Ieri seară, la Corbii de Piatră ......

...privesc muntele celor care s-au sihăstrit pentru binele neamului... Sufletul mi se scaldă în bucuria înfrăţirii lui cu sufletul neamului nostru coborât pe pantele timpului din Omenirea Dintâi... cu modestie şi curaj, bunătate şi cuminţenie...
Multe sunt încă popoarele care stau în leagănul prunciei lor, asemenea nouă... Să nu ne ridicăm nasul cu trufie, aşa cum au făcut-o alţii... căci şi nouă altfel ne va fi ruşinea prea grea de dus când vom citi om cu om Adevărurile Lumii... cândva...