Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Dacă nu vrei să înveţi, nimeni nu te poate ajuta.

Dacă vrei să înveţi, nimeni nu te poate opri.

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


luni, 28 noiembrie 2011

PINK MONDAYS: 29.noiembrie.2011

Se spune că strămoşii noştri nu şi-au putut imagina unde am ajuns noi azi...
‎...azi trăim într-o vreme pe care strămoşii noştri şi-o imaginau corect. Adică: şi cum ar fi trebuit să fie, şi ceea ce s-a petrecut pentru că oamenii au trebuit să-şi ştie neputinţele - în primul rând.
Cândva vom face şi ce ar fi trebuit să fie: când va veni timpul....

video



De fapt încă de acum 1500 ani ar fi trebuit să ajungem aşa cum sunt prezentate lucrurile în acest film - dacă credem sau nu asta e totuna, şi ne vom da cândva seama de acest lucru... Dacă preoţii egipteni ar fi conştientizat răul pe care l-au răspândit cu mintea lor în lume (a se vedea lupta lui Moise pentru a-şi scăpa poporul de sub jugul lor neînvăţător), dacă imperiul roman ar fi construit fără să distrugă, dacă biserica ar fi fost constructivă şi ar fi protejat întrutotul viaţa  - ca pe artele pe care le susţinea... de acolo toate toate ar fi avut alt curs.
Dar suntem aici pentru a trăi ŞI un astfel de curs, pentru a ne da seama şi ce nu putem - şi ce putem face în condiţiile în care cândva nu am putut să ne desfăşurăm puterile ...
Vă îmbrăţişez cu mult drag şi vă doresc o săptămână frumoasă, bogată în realizări!!!

duminică, 20 noiembrie 2011

PINK MONDAYS: 21.NOIEMBRIE.2011

Viaţa noastră ca un duet... Nu numai cu partenerii dragi de viaţă, ci şi cu toate cele care ne înconjoară...
Dacă am reuşi să ne armonizăm cu ritmurile zilnice planetare - fiecare clipă a vieţii noastre ni s-ar părea uşoară, plăcută, prilej de bucurie, bunătate, echilibru, fericire !!
Şi numai astfel viaţa ni s-ar oferi în toată măreţia ei !! Şi noi ne-am putea dărui ei cu toată încrederea!!!
Să ne împletim şi noi visările cu zborul plin de siguranţă şi avânt ale acestor doi adevăraţi artişti !!!
Vizionare plăcută !!!
video
Vă doresc o săptămână frumoasă, bogată în simţiri şi sentimente frumoase !!!
Cu mult drag, Cristiana

miercuri, 16 noiembrie 2011

VIAŢA TRĂITĂ CA O MEDITAŢIE (4): CÂTEVA PRECIZĂRI

Am numit această serie de articole astfel – adică: o viaţă liniştită, senină – dar atentă, lucrativă şi socializând ca o rază de lumină care pătrunde în sufletele semenilor noştri, chiar şi atunci când trebuie să fim severi. Severi – dar nu agresivi, răi.
De remarcat, în trecere, că meditaţia nu ar trebui să fie numai o relaxare fără obiect de studiu, ceea ce mulţi oameni uită sau, mai nou, se crede că nu avem nevoie de cunoaştere, dacă tot am aflat că noi cunoaştem de felul nostru, e suficient să acceptăm acest lucru şi să nu mai cercetăm – ci doar să ne ţinem la curent în general cu lumea, pentru ca rostul nostru pe Pământ să fie deja împlinit… fiecare dintre noi are sarcina sa de destin, precum şi datoria faţă de el însuşi să se impulsioneze la lucru spiritual şi să ofere semenilor săi care evoluează asemănător: efectele, rezultatele lucrului său.

Foarte mulţi oameni folosesc meditaţia pentru alungarea gândurilor, pentru golirea de gânduri, fără să ştim că alungarea gândurilor nu este un ţel în sine, ci:
– întreruperea gândurilor curente, frământărilor pentru anumite aspecte ale vieţii curente; atunci când este cazul – lăsarea intenţionată a gândurilor să curgă în analiză: când înţelegem că frământarea cu care sunt obişnuiţi oamenii azi nu este decât o sumă a oscilaţiilor în lipsa obişnuirii cu analiza disponibilităţilor personale şi a facilităţilor din mediu pentru rezolvarea situaţiilor. Odată clarificată, înţeleasă bine o astfel de rădăcină, ne vom obişnui să gândim sintetic toate disponibilităţile şi facilităţile pe care le avem la îndemână sau se profilează să apară în timp util; putem planifica operaţiunile şi apoi să aşteptăm derularea evenimentelor, cu deschidere personală asupra situaţiilor neprevăzute, cu încredere şi fără frică asupra celor care ne depăşesc – dar din care avem multe de învăţat, de adaptat din experienţa noastre anterioară. Şi nu în ultimul rând să fim deschişi în faţa ajutorului dumnezeiesc, care ne vine atât din partea entităţilor ajutătoare, cât şi din partea oamenilor care participă, cu experienţa lor spirituală, la acelaşi eveniment. Care – foarte multă atenţie la acest aspect !! – au rolul momentan de a ne trage mai sus sau chiar mai jos, căci evenimentul la care participăm nu întotdeauna se rezolvă prin manifestări foarte înalte: însă atitudinea faţă de participanţi să fie de înaltă ţinută morală şi participarea de cea mai bună calificare, punând exact cele potrivite în locurile potrivite. Acceptându-le pe toate şi făcându-ne astfel acceptaţi de societate în ansamblul ei;
– cu timpul întreruperea gândurilor prin voinţa proprie determină uşurinţa mutării lor de la o clipă la alta de la un subiect către alt subiect, conducând la o gândire echilibrată spre unul sau altul dintre ţelurile înţelegerii realităţii noastre. Se formează şi se consolidează astfel un fond de liniştire profundă, în care începem să înţelegem că el este – de loc paradoxal – alimentat de aducerile în faţă a nemulţumirilor actuale din societate, de neînţelegerile şi nemulţumirile din situaţii anterioare pline de frământări, întrebări peiorative, dialoguri certăreţe interioare şi exterioare. Este un fel de gol – deşi nu chiar gol, ci doar un segment vibraţional care alimentează cele de vibraţie mai mică, iar omul astfel înţelegător trebuie să le accepte şi să le sublimeze: să le accepte ca fiind ale semenilor, ale oamenilor, ale altor vieţuitoare planetare, că sunt etape peste care nu mai poate să se amestece, înţelegându-le rolul pe scara înaintărilor, înălţărilor… Se înţeleg astfel ceea ce se numeşte îndeobşte: negativ, malefic, rău, cumplit. Se înţeleg deviaţiile către manipulare şi control, se înţelege rostul lăsării lor în lumea contemporană, pentru ajungerea tuturor, mai devreme sau mai târziu, la înţelegerea manifestărilor semenilor: care ne aduc în faţă propriile vechi manifestări, pe care le-am depăşit cândva, dar care apar fără să vrem, prin amprentare, şi ne determină creşterea infinită a răbdării, înţelegerii, precum şi posibilitatea de a ni le remedia pe loc, apoi de a ajuta şi pe alţii să-şi remedieze atitudinile inflexibile şi distrugătoare.
De asemenea, sunt lucruri încă şi mai apropiate de comportamentul nostru cotidian: se formează înţelegerea rostului amestecului nostru într-o discuţie sau dimpotrivă, ieşirea din discuţii atunci când lumea nu se poate armoniza cu cele ale noastre – dar fără frustrare, fără durerea de a nu fi fost luaţi în seamă, fără să credem că numai atitudinile de “înaltă clasă” sunt importante. Importante sunt toate, căci toate sunt căi de ajungere către cele înalte, iar sărirea peste etape conduce deseori la rupturi şi oboseala de a face faţa acestora conduce la întârzieri în înţelegerea evenimentelor în flux optim.
De aceea cei mai înalţi spirituali ai lumii au trăit chiar în mijlocul oamenilor sau, dacă nu trăiesc în mijlocul lumii, nu rareori pătrund în aglomeraţiile urbane, trăind perioade mai lungi sau mai scurte, după necesităţile pe care numai ei le cunosc.

Aceia dintre noi care îşi stăpânesc şi îşi gestionează gândurile – căci asta este de făcut: să învăţăm să ne gestionăm, să ne gospodărim gândurile – ştiu să-şi gestioneze atitudinile faţă de viaţă, de vieţuitoarele planetare, de semenii lor şi faţă de activităţile lor: ei au ce să facă, ei nu sunt deranjaţi de faptul că o anulare de întâlnire nu a fost comunicată la timp, că un eveniment a dat buzna fără ştire în viaţa lor, că nu li se răspunde la întrebări sau nu li se acceptă răspunsuri. Oameni perfecţi nu sunt pe toate cărările, de aceea chiar şi cei care sunt doar mai înaintaţi pe acest drum, chiar dacă se necăjesc omeneşte, se reechilibrează imediat, înţelegând şi acumulările de amprentări normale din lumea noastră – care trebuiau să se descarce, şi rădăcinile lor, şi necesităţile de analiză ale momentelor cumulate. Şi pentru ei înşişi, şi pentru cei din jur. Iar la momentul oportun, vor comunica semenilor, la nevoie, rezultatele analizelor lor.
Căci ei nu se aruncă imediat să comunice ceea ce au aflat într-o clipă de înţelegere relativă, ci stau liniştiţi un timp, să li se aşeze şi lor cunoaşterile, să perceapă efectele, să vadă chiar modificările apărute. În astfel de situaţii – şi nu numai, bineînţeles – răbdarea cu care am realizat exerciţiile de percepţie sferică, totală, însă la nivelul propriu de înţelegere, îşi oferă din plin roadele.
Şi astfel viaţa în sine se mulează pe obişnuinţa meditaţiei active, progresiste, unde simţirea şi gândirea se împletesc exact acolo unde trebuie şi mai ales exact atât cât trebuie. Pe cât posibil în linişte adevărată, o linişte care nu mai este ceva literar, ci o cucerire reală pentru viaţa omului.

Toate concură la întărirea fondului propriu de liniştire şi la liniştirea mediului de trai: a semenilor şi a câmpului emoţional-astral înconjurător, al societăţii locale, cu trimitere pe termen mai lung către liniştirea societăţii planetare.

Ne punem mereu întrebarea ce putem face pentru lumea în care trăim...
Iată ce putem face... Pur şi simplu să trăim liniştind-o, pe cât putem. Nu este foarte mult pentru un om, dar dacă suntem mai mulţi, ceva se schimbă...
...În linişte sufletească, dar nu necunoaştere... Pe cât posibil să nu alungăm cunoaşterea...

Pe fondul de liniştire astfel obţinut, percepţiile curg fără să fie influenţate de gândurile cotidiene, ceea ce conduce şi la liniştirea mentalului nostru, şi la ordonarea, cuminţirea generală a gândurilor, la înţelegerea felului în care putem să folosim aceeaşi atitudine în cotidian, în orice lucrare, în orice acţiune pe care o derulăm: pentru întreţinerea vieţii, pentru crearea de condiţii pentru propria evoluţie şi a celor din jur.
Putem să facem multe lucruri prin care să realizăm o asemenea trăire. O trăire înţelegătoare, în felul ei ingenuă prin seninătatea ei, prin gingăşie, delicateţe – în deplină cunoştinţă de drum, şi nu prin necunoaştere. Momentele grele pot să provoace impulsivitate şi nervozitate, dar ele trec fără să fie paroxistice şi fără să lase urme în atitudinea prietenoasă faţă de lume – înţelegând în acelaşi timp de ce alţii nu o pot încă avea. Totul se realizează cu răbdare şi cu înţelegere chiar faţă de noi înşine, faţă de propriile noastre neputinţe de a reuşi de la bun început, pentru a putea face acelaşi lucru şi faţă de alţii. Pentru că o gândire şi o smţire avansată trebuie să le includă pe toate şi să găsească un loc decent pentru toate – nicidecum să le excludă, să le arunce, să le distrugă.
Toţi, toate sunt, şi suntem treptele unei scări gigantice, care foloseşte tuturor vieţuitoarelor. Nu rupem o treaptă după ce am păşit pe următoare: ne putem trezi la un moment dat singuri şi neputincioşi, dar şi dacă ne dezechilibrăm putem să cădem şi nu mai are cine să ne sprijine…
Ajungem astfel să discutăm despre gândirea sferică – nu numai acea gândire logic-sferică, care ia în calcul toate variantele posibile de gândire (liniară, analogică, strategii ) sau ceea ce alţii consideră: gândire reunind idei, noţiuni şi imagini – gândirea “prin imagini” care este, dincolo de simplism, altceva decât gândire propriu-zisă. Gândirea sferică se propagă sferic şi astfel nu cunoaşte limitări, ci caută să pună toate cele cunoscute în aceeaşi lumină şi să menţină lumina de-asupra drumului, mereu.

Vom discuta pe larg despre gândirea sferică, după ce am discutat despre simţirea, percepţia sferică.

Iată, aşadar, care este scopul general al acestor “exerciţii”.
De fapt le numim exerciţii doar pentru formarea unui fel de a înţelege întâmpinarea pe care o datorăm la modul practic, direct, concret, a transformărilor pe care creşterea vibraţiei medii planetare o realizează asupra corpurilor noastre.

Creşterea vibraţiei planetare – fenomen care se desfăşoară înafara voinţei şi puterilor omeneşti, oferă astfel spiritelor posibilitatea de a-şi folosi treptat, dar repede, tot mai multe feluri de forţe proprii, pe care şi le ştie foarte bine la nivele înalte de vibraţii planetare, dar prea puţin la nivele de vibraţie planetară scăzută. Ştim să trăim, să ne descurcăm şi în astfel de condiţii – dar trebuie treptat să aducem modul de comportament, atitudinea faţă de viaţă şi creaţie la nivelul celor pe care le avem în vibraţii planetare înalte.

Mai mult, tot ceea ce învăţăm şi consolidăm acum, completat cu cele pe care le vom remodela la nivele din nou crescute, aşa cum adultul îşi corectează conştient atitudinile formate în copilărie, este experienţă proprie de învăţătură şi sprijin pentru alţii, care vor face şi ei la fel, în vremurile care vor veni.
Învăţăm să înţelegem evoluţiile, să acceptăm modificările care sunt de fapt treptele de urcat pe culmi tot mai înalte, rând pe rând, învăţăm să ajutăm cu încredere natura să se desfăşoare asupra noastră, învăţăm să ne lăsăm ajutaţi, pentru a învăţa cum să ajutăm şi noi, la rândul nostru, pe cei care ne vor necesita ajutorul, în evoluţiile noastre comune.
Ceea ce facem noi, ceea ce discutăm acum, aici, nu sunt fenomene unice, nu sunt singulare, nu se petrec pentru prima dată. Nu le creăm noi, oamenii, nu formatăm câmpurile planetei – dar ajutăm prin atitudinea noastră să mergem în ritmul celor care se petrec cu ea: şi pe noi înşine, şi pe cei din jurul nostru. Se fac insule de linişte, de atitudine deschisă, de toleranţă şi respect, care se unesc treptat – dar repede – determinând şi alţi oameni să ajungă la liniştire prin demnitate, respect şi înţelegere. Influenţa de acest fel este largă, dar este bine să ştim că nu oamenii – fie ei oricât de buni – schimbă vibraţia, câmpul planetei, ci ajutorul ne vine din partea coordonatorilor evoluţiilor noştri, numiţi de noi global, în expresie de sinteză, Dumnezeu. Să nu uităm acest lucru, oricât de vechi sunt exprimările, oricât am crede că energia „nouă” este susţinută şi prin exprimări noi... Unele adevăruri sunt şi rămân nepieritoare...
Din apropierea noastră, chiar de pe Pământ, suntem ajutaţi de oamenii străvechi – Moşii i-am numit în studii, numiţi şi Nemuritorii: sunt muritori, dar comparativ cu vieţile noastre trăiesc mult mai mult: unii sunt născuţi înainte de ultima glaciaţiune, trăiesc şi în prezent, alţii s-au născut între timp. Şi ne vor conduce cu dragoste şi respect până la sfârşitul evoluţiilor noastre pământene...

Dacii, geţii, ştiau bine că ceea ce trăim azi se petrece ciclic, în cicluri mai largi sau mai restrânse. Azi le numim altfel, dar ne referim la aceeaşi situaţie.
Care are particularităţi de la o galaxie la alta, de la o stea şi planetă la alta: toate în funcţie de evoluţiile spiritelor întrupate în stelele şi planetele galaxiilor, în biosistemele lor planetare asemănătoare mai mult sau mai puţin celor cunoscute de noi pe Pământ, acum.
Noi înşine am trecut, ca spirite întrupate aici, pe Pământ, în trăiri mult mai complexe decât cele pe care le avem acum, am avut activităţi mult mai complexe decât ceea ce se poate numi activitate omenească – de orice fel, acum. De multe ori comunicările astrale pe care le primim ne încurajează să credem că există multe alte lucruri în univers, chiar dacă noi nu le ştim direct de aici, de pe Pământul timpurilor pe care le trăim acum. Dar ni se aduce aminte prin povestiri scurte, legate de trăirile noastre pe alte meleaguri universice, ce putem să facem, echilibrându-ne faţă de ceea ce alţi semeni ai noştri cred că pot manipula în viaţa şi materia înconjurătoare, chiar câmpurile planetare prin unelte, tehnologii şi chiar influenţare mentală de la distanţă. Între cele două feluri de inspiraţii privind puterile sale, omul simplu învaţă să se echilibreze singur, preţuind în continuare şi purtătorul celest de informaţie, şi cel care face tot felul de activităţi mai mult sau mai puţin morale, pe planetă. Învaţă să facă ceea ce poate, la nivelul celor pe care concret le are în faţa sa, în viaţa sa, zilnic câte puţin, fără să se exalte lipsit de modestie că noi, cei puţin “treziţi” modificăm câmpurile planetei, suntem singurii aducători de bine în mica noastră lume, pentru care toţi ceilalţi ne vor fi recunoscători cândva…
Nu trebuie să stăm decât cu demnitate în strunga vremurilor, făcând ceea ce putem , acceptând deopotrivă că sunt oameni care au sarcini de desfăşurare pe sistem de cunoaştere veche, actuală şi sarcini de revenire în cunoaşterile străvechi. Străbunii noştri aveau puteri deosebite, dar nu se gândeau la lucruri cosmice, deşi le cunoşteau bine – până în inima deasă şi puţin-înţeleasă de noi azi, a universului şi apoi până dincolo de fruntariile lui la polul opus. Dar puterile pe care le aveau le foloseau concret la ridicarea vieţii pământene pe culmile sale de calitate, moralitate, înţelegere şi pregătire pentru vremurile pe care le aveau în faţă.
Şi făceau lucruri foarte importante, fără să se gândească că ar fi unici, ca vremurile ar fi unice, nerepetabile. Ştiau bine de “valurile” vremurilor, cu vălurele lor mici şi liniile ample ca şi dealurile pe care sunt muşuroaie, care merg spre munţii maiestuoşi şi apoi coboară pe plaiurile largi de la poalele lor…
Deocamdată asta ar trebui să facem şi noi, stând drepţi, dar flexibili pe drumul vremurilor...

Astfel, ar trebui să înţelegem că nu numai noi “ştim” sau “facem” sau “trăim pentru prima oară”. Sigur, condiţiile sunt întotdeauna altele, de la o clipă la alta, dar numai pentru că evoluanţii sunt alţii, iar dacă sunt în cea mai mare parte aceleaşi spirite întrupate într-un ciclu de vieţi pe aceeaşi planetă, forţele lor sunt altele de la o perioadă la alta, experienţa este alta şi modul de trăire este altul – de fapt aplicarea experienţei în alte condiţii, spre consolidare şi îmbogăţire.
Însă avem parte de acelaşi fel de raportare la planeta şi la cosmosul care ne ajută permanent. Pe care le putem ajuta, cu conştiinţa noastră de creatori înaintaţi.
Să ştim astfel că nu suntem nicidecum primii şi nu vom fi nicidecum ultimii – ceea ce ar înseamna că după noi alţii nu ar mai putea ajunge la performanţele noastre, în această lume asupra căreia avem impresia, uneori, că am fi stăpâni… unici şi nedrepţi stăpâni…

NU NUMAI COSMOSUL ÎL AVEM DE ÎNŢELES, CI ŞI PROPRIA NOASTRĂ ISTORIE...
În acest context este de discutat şi tendinţa de a crede că un singur popor, o singură populaţie ar sta la baza tuturor civilizaţiilor lumii – dacă se porneşte de la premiza primei creaturi care a făcut primul pas ieşind din animalitate şi căutând locuri propice dezvoltării manifestărilor sale treptat conştientizate. Azi mai multe popoare îşi revendică primul pas şi civilizarea lumii, reminiscenţă din timpurile marilor migraţii, când grupuri din câte un popor migrator porneau la drum prin lume, ştiind că şi alte grupuri făcuseră acelaşi lucru, înaintea lor: migrând pentru a căuta locuri din ce în ce mai bune pentru dezvoltarea proprie şi protejând pământurile şi apele: şi de depopularea locurilor prin îndepărtarea animalelor de aşezările umane, şi de sărăcirea solurilor prin cultivarea celor necesare hranei umane. Vom începe să înţelegem rostul profund al începuturilor migraţiilor umane, înţelegând schimbările prin care şi noi trecem acum: populaţiile mileniului al III-lea Î.Ch. aveau alte percepţii, dar căutau acelaşi lucru – să se armonizeze cu “timpurile” care se schimbau. Mai mult sau mai puţin conştient, omul a simţit întotdeauna orice schimbare a naturii şi a învăţat să-şi folosească experienţa pentru a se adapta, a se armoniza cu tot ce îl înconjoară.
Da, printre multe altele, ar fi necesar azi să înţelegem derularea vieţii populaţiilor umane la începutul milenului III î.Ch.: acesta fiind momentul în care au început de fapt primele valuri mari de migratori către Europa. Şi nu numai – dar acestea ne interesează pe noi, europenii, în mod special.
Migratorii acelor timpuri au pierdut doar într-o oarecare măsură cunoaşterea străveche, din cauza ruperii de teritoriile binecunoscute de ele. Pe de altă parte, ei au preluat mare parte, spre completare şi adaptare, din cunoaşterile tradiţionale ale populaţiilor locale, de pe teritoriile europene: foarte apropiate atunci de cunoaşterile lor de acasă.
Valurile ulterioare de migratori, din mileniul I î.Ch., şi-au găsit asemănări cu populaţiile amestecate din teritoriile nou descoperite de ele, dar cunoaşterile lor nu se mai asemănau în proporţie prea mare cu cele ale populaţiilor întâlnite. “Timpurile” îi obligaseră să se adapteze trăirilor din mers, formând civilizaţii în goana calului, în umbra căruţelor care le ducea avutul, atâta cât rămăsese din el. Purtau şi cele străvechi ale lor, şi adaptările de pe drum, din curiozitate sau din necesitate. Au ajuns la noi ca legende, mituri, poveşti şi istorii. Uneori numite cald şi profund: nemuritoare…

De aceea ar trebui să înţelegem că particularităţile de trăire, exprimare şi obiceiurile populaţiilor din diverse regiuni au şi asemănări, dar şi deosebiri, mai ales de manifestare. Populaţiile migratoare noi – în parte sălbăticite de înstrăinări repetate, au supravieţuit prin caracter agresiv pronunţat şi dorinţa acerbă de a-şi crea propriile aşezări, cu orice preţ, în regiunile cele mai îmbelşugate.
Cu toate că mare parte din civilizaţiile vechi, locale, tradiţionale, şi-au văzut distruse aşezările şi astfel s-au pierdut vestigii ale vieţii lor pe propriile meleaguri, multe semne comune au rămas până azi în moştenirea fiecărui popor în parte. Începem să înţelegem astfel că există elemente comune tuturor populaţiilor – mai ales pe arealul euro-asiatic-mediteranean – şi nu o populaţie sau alta este aceea care a creat şi civilizat alt popor, împrumutând prea puţin sau de loc de la alţii şi impulsionând în schimb doar dezvoltarea altora; arogându-şi astfel merite – acolo unde de fapt au existat, la începutul civilizaţiilor cunoscute azi de noi, mai multe asemănări decât deosebiri în ceea ce priveşte modul de manifestare, trăire, limbaj, reprezentări artistice (pictură, sculptură, arhitectură, decoraţiuni interioare şi exterioare) sau de sunet (incantaţii – variaţii vibraţionale prin sunet pentru menţinerea sănătăţii, pentru ridicarea sau menţinerea vibraţiei corporale generale; muzica instrumentală avea efect general asupra omului şi vieţuitoarelor din mediul aşa-zis “sălbatic”, vegetaţie şi animale deopotrivă). Şi nu numai.
Ceea ce vreau să relev aici, este o gândire care aduce în sfera de discuţie dezvoltarea tuturor populaţiilor lumii, fără deosebire, pornind de la aceleaşi cunoaşteri profunde şi, făcând doar o buclă largă în contemporanul de supravieţuire în condiţii grele de trai, omenirea să revină la cele dinainte, însă întărită din punct de vedere spiritual pe multe planuri. Cu acest prilej, prin folosirea minţii şi a intuiţiilor care aduc elemente ale vieţii omeneşti dinainte de schimbarea survenită după ultima glaciaţiune, omenirea a trebuit să adapteze cele cunoscute şi să preia cunoaşteri noi în drum, prin schimburi de experienţă între membrii comunităţilor, pentru ca însuşi drumul să fie tuturor mai departe, mai uşor.

Un mic exemplu ar aduce poate o clarificare în ceea ce doresc să scriu. România şi Japonia sunt ţări foarte depărtate una de alta şi cu toate acestea, studiind bine activitatea populaţiilor locale, tradiţionale, străvechi: getice de pe teritoriul României şi mai recent, câteva elemente de practică reiki, am ajuns la concluzia unor mari asemănări între ele. Ceea ce însă nu este de loc egal cu a accepta că orientalii i-au învăţat pe geţi cum să folosească energiile şi nici că geţii s-au călătorit şi le-au oferit cunoaşterea lor privind folosirea energiilor cosmic-planetare pentru susţinerea sănătăţii corporale.
Sigur că am studiat elemente de şamanism de tip toltec, tradiţii ale vracilor est-africani, ale insularilor din Pacific, ale maorilor din Australia, ale celţilor înrudiţi atât de puternic cu “indienii” nord-americani şi cu tracii din estul şi sudul Europei. Sau invers – dar este tot la fel…
Finalitatea tuturor tradiţiilor, de pretutindeni, este “trăirea în…”: în fiecare fel de tradiţie a poporului, după ce în trăit în obligativităţi ale regulilor altora. Este regăsirea şi folosirea legăturilor de toate felurile: vitale, emoţionale, mentale, cauzale, la nivelul lor cel mai înalt, din care au pornit cândva, înglobând cu prietenie însă cele ale vecinilor, semenilor la nivel de popor: şi ale popoarelor de pretutindeni.
Am simţit două lucruri în faţa celor care mi-au vorbit despre: trăirea în Reiki, trăirea în Şamanism, Dao, etc.:
1. Orice şcoală bazată pe cunoaşterea energiilor şi influenţelor oricăror vieţuitoare ale planetei, planetei însăşi, stelei care o guvernează, întregului cosmos înconjurător, aşadar orice asemenea şcoală poate urmări ridicarea nivelului spiritual propriu-zis şi, prin oferirea pentru sine drept exemplu, mai mult sau mai puţin urmărit, participarea la ridicarea nivelului spiritual al lumii înconjurătoare.
2. Toate popoarele au o moştenire de acest fel, mai mult sau mai puţin evidenţiată, în funcţie de modul în care au putut să-şi păstreze tradiţionalul, zestrea sa autentică. Multe au fost păcălite referitor la această zestre – aşa cum au stat lucrurile şi cu poporul nostru, dar nu vreau să evidenţiez acest lucru – doar să ştim că a fost o etapă pe care trebuie s-o înţelegem şi să încercăm să o lăsăm în lăcaşul ei, continuând să ne înţelegem forţele proprii, cunoaşterea profundă oglindită în elementul tradiţional cultural: lucruri pe care începem să le conştientizăm acum ca fiind o zestre specială, splendidă, fantastică a străbunilor noştri!!!
Să conştientizăm de asemenea, aşa cum am mai discutat şi cu alte prilejuri, că nu ne cunoaştem propria zestre, de aceea doritorii de cunoaştere spirituală avansată, liberă, profund omenească, merg în alte părţi ale lumii, plătesc din greu cursuri cu cunoaşterea altor popoare, pentru a afla multe lucruri legate de ceea ce subconştientul le cere imperios: cunoaşterea profundă a celor care deja sunt în sufletele lor, legate de trecutul propriu, simţind o nevoie clară de ceva precizări pentru ca totul să irumpă la suprafaţă!...
Şi totul este de respectat.

Toate cele detaliate în articolele anterioare pot fi înţelese complet de către cei care au curiozitatea – hai să spunem chiar curajul – să parcurgă etapele descrise. Chiar dacă unele etape dintre cele descrise par familiare, ne-au fost trăiri spontane de multe ori în derularea stărilor de meditaţie, totuşi este destul de lung drumul de la spontan la volitiv, conştient, alegând noi înşine momentul în care avem timp, suntem liniştiţi şi dorim să desfăşurăm o cercetare proprie.
De ce presupune parcurgerea unor etape, chiar dacă suntem întrucâtva familiarizaţi cu acest fenomen – simţirea sferică – şi nu este de ajuns să ajungem la ceva rezultate mulţumitoare, aşteptând să se deruleze de la sine ceva? De altfel este întrebarea pe care şi-o pun mulţi care nu acceptă cursuri, exerciţii, conştientizări speciale ale fenomenelor... Cei care acceptă poate şi-au pus şi ei întrebări de acest fel, mi-am pus şi eu acelaşi fel de întrebări şi am ajuns la propriile mele concluzii.

Spuneam pe parcursul articolelor anterioare că asemenea exerciţii ne formează o percepţie de jur-împrejurul nostru, în care putem ajunge să conştientizăm simultan şi puternic marcat tot ceea ce ne pot oferi simultan simţurile. Experienţa câtorva luni de asemenea simţire conduce la estomparea greutăţii de a primi totul deodată, senzaţie de greutate care poate apare la început. Şi, dacă mai apar şi alte percepţii înafara celor care vin prin simţurile corpului fizic, în timpul exerciţiilor, este bine să nu le urmăm deocamdată cursul, până ce nu consolidăm bine percepţiile pe care le urmărim.
După familiarizarea cu simţirea sferică fizică vom da drum liber şi simţurilor neobişnuite, elementelor extrasenzoriale. Să nu ne fie teamă că ele dispar, să nu lăsăm totul deoparte doar pentru că ceva deosebit a apărut în viaţa noastră – ceva ce doream mult încă dinainte. Dimpotrivă, ele se consolidează în felul lor, prin autocunoaştere. De asemenea, învăţăm să le ţinem în frâu, să le controlăm, iar aceast lucru este deosebit de important – chiar dacă nu ne-am gândit la astfel de aspecte până acum. Căci şi aici se pot petrece lucrurile la fel cum şi în călătoria astrală există pericolul desprinderii corpului astral în mijlocul străzii – doar la cufundarea atenţiei în interiorul propriu: trăire repetată pe care şi eu am avut-o, până când am învăţat să mă ancorez în realitatea exterioară cu ajutorul simţurilor. În cadrul apariţiei spontane a clarsimţurilor – clarauz şi clarvere de regulă – ne putem trezi că în faţa ochilor nu mai avem semaforul, ci un peisaj superb, mult-râvnit de noi! ceea ce ar putea să ne pună chiar viaţa în pericol, la fel şi pe a altora... Chiar e de dorit să vă sperii un pic, ca să lăsaţi clarsimţurile până ce vă obişnuiţi cu toate simţurile fizice care se manifestă simultan. Sigur că ele se pot manifesta spontan, fără pregătire anterioară (ceea ce şi eu am păţit, încă din copilărie) şi nu de puţine ori viaţa mi-a fost în pericol... noroc cu ajutătorii care m-au ferit în clipa de necesitate. Dar se poate ţine în frâu o asemenea situaţie, prin ajutorul simţurilor corpului fizic – adică exact ceea ce am vrut să vă arăt acum, aici.
Personal nu recomand menţinerea stabilităţii senzoriale, la început, prin ancorări mentale numite împământări, căci nu avem de cele mai multe ori puterea necesară menţinerii noastre în echilibru stabil. Este specific unei activităţi destul de consolidate în plan astral-mental. Şi mulţi îndrumători nu conştientizează acest lucru... Vom discuta separat.
Mulţi oameni care au păşit pe această cale nu şi-o mai doresc pe cea „veche”şi iată, ea este bună în orice situaţii!!! Şi tocmai de aceea ne este întruparea actuală, în astfel de condiţii terestre, pământene – condiţiile noastre actuale de trai. Clarsimţurile sunt apreciate ca fiind ceva fantastic, uluitor de frumos pentru exaltaţii vremurilor noastre, considerate fiind specifice pentru „energia nouă”, iar cei care nu le folosesc sunt dispreţuiţi pentru faptul că au „rămas” în „energia veche”. De altfel vom vedea într-un studiu detaliat ce înseamnă energie veche şi nouă în condiţiile pe care le trăim azi.

La fel ne putem confrunta cu alte situaţii, izvorâte din exerciţiile zilnice de felul celor expuse anterior, pe care putem ajunge să le facem ca un fel de rutină, fără să fim conştienţi unde ne poate conduce o astfel de obişnuire. Pe lângă faptul că trebuie să ţinem cont că ele sunt exerciţii de conştientizare pentru ridicarea calităţii manifestărilor noastre, să ţinem cont şi de faptul că asemenea exerciţii nu le facem în timpul derulării activităţilor care necesită un grad înaintat de atenţie, de precizie pentru execuţie (folosirea unor obiecte ascuţite, unor utilaje cu grad multiplu de folosire, muncă normată de serviciu).
Dar în final vom folosi din plin rezultatele obţinute în derularea tuturor activităţilor noastre.
Cu toate acestea este bine să nu ne bazăm decât pe percepţiile corpurilor noastre fizice în principal chiar dacă mergem simplu pe stradă, cu atât mai puţin dacă conducem o maşină sau suntem pe o cărare de munte. Până la consolidarea folosirii fizicului, şi apoi a mentalului, să ne bazăm tot pe simţurile corpului fizic, căci numai aşa vom fi întotdeauna siguri de cele pe care le desfăşurăm pe Pământ. Cel mai natural mod de ancorare – după părerea mea – rămâne numai atenţia concentrată la locul de desfăşurare a vieţii.
Am să accentuez şi acum, şi în studiile următoare faptul că pentru derularea diferitelor lucrări mentale omul este astăzi suficient de puternic pentru a nu-i mai fie frică de tot felul de lucruri care aveau temei în trecut: când vibraţia planetară era foarte joasă. Este o situaţie care s-a modificat mult azi, şi totul se dezvoltă în continuare, căci vibraţia planetară este în curs de ridicare din ce în ce mai puternică pentru încă câteva milioane de ani de acum încolo.
Revenirea mentală va fi rapidă şi clară, pentru că nu ne tragem din maimuţă, repet, ci suntem coborâtori din civilizaţii pozitive înaintate inimaginabil de mult – pentru noi, cei care am fost ţinuţi departe de cunoaştere. Creşterea vibraţiei medii planetare ne deschide memoriile, iar elementele arhetipale din structurile corpurilor noastre fluidice deschid simţurile lor specifice. Totul concură astfel la schimbarea noastră. Viaţa viitoare, pentru cei care vor mai rămâne, în continuare pe Pământ, va fi o revenire la viaţa lemuriană şi atlantă din trecut – cu îmbogăţiri, consolidări şi întăriri cîştigate în toată această perioadă cunoscută de noi, azi.
Vom mai discuta însă pe larg despre astfel de teme, din mult mai multe puncte de vedere decât cele expuse mai sus.

Creşterea acuităţii percepţiilor asupra lumii înconjurătoare conduce la înţelegerea multor lucruri, multor desfăşurări, multor profunzimi. Este în acelaşi timp o cunoaştere exterioară – dar şi o concentrată cunoaştere de sine. O cunoaştere a celor pe care obişnuim să le facem, personal. O cunoaştere a unor lucruri aparent noi – căci ele sunt doar manifestări rare în viaţa noastră şi nu le-am cunoscut bine până în momentul acestor derulări. Însă ele devin importante prin imprevizibilitatea cu care pot irumpe la un moment dat în viaţa noastră. Şi putem să fim pregătiţi să le primim.
În funcţie de cunoaşterea pe care o avem dinainte de începerea unor astfel de dezvoltări, putem ajunge la diferite concluzii proprii. Din discuţiile avute cu mai multe persoane de-a lungul timpului, pot aduce în faţa voastră câteva subiecte care mi s-au părul mai profunde, abordate şi ca urmare a vizionării unor filme sau citirii unor articole pe net sau cărţi de publicaţie recentă.
Vom discuta în articolul următor, acum deja s-a strâns mult de citit !!!

luni, 14 noiembrie 2011

PINK MONDAYS: 14.noiembrie.2011

Bună dimineaţa, prieteni dragi !!!
...Visez la un petecuţ de albastru, deşi este bine că totul este... după cum este şi nu după nemulţumirile omului... Ciorile se plimbă pe cerul cu nori - cer-umbră a penajului lor măiestrit lucrat de Întemeietorii Lumii...
...Galben-verde-cărămiziu sub cer..
Câinii-colăcei dorm în frunzişul adunat pe la colţuri...
Oameni zgribuliţi vin de la piaţă cu pungi grele în mâinile înţepenite...
Stau cu mâinile pe fălcuţe lângă un geam spălat negospodăreşte de ploile mele iubite...
Cafeaua s-a răcit... Mai am însă ceva biscuţi...
Cât timp îi ronţăi - vă dau şi vouă ceva din gândurile mele senine ....




video

O zi bună vă doresc şi eu, cu mult drag !!!

vineri, 11 noiembrie 2011

CÂTEVA CUVINTE DESPRE 11.11.2011

Nu vreau să insist asupra celor legate de această zi - 11 noiembrie 2011. Nu sunt nici un om indiferent, după cum ştiţi acum, nici exaltat, chiar dacă privesc exaltaţii cu bunăvoinţă - în fond cu toţii am fost cândva, este o treaptă, o etapă necesară pentru înţelegerea propriilor noastre rădăcini, dezvoltări şi îmbogăţiri spirituale, de evoluţie permanentă. Normal că am şi eu exaltările mele, decepţiile mele, şi dacă le înţeleg pe ale mele - le înţeleg şi pe ale altora… Dar echilibrarea se face repejor, tocmai pentru că iau în considerare lucruri pe care le-am aflat, indiferent pe ce cale: comunicări astrale, cercetare sub îndrumarea ajutătorilor mei astrali, informare din mass media, cele povestite de oameni direct sau/şi pe reţelele de comunicare virtuală. Nu vreau să urmez permanent calea numită "aici şi acum" - pentru că am considerat reală ideea conform căreia cine nu ia trecutul în considerare, se va confrunta mereu cu propriile greşeli, nu-şi va ajuta semenii să nu le mai facă pe ale lor, iar limitarea la spaţio-temporalitatea momentului este necesară pentru odihnă (a trupului şi a gândului), redirecţionarea gândului pe alte cărări de cercetare, planificare a viitorului atâta cât este întruchipat de cunoaşterile noastre. Cu toate la un loc trăim experienţa lui Acum (în timpul planetar, cu variaţiile de vibraţie planetară specifice timpului acordat secvenţei temporale actuale) şi Aici (pe Pământ, în locul de pe Pământ unde ne ducem sarcinile de destin), Aici unde suntem, împreună cu - aşadar "împreună" - experienţa trecutului propriu şi al întregii umanităţi, cu informaţii privind viitorul, privnd universul în mijlocul căruia trăim, a cărui cunoaştere ne ajută să înţelegem întreaga fenomenologie pe care o trăim azi.

(Tocmai de aceea prezint activitatea mea nu numai sub formă teoretică, descriptivă, ci - şi voi avea încă în vedere şi mai mult în perioada următoare - aplicând cele cunoscute la încercările mele de a înţelege universul şi mai ales, aproape de sufletul meu, lumea umană. Chiar dacă aparent mă pierd în mărunţişuri şi nu mă ocup constant de site, de multe ori cunoascând confuziile şi neînţelegerile pe care le întâlnesc pe bloguri, forumuri, facebook, etc., încerc să acopăr pe cât posibil plaja înţelegerilor, atâta cât îmi permite şi mie timpul acordat cercetărilor).
Şi acestea fiind spuse, mi se pare normal să scriu câteva cuvinte despre ceea ce trăim în aceste zile.

Sigur că am citit şi eu comunicările publicate de Ed. For You cu privire la ziua 11.11.2011 ora 11.11 a.m. (să avem bunăvoinţă faţă de dna care nu s-a orientat să comunice diferenţele de fus orar, dar este bine, corect, ca noi să ţinem cont de acest lucru şi să ne orientăm undeva prin jurul orei 1 p.m.). Consider că, asemenea multor alte comunicări publicate astfel, asemănătoare cu felul de comunicări astrale pe care şi noi le-am primit prin anii '90, ele sunt oferite în acest fel pentru atenţionarea, cu răbdare şi încredere cu privire la potenţialul uman, asupra fenomenelor şi structurilor care ne înconjoară: să le cunoaştem şi să le cercetăm în dezvoltarea lor.
Şi nu vreau decât să încurajez oamenii să meargă pe această cale echilibrată, cu cât mai puţine confuzii, rezultatele fiind remarcabile: cei care iau legătura cu mine, aici sau prin mail, îmi povestesc despre lucruri reale, care îmi dovedesc clar că au perceput corect realitatea în mijlocul căreia trăim cu toţii. Începem să vedem structuri planetare, structuri corporale cu mecanismele lor de funcţionare, aspectul mişcării structurilor astfel detectate (înduioşător de frumos descrise, indiferent dacă este poetic sau pragmatic, în funcţie de exprimarea obişnuită, de înclinaţiile lumeşti ale fiecăruia. Foarte frumos, încurajator şi pentru mine - şi mulţumesc din tot sufletul! - încurajator pentru ei, încerc să ajut şi eu cu studiile mele cât pot mai mult).

Azi…
Cele care se spun despre ziua de azi sunt atenţionări cu privire la o serie de fenomene trecute, prezente şi viitoare perceptibile pentru om, cu puţină seninătate şi mai ales cu echilibru interior între: impulsuri din partea ajutătorilor astrali şi dimensionali - şi cercetările pe care ar trebui să le facem cu toţii acum, şi de acum încolo...
Şi comunicările primite din partea altor popoare formează o forţă de impulsionare pe această cale. Să căutăm şi noi să spunem părerea, ca urmare a propriei noastre activităţi - preluare de comunicări şi, în plus, studii personale. Sau, dacă nu avem posibilităţi, să urmărim impulsionarea altora, care au deja posibilităţi de studiu prin clarsimţuri, de a cerceta cele despre care auzim, pe care le citim - informaţii privind relităţile din lumea în care trăim: universică, nu numai planetară, nu numai umană.
Şi eu personal mulţumesc acelora care îmi aduc în faţă diferite fenomene, atitudini, informaţii, păreri şi încredinţări proprii, în urma cărora s-au născut nenumărate etichete ale acestui blog.
Ni se dau îndemnuri, impulsuri clare să ne îndreptăm privirea către aceste realităţi, lăsând teoriile conspiraţioniste şi conspiratorii care se vor alinia şi ei adevăratelor noutăţi, omeneşte, după puterile lor, văzând că sunt depăşiţi de evenimentele universului. Deocamdată avem nevoie şi de activitatea lor, de descoperirile lor, pentru a ne echilibra din încredinţările pe care alţii, de-a lungul mileniilor, ni le-au format prin obligaţie şi nu prin încurajarea propriilor percepţii, din interesul lor personal - nicidecum pentru binele întregii omeniri. Îi privim cu îngăduinţă şi ne vedem de drum. Dacă ne vor cere ajutorul cândva, având deja experienţa acestor zile, ani, cunoaşteri, îl vom da cu bunăvoinţă, căci asta învăţăm: să fim ajutători.

Concret, pentru mine un asemenea mesaj a fost îndemnul de a privi către elementele matriceale planetare - căci nu stau toată ziua să privesc la ele. Am venit pe Pământ să fac multe lucruri şi ajutătorii spun: "Bun, acum priveşte către ansamblul elementelor structurale matriceale pământene şi vezi ce se petrece de fapt !!" Şi am lăsat ceva ce făceam deoparte şi am stat serios la perceperea acestor elemente.
Întrucât cunoşteam, şi am prezentat în fel şi chip structurile matriceale planetare (şi stelare, şi galactice - dar să ne oprim deocamdată la cele planetare, pământene), mi-am îndreptat privirea interioară către Pământul complex în sânul căruia noi, oamenii, dar şi întreg biosistemul planetar (toate vieţuitoarele planetare, de la viruşi la oameni) trăim, desfăşurăm evoluţiile noastre momentane.

Şi mi-am dat seama, urmărind mesajele primite din literatura momentului, că este un fel de a spune (depinde acum şi de cel care a luat comunicarea, şi de traducere) cum masa radiaţiilor cosmice de vibraţie ridicată a devenit deja majoritară şi se poate percepe în jurul planetei, ca de altfel în întreaga noastră galaxie. Ni se sugerează o capsulă, un fel de încapsulare spaţio-energo-temporală.
Dar aceasta este ceea ce se poate observa clar - dacă ne-am îndrepta privirile noastre, personale, către matricea eteric-astrală a Pământului: manşoanele sau capsulele planetare - la fel ca şi în cazul oricărei stele şi oricărei planete - sunt deja spre întindere, formând sfericitatea la care ştiu bine că trebuie să se ajungă cândva. Planeta - de fapt TOATE PLANETELE întregului sistem planetar al Soarelui, aşadar nu numai Pământul, primesc toate felurile de materii şi energii specifice acestei părţi a universului. Iar corpurile noastre, sistemele noastre corporale de fapt, merg pe aceeaşi linie de primire, la fel ca şi corpul planetar, întregindu-şi treptat sfericitatea pe care au avut-o cândva, până imediat după ultima glaciaţiune: ca atlanţi şi ca lemurieni deopotrivă.
Mai discutăm.
Voi face acum, în week end, nişte desene, ca să fie totul mai clar. Deocamdată v-aş sugera să intraţi pe eticheta Jurnalul unui om cuminte, articolul "Un altfel de mandala" - nu am posibilităţi de aici, de pe acest computer, să vă dau adresa, dar intraţi la Căutare şi puneţi titlul. Acolo se află desenul care arată ceea ce doream să explic.

Sigur că cei care nu au alte posibilităţi de cunoaştere au de luat în considerare aceste comunicări, cu sfatul de a rămâne deschişi şi la intrarea proprie pe făgaşul simţirilor lor avansate (clarsimţuri), dar şi primitori de informaţii din partea celor care au posibilităţi de cercetare proprie, conştientizându-şi percepţiile şi operând cu ele.

Suntem pe drumul timpurilor noi de 2000 de ani, şi nu o spun religios, ci pentru că s-au realizat lucrări de ajutorare a omenirii - a tuturor evoluanţilor planetari, adică ceea ce numim biosistem - a planetei şi întregii noastre galaxii. Nu sunt chiar 2000 de ani fix, am mai discutat despre acest lucru, dar să ne exprimăm pe înţelesul tuturor. Începem să conştientizăm în proporţie de masă ceea ce s-a petrecut permanent, în tot acest timp, la întretăierea efectelor acelor lucrări cu efectele schimbărilor naturale universice, în variaţiile lor normale, zonale.

joi, 10 noiembrie 2011

FRUMUSEŢEA CLIPELOR „PE PILOTUL AUTOMAT”

Am citit un articol...

http://www.financiarul.ro/2011/11/08/oamenii-sunt-pe-pilot-automat-aproape-jumatate-din-timp/

Am avut multe discuţii de-a lungul timpului referitor la acest lucru. Am recomandat să se observe astfel de automatisme din alt punct de vedere: da, aşa este, de multe ori suntem pe pilot automat, dar cât de frumos şi fluid facem acest lucru!!! cât de frumoasă experienţă avem, ca spirit întrupat, să facem lucrurile ŞI automat !!!
Aşadar, să nu privim doar "partea goală a paharului" ci şi partea plină !! S-a ajuns până acolo încât să se scrie cărţi cum că materia în sine este inteligentă, dacă lucrurile "se fac" fără implicarea noastră atentă neapărat, făcând majoritatea lucrurilor pe "pilot automat"...
A fi pe "pilot automat" nu înseamnă nicidecum a face ceva inconştient sau într-o "stare de rătăcire a minţii" care nu ne-ar face fericiţi !!

Eu cred că am ajuns să ne adaptăm atât de bine vieţii noastre curente pământene încât putem să facem ŞI acest lucru !!

Suntem dansatori care nu-şi mai verifică fiecare pas, ceea ce nu înseamnă că nu trăiesc pasul respectiv... Iar dacă am admite că jumătate din cele pe care le facem permanent sunt realizate în acest fel – deşi şi ele necesită hotărâri, modificări de mişcare, răspunsuri la impulsuri neprevăzute, la care de asemenea trebuie să răspundem rapid ...ce bine că putem să facem atât de rapid!!! IATĂ AŞADAR CÂT DE UTIL NE ESTE SĂ NU ARUNCĂM ÎN DERIZORIU ACEST LUCRU... Ce ne-am face dacă am sta să ne gândim dacă să reacţionăm sau nu la apa de robinet care este de o temperatură periculoasă pentru mână??... sau un copilaş care a căzut??...
Dar avem experienţă... Nu-mi permit să cred că nu se leagă toate între ele...
Cât este instinct şi cât este neatenţie? Căci noi aşa numim asta în mod curent: eram neatentă, eram cu gândurile aiurea.
Pentru normalitatea mea, eu mă bucur când las lucrurile să se deruleze „pe pilot automat” şi eu mă mai afund în gânduri. Mă plimb cu mâinile în buzunare şi merg cu gândurile aiurea! E odihnitor, plăcut, picioarele merg, gropile se ocolesc... E drept că nu de puţine ori în tinereţe mă trezeam înjurată de şoferi... Fac mâncare, fac curat, spăl câteva rufe de mână ca să nu mai pun ditai maşina în funcţiune... Merg pe stradă, mă uit pe fereastră ...mă las furată de gânduri... mă trezesc că am închis fereastra şi bine am făcut, căci se răcise de tot camera... Aprinsesem şi lumina şi nu ştiu când – dar nici nu trebuie să-mi bat capul... E drept, nu de puţine ori m-am întors din drum să văd dacă am închis casa cu cheia, pentru că eram cu gândul la sănătatea mamei, la lucrarea pe care trebuie s-o prezint peste câteva ore sau pur şi simplu zâmbind la plăcerea de a fi vorbit cu cineva drag cu 10 minute înainte...
Cât de frumos !!
Ce să fac, îmi asum răspunderea că întârzii doar pentru că nu ştiu dacă am închis uşa... Mi s-a întâmplat nici măcar să nu mă gândesc dacă am închis-o sau nu, iar seara când am venit acasă să constat că uşa fusese de la 7 dimineaţa la 8 seara deschisă !!...
Mai există şi Dumnezeu de-asupra noastră !!

Dar, ca şi multe alte lucruri din viaţa noastră, ne este deosebit de important să ne obişnuim să facem ceva atunci când este necesar să fie urmărit etapă cu etapă, pas cu pas, să avem atenţia concentrată exact acolo şi exact atât cât ne este necesar pentru a face o treabă, o lucrare bine, de calitate, de precizie. Să facem o cercetare atentă, să gândim asupra unor aspecte importante ale vieţii noastre...
Şi părerea mea este că ABIA ASTA ARE DE-A FACE CU BUCURIA DE A FI REALIZAT CEVA EXACT AŞA CUM NE-AM DORIT !! CU FERICIREA ADEVĂRATĂ !!
Apoi ne odihnim.

ŞI PENTRU CĂ MĂ TOT DUCE GÂNDUL PRIN ALTĂ PARTE....
Este de comentat faptul că asemenea studii nu se fac pentru binele omului, pentru binele tuturor, ci pentru mărirea randamentului la locul de muncă fără creşterea salariului. S-a demonstrat clar că omul primeşte în relaxare, acasă, multe impulsuri dacă sunt frumos prezentate (eşti mai fericit! eşti mai relaxat!) De asemenea, descoperirea meditaţiei ca relaxare – nicidecum ca şi cunoaştere şi înţelepţire conduce la astfel de rezultate. Tehnicile sunt puse la punct şi publicate pornind de la o o idee ne-lucrativă, omul stă relaxat şi îşi imaginează că este la mare, la mare, cu cei iubiţi, etc., îşi imaginează că i se dă, că i se face... Se dezvoltă starea de receptivitate, ceea ce este iarăşi un lucru deosebit de bun, dar intenţia este să se primească în acelaşi timp impulsuri de diminuare a gândirii proprii, de a lua de-a gata, pe fondul progresului tehnologic prin care omul primeşte multe, dar de fapt mai mult dă!! Şi nu-şi dă seama !!

Referitor la meditaţie, despre care discutăm intens de câtva timp... viaţa trăită ca o meditaţie! – se oferă în unele firme chiar loc special pentru aşa ceva, iar randamentul creşte fără ca firma să plătească omul în plus...
Ceea ce nu înseamnă că nu ar fi vorba despre un beneficiu personal. Dar nu acest aspect doream să-l discut aici, ci modul de prezentare subliminal al lucrurilor. Dacă omul îşi îmbunătăţeşte activitatea în acest fel, dacă face totul relaxat şi totuşi atent, atunci poate să muncească până la 70 ani fără probleme!! Există articole care arată chiar că meditaţia poate lungi viaţa cu "n" ani !! E frumos, dar dacă vezi cine sponsorizează studiile respective începi să-ţi pui semne de întrebare. Nu pentru că ar avea bani de dat, ci pentru că profiturile sunt uriaşe...
Nu le port pică, dar sunt foarte atentă uneori să văd cum merge viaţa noastră...
Vorbeam cu o rudă care locuieşte în SUA: românii cu cetăţenie americană îşi dau seama imediat de manipulare, americanii autohtoni se încântă imediat, se lasă manipulaţi cu o uşurinţă pe care nu ştii cum s-o interpretezi.
Meditaţia şi conştienţa – două elemente ale manipulării, fără ca noi să fim prea conştienţi de asta – sunt lucruri bune pentru fiecare dintre noi. La fel ca şi golirea de gânduri: nefericirea este că omul care nu mai are obişnuinţa gândirii cercetătoare doreşte să scape de frământări şi de fapt începe să-şi dorească să scape de tot de gânduri, manipulat să creadă că gândul nu e al spiritului, nu este bun, iubirea iertătoare e totul în rest, vorba cărţii... totul e iluzie!! Dar eu nu cred asta. Eu cred că totul e trecător – ceea ce este cu totul altceva...
Dar omul nu mai judecă, ia gândirile altora de-a gata!! În treacăt fie spus, mă uit pe comentarii la siteuri, românii scriu propriile comentarii pentru că nu există comentarii prefabricate în limba română, românii au şcoală şi îşi pot compune singuri propriile răspunsuri. Dar în alte ţări comentariile sunt prefabricate, alegi ce ţi se pare potrivit, click şi gata !! asemănător funcţiei Data/Validation de la Excel...

De aceea nu cred neapărat în teoria conspiraţiei, ci în practica manipulării...

duminică, 6 noiembrie 2011

PINK MONDAYS: 7.noiembrie.2011

Îmbrăţişări, dragii mei!!

... Despre sunete... Doamne câte se pot spune... Cuvintele noastre nu pot descrie lumea sunetelor care ne înconjoară...
... şi eu v-am spus câte ceva... o să mai povestim încă multe... atât de multe...
... şi vom descoperi în continuare... zi de zi, încă tot mai multe...

... Dincolo de vorbele, de comunicarea noastră, de sunetele vieţii şi societăţii noastre... de cântecele noastre - toate la origine de o seriozitate pe care noi azi nu o oferim decât poate, foarte puţin comparativ cu oamenii străvechi, muzicii pe care o numim "clasică"... dincolo de toate, neştiute, tăcute pentru urechea noastră, vin echilibrările vibraţionale realizate prin sunet ale planetei noastre... Asemănătoare întrucâtva cu cântecul toacăi şi clopotelor noastre, cu murmurul izvoarelor, cu fâşâitul vântului printre cregile arborilor străvechi, cu veselia splendid-nebună a delfinilor şi pasul tăcut al felinelor prin ierburile savanelor îndepărtate... asta au făcut, şi fac mereu Moşii pentru noi, pentru ca să trăim în continuare pe acest Pământ, noi şi toate vieţuitoarele lui... Ele să poată trăi în lumea omului ajuns nepăsător la cele din jurul său...
Doar pentru puţin timp... după care va reveni în plenitudinea forţelor şi cunoaşterilor sale, îmbrăţişând din nou tot ce-l înconjoară cu dragostea, respectul şi consideraţia pentru viaţă şi progres spiritual.
Este doar o clipă de neatenţie în eternitatea vieţii sale... Şi va reveni întărit, bucuros de împlinirile pe care şi le-a refuzat în această clipă ce lui i s-a părut o eternitate...

Dar să lăsăm toaca şi clopotele de la mânăstirea Putna să ne cânte seriozitatea lucrării lor...
Şi să ne gândim cu respect la toate şi la toţi.........

video


Din nou vă îmbrăţişez şi vă doresc din tot sufletul o nouă săptămână frumoasă şi plină de atenţie, respect, iubire... pentru întreaga viaţă din jurul nostru...