului.
Până în secolele V – VII d.Ch. toată populaţia planetei a trecut prin astfel de vieţi, după necesităţile proprii de lucru şi de învăţătură. O astfel de adaptare şi de întărire a fost necesară tuturor, indiferent dacă fiecare spirit în parte avea multă sau puţină experienţă: s-a format în egală măsură şi întărirea celor care au lucrat ca ajutători, alături de moşii, călătorii şi învăţătorii lor.
Multe ar fi de spus. Dar principalul lucru este ca NU EXISTĂ PROŞTI, CI OAMENI NERĂBDĂTORI, INTOLERANŢI ŞI DISPREŢUITORI în lume, de la care chiar ceilalţi învaţă, dezvoltând inconştient tot ceea ce este în inconştienţa celor acuzatori. Suntem deştepţi, dar nu ne cunoaştem limitele inferioare şi acuzăm la rândul nostru cu multă inconştienţă.
Aşa cum spun multe cărţi azi, este bine să ne recunoaştem în cuvintele noastre partea de intoleranţă şi de dispreţ, ceea ce nu înseamnă că nu trebuie să încercăm să echilibrăm situaţii care depăşesc limitele bunului simţ.
Şi, aşa cum spuneam şi altădată, mai bine înlocuim dispreţul cu preţuirea părţii bune a omului: treptat el singur îşi va pozitiva toate celelalte aspecte ale vieţii sale. Pe cât va putea, dar atât cât va putea va schimba faţa Pământului...
5 comentarii:
Îmi cer iertare că nu fac referire la articolul postat şi cer permisiunea de a vă face o invitaţie ( ţie şi cititorilor tăi ) la a vă expune părerea despre ce înseamnă prietenia şi ce este un prieten. Pentru o mai bună provocare, reamintesc ceea ce spunea Napoleon Bonaparte şi anume că ,,Nu există prieteni ci doar momente de prietenie..." Vă aştept cu mare drag aici, la Psalmdedor.
PS. Rugăciunea din titlu ar trebui să rostim mereu şi mereu!
Cum sa facem sa primim intelepciunea cand vremurile sunt atat de tulburi si infricosatoare ?
Mesajul de linistire de pe pagina are partial efect, dar...
Unde sa gasim luciditatea de a nu ne lasa loviti de valul indoielii, de frica?
Şi "Da"-ul, şi "Dar"-ul sunt in noi, se imbogatesc dinafara... dar se innobileaza dinauntru. Darul este si elementul de opozitie, insa este si datul. Putem sa ne opunem, insa putem sa si acceptam lumea ca pe un dar, ca un dat... Si atunci se formeaza intelepciunea. Prin acceptarea lumii si antrenarea intr-o viata proprie care sa o respecte chiar daca nu este aparent de respectat. Si formarea unei manifestari echilibrate care sa se integreze acestei societati, indiferent cum este ea.
Este greu sa facem acest lucru permanent, fara nici o intrerupere, dar straduinta este drumul care ne construieste pe noi insine...
Nu?!
Indoiala si frica exista in sufletul oricui. Important este sa ne ridicam cu curaj de-asupra lor. Si eu o simt, sunt om si imi este clar ca este normal. Nu vreau sa o ucid, pentru ca supravietuirea mea poate sa fie candva legata direct de frica (normal, imi e frica de urs in padure iau masuri sa ma feresc) dar accept ce poate fi si cu curaj gandesc ca pana la eveniment trebuie sa traiesc frumos... da, ca si cum maine ar fi ultima zi a vietii mele... Asa trebuie sa traiesc aceasta viata, pana in ultimul ei moment. traiesc si muncesc atat cat pot, si imi umplu timpul cu tot ceea ce pot ca sa trec cu bine prin toate...
Si toate trec...
seara bună
greutatea acestor rînduri m-a făcut să le citesc de două ori, nu fiindcă nu aş fi înţeles cît pentru a le reţine. totul e asa de... simplu pina la urma, daca bunul simt există.
toate cele bune!
Seara buna si tie, Flavius!
Eu cred ca bunul simt il au pana si cei care par a nu-l avea, cred ca il tin ferecat cu 7 lacate de teama ca nu cumva cineva sa descopere cata sensibilitate se afla in inima lor... Imaginile de oameni indiferenti si neatinsi de sorta, pe care le vedem la TV, determina multi oameni sa doreasca sa para cine nu sunt de fapt...
Mai sunt si oameni lipsiti de sensibilitate de acest fel, de ceea ce numim bun simt... dar ei au venit aici, pe Pamant ca sa vada acest lucru, sa vada cata frumusete au alti oameni in sufletele lor si astfel sa inceapa munca lor pentru a ţese gingasa pânză a frumusetii spirituale...
Si noi trebuie sa le aratam tuturor cum se ţese acesta pânză, in plina lumina, oriunde si oricand !!
Trimiteți un comentariu