PROTECŢII (4): DE CE?! IATĂ DE CE...

Cutremur: 5,1 grd... să fi fost 1-2 secunde... Vorbeam la telefon, bâţâindu-mă pe scaunul rotativ, trăgând cu coada ochiului (prietena să mă ierte) când la TV, când la messenger, când la mail...
În prima secundă dau să continui discuţia, trecând peste „incidentul” pământesc... dar în acelaşi timp mă loveşte în ceafă un fel de vânt rece şi ţip în telefon: „Iartă-mă! A fost cutremur şi tre s-o liniştesc pe mami!!” Zbor de pe scaun cu aerul acela rece în ceafă, şi mai zbor şi toate uşile în drumul meu... Mama, îngrozită, urla o rugăciune, dar dă să se oprească... se opreşte şi strigă: „Cristina, să ne rugăm la Dumnezeu... ACESTA A FOST DOAR PREAMBULUL!”
Plină de compasiune o iau în braţe, dar ea se scutură, continuând rugăciunea-i disperată. Însă se opreşte din nou şi se uită la mine uluită... eu aşteptam cuminte, respectuasă, să termine rugăciunea, dar ea uitase cumva s-o continue şi clipele treceau, uitându-se la mine... Respectând durerea şi groaza ei, aşteptam, dar văzându-i privirea insistentă, mi-am adus aminte că nu trecuseră 20 minute de când terminasem Omul Frumos de D. Puric şi acolo era scris ceva dumnezeiesc de-a dreptul: „La Dumnezeu nu trebuie să insişti. O cruce ajunge.” (citez din memorie)
Asta i-am spus. Generaţiei insistente. Cu respect, cu vocea moale, dar concentrată. Şi am adăugat: Dacă îţi face ţie bine, fă ceea ce simţi tu, nu ceea ce simt eu...
Dar curând a venit la mine în cameră, pendulând între frică şi mirare... Eu oare nu ştiam că acest cutremur a fost numai... preambulul la cutremurul uriaş care va omorâ milioane de oameni??!!
Serioasă, i-am răspuns: Nu, nu ştiu.
Şi dialogul a continuat:
– Ai „văzut” ceva?!
– Nu am „văzut” nimic, nu ţi-am mai spus de mii de ori că nu mă „uit”: nici în oameni, nici în pământ. Dacă „îmi vine” – spun; iar acum, în seara asta, mi-a „venit” să mă întorc acasă, deşi puteam să rămân la studiu (cu prietena cu care fusesem la mân. Ghighiu şi mă întorsesem doar de o oră şi ceva). Dar altceva nu „simt”, decât că o să fie bine.

*******

De ce nu mă „uit”?! Mă protejez şi explicaţia este simplă: când speli o rufă într-un lighean şi o scoţi din apă după spălare, o scoţi cu tot cu apa murdară. O spun cu tot respectul pentru apă, indiferent cum ar fi ea. Trebuie să clăteşti rufa, pentru ca ea să rămână curată. S-o clăteşti, s-o storci, iar s-o clăteşti, iar s-o storci. Abia atunci rămâne curată şi, trecând peste uscare, poţi s-o porţi cu încredere, cu plăcere.
Aşa este şi cu omul sau pământul. Cu orice, dar, fără să mă feresc nici de unul, nici de altul, nu dau curs curiozităţii decât în studiu, iar atunci îmi asum o muncă de protecţie, de studiu, de „clătire” (limpezire...) şi de uscare. De multe ori e greu şi nu de puţine ori rămân în suflet cu durerile omului sau ale pământului. Numim asta „amprentare”. Este cu totul altceva decât tangenţa în treacăt, chiar dacă stăm în aceeaşi casă, în acelaşi birou: activitatea curentă, lucrativă sparge frontul amprentărilor, chiar dacă ceva mai rămâne. Muncitorii care se spală după o zi de muncă, înainte de a pleca acasă, sunt cei mai avantajaţi.
La fel şi cu activitatea de studiu. Studiind omul sau pământul din mai multe puncte de vedere, amprentările se mai estompează prin registrul larg de segmente de vibraţie accesate, de la o linie de lucru la alta. De aceea este necesar, când este făcut un profil spiritual, să se studieze mai multe puncte de vedere, nu numai acela care face obiectul curiozităţii omului. Dacă omul nu este interesat decât de un singur element, cercetătorul se încarcă numai cu partea respectivă, chiar dacă este o parte bună. Dar omul nu întreabă când este fericit, ci la un necaz, la o insatisfacţie. Încărcarea este reală atunci; dacă i se spun mai multe lucruri, privind mai multe elemente, direcţii de viaţă, chiar dacă este neatent sau nerăbdător, cercetătorul trebuie să-şi urmeze cunoaşterea sa, căci numai în acest fel nu se întăreşte nici latura negativă a omului, şi totodată de protejează şi cercetătorul. Nu am înţeles mult timp acest fel de protecţie, precum şi multe alte lucruri care se petrec cu cei care nu au grijă de aceste aspecte.
Cercetătorul care se concentrează pe evenimente negative legate de populaţii are mult de pierdut, şi au mult de pierdut şi cei care îl ascultă, întărindu-i latura informativă negativă. De multe ori se speculează – intenţionat sau nu – curiozitatea sau frica oamenilor, sperand la atragerea atenţiei asupra propriei persoane a cercetătorului. Vom discuta altă dată atenţia acordată emisiunilor de ştiri negative. Deocamdată vorbim despre cei care oferă informaţii negative oamenilor, privind fenomene naturale planetare, aşa cum sunt cutremurele.
Sunt oameni bine pregătiţi, „specializaţi” în catastrofe. Prima atestare mitologică rămâne binecunoscuta poveste sfâşietoare a Casandrei. Sunt oameni care au clar-simţuri foarte bine dezvoltate pe vibraţii joase şi întăresc cu ele necazurile lumii. Destinul nu le este să le dezvolte, ci pornind de la abilitatea de a simţi – sau presimţi – evenimente dureroase, să urce treptat scara valorilor vibraţionale proprii, făcând ei înşişi eforturi, de care cu siguranţă sunt capabili, să echilibreze oamenii care nu au clar-simţuri dezvoltate, ci doar frici, temeri puternice, care au nevoie să fie încurajaţi, întăriţi să privească viaţa cu curaj, cu demnitate, ca un adevărat om. Un om – la modul general: o omenire întreagă care este puternică, dar încă nu ştie, care îşi ascunde fricile în spatele porţilor, zidurilor, armelor, sistemelor de securitate, animalelor sau semenilor cărora le speculează astfel agresivitatea. Omul care nu ştie prea mult să ofere, ci să strângă, care nu iubeşte mult munca şi îi este frică să nu trebuiască s-o ia de la capăt pentru a agonisi din nou muţimea de lucruri cu care se înconjoară.

*********

Mi-am liniştit mama, mi-am încurajat prietenii şi ne-am culcat fără ca ceva cutremurător să ne mai tulbure sfârşitul de săptămână.
Nu sunt nici eu nemaipomenit de tare (chiar mărturiseam unui prieten că... mi-e frică de şefa mea!!!) dar atâta cât pot, chiar dacă îmi tremură genunchii, chiar dacă inima se zbate în piept, mintea mi-e clară şi merg cu curaj să încurajez la rândul meu şi pe alţii. Ies în lume, vorbesc cu lumea, întăresc omul oriunde pot. Explic că simptomele de fapt sunt pur fizico-chimice, căci infrasunetele emise de activitatea puternică cu mult înainte, şi cu mult după cutremure, precum şi magnetismul puternic chiar din timpul cutremurelor determină tulburări în funcţionarea organismului nostru; de aceea de speriem când, de fapt, ar trebui să respirăm adânc şi să ne liniştim, pentru ca, cu mintea clară, să luăm măsuri de supravieţuire pentru noi şi pentru cei apropiaţi.

*********

Multumesc din tot sufletul lui Adrian, prietenul nostru de la blogul Iluzia Realităţii, pentru multe momente de încurajare pe care mi le-a oferit chiar din ziua în care a privit pentru prima oară blogul meu. Aşa cum împreună am simţit, înainte de sărbători, înălţarea sufletelor noastre către dimensiuni nepieritoare ale universului care ne propulsează spre căile lor cu fiecare clipă care trece, să nu uităm niciodată că

Linistea Launtrica Luminata, Pacea si Claritatea ne vor conduce mereu catre Puterea Interioara: ea insasi fiind singura putere care aduce
Serenitatea si Iubirea Eterna!!