Îmbrăţişări, dragii mei!!
... Despre sunete... Doamne câte se pot spune... Cuvintele noastre nu pot descrie lumea sunetelor care ne înconjoară...
... şi eu v-am spus câte ceva... o să mai povestim încă multe... atât de multe...
... şi vom descoperi în continuare... zi de zi, încă tot mai multe...
... Dincolo de vorbele, de comunicarea noastră, de sunetele vieţii şi societăţii noastre... de cântecele noastre - toate la origine de o seriozitate pe care noi azi nu o oferim decât poate, foarte puţin comparativ cu oamenii străvechi, muzicii pe care o numim "clasică"... dincolo de toate, neştiute, tăcute pentru urechea noastră, vin echilibrările vibraţionale realizate prin sunet ale planetei noastre... Asemănătoare întrucâtva cu cântecul toacăi şi clopotelor noastre, cu murmurul izvoarelor, cu fâşâitul vântului printre cregile arborilor străvechi, cu veselia splendid-nebună a delfinilor şi pasul tăcut al felinelor prin ierburile savanelor îndepărtate... asta au făcut, şi fac mereu Moşii pentru noi, pentru ca să trăim în continuare pe acest Pământ, noi şi toate vieţuitoarele lui... Ele să poată trăi în lumea omului ajuns nepăsător la cele din jurul său...
Doar pentru puţin timp... după care va reveni în plenitudinea forţelor şi cunoaşterilor sale, îmbrăţişând din nou tot ce-l înconjoară cu dragostea, respectul şi consideraţia pentru viaţă şi progres spiritual.
Este doar o clipă de neatenţie în eternitatea vieţii sale... Şi va reveni întărit, bucuros de împlinirile pe care şi le-a refuzat în această clipă ce lui i s-a părut o eternitate...
Dar să lăsăm toaca şi clopotele de la mânăstirea Putna să ne cânte seriozitatea lucrării lor...
Şi să ne gândim cu respect la toate şi la toţi.........
... Despre sunete... Doamne câte se pot spune... Cuvintele noastre nu pot descrie lumea sunetelor care ne înconjoară...
... şi eu v-am spus câte ceva... o să mai povestim încă multe... atât de multe...
... şi vom descoperi în continuare... zi de zi, încă tot mai multe...
... Dincolo de vorbele, de comunicarea noastră, de sunetele vieţii şi societăţii noastre... de cântecele noastre - toate la origine de o seriozitate pe care noi azi nu o oferim decât poate, foarte puţin comparativ cu oamenii străvechi, muzicii pe care o numim "clasică"... dincolo de toate, neştiute, tăcute pentru urechea noastră, vin echilibrările vibraţionale realizate prin sunet ale planetei noastre... Asemănătoare întrucâtva cu cântecul toacăi şi clopotelor noastre, cu murmurul izvoarelor, cu fâşâitul vântului printre cregile arborilor străvechi, cu veselia splendid-nebună a delfinilor şi pasul tăcut al felinelor prin ierburile savanelor îndepărtate... asta au făcut, şi fac mereu Moşii pentru noi, pentru ca să trăim în continuare pe acest Pământ, noi şi toate vieţuitoarele lui... Ele să poată trăi în lumea omului ajuns nepăsător la cele din jurul său...
Doar pentru puţin timp... după care va reveni în plenitudinea forţelor şi cunoaşterilor sale, îmbrăţişând din nou tot ce-l înconjoară cu dragostea, respectul şi consideraţia pentru viaţă şi progres spiritual.
Este doar o clipă de neatenţie în eternitatea vieţii sale... Şi va reveni întărit, bucuros de împlinirile pe care şi le-a refuzat în această clipă ce lui i s-a părut o eternitate...
Dar să lăsăm toaca şi clopotele de la mânăstirea Putna să ne cânte seriozitatea lucrării lor...
Şi să ne gândim cu respect la toate şi la toţi.........
Din nou vă îmbrăţişez şi vă doresc din tot sufletul o nouă săptămână frumoasă şi plină de atenţie, respect, iubire... pentru întreaga viaţă din jurul nostru...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu