Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Dacă nu vrei să înveţi, nimeni nu te poate ajuta.

Dacă vrei să înveţi, nimeni nu te poate opri.

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


sâmbătă, 21 noiembrie 2015

NOUTATEA RELATIVĂ (2): NOUTATEA ÎN PERCEPŢIILE UMANE

Prin acest articol finalizăm cele începute în prima parte: NOUTATEA RELATIVĂ (1)   şi facem totodată legătura cu seria articolelor viitoare în care vom trece în revistă cele mai importante confuzii care se fac azi cu privire la mărturii care ar fi fost lăsate de extratereştri în vechime, pe Pământ. 

A spune că acum, pentru prima dată omul a ajuns să-şi formuleze mental anumite aspecte care ţin de univers – întrucât ne-am format prin intermediul lunetelor şi telescoapelor o imagine despre el – nu este ceva întru totul eronat. Din anumite puncte de vedere am crezut destul de mult timp că este 100% eronat, dar analizând condiţiile în care se derulează evoluţia omului pe Pământ am înţeles treptat că problema era conştientizarea proporţiei între adevăr şi confuzie: eu credeam că este ceva neadevărat 100%, alţii erau – şi mai sunt şi azi – încredinţaţi că este adevărat 100%. Iar conştientizarea “jocului” proporţiilor pornea de la un adevăr simplu şi atât de obişnuit, încât el este ascuns printre cutele obişnuinţelor noastre:
– nu ne tragem direct din animalitate, ca specie pe această planetă, dar am avut anterior nenumărate vieţi în care am evoluat ca spirite întrupate sub forme asemănătoare cu toate vieţuitoarele terestre actuale, pe lângă o multitudine de alte feluri de forme de întrupare dintr-o multitudine de locuri din univers. Am prins experienţă de manifestare cu ajutorul unei corporalităţi extrem de variate, în diferite etape reprezentate şi de speciile pământene care au existat în trecut pe Pământ şi speciile care există azi, dar ele nu s-au derulat pe Pământ, ci în diferite locuri din univers, cu condiţii asemănătoare sau într-o mulţime de alte forme de corporalitate în condiţii mai apropiate, mai depărtate sau de loc asemănătoare cu cele de pe Pământ. Treptat vom înţelege astfel de subtilităţi ale evoluţiilor noastre. Este un evantai extrem de bogat de corporalităţi care ne-a format abilitatea de a ne manifesta fluid în aceste nenumărate feluri pe care le ştim sau nu le mai ştim acum, din perspectiva omului trăitor oriunde, şi în orice epocă. Dar în stadiile actuale ale evoluţiilor noastre uităm trecutul nostru, când trăim într-un loc cu vibraţie joasă, căci nu avem obişnuinţa memorării în toate condiţiile plnetare de întrupare. Continuarea evoluţiilor ne va duce în situaţia de a consolida memoriile noastre monadice active şi de a ne aminti în orice condiţii, oricât de grele, tot ceea ce am trăit în această zonă a universului, nu numai vieţile anterioare din ciclul de vieţi aflat în derulare: vom şti astfel tot ceea ce ne poate ajuta să trăim liniştiţi, fără frici, temeri, adaptând cunoaşterea din alte părţi la condiţiile locale. Dar deocamdată consolidările memoriilor noastre sunt la început şi tocmai de aceea ne vine foarte uşor să credem că, dacă sunt atât de multe specii cu corpuri fizice de întrupare, ar fi de crezut că am trecut chiar noi înşine prin ele, efectuându-ne evoluţiile pe o singură planetă, aici, pe Pământ. Dar acest lucru nu este adevărat şi vom înţelege, vom întări intuiţiile noastre şi apoi vom putea decela precis cu toţii adevărul printre confuzii;
– nu extratereştrii, ci oamenii au lăsat urme de diferite forme: creaţii pe toate continentele – dintre care multe s-au degradat sau distrus complet odată cu trecerea timpului, de aceea ele prezintă o coerenţă vădită doar pentru cei care s-au aplecat cu seriozitate asupra celor rămase până în vremurile noastre. Sunt de aceeaşi natură – doar cu exprimări diferite, după afinităţile fiecărui tip de populaţie în parte. De asemenea ele reprezintă clar percepţiile naturale ale oamenilor, de la care conducerile multor societăţi din ultimele milenii au sustras masele largi, pentru a le cerceta şi folosi doar în interes propriu. Dar ceea ce este deosebit de important pentru noi, azi, este faptul că nu toate rămăşiţele pe care le ştim azi au provenit de la spiritele umane: care sunt spirite creatoare avansate, care au evoluat şi evoluează pe Pământ în corpuri de tip uman. Nu toate rămăşiţele (de corpuri, de artefacte) provin de la spirite avansate din punct de vedere creativ, cum sunt oamenii: au fost sisteme corporale cu forme şi funcţiuni asemănătoare, în care s-au întrupat spirite aflate în perioade de adaptare a manifestărilor (simţirilor, reacţiilor, înţelegerilor) lor, rudimentare încă, la posturile de creatori. Grupuri de spirite creatoare – dar începătoare pe drumul creativităţii conştiente, s-au întrupat în sisteme corporale speciale pentru starea lor, pe care le putem numi subspecii ale speciei umane, căci asemenea forme de corporalitate favorizează creaţia materială: doar creaţie fizică în cazul lor. Astfel de sisteme corporale au fost create şi modelate special pentru ele de către coordonatorii evoluţiilor lor. Creatorii avansaţi – adică noi, adevăraţii oameni – pot percepe şi lucra în diferite feluri în epoci diferite ale planetei, în funcţie de necesităţile personale + cele ale planetei şi biosistemului ei. În cazul spiritelor umane, discutăm despre un fel de manifestare: 
– predominant mental, aşa cum a fost folosit în mod necesar pentru evoluţiile umane până la ultima glaciaţiune: percepţii cu ajutorul senzorilor corpului mental şi corpului astral, comunicare de tip mental, deplasare mentală şi astrală, creaţie cu corpul mental care se desfăşura folosind componentele de bază ale oricărei corporalităţi planetare: prin atragere şi modelare de fluxuri de filamente materiale  preluate direct din atmosfera planetară;
– predominant fizic, aşa cum a fost necesar să fie folosită această formă de manifestare după ultima glaciaţiune: în principal pentru protecţia planetei şi a celorlalte vieţuitoare. Şi mai este încă necesar o perioadă de timp scurtă de acum încolo: percepţii cu senzorii corpului fizic, deplasare predominant fizică, comunicare fizică prin vorbire, creaţie folosind în calitate de material curent componente ale corporalităţii fizice a planetei (minereuri, pământuri, lichide, gaze) sau ale vieţuitoarelor (lemn, fibre, os, piele, secreţii, etc.). 
Toate au evoluat şi evoluează în continuare cu deosebită rapiditate datorită experienţei pe care o au oamenii în toate domeniile, chiar dacă nu-şi amintesc despre ele în mod curent. Dacă nu ar fi fost sclavia şi deturnarea atenţiei către munca fizică brută omul ar fi recuperat mult mai rapid revenirea la cunoaşterea anterioară; ar fi înţeles total faptul că are nevoie să folosească corpul fizic în mod predominant în toate formele de manifestare actuale, consolidând folosirea corpului fizic în condiţiile variaţiilor de vibraţie pământene. Dar ar fi înţeles s-o facă echilibrat, fără oboseli datorate exagerărilor de care a avut parte. 
În mărturiile care au ajuns până la noi din vremuri îndepărtate, creaţiile creatorilor începători se dovedesc a fi stângace, simpliste, denotând lipsă de experienţă. În schimb cele ale creatorilor avansaţi, deşi au fost şi ele destul de simpliste la început datorită obişnuinţei de a folosi predominant coprul mental, de a nu folosi decât foarte puţin corpul fizic, arată o percepţie şi o cunoaştere avansată, pe care cei care azi îşi descoperă puterea de a percepe mental şi astral lumea o recunosc în astfel de mărturii. Azi cunoaşterea noastră se axează obligatoriu pe fizic, deşi conducerile care împing masele spre exclusivitatea fizică se folosesc de puteri mentale şi astrale, pentru a-şi consolida puterea social-politică pe care o pot exercita asupra popoarelor lor, pentru a le împiedica ajungerea şi răspândirea cunoaşterii complexe pe această cale. 
Astfel intrăm cu uşurinţă azi în domeniul neînţelegerilor şi confuziilor, crezând că omul străvechi nu putea cunoaşte nimic important, venind din animalitate, şi numai nişte extratereştri ar fi putut să lase asemenea vestigii sau să fi învăţat subspeciile existente să trăiască în mod superior – chiar şi fără conştienţa semnificaţiilor sau dându-le semnificaţii care au degenerat în religii. Lucru care este departe de a fi adevărat. Şi vom studia astfel de vestigii pentru a înţelege direct despre ce este vorba. 
Creatorilor începători le descoperim azi osemintele. Vom înţelege treptat diferenţele de evoluţie între spiritele care le-au folosit - şi spiritele avansate care au avut corpuri avansate şi ele în structuralitatea lor, pe măsura evoluţiei lor. Spiritele umane nu şi-au făcut pe Pământ asemenea evoluţii – între începătorii “oameni” de Neanderthal (şi altele asemănătoare, rudimentare pentru noi, oamenii) – ci pe cu totul alte meleaguri universice, dar asemănătoare cu cele pământene. 
Iar între spiritele care au evoluat astfel pe Pământ în astfel de corpuri puţin specializate şi spiritele umane care au trăit în aceleaşi vremuri cu ele (şi clădeau civilizaţiile lemuriene, atlante, toltece, africane) este diferenţă de valuri de vremuri de evoluţii... Care nu s-au desfăşurat pe Pământ. Vom discuta mult pe aceste teme...
Explicaţiile sunt simple, dar deosebit de subtile. Pe aceeaşi planetă, întotdeauna întrupaţii care au mai puţină experienţă primesc o corporalitate asemănătoare cu altele mult mai avansate, într-o epocă planetară în care desfăşoară evoluţii asemănătoare sau în care cele superioare au darul de a deschide evoluţii pentru care sunt necesare multe pregătiri anterioare. Experienţa de gândire, de acţiune (deplasare, comunicare, creaţie – atâta cât pot astfel de întrupaţi) se formează în timp îndelungat, pentru că subtilităţile vieţii lor nu sunt pe deplin conştientizate: noi ne-am obişnuit cu ele şi nu ne dăm seama ce înseamnă să facem lucrurile care ni se par frumoase azi... Pentru a admira o casă, o maşină, un peisaj, o haină, un tablou, pentru a aprecia rafinamentul unui vin de calitate (desigur, şi a unei beri !!!) este necesar să se formeze în mii de întrupări înclinaţia de admiraţie, de apreciere, de căutare a calităţii... Dar toate spiritele vor recupera o asemenea conştienţă avansată, a formării experienţei lor, când vor reveni în punctele universice în care au evoluat cândva, prin ceea ce numim călătorii regresive – adică exact cum sunt majoritatea spiritelor care sunt întrupate acum în postură de oameni pe Pământ (şi entităţi astrale de natură umană: să le deosebim momentan de entităţile astrale de natura celorlalte specii planetare, necreatoare). Când strângem putere energetică mare, experienţă multă în acţiune şi gândire, ne întoarcem pe locurile unde am evoluat anterior, trăind în preajma întrupaţilor care îşi trăiesc etapele lor proprii de evoluţie, cele trecute pentru noi. Alături de “localnici” (rezidenţi i-am numit în aceste studii), creatori sau necreatori deopotrivă, ne conştientizăm toate etapele noastre proprii trecute de manifestare, pe care nu aveam puterea să le înţelegem decât superficial la vremea trăirii lor. 
Dar să revenim. Mulţi cred că trăim pe Pământ pentru prima dată aspectele vieţii noastre sau aspectele fenomenelor cosmice, universice, la fel ca şi trăirile corespunzătoare creşterii vibraţiei planetei, galaxiei, zonei universice în care ne aflăm. Nu discutăm aici despre cei care nu cred în reîntrupare (obişnuit spus: reîncarnare, dar nu este corect, căci vieţile noastre nu se derulează numai în corpuri de carne) sau cei care cred că suntem “accidente” cosmice, în apariţii conjuncturale legate de astrofizica simplist explicată deocamdată. 
Dar faptul că am trăi pentru prima dată astfel de fenomene nu este adevărat decât dintr-un unghi de vedere: acela al faptului că nici o clipă nu se repetă identic cu alta, vreun fenomen identic cu altul: într-un univers care se modifică clipă de clipă, modificând mereu radiaţia totală oriunde în univers. Noutatea este totală numai din acest punct de vedere, dar dincolo de acest unic aspect, nimic nu este cu adevărat nou şi neştiut de fiecare spirit uman în parte. Tot ceea ce trăim azi nu este ceva trăit pentru prima dată şi nu este maximul trăit astfel până acum; foarte des – prea des – ni se spune că omenirea nu a mai trăit la un asemenea nivel de conştiinţă, că universul nu a mai văzut ceea ce văd, simt, trăiesc acum unii oameni. Dar există două unghiuri de vedere prin prisma cărora apar texte în calitate de comunicări astrale:
– cu tot respectul : nu sunt comunicări astrale, ci păreri, gânduri personale, asocieri influenţate de încredinţările privind originea şi evoluţia societăţii umane aşa cum ni se prezintă în mod oficial: maimuţă-sclavie-feudalism-capitalism-contemporan; nu este ceva neapărat rău, căci în acest fel îşi consolidează gândirea omenească şi oferă linii de gândire altor începători. Mai târziu va învăţa să deosebească gândul propriu de comunicarea astrală, învăţătura sa de noutăţi oferite de îndrumătorii astrali, putând să gestioneze corect informaţiile care îi sunt necesare;
– sunt comunicări astrale care aşteaptă să le cercetăm şi să descoperim astfel unde sunt (atunci când sunt necesare) şi în ce constau confuziile. De multe ori comunicările astrale ne aduc în faţă idei ale oamenilor care nu au ajuns pe alte căi la noi: deşi conţin confuzii, este foarte important să le cunoaştem, să le cercetăm, să le analizăm şi după descoperirea unor subtilităţi să le discutăm sau să scriem despre ele. Este o învăţătură de cercetare curentă, de care avem permanent nevoie. Din nefericire majoritatea celor care îşi prezintă primirile prin internet sau alte modalităţi de prezentare nu fac din ele învăţături deschise, nu le studiază ca atare, nu aprofundează şi nu pot susţine discuţii pe tema lor. Cei care au puterea de a prelua astfel de comunicări au şi putere astral-mentală de a face cercetări – doar că trebuie să ajungă să înţeleagă acest lucru şi mai ales SĂ ŞI-L ASUME... Dar ajutătorii noştri au infinită răbdare, căci suntem la învăţătură ŞI DESPRE NOI ÎNŞINE, ŞI DESPRE TOT CEEA CE NE ÎNCONJOARĂ...
Iar acesta este un lucru deosebit de important, cu o anvergură pe care o vom înţelege în curând.
Orice fel de cunoaştere poate fi discutată din mai multe unghiuri de vedere: şi ca noutate absolută, trăită în condiţii mereu noi, şi ca noutate relativă, cunoscută şi aprofundată la nivele de vibraţie înaltă, dar netrăită la nivele de vibraţie joasă, netrăită în condiţii de variaţie densă a acesteia şi în condiţii de aglomeraţie planetară avansată. Am mai discutat despre faptul că idealurile noastre sunt de fapt cele cunoascute şi aplicate la nivele foarte înalte de vibraţie, cu condiţii optime de trăire, dar şi cu putere energetică interioară mai mică decât aceea pe care o avem în fiecare moment. Una dintre învăţăturile de bază ale temporalităţii universale este legată de modificarea permanentă a puterii energetice individuale, a fiecărei monade întrupate, care este întotdeauna în creştere în evoluţiile coordonate. Fluctuaţii ale puterii energetice ale monadei sunt numai la începuturile existenţei sale înafara Centrului de evoluţie, unde lipsa de coordonare şi conştienţa debutantă determină oboseli la orice încercare de manifestare nouă incipientă. Dar odată intrată într-un Centru de evoluţie, coordonatorii evoluţiilor ştiu clar care sunt, şi cum se dezvoltă puterile interioare ale fiecărei monade în parte şi cum poate fi îndrumată monada pentru a nu mai avea parte niciodată de astfel de fluctuaţii care pot conduce la distrugerea ei, la colapsarea ei. Monada învaţă treptat cum să înţeleagă timpul real – acela al desfăşurării evoluţiilor proprii în cadrul evoluţiilor simultane ale tuturor celorlalte monade care trăiesc şi se dezvoltă împreună cu ea. Învaţă să înţeleagă cum se percep pentru prima dată trăiri proprii şi trăiri ale altora, cum se percep fenomene care apar din trăirile proprii şi din trăirile altora; începe treptat să departajeze şi să dorească diferite feluri de trăiri pe care experienţa acumulată începe să le arate ca fiind necesare continuării evoluţiilor. Toate sunt trăirile noastre, ale fiecăruia dintre noi: aşa am ajuns în stadiul în care ne aflăm azi. Ajungem la evoluţiile noastre actuale pe care le facem pornind de la înţelegerea necesităţilor lor, oricât de grele ne devin ele la un moment dat – dar ştiind bine că nimic nu ne va diminua puterile energetice interioare: ci dimpotrivă, le va ajuta să crească mereu. Astfel ajungem să înţelegem că tot ceea ce ne înconjoară este o ţesătură de particularităţi de o mare putere formatoare:
– în condiţii de vibraţii joase cu variaţii puternice în intervale scurte de timp;
– în condiţii de evoluţie regresivă: după ce ne-am obişnuit cu evoluţii exclusiv progresive; iar manifestările noastre devin când agresive, când depresive, când arogante, când fricoase, când curajoase, când creatoare, când distrugătoare – cu toată pleiada de efecte care ne constrâng la alte noi manifestări, pe care nu ne-am gândit vreodată să le avem. Dar ele se creează mereu din împletirea celor cunoscute cu amprentările din diferite medii planetare de care nu ştim încă: numai aşa ajungem să le cunoaştem, să le preţuim, deşi avem la început tendinţa de a le dispreţui. Toate sunt etape care ne ajută la autocunoaştere, modelare şi remodelare permanentă;
– în condiţiile unei extrem de mari populaţii spirituale umane, trăind alături în aglomeraţii umane cu care nu suntem obişnuiţi, precum şi o aglomerare de alte spirite întrupate în multitudinea de specii planetare pe care o ştim acum bine în toată splendoarea ei !!!

Nu este nouă – deşi ar fi nouă în situaţia trecerii rapide de la uitare la înţelegere, chiar fără sentimentul aducerii aminte – revenirea la simţământul apartenenţei omului şi de fapt a oricărei vieţuitoare – la un univers întreg. Imaginea, ideea în sine se expandează la nivel de mari grupuri umane în prezent. Conştienţa unei astfel de universalităţi este unul dintre elementele cele mai importante ale cuceririlor umane de azi. Nu cel mai bun alergător, înotător, scriitor, cercetător – deşi sunt şi acestea bune de reţinut, încurajatoare pentru lumea întreagă. Iar aceasta nu este de loc o iluzie... Pătrunderea cu gândul în structurile universului creează premizele unei cu totul alte vieţi pentru copiii care se nasc acum şi se vor naşte în viitor. Se poate astfel forma o pătrundere conştientă în dinamica universului care susţine punctul numit Pământ. Se creează condiţii stabile ca omul să trăiască la toate nivelele lui de putere a conştientizării de sine în mijlocul lumii, o lume vie, cu o trăire perfect conştientă cu toate conexiunile necesare stării de întrupat uman activ. O trăire care – chiar dacă nu este exprimată concret în cuvinte de către fiecare om – este simţită de tot mai mulţi oameni în extinderea ei, în structurarea ei spaţio-temporală infinită, nelimitată...

*
Pentru cei care intră aici pentru prima oară: vă invit să citiţi şi cele scrise pe coloana din dreapta postărilor, să priviţi şi albumele de fotografii de aici şi de pe pagina mea de facebook, precum şi "Gândul zilei..." - gadget-ul aflat imediat de-asupra postărilor. După schimbarea "Gândului zilei", rândurile înscrise în gadget vor fi trecute în fereastra Chatango de pe partea dreaptă: cu rugămintea de a înţelege că răspund eventualelor comentarii într-un mod cât se poate de serios.

miercuri, 18 noiembrie 2015

EPILOG LA STRIGĂTELE CELOR „DIN STRADĂ”...

MOTTO: Ultima revoluţie – propria evoluţie !!! (din cele citite pe pancardele din Piaţa Universităţii)

În 8 noiembrie scriam pe facebook aşa:
„Sincer, până acum nu m-am implicat în comentarii despre evenimentele curente: politice, sociale, decât dacă era vorba despre vreo sărbătoare sau cele care simțeam că ară grosolan prin sufletele noastre şi seamănă furtuni şi buruieni... 
Şi m-am gândit mult la acest fapt: ori totul?... ori nimic?... ori scriu când simt, cât simt, doar dacă am ceva de scos din sufletul meu???... adică aşa cum fac din partea ezoterică??...
...Dacă închid o uşă nu mai am dreptul să spun: ”Eu ţin toate uşile şi ferestrele deschise !!!” aşa cum spun mai peste tot... Este regula de aur a ajutătorului spiritual...”
Ceea ce a fost ştim cu toţii. 

Epilog...
Suntem naivi să credem că s-ar fi putut schimba de tot ceva în lumea asta mică a noastră, a românilor. Cererile străzii - oricât de bune, corecte ar fi, nu pot fi procesate şi trecut la treabă bună (ce trist că se vorbeşte cu dispreţ că n-or să ajungă parlamentarii să se ia după "gura străzii"... Acolo nu a fost o bârfă la colţ de stradă... ) Nu s-a schimbat decât faptul că nu au mai răbdat o serie de oameni buni şi au ieşit în stradă, disperaţi. Unii au spus cu dispreţ : "Ha! ce dr... cred ăştia, că a venit Crăciunu'???" 
Oamenii sunt deja deziluzionaţi că s-a pierdut "revoluţia" pentru a doua oară... 
De fapt nu s-a pierdut nimic, doar sunt foarte puţini cei cinstiţi şi serioşi... Şi ferească Dumnezeu de mânia celui bun şi răbdător... Doar sunt puţini şi fără putere... Ei sunt cuminţi şi după ce au spus serios, cu lacrimi în ochi, ce aveau de spus, s-au retras în cuminţenia lor frumoasă de zi cu zi...
DAR în cuminţenia asta este necesar să avem, şi să continuăm să avem dorinţe, cerinţe de mai bine, mai moral, mai drept, mai corect... O atitudine de acest fel să avem fiecare dintre noi, cei care suntem deschişi către moralitate înaltă, corectitudine, calitate: înălţare...
Să radiem din sufletul nostru încredinţare că aşa ar fi bine să fie pentru orice părticică din societatea umană... Şi cu certitudine vom contribui la schimbarea pe care o dorim din tot sufletul nostru pur, frumos...
Viitorul este al celor care sunt deopotrivă buni şi răi - DAR TOŢI VOR FI BUNI. 
Nu credem asta, încă...
DAR NOI ŞTIM CEVA - valabil în orice situaţie de viaţă pământeană: nu poţi forţa oamenii să-şi schimbe părerile. SCHIMBAREA VA VENI DIN INTERIORITATEA, DIN SINELE FIECĂRUIA . 
Şi va veni, acest lucru este cert.
Şi astfel lumea se va schimba.

marți, 17 noiembrie 2015

MOŞTENIRI DE CUNOAŞTERE AVANSATĂ

Românul spune că e bine să ne vedem şi lungul nasului.
Să vedem ce este cu acest "lung al nasului"... Ce poate fi legat de el în partea subtilă a bogăţiei corporalităţii noastre.
De-a lungul nasului se află, în structura corpului dublu-eteric, elemente care conduc la deschiderea clar-intuiţiei. Se împletesc funcţionările de la: 
- plexul frunţii -ajna - care favorizează deschiderea vederii mentale, interioare;
- plexul retrocunoaşterii (retro-cognoscibilităţii) - undeva mai jos de şaua nasului - care a fost până acum un subplex, nelăsat să se dezvolte nici ca intuiţie măcar, sub pedeapsa cu moartea: se dezvoltă ca plex acum şi favorizează memoriile vieţilor anterioare precum şi intuiţiile trăirilor de pe alte meleaguri universice.
Până acum importantă a fost cunoaşterea lumii (perceptivă, informativă), relaţionarea (pozitivă sau negativă, pace şi război): exteriorizarea. În zilele noastre, ale creşterii substanţiale - dar nu totale încă - a vibraţiei planetare, prin dezvoltările actuale, sub imperiul acestei creşteri a vibraţiei, se ajunge treptat la cunoaşterea de sine, apoi la corecţia de sine. Trebuie doar să întărim ceea ce este concentrarea asupra noastră, pornind de oriunde de fapt - dar este deosebit de important să o facem începând din partea cea mai puternic energizată, în mod special mental-astrală, pe care o avem: capul. Atenţia energetică se mută treptat, pentru toate populaţiile umane, de la partea abdominală la partea cerebrală: de la exteriorizare la interiorizare. Este un început de revenire la cele obişnuite ale spiritului uman - înalte, conştiente, ale calităţii, moralităţii, conştiinţei avansate, care ne va conduce în sus, către ajutor dat dezvoltării sahasrarei (plexul coroanei cu canalul de universalizare) şi în jos, către celelalte plexuri în cascadă: plexul gâtului (vishudha), plexul inimii (anahata), plexul solar sau central (manipura), plexul splenic (swadisthana) şi plexul rădăcinii (muladhara) cu canalul de împământare. Se dezvoltă alte subplexuri, cum ar fi cel codal, care va ajuta împământarea, alături de tot setul de beneficii pe care deocamdată nu-l conştientizăm prea bine. Plus multe, extrem de multe altele, despre care vom mai discuta. 
"Lungul nasului" înseamnă echilibrare, retragerea atenţiei din lume - către sine: din toate punctele de vedere, nu numai a modestirii (care semnificaţie a rămas singura de altfel, în lume) a concentrării asupra noastră înşine, retragerea periodică din lumea pe care suntem învăţaţi să o judecăm, să o anatemizăm, căci aşa suntem şi noi judecaţi şi anatemizaţi: cu măsura asta suntem măsuraţi - cu ea măsurăm şi noi. Ce ni se face - facem. Legea talionului. Ieşirea de sub legea talionului este intrarea în legea iubirii şi a sacrificiului. Sacrificiul ne conduce către durerea de sine pentru binele lumii, dar cel ce suferă îndură durerea. Este deosebit de dureros faptul că se încearcă azi exonerarea bisericii chinuitoare prin teoria retragerii pe ascuns a sacrificatului înalt spiritualizat şi înlocuirea sa cu un hoţ sau criminal care ar fi meritat pedeapsa capitală, conform mitului animalului de sacrificiu care schimbă soarta condamnatului (mit nu numai de origine elină, de altfel, dar nici numai iudaică). 
Când atenţia ni se concentrează lejer pe noi înşine, fără să ne mai blamăm sau sacrificăm, începe universalizarea - departe de a fi renunţarea la lume şi universul exterior: căci în interioritate descoperim metodele proprii de cercetare universală şi deocamdată numai cel care a trecut prin aşa ceva înţelege până la capăt. Şi vine treptat vremea ca toţi oamenii să treacă prin asta. 

Ştim - dar atenţia ne este încă deturnată către altele: mâncare, modă, relaxare, politică (nu în ultimul rând, dar nu pentru toată lumea). Ţine de voinţa noastră să ne readucem atenţia pe "firul" destinului nostru profund. Din orice direcţie acest fir poate fi "agăţat" adică poate să ne devieze oricine sau să ne deviem singuri, atraşi de varii motive - firul este lângă noi şi singuri ne putem readuce atenţia către el. 
Unii numesc asta: RECONECTARE...
Ceea ce ar fi bine să ştim este faptul că o putem face singuri, dacă e nevoie sau după ce ne arată cineva obiectivul...

*

Pentru cei care intră aici pentru prima oară: vă invit să citiţi şi cele scrise pe coloana din dreapta postărilor, să priviţi şi Albumele de fotografii de aici şi de pe pagina mea de facebook, precum şi "Gândul zilei..." - gadget-ul aflat imediat de-asupra postărilor. După schimbarea "Gândului zilei", rândurile înscrise în gadget vor fi trecute în fereastra Chatango de pe partea dreaptă.


duminică, 8 noiembrie 2015

JURNAL DE PENSIONAR: ÎN 2015 AM OBSERVAT „TREZIREA”...

Desigur, nu este acea trezire pe care unii vor s-o numească impropriu „iluminare”...

Este o postare de o frază şi o fotografie, dar paginile lui Andrei Slăvuţeanu merită a fi cunoscute...
„Dacă oamenii nu pot scrie bine, nu pot gândi bine, dacă nu pot gândi bine, alţii vor gândi pentru ei.” George Orwell.

La noi, după câte ştiu eu, a ajuns în varianta americană cam de prin 2008-2010.
În ultimii ani priveam cum românii se lăsau manipulaţi cu formula "Noi nu gândim, noi iubim !!!" la fel cum pe vremuri se cânta în cor: "Noi nu gândim, noi muncim!!!"
Şi se mai vorbea de "trezire".
Gândirea duce la înţelegere: mai departe - la înţelepţire: primul pas spre îndumnezeire...

Eu cred că cea mai autentică "trezire" a fost aceea când şi-au dat unii seama că alţii vor să gândească pentru ei, aşa cum le e interesul acelora, nici pe departe cum este necesitatea lor, a celor ameţiţi astfel...
Şi au început să accepte să gândească: de fapt totul era (este) subtil-pervers împins spre noi la nivel de implicare, de părăsire a cunoaşterii, a informării, a aplicării cunoaşterii în viaţa curentă, de gândire şi organizare a implicării - că de gândit toată lumea gândeşte. Desigur, depinde ce gândeşte.
Dar a fost bine (întotdeauna e un bob de "bine" într-o căldare de "rău") că s-a descoperit nu neapărat iubirea altruistă  pe care o doresc mulţi oameni, dar e tare greu şi lent de obţinut când o confunzi cu indiferenţa, când confunzi starea de echilibru cu indiferenţa - cât începutul înţelegerii diferenţei dintre egoismul de autoprotecţie sau acaparator şi trăirea pasională. Şi acesta este un mare început, cred eu.

*
Pentru cei care intră aici pentru prima oară: vă invit să citiţi şi cele scrise pe coloana din dreapta postărilor, să priviţi şi albumele de fotografii de aici şi de pe pagina mea de facebook, precum şi "Gândul zilei..." - gadget-ul aflat imediat de-asupra postărilor. După schimbarea "Gândului zilei", rândurile înscrise în gadget vor fi trecute în fereastra Chatango de pe partea dreaptă: cu rugămintea de a înţelege că răspund eventualelor comentarii într-un mod cât se poate de serios.
Toate cele bune şi frumoase !!!


duminică, 1 noiembrie 2015

Câteva cuvinte în plus despre Halloween

Referitor diverse comentarii pe bloguri şi grupuri facebook despre sărbătoarea împrumutată de la americani numită Halloween, readuc în faţă un articol scris în anii anteriori:
Adaug acum două aspecte deosebit de importante:
1. Ar fi bine de remarcat că nu se analizează gestul tradiţiei: cine este altfel decât ce ne este obişnuit, urât, de ”speriat”, este tratat cu deschiderea uşii şi daruri simbolice... Se mlădiază astfel legătura între toți oamenii, indiferent de aspectul exterior, pricepere, neînțelegeri anterioare;
2. Vrăjitoarele, fantomele - sufletele morților și persoanele care au abilitatea de a comunica cu ele:  de fapt cu entitățile despre care știm atât de puțin și suntem, din nefericire, încurajați să nu cercetăm, ci să expulzăm din viața noastră, superficial, ignorant  (și arogant) - se primesc în viața și în casa omului, se tratează nicidecum cu respingere, cu indiferență, ci cu daruri, cu sufletul deschis, zâmbitor, de gazdă bună.

În general am fost împotriva preluării orbește unor obișnuințe ale altora, atâta vreme cât nu îmbrățișăm - și chiar respingem - propriile noastre obiceiuri, sărbători ale căror înțelesuri ne-au devenit străine de-a lungul timpurilor din urmă. Împotriva obiceiului de a lua de la puternicii politici (în cazul nostru vesticii) obiceiurile lor, în speranța de a le câștiga amiciția, de a fi ”în pas cu ei”. 
Nu eram de acord, de asemenea, cu accentul pus pe colindatul copiilor, colindele de Crăciun erau altceva în mintea mea.
Treptat am studiat anumite aspecte și am devenit mai flexibilă  privitor la semnificația unor asemenea sărbători - de regulă respinse de unii cu brutalitate, în numele religiei noastre, ceea ce mi se pare aberant - dar îmi mențin părerea privind acordarea de prioritate sărbătorilor naționale, despre care se știu puține lucruri și astfel suntem expuși unor greșeli de multe ori grosiere. Am înțeles că și colindatul copiilor aduce acest fel de conștientizare copiilor, pentru a crește cu  idei pozitive privitor la aspectele de mai sus. 
Dar ceea ce mi se pare foarte trist este faptul că azi majoritatea oamenilor din popoarele respective nu sunt conștiente de rădăcina spirituală a sărbătorilor lor, și sunt voci care atrag și la ei atenția asupra acestui aspect - dar degeaba: totul a devenit tabloul policitilor laice și religioase deopotrivă, au fost monopolizate de comerț, accentele au căzut pe marketing insalubru. 
Desigur, se vor schimba vremurile... oamenii... Să avem răbdare: multe s-au schimbat de-a lungul vieții mele, iar schimbările - mai ales cele de natură spirituală - vin cu mare rapiditate. 
Ceea ce este foarte îmbucurător.
Toate cele bune și frumoase !!!