SIMPLE NOTE
Gândim prea aproape sau prea departe; nu ne-a învăţat nimeni să ne poziţionăm exact acolo unde este necesar: nu simţim dinainte, nu simţim în timp că trebuie să facem ceva. Simţim numai după ce s-a împlinit faptul...că nu ne trebuia aşa ceva... Sau poate ne trebuia, şi viaţa a pus punctul pe „i” trecând de plăcerea sau neplăcerea noastră??
Poate că nu ne poziţionăm unde trebuie fiindcă nu am învăţat încă regulile "jocului". Apoi oferim o justificare ambigua pentru a ne amăgi în continuare. Poate...
RăspundețiȘtergereNumai bine.
Da, da!!
RăspundețiȘtergereNe pierdem in justificari ambigue, cum bine zici, amagindu-ne, in loc sa ne cautam locul.
Si cred ca tocmai asta invatam aici, fiecare dintre noi, in tot felul de lucruri pe care le facem: asteptand intuitia sa vorbeasca, nu degeaba ni se lasa nestiinta directa, poate intelegem cu totii acest lucru.. Avem putere de orientare si intuitie, suntem oameni...
Avem intuitii, dar nu avem incredere in ele si ratam de multe ori... Prima idee este intuitie, apoi mintea alunga si fabrica segmente logice. Ratam momentul si ratam increderea in fortele proprii.
Si orientarea este intre cer si pamant, intre un rasarit si un apus... Nu degeaba ne facem semnul crucii, dar am ajuns sa il facem de frica, nu sa ne intareasca Dumnezeu in increderea pe care am putea-o avea: si in noi, si in Dumnezeu. Si ne intarim frica, si cu ea mergem mai departe..