Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

joi, 28 ianuarie 2010

GRUPĂRI SPIRITUALE ÎN CĂLĂTORII UNIVERSICE : BLOCURI SPIRITUALE PIRAMIDALE (3)

DESPRE GRUPURILE DE SPIRITE IMPLICATE ÎN CĂLĂTORIILE REGRESIVE ÎN BLOCURI SPIRITUALE PIRAMIDALE
Călătoriile spirituale regresive constituie principala formă prin care noi, oamenii – ca spirite întrupate – am ajuns pe Pământ: majoritatea în blocuri piramidale, despre care vom discuta în multe studii. Există grupuri (relativ puţine) care efectuează alte feluri de evoluţii de tip uman, având mai puţină experienţă chiar decât spiritele din blocurile piramidale. Alte grupuri, aflate tot în călătorii regresive, vin din zona a III-a – având mai multă experienţă decât blocurile piramidale din zona a II-a. Ajutători de mare putere (secundari) vin din alte universuri, oferind ajutor tuturor acestor grupuri. Şi cei mai puternici, centralii, ne oferă, din universuri paralele sau chiar din mijlocul nostru, neştiuţi de nimeni de cele mai multe ori, tot ajutorul pe care cu toţii îl necesităm. Cu toate acestea, ajutorul este oferit de o manieră subtilă, pentru ca noi să fim impulsionaţi mereu să facem tot ceea ce ne stă în putere pentru a învăţa mereu: să înaintăm în învăţături şi să ajutăm, la rândul nostru, şi pe alţii să facă acelaşi lucru.
Treptat, le vom discuta pe toate, înţelegând astfel complexitatea deosebită a lumii în care trăim.
Pentru început, vom discuta despre blocurile piramidale formate din grupuri spirituale situate pe trepte diferite de evoluţie.
Să le numim pe scurt: blocuri piramidale în trepte de evoluţie.
Primele grupuri sunt cele care învaţă să organizeze blocurile de călătorie, desfăşurarea călătoriei. La sfârşitul călătoriei pe care o iniţializează, îi urmăresc desfăşurarea implicându-se direct în ajutor oferit tuturor grupurilor spirituale;. Tot ele urmăresc rezultatelor tuturor grupurilor spirituale: pentru că în acest fel pot să evalueze concret rezultatele călătoriei, şi din toate acestea învaţă multe lucruri în plus despre subtilităţile, particularităţile aplicării învățăturilor pentru fiecare etapă în parte de călătorie, precum şi toate înaintările evolutive ale spiritelor întoarse din călătorie.
Grupurile care organizează astfel de blocuri, şi călătoriile lor, sunt cele care finalizează evoluţiile în această zonă – a II-a – a universului. Grupurile care au ajuns în această postură – de evoluant în terminalul zonei – au terminat de fapt, în linii mari, evoluţiile individuale de tip primar. Sarcina lor este atât de complexă deoarece necesită în acest moment conștientizarea desfăşurărilor de activitate în ansamblul zonei: având experienţa întregii lor evoluţii de până acum.
Să numim aceste grupuri: grupuri iniţializatoare ale blocurilor piramidale.
Nu sunt singure în această uriaşă acţiune, dar nici nu este un fel de examen de treaptă spirituală. Este un moment evolutiv, în care ele conştientizează toate aspectele legate de evoluţiile lor anterioare, experienţa pe care o au şi gradul de consolidare a multor aplicaţii însuşite şi puse în practică până în acest moment. Majoritatea aplicaţiilor sunt deja cunoscute pe etape, folosite des, dar numai un astfel de eveniment, cu arie zonală de cuprindere atât de vastă, implică nu numai o conștientă extinsă a puterii şi iniţiativei de pătrundere şi organizare, ci şi o conștientă pe un palier înălţat acum: conştiinţa extinsă de ajutător.
O asemenea conştiinţă cuprinde imaginea complexă nu numai a popoarelor evoluante în zona a II-a şi, apoi, corelarea lor cu cele din zona I, ci şi înţelegerea mai profundă a ajutătorilor mai înaintaţi, chiar dintre primari: acele spirite care vin din evoluţiile comune ale universului – planete, stele şi galaxii. Care vor avea un rol primordial pentru iniţializatori, în călătoria pe care o organizează acum. Până în acest moment, galacticii erau priviţi predominant ca ajutători din punctul de vedere al utilităţii lor: ajutând în orice condiţii – de nivel mediu până la avansat – orice evoluant primar. Ceva de felul: folosesc maşina de spălat, dar ca utilizator nu-mi trebuie să ştiu structura sa internă, modul de funcţionare a subansamblelor, legăturile sale externe la instalaţia casei şi, în continuare, la diverse alte paliere ale societăţii sau mediului înconjurător; de regulă îmi fac treaba cu ea şi cam atât.
În acest moment însă – da! este necesar să cunoască tot ceea ce se poate despre tot ceea ce este implicat în toate structurile participante la activităţile lor. Căci această etapă a trăirilor lor este premergătoare unor evoluţii care se vor axa, în trăirile comune şi individuale deopotrivă, pe activităţi complexe specifice ajutătorului: evoluţiile galactice ale spiritelor, un fel de evoluţie de o putere deosebit de complexă, de concentrare uriaşă a spiritelor pe înţelegerea aspectelor de armonizare din toate unghiurile de vedere.
(Pentru orientare, se va consulta expunerea „Forme de întrupare ale spiritelor în Universul Fizic”, la adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/4-formele-de-intrupare-ale-spiritelor.html )
Cei care iniţializează călătoria simt foarte bine suma neputinţelor manifestate în diverse puncte ale zonei lor de cuprindere, care conduc la întârzierea sau chiar oprirea lucrărilor care au loc în terminalul zonei: susţinute chiar de ei. Acesta este momentul declanşator al organizărilor pentru care ei se pregătesc de mult timp. Pregătiri în timpul cărora ei au lucrat mult timp cu galacticii care – în pauza dintre două întrupări comune (de tip: planetă, stea, galaxie) efectuează lungi perioade de evoluţii individuale, în toate zonele universului. Cei pe care galacticii îi ajută sunt deja bine antrenaţi în înţelegerile lucrărilor lor – chiar dacă încă nu le pot realiza şi ei, fiind deocamdată parţial-creatori şi utilizatori.
Dar cei care înţeleg şi caută mai departe înţelesuri noi sunt bazalii blocurilor piramidale ce se vor forma acum: acele grupuri care merg pentru prima oară într-o astfel de călătorie, cei abia întorşi din prima lor călătorie în tranzit interzonal. Ei i-au privit întotdeauna pe ajutătorii lor doar din unghiul de vedere al învăţăturilor pe care le puteau prelua de la ei. Cei care au parcurs deja toate evoluţiile din zonă – adică iniţializatorii – au experienţa de a fi căutat şi înţeles mult mai multe despre ajutătorii lor – deşi nu chiar tot ceea ce se poate înţelege despre activităţile lor. Doar ca împreună-lucrători şi organizatori nimeni nu poate să-şi dea seama de toate aspectele lucrărilor, chiar dacă are cunoaştere despre existenţa şi modul lor general de funcţionare. Dacă nu le cere nimeni – aşa cum este normal – să facă ceva, nu pot conştientiza singuri, din confruntările lor, că au nevoie de înţelegeri în plus. Şi nimeni nu le cere să meargă mai departe cu căutările, cu interesul pentru ceea ce fac alţii, în alte părţi. Căci va veni timpul pentru fiecare spirit în parte să se preocupe numai de aceste aspecte: timpul înţelegerilor este nelimitat şi orice spirit intuieşte concret acest lucru, la un moment dat al trăirilor sale.
Aşadar organizările nu se fac exclusiv de către grupul iniţializator, ci împreună cu mulţi ajutători implicaţi în desfăşurare sau în urmărirea efectelor călătoriei asupra tuturor evoluanţilor din univers. Grupul iniţializator porneşte în căutările sale de organizare de la grupurile care merg pentru prima oară într-o astfel de călătorie, căci dintre aceste grupuri va trebui să aleagă unul care va forma baza blocului lor piramidal: o adevărată placă turnantă a întregii călătorii, după cum vom vedea. Iar acest lucru se are în vedere, chiar dacă grupul bazal este ultimul ales: dar iniţializatorii cunosc în linii mari, din toate evoluţiile lor, grupurile care pot fi în această postură – pentru blocul pe care îl vor organiza. În funcţie de aplicaţiile pe care le vor realiza grupurile după întoarcerea din călătoria lor în tranzit interzonal, grupul iniţializator va stabili concret care dintre ele se va potrivi cu sarcinile de călătorie ale blocului: cu înclinaţiile şi experienţele celorlalte grupuri. Grupul ales astfel va fi un element de referinţă pentru toate celelalte grupuri din viitorul bloc piramidal, care vor avea în vedere grupul bazal, însă fără să-l caute în mod special: spre orientare şi ajutor în mediile pe care le vor străbate împreună, în această primă călătorie a bazalilor.
Toate grupurile astfel alese au ca relaţie primire de ajutor două linii principale de formare:
– în trepte către grupul iniţializator: de la un grup de evoluţie la altul de evoluţie superioară, cu experienţă mai multă: şi în evoluţiile curente (căci cei cu experienţă mai multă cunosc mai bine particularităţile locale ale universului) orientându-se în orice situaţie astfel mai rapid şi mai precis, şi experienţă în călătoriile interzonale – o experienţă care le va fi de folos în mod cu totul special în călătoria pe care o vor desfăşura;
– către orice grup, de orice fel de evoluţie – cu mai multă sau mai puţină experienţă, direct şi indirect totodată. Indirect – prin grupul iniţializator: pentru lucruri de o relativă noutate (atunci când cunosc multe, în linii mari, dar nu se orientează sau se orientează greu în particularităţi locale – cu specific de mediu natural sau social). Şi indirect – de la grup la grup sau de la individ la individ, când este cazul unor aplicaţii pe care le pot înţelege, conştientiza, realiza chiar, dar nu au consolidată o anume parte a aplicaţiei, care implică şi alte grupuri, de alte feluri, de alte trepte de evoluţie. Adică pot apela la orice individ din societate care poate să ajute la crearea de condiţii pentru desfăşurarea activităţii lor sau pot apela la un individ din grupul iniţializator care să medieze crearea unor astfel de condiţii. Totul se realizează în funcţie de experienţa fiecăruia în parte, în special experienţa de relaţionare, de aceea nu vom întâlni în perioadele de joasă vibraţie ajutători cu experienţă multă la nivelele de conducere ale societăţilor, ci mai curând în mijlocul popoarelor, la care toţi membrii societăţii pot apela, în funcţie de necesităţile momentane.
Ajutătorii foarte puternici, coordonatorii de grupuri vor trăi de regulă înafara societăţilor sau la marginea lor, efectuând lucrări de interes general – şi nu de grup, de cele mai multe ori având în vedere mediul natural planetar şi societatea în care evoluează grupurile de toate felurile întrupate pe planetă. Doar în perioadele de trecere ei intră în societăţi, trăind simplu, modest, în apropierea grupurilor care au obişnuinţa să li se adreseze sau mediind, facilitând legături între diverse grupuri întrupate.
Organizările nu sunt lucrări care să aibă loc doar până la demararea călătoriei. Lucrările de organizare se vor orienta la început, se vor lua hotărâri specifice începutului, apoi, pe parcursul întregii călătorii, de comun acord cu ajutătorii de pe traseu, se vor orienta sarcinile în funcţie de desfăşurările locale.
Grupul iniţializator este ajutat, la fel ca şi celelalte grupuri aflate în călătorie, de către grupuri de galactici răspândite peste tot, în ambele zone. Să aducem câteva explicaţii generale aici: galacticii sunt evoluanţi ai planetelor şi stelelor (pregalactici) din zonele I şi II ale universului, precum şi evoluanţi ai galaxiilor (ca formă de întrupare) din zona a III-a; care au finalizat o întrupare de felul celor de mai sus, extrem de lungă şi, pentru ca spiritele să nu-şi piardă abilităţile de evoluanţi individuali, efectuează lungi călătorii în toate zonele parcurse de ei.
Cu toţii vor fi ajutaţi de secundarii ajutători ai poporului spiritual din care fac parte, ai celor care ajută alte popoare implicate în parcurs, care la rândul lor au legături personale cu alte popoare spirituale. Sunt ajutaţi de către centralii locali şi cei din dimensiunile structurale paralele universice, care ajută în special zona I a universului.
Iată aşadar schiţa sumară a celor implicaţi în astfel de călătorii spirituale.
Şi dacă am plasat discuţia la nivelul unui singur bloc de călătorie, la nivelul grupurilor spirituale care îl vor forma şi a celor de legătură directă cu ele, aşa cum vom vedea, este necesar să reţinem foarte clar faptul că, din terminalul zonei a II-a, unde evoluează grupul iniţializator, pornesc de fapt mai multe grupuri iniţializatoare, căci sunt mai multe popoare care ajung, în evoluţia lor, simultan în terminalul zonei a II-a. Iar acest lucru se petrece chiar dacă au intrat în evoluţii în zona a II-a mai devreme sau mai târziu, după înclinaţiile proprii de manifestare, în funcţie de care viteza cu care au parcurs evoluţiile este diferită. Dar sunt destul de multe asemenea popoare spirituale care ajung aproape simultan în terminalul zonei a II-a, şi desfăşoară astfel de organizări. Fiecare grup iniţializator se orientează spre popoarele spirituale care au aproximativ aceleaşi înclinaţii, potrivindu-se, armonizându-se de mult timp, cunoscându-se bine şi organizându-şi lucrările de mult timp împreună. Nu toate se vor orienta să meargă pe acelaşi drum, şi vor ajunge în diferite puncte terminus, locuri din zona I care le pot determina evoluţii specifice felului propriu de trăire, de manifestare. Sau pot ajunge în acelaşi punct terminus, parcurgând drumuri diferite, în timpi diferiţi – dacă necesităţile lor se dovedesc comune.
Pământul este acum punct terminus pentru anumite blocuri spirituale aflate în călătorie regresivă – dar el nu este permanent ales pentru acest rol temporar. Orice planetă poate avea un astfel de rol temporar, sau, în perioade lungi de timp, poate să nu aibă un asemenea rol.
Ceea ce este de remarcat aici este faptul că evoluţiile popoarelor rezidente se desfăşoară în mod normal cuprinzând astfel de etape planetare de vibraţie diminuată, chiar dacă nu ajung pe planeta lor blocuri piramidale. Doar că, în astfel de situaţii, rezidenţii nu se mai retrag din evoluţii (ei nu suportă greutăţile pe care şi le creează doar grupurile din blocurile piramidale) şi împart planeta doar cu grupurile lor de ajutători obişnuiţi: galactici .şi secundari. Viaţa sub asemenea auspicii este foarte lină, fără exacerbările pe care le cunoaştem azi: o viaţă de creatori conştienţi mai puţin obişnuiţi cu munca fizică, care însă se străduie din toate puterile lor să înveţe mereu. Relaţiile interumane sunt liniştite, în schimb munca este mai greu de derulat decât în perioada lor mentală, desfăşurată la nivele foarte înalte de vibraţie planetară. Însă ajutătorii lor au răbdare şi mai ales înţelegere faţă de greutăţile lor, încurajându-i permanent să-şi deruleze învăţăturile şi mai ales acordându-le suficient timp pentru consolidarea lor.
Rareori au loc asemenea călătorii în bloc piramidal, organizate în momentele de acumulare de multă experienţă în realizări şi eşecuri ale lucrărilor spirituale, pentru spiritele ajunse în evoluţii dincolo de zona I. Şi nu numai din cauza acestor organizări migăloase, care necesită ele înseşi învăţături colaterale, călătorii colaterale ale acelor grupuri care vor deveni grupuri bazale pentru blocurile piramidale, aşteptând aplicaţii suplimentare şi consolidări speciale pentru a fi iniţializate, pornite şi desfăşurate, într-o primă etapă, până în punctul terminus al călătoriei. Momentul evoluţiilor în acest punct terminus înseamnă un ciclu lung de vieţi, cu evoluţii foarte diferite de la o etapă la alta a perioadei de staţionare. Şi în continuare, drumul întoarcerii, de la o planetă la alta, pe ridicare de vibraţie, înseamnă pentru toţi participanţii prima mare conştientizare a tuturor evenimentelor trăite. Şi am accentuat că nu numai pentru bazali: căci multe subtilităţi ale evoluţiilor la nivele joase de vibraţie se dezvăluie treptat pentru fiecare călător. O parte din aceste subtilităţi se vor înţelege pe loc, în punctul terminus, la creşterea treptată a vibraţiei – pentru noi, acum: pe Pământ. Şi cea mai mare parte a subtilităţilor – pe drumul întoarcerii acasă, pe un traseu diferit de acela de la venire: în puncte de vibraţie din ce în ce mai înaltă care, de la un moment dat al călătoriei – mai departe, depăşeşte cea mai înaltă valoare a oricărui nivel pe care punctul terminus l-ar putea atinge vreodată.
Luând în considerare şi amintirile călătoriei de la plecare (şi ajungere în punctul terminus) rezultă un volum uriaş de trăiri pe care spiritele îl pot procesa chiar înainte de a ajunge acasă: şi chiar la sfârşitul întregii călătorii pot să tragă deja primele concluzii şi pot să se ocupe în continuare de multe subtilităţi ale fiecărei trăiri în parte.
Însă procesarea acestor elemente şi trăirile călătorilor în condiţiile pe care o astfel de procesare le creează, poate conduce la oboseala lor. De aceea, la stabilirea punctului terminus al călătoriei – punctul de cea mai joasă vibraţie al întregii călătorii – se ia în considerare volumul total al trăirilor născute din condiţiile interioare şi exterioare conştientizate astfel – chiar dacă treptat. Întreaga zonă I este dificil de trăit, în special pentru călătorii care o parcurg astfel pentru prima dată, în calitate de călător regresiv: mai ales că ritmul de derulare al evenimentelor este alert (chiar dacă nouă ni se pare azi că viaţa noastră se derulează încet). Modificările ritmurilor de derulare pot obosi spiritele mai sensibile: vibraţia zonală scade lent, dar creşte rapid. Scăderea lentă favorizează dezvoltarea unui volum de activităţi deosebit de bogat, precum şi consolidarea multor învăţături relativ noi. Învăţăturile nu sunt noi, dar sunt desfăşurate în relaţii cu grupuri spirituale noi, cu care spiritele nu sunt obişnuite să evolueze: iar acesta este un motiv de oboseală pentru spiritele care deja suportă toată fenomenologia zonei şi aglomeraţia planetară cu totul deosebită din rarele planete locuite de creatori conştienţi înălţaţi.
În continuare, vibraţia planetară creşte mult mai repede decât a avut loc scăderea ei. Evoluanţi foarte puternici, veniţi în grupuri numeroase pentru a da ajutor acestui moment al evoluanţilor, întrupaţi chiar în sistemele corporale ale creatorilor conştienţi înaintaţi, atrag rapid volume imense de energii şi materii de foarte înaltă vibraţie, contribuind astfel la schimbarea vibraţiei locale în ritm susţinut. Şi astfel se scurtează cu mult timpul total al călătoriei, chiar dacă ritmul schimbărilor este foarte alert.
Este mai obositor să fie lăsată vibraţia să crească în acelaşi ritm lent, ca şi în perioada de diminuare, decât să fie susţinută o creştere rapidă, prin grija coordonatorilor de evoluţii. De asemenea, susţinerea ritmului alert pe calea de întoarcere (în trepte de creştere, spre casă) este mai uşor de susţinut decât dacă s-ar desfăşura tot în punctul terminus ; şi astfel oboseala chiar se estompează pe măsură ce grupurile spirituale se apropie de finalizarea călătoriei lor. Ajunşi acasă, nu mai necesită nici un fel de timp de „odihnă”, ci intră direct în analizarea rezultatelor, în majoritate deja cunoscute în acest moment.

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

GRUPĂRI SPIRITUALE ÎN CĂLĂTORII UNIVERSICE: BLOCURI SPIRITUALE PIRAMIDALE (2)

1. DESPRE IMPORTANŢA CELOR PE CARE LE DISCUTĂM ÎN ACESTE STUDII
Aş dori să privim cele discutate aici în dublul lor sens:
– şi ca evenimente, trăiri, înţelegeri la nivelul evoluţiei spiritelor participante la formarea şi derularea călătoriilor spirituale;
– şi ca evenimente, trăiri, înţelegeri formatoare chiar în cursul unei călătorii, în fiecare punct al acesteia şi mai ales în punctul terminus – adică acel punct de cea mai joasă vibraţie a călătoriei: un punct de staţionare mai îndelungată, din care întoarcerea acasă, tot în trepte, înseamnă analizarea pe vibraţie în creştere a celor trăite în fiecare punct anterior, mai cu seamă a celor trăite în punctul terminus.
Fiecare punct din această călătorie are însă beneficiul intuiţiilor şi orientărilor din toată experienţa acumulată a spiritului. Astfel, intuiţii, înclinaţii, legături intergrupale, personale – toate îşi pun amprenta pe trăirile noastre cotidiene aici, pe Pământ. Este o experienţă în continuă formare, şi experienţa astfel formată este aplicată – parţial sau total – la fiecare nivel (oprire) din călătorie, în fiecare destin din ciclul mai lung din acest punct terminus, mai ales. Căci acest ciclu lung de aici creează un timp suficient pentru formarea unei continuităţi de manifestare, cu o anumită stabilitate în obişnuiri de manifestări în acelaşi loc universic. De aceea avem senzaţia că nu am mai trăit nicăieri decât aici, pe Pământ. Fiecare destin în parte introduce spiritul într-o conjunctură care facilitează un anume aspect al experienţei personale: în timp ce unele aspecte sunt dezvoltate în mod complex, altele sunt mai puţin dezvoltate – dar sunt incluse în tematica generală a celor complexe, pe care le influenţează, chiar dacă influenţa lor poate fi foarte puţin sesizată în ansamblul destinului. Sau în comparaţiile oamenilor, între ei – comparaţii care nu sunt încă pe deplin conştientizate în sensurile lor profunde. Un om, spre exemplu, poate fi numit „leneş” de către altul, când acesta din urmă are un destin prin prisma căruia ajunge să judece lumea comparativ numai cu el însuşi, cu liniile de dezvoltare ale destinului propriu: alert, plin de lucrări pe care el însuşi se simte obligat să le facă. De fapt ar trebui numai să se situeze între diferiţi indivizi sau grupuri, să vadă cu ce pot ei să-l ajute sau, dimpotrivă – să-i încetinească mersul, şi să se orienteze după astfel de informaţii din mediul său de trai. În loc să facă acest lucru, el judecă pe altul că nu face ceea ce face el însuşi şi se preocupă de alţii mai mult decât să se preocupe de treburile sale. De aceea trebuie să conştientizăm toate aspectele vieţii, dar să le folosim sau nu şi să ne preocupăm în mod orientativ de alţii. Ei vor înţelege prin comparaţie în acelaşi fel, iar rezultatele, efectele lucrărilor vor fi comparate împreună, analizându-le, sau rectificând, sau dezvoltând, sau limitând o sferă de acţiune sau alta.
Deocamdată, majoritatea trăirilor noastre cuprind experienţa întreagă pe care am cules-o în diferite părţi ale lumii, chiar dacă nu suntem conştienţi de acest lucru. Dar vremea inconştienţelor de acest fel este relativ scurtă, timpul conştienţei depline se apropie vertiginos şi vom fi cu toţii conştienţi de tot ceea ce putem folosi în viaţa noastră de zi cu zi, din experienţa pe care ne-o vom reaminti la nivelele de vibraţie aflate în continuă creştere: chiar aici, pe Pământ.

2. ÎNŢELEGERI EXTINSE PRIVIND DIVERSE NECESITĂŢI ALE ACESTUI TIP DE CĂLĂTORIE
În aceste studii am pus accent mai ales pe analiza diverselor înţelegeri ale spiritelor, cu trimiteri – atunci când este cazul – la viaţa noastră curentă chiar aici, pe Pământ. În viitorul apropiat, când vom studia împreună viaţa omenirii în străvechimi (la început în Lemuria, apoi în Atlantida) vom avea o imagine complexă: nu completă, niciodată nu va fi ceva complet, întotdeauna vom avea câte ceva de adăugat înţelegerilor noastre aici, pe Pământ.
Detaliile privind întregul proces al derulării unor asemenea călătorii spirituale le puteţi găsi la adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/12/grupari-spirituale-3-grupari-spirituale.html cu cele 4 secţiuni ale sale.
Toate învăţăturile prilejuite de cea dintâi călătorie regresivă – în tranzit interzonal – precum şi cele ale analizei, aplicării şi ale unei minime consolidări la întoarcerea spiritelor din această primă călătorie regresivă, stau la baza înţelegerii necesităţii următoarei călătorii regresive. În primul rând – după acela al poziţionării clare în postura de ajutător – ele înțeleg complet încă un lucru: necesitatea acestor organizări în blocuri piramidale, în care un grup de o anumită evoluţie, cu anumite înclinaţii, obişnuinţe, manifestându-se într-un mod personal în evenimentele vieţii curente, este în acelaşi timp în două posturi: de ajutător şi de ajutat. Chiar dacă au înţeles pe deplin necesitatea de a fi în lumea largă ajutător şi de a fi tratat de către cei mai evoluaţi drept spirite cu un grad înaintat de maturitate – comparativ cu timpul evoluţiilor lor progresive în zona I a Universului fizic – cu toate acestea, nimic în lume nu poate fi făcut fără ajutor din partea celor mai evoluaţi, cu mai multă experienţă în toate evenimentele cu care toţi ne confruntăm.
Diferenţa dintre ceea ce credeau înainte şi încredinţarea de acum, de după cea dintâi călătorie, este aceea că ajutorul va veni mereu numai atunci când totul devine prea greu pentru ele, sau pentru cei din jur, care se lovesc de lipsa de experienţă a semenilor lor. Acum ştiu bine că, mergând pe aceeaşi linie de înţelegere, de evoluţie, vor ajunge să aibă o conștientă atât de extinsă, încât să-şi poată da seama de tot ceea ce nu se armonizează cu curgerea lină a vieţii locale, şi să aibă suficientă experienţă pentru a-şi da seama ce este de făcut. Sau, dacă conştientizează că există lacune în propria experienţă, să le sesizeze dimensiunile reale – pe cât le este în putere – şi să apeleze la alţi evoluanţi, acceptând ceea ce le oferă ei. Căci s-ar putea ca să nu-şi fi dat seama că pot fi în stare să realizeze singuri anumite subpuncte sau legături cu alte grupuri care au alte puncte de vedere, care să le conducă măcar la rezolvări parţiale care, la rândul lor, să ajute – parţial sau total – la rezolvarea necesitată, din care au pornit toate căutările.
De multe ori, evoluanţi mai înaintaţi lasă pe cei mai mici să ajungă la conștientizarea faptului că se pot împiedica în anumite evenimente, dacă astfel de evenimente nu pornesc din apropierea lor. Tot rândul rezolvărilor, care pot ţine de celelalte trepte de evoluţie ale zonei lor, însă vor fi conştientizate atunci când cei mai mici îşi consolidează învăţăturile şi ajung să-şi dea seama că au judecat fără cunoaştere suficientă datele evenimentelor lor, şi nici nu le-ar fi putut sesiza toate subtilităţile în momentele aplicărilor lor de la început. Le-ar fi trebuit o oprire, care ar fi determinat ruperea propriului lanţ de aplicări, cu toate înţelegerile momentului respectiv, care ar fi condus la o îngreunarea înţelegerii sau chiar neînţelegerea fluxului despre care au aflat abia la sfârşit. În acest fel, se folosesc de orientările oferite de grupurile cu experienţă mai multă, la care ei ştiu bine că pot apela cu toată încrederea – renunţând la neîncrederile de o clipă, prin care i-au judecat pripit la început…
Cu toţii ştiu bine că numai învăţând să se orienteze în orice condiţii vor putea trece de toate greutăţile unei astfel de călătorii – mai cu seamă grupurile care merg pentru prima oară în călătorie în bloc piramidal. Deschiderea primită de la cea dintâi călătorie regresivă – în tranzit interzonal, de foarte curând realizată – ajută la înţelegerile complexe şi implicarea cu curaj în organizările călătoriei, bineînţeles de la nivelul evoluţiilor lor.
În acest fel, înţelegerile merg şi pe linia vieţii lor curente, dar şi pe linia înţelegerilor legate de această călătorie, pe care o pregătesc. Toate la un loc deschid largi conuri de înţelegeri mai departe, pe liniile viitoarelor călătorii regresive – baza dezvoltării înţelegerilor lor viitoare.

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI: PUTEREA DE PERCEPŢIE A PREZENTULUI

Întrebări legate de paragraful următor:
"Acumularea de experienţă, pe baza unei puteri energetice interioare crescute, conduce la momentul în care asemenea memorii nu mai sunt doar o părere, ci o realitate pe care şi-o cred, chiar dacă nu pe deplin – la început. Dar totuşi se izbesc de neputinţe proprii din ce în ce mai clare – care la începuturile conştientizărilor de acest fel erau vagi, aproape incredibile pentru spiritele care au prins foarte multă încredere de sine"
„Sa inteleg ca, desi evoluam spiritual si ne consolidam experientele, iar amintirile despre vietile anterioare pot iesi la iveala sub forma de intuitii mai intai si, desi constatam o crestere a increderii de sine, totusi, ne confruntam cu descoperirea unor mai mari neputinte?...
Sunt neputinte ale trecutului, o constientizare a lor legata de experientele acelea?
Sau sunt constientizate neputinte ale prezentului?
Implicatiile imi par diferite.”

Este o percepţie cu dublă legătură de la prezent la trecut şi invers. Un anumit fel de trecut, în sensul trăirii în condiţii asemănătoare trecutului, asemănătoare unor momente din trecutul evoluţiilor noastre. Da, orice „descoperire” nouă are la bază o ridicare, o întărire a puterii energetice interioare, care conduce către conştientizări superioare ale neputinţelor: adică ale obişnuinţelor comportamentale vechi, rămase de la nivelele evoluţiei progresive, din trecut, conştientizate în linii foarte mari la momentul în care a pornit conştientizarea necesităţii de schimbare. În virtutea căror conştientizări se organizează astfel de călătorii regresive. Odată ajunşi în traseu, fiecare punct în parte este un punct de „prezent” care foloseşte întreaga experienţă a trecutului:
– acea parte a trecutului în care a avut loc cândva evoluţia în punctul respectiv de oprire;
– acea parte a trecutului – între evoluţia în acel punct şi evoluţiile până la nivelul maxim din evoluţia progresivă, în acel punct numit „acasă”, unde a avut loc conştientizarea neputinţei ce a generat călătoria.
Amândouă, la un loc, formează o experienţă considerabilă, iar călătoriile se bazează mult pe această experienţă.
(Evoluţii progresive şi regresive, la adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/12/sinteza-privind-diverse-stari_20.html )
Şi, în continuare, are loc conştientizarea superioară a multor lucruri legate de fiecare punct local de oprire, superioară momentului în care a avut loc evoluţia progresivă, ca rezident în acel punct. În cazul în care spiritele se află după mai multe călătorii regresive, ele conştientizează diferenţe şi faţă de momentul primei lor treceri, şi faţă de fiecare trecere în parte prin acelaşi punct.
Acesta este un moment special, deosebit, în evoluţia conştientizărilor spiritului: prima călătorie regresivă – şi aceea în tranzit interzonal, despre care am discutat, şi aceea în blocuri piramidale. Unul dintre rosturile blocului piramidal în trepte, despre care vom vorbi în continuare (este deja detaliat pe Bucuria Cunoaşterii), este acela de a conştientiza diferenţele existente între fiecare spirit în parte şi altele aflate în întrupare în acelaşi timp: individual, grupuri de indivizi şi întrupările comune – planeta şi steaua, în primul rând.
Când discutăm despre asemenea diferenţă, pentru că suntem sensibilizaţi acum (şi, chiar dacă este deocamdată neplăcut pentru unii dintre noi, ne este foarte necesar) nu ar trebui să o percepem ca felul acela de diferenţă dispreţuitoare, care nu angajează spiritul în relaţii, dar mai curând în respingere, ci ca pe un raport între două entităţi (individuale sau grupuri care se comportă asemănător). Căci dacă privim astfel lucrurile, învăţăm să primim învăţătură de oriunde, în orice situaţie.
(Ţineţi minte romanul Ben Hur? Ajungând sclav, Ben Hur atrage atenţia stăpânului său prin a cere să fie mutat când pe o parte a galerei, când pe alta, pentru ca să se dezvolte armonios, iar munca sa să-i fie şi eficientă astfel. Bine, nu e singura învăţătură de acest fel din această carte, înafara aspectului religios!!)
Aş propune să urmărim o schemă a modurilor de percepţie, din perspectiva noastră, a oamenilor, aşa cum evoluăm acum, la acest nivel de conştientizare în această epocă, etapă planetară.
În primul rând să fac precizarea că există diferenţă între percepţia unui spaţiu într-o unitate de timp (un peisaj de-a lungul unei zile) şi conştientizarea spiritului care se află în acel peisaj, trăind de-a lungul unei zile.
Părerea mea este că:
– Percepţia se referă la primirea şi procesarea informaţiilor spaţio-temporale, prin activitatea senzorilor corpurilor de care se serveşte spiritul. Cuprinde în acelaşi timp şi activitatea senzorilor corpului fizic, pe care îl cunoaştem acum, dar şi activitatea senzorilor celorlalte corpuri, care funcţionează simultan cu senzorii corpului fizic. Nefuncţionarea sau funcţionarea limitată a senzorilor unui corp sau altul, întreruperea legăturilor existente între corpuri, conduc la distorsionarea semnalului sau chiar întreruperea lui sau a procesării lui pentru ca el să ajungă să devină conştientizat.
– Conştientizarea are în vedere percepţiile astfel descrise + folosirea lor şi a experienţei – adică a memoriei spirituale acumulate la nivelul de vibraţie al mediului în care se află: indiferent dacă sub formă majoritar intuită sau majoritar percepută directă, concret, amănunţit. Corpurile pot procesa informaţia şi o pot plasa într-o formă anume în pachetul unor informaţii asemănătoare.
Intuitiv, facem deosebirea între conştiinţă şi conștienţă, unde conştiinţa are în vedere şi un factor moral, folosirea celor mai înalte, complexe, calitative, elemente de manifestare, care să nu distrugă, ci să construiască – indiferent dacă este vorba despre ceva material sau de comportament între oameni, între grupuri de oameni.
Putem să conştientizăm realitatea înconjurătoare în multe feluri. Să ne oprim la următorul aspect: acela al corpurilor care facilitează percepţiile şi manifestarea spiritului ca urmare a percepţiilor şi conştientizării abilităţilor de a folosi experienţa personală, după cum percepe mediul de trai prin intermediul senzorilor.
O astfel de conştientizare poate să fie rodul folosirii aceluiaşi fel de corpuri, la fiecare trecere prin acelaşi punct sau al folosirii unor corpuri diferite, în momente diferite ale evoluţiilor.
Zona I a Universului Fizic este, în cea mai mare parte a sa, specifică folosirii locale a unui singur fel de corpuri sau corpuri foarte asemănătoare, fără diferenţe semnificative. Doar la sfârşitul evoluţiilor în zona I spiritele au suficientă experiență pentru a putea călători în galaxia în care s-au născut, în mod curent, întâlnind planete pe care au evoluat cândva cu alte corpuri, locale.
Zona a II-a este specifică numai unor astfel de evoluţii, adică specifice călătoriilor în orice parte cu corpurile de naştere, aşa cum vedem în unele filme SF, populaţii cu corpuri diferite, întâlnindu-se în drumuri curente de rezolvare a sarcinilor lor de viaţa.
Centrându-ne pe cele specifice zonei în care evoluăm în prezent, zona I, aceasta înseamnă conştientizarea realităţii înconjurătoare cu acelaşi fel de senzori ai corpurilor, dar comparativ cu alte împrejurări, cu alte grupuri spirituale întrupate, cu alte puteri, cu alte feluri de folosiri ale puterilor – deşi nu foarte diferite de la o formă la alta. Totuşi corpurile nu sunt identice, căci orice fel de formă de corpuri urmează particularităţile spiritelor care se întrupează. Peste o perioadă foarte lungă de timp, la următoarea lor venire în acest punct universic, va fi întrupată altă planetă, poate chiar altă stea, dar toate aflate în aceeaşi etapă de evoluţie; același fel de biosistem, acelaşi fel de creatori conştienţi, care vor fi cu toţii asemănători, în linii mari celor de acum, şi totuşi vor fi altfel. Vor avea alte înclinaţii, dar vor face acelaşi lucruri ca şi oamenii, animalele şi plantele de acum. Vor exista rezidenţi şi ajutători asemănători celor de acum. Ajutătorii veniţi aici se vor întrupa după particularităţile lor, îşi vor forma moduri de percepţie şi folosire a informaţiilor primite prin percepţii doar puţin diferite, dar îmbogăţind astfel linia de creativitate şi comportament în acest punct universic.
Sunt multe aspecte ale acestor mici particularităţi care formează felul momentan de percepţie şi de conştientizare a mediului specifice momentului. Dar experienţa totală se măreşte, „punctul” devine „linie” şi apoi „volum”, mergând mai departe la particularităţi superioare de percepţie multidimensională.
Nu vreau să discutăm acum despre percepţii, chiar dacă am promis că fac un subiect despre corectitudinea percepţiilor: percepţii eronate, atenţie! care nu sunt neapărat iluzii, căci ajungem de multe ori să confundăm percepţiile suprapuse cu dorinţele de realizare a unor condiţii de mediu. Condiţiile de mediu sunt oferite de biosistemul planetar sau grupul social: format de grupuri spirituale de aceeaşi întrupare. Astfel, dorinţele pot să nu aibă corespondent în realitatea imediată, şi le putem numi iluzii, deosebite de iluziile formate din suprapuneri de percepţii, unde primează percepţia cea mai puternică din acel moment. Putem discuta despre percepţii extrasenzoriale: deocamdată să acceptăm această expresie, dacă ne raportăm la simţurile general valabile azi, cunoscute în lumea noastră, ale corpului fizic. Dar senzori avem la toate corpurile noastre. Să înţelegem că nu avem doar o lumină (aură) în jurul corpului fizic, ci corpuri – adică structuri stabile, din materii de diferite vibraţii, care contribuie la formarea volumului şi complexităţii percepţiilor noastre. Din nefericire, continuăm să credem că percepţiile noastre sunt doar ale corpului fizic. În acelaşi spaţiu de analiză ar intra şi imaginaţia, dar şi confuzia în acest domeniu. Să le lăsăm însă pentru mai târziu.
Fiecare întrupat, aşadar, va percepe realitatea în felul său, dar experienţa îl determină să se înţeleagă şi să se ajute reciproc cu semenii săi. Şi astfel experienţa tuturor va creşte de la o perioadă de timp la alta.
Discutăm despre situaţia folosirii unor corpuri de acelaşi fel sau cu particularităţi În zona în care ne aflăm, la acest nivel de vibraţie, călătorii interzonali se întrupează în acelaşi fel de corpuri ca şi rezidenţii. Dacă sistemele corporale nu mai pot fi folosite în mod optim în cazul modificărilor drastice de vibraţie planetară, rezidenţii nu se mai întrupează, dar ei urmăresc totul pe planetă din corpuri astrale, în preajma planetei. De aceea este necesar ca toţi călătorii sosiţi, care se întrupează în continuare, să folosească acelaşi fel de corpuri, asemănătoare cu cele folosite de rezidenţi (doar mai greoaie). Toate manifestările călătorilor sunt astfel înţelese de rezidenţi, care se vor întrupa şi ei, foarte rar, în condiţii protejate, şi nu în tangenţă cu restul populaţiilor. Dar ei cunosc în mare un volum imens de manifestări, cunoaştere acumulată prin observarea manifestărilor călătorilor interzonali.
Să nu mai numim călătorii „ajutători” în perioada în care rezidenții nu se întrupează în preajma lor; ajutători se pot numi atunci când ei ajută, cu toţii, rezidenţii întrupaţi în jurul lor, formând cu toţii societăţi. Călătorii între ei învaţă să se ajute însă, aşa cum descifrăm acum.
Învăţătura de ajutător se aplică în trăirea curentă şi se transformă în experienţă. Cu cât este mai des folosită, cu atât consolidarea este mai puternică şi în acelaşi timp conduce la descoperirea celor neconştientizate anterior, chiar dacă anterior a fost folosit acelaşi tip de corpuri. Experienţa puţină determină conştientizări limitate, dar nu chiar foarte limitate: doar la prima trecere, ca rezidenţi, experienţa este foarte limitată. La prima venire, şi la venirile ulterioare în călătorii interzonale, ei se folosesc de experienţa adunată în parcursul evoluţiilor până în momentul călătoriei, cu suficientă experienţă consolidată, pentru ca greutăţile întâmpinate să nu obosească şi să nu creeze obişnuinţe agresive greu de temperat la întoarcerea acasă. De aceea se pune atât de mare accent pe organizarea pe care o desfăşoară spirite foarte înalte, să înţelegem că toate lucrurile sunt bine, complex socotite în lumea noastră.
Cu fiecare nouă călătorie creşte experienţa de concentrare a atenţiei de la general la particular, fără ca cele două aspecte să se anuleze reciproc: aspectul de generalitate şi cel de particularitate. Toate se împletesc şi chiar asta învaţă spiritul, să împletească toate aspectele cu care se confruntă. Creşte experienţa de a descoperi multe particularităţi existente anterior, dar nepercepute la acel nivel vechi de pătrundere.
Dacă facem comparaţii cu viaţa noastră, vom regăsi TOATE aceste aspecte în format mai mic, dar foarte clar, în viaţa noastră curentă.
Se acumulează din ce în ce mai multe cunoaşteri, aşa cum ştim acum: învăţăm ceva despre munţi la scoală, dar mergând în mijlocul lor, începem să adunăm, prin percepţiile noastre, ori de câte ori vom merge, din ce în ce mai multe cunoașteri: facem diferenţe între ei şi cele specifice câmpiilor, dealurilor, ţărmurilor mării; învăţăm despre copaci – despre tot felul de plante, despre animale – tot felul de animale, descoperim lucruri pe care nu le-am învăţat, dar şi altele noi, şi înţelegem astfel discuţiile de la general şi particular.
De la o perioadă la alta descoperim mai multe amănunte. Când este vorba de călătorii regresive, numai simpla variaţie a vibraţiei planetare conduce la depistarea diferenţelor, pentru că ele au mai fost trăite anterior. Dar între momentul primei trăiri (rezidente) şi momentele de călătorie regresivă am strâns experienţă multă, care rămâne sub formă intuită – în vremurile noastre – chiar dacă vibraţia joasă nu permite conştientizarea concretă a experienţei acumulate. Pe baza acestei cunoaşteri are loc, de fapt, ceea ce numim sublimarea trăirilor noastre. Vom mai discuta despre acest aspect.
Experienţa crescută pe care o avem ne formează mirarea de a nu fi pătruns o serie impresionantă de lucruri – pe care chiar le-am negat anterior cu toată „încrederea”.
De aceea trebuie să înţelegem pe cei care neagă cunoaşterea de acest fel, acum. De ce să-i înţelegem, de ce să nu-i certăm, alungăm, cum fac ei cu noi?
Dacă îi înţelegem pe ei – vom înţelege, vom conştientiza faptul că avem noi înşine aceleaşi feluri de neînţelegeri – chiar dacă ele sunt mult mai subtile, chiar dacă comportamentul este mai rafinat, mai echilibrat: decât al altora, chiar decât al nostru, anterior; şi intuim acest lucru, treptat – dar repede. Cu cât evoluăm mai mult, cu atât vom înţelege mai multe lucruri neaprofundate, şi apoi vom înţelege că înseşi aceste ne-pătrunderi ne împiedicau anterior să înţelegem, în cascadă, altele încă şi mai multe. Descoperim lucruri noi, legate de trecut, legate de prezent – care (conştientizăm acum) sunt rădăcini pentru viitor.
Cu experienţă căpătată în plus, conştientizăm mereu că:
– punctul devine linie,
– liniile devin cercuri care se închid,
– cercurile care se închid, chiar dacă cuprind mișcări inerţiale, consolidează liniile întregi de manifestare, creând noi înţelegeri;
– la un moment dat, cu puteri noi, cercurile se deschid, formând spirale evoluţioniste, care, prin însăşi puterea lor, conduc către alte descoperiri de acelaşi fel: în creaţie şi comportament deopotrivă.
Acumulând în acest fel spiralat experienţă şi putere de orientare, se continuă învăţătura unor noi elemente, dar se şi formează înclinaţia de a oferi ajutor celor mai mici, cu experienţă mai puţină.
Toate cele învăţate într-un punct al universului devin valabile, ca înţelegeri şi apoi înclinaţii în alte spaţii şi în alte timpuri. Schimbarea atitudinii la adresa vieţii şi manifestărilor semenilor noştri sunt aspecte ale schimbărilor la nivelul vieţii noastre curente: dar la nivele foarte diferite, în spaţii foarte diferite, în alte timpuri se păstrează aceeaşi atitudine, devine chiar mai complexă odată cu înaintarea în alte evoluţii.
Cu cât vibraţia din spaţiul nostru prezent devine mai mare, cu atât mai mult conştientizăm un volum mai mare de aspecte ale realităţii, pe care nu le-am sesizat până acum. Efortul făcut în condiţii mai grele consolidează prin voinţa cu care mergem până la capăt în lucrarea pe care o avem de făcut.
Conştientizăm şi noutăţi absolute, chiar dacă nu le înţelegem complet, şi rămân de înţeles pentru următoarea călătorie, chiar dacă la întoarcerea „acasă” sau doar în deplasarea pe drumul întoarcerii le înţelegem bine pe toate. Dar este necesar, după înţelegeri şi consolidări la nivele înalte, să ne întoarcem pentru consolidarea şi la nivele joase.
Pentru că primariatul se va termina repede (relativ repede!!) dar ajutători vom fi în eternitate!! Şi învăţăm mereu alte noi aspecte, pe care le vor învăţa de la noi alte generaţii de spirite aflate în evoluţii. Suntem deja învăţători… restul este aprofundare!!
Prima regresie este aceea care schimbă radical înţelegerea noastră, următoarele vor însemna pătrunderi mereu sporite, căci puterile, şi experienţa creşte enorm: nu numai în asemenea puncte cum este Pământul, dar în toate punctele traseului de întoarcere se vor conştientiza, pe raza de înţelegere astfel deschisă, neputinţe corespondente la fiecare nivel de călătorie. De aceea treptele de călătorie nu sunt multe, căci bagajul este uriaş, putând deveni obositor. Dar spiritele se orientează, şi neputinţa de a accepta locuri de vibraţii mici din propria zonă (sesizată înainte de plecare) este acum total învinsă, spiritele vor căuta să colinde regiuni asemănătoare cu cele respinse cândva, fără jenă şi fără frică de „cădere”. Apoi vor ajuta pe cei proaspăt sosiţi – dar în anumite limite, pentru a se descurca, orienta pe cât posibil singuri! Lucru pe care abia acum îl înţeleg bine şi îl aplică, la rândul lor.
Adică aşa cum s-a procedat cândva şi cu ei înşişi. Iar acum îşi conştientizează multe astfel de neputinţe, dar şi o sumă uriaşă de altele de aceeaşi natură. Următoarele regresii vor păstra timp destul de mult amintirea sarcinilor pe care şi le propun spiritele chiar de acum, să le aprofundeze atunci când se va ivi ocazia. Şi acasă, şi în orice locuri, va avea loc o expandare a înţelegerilor, folosind alte feluri de corpuri, la nivelele unor trepte de evoluţii din ce în ce mai înalte, când vor pătrunde încă şi mai mult în conştientizarea altor neputinţe. Sau altora, de alte feluri, dar înrudite.
Îmbogăţirea este de fapt acceptarea celor pe care cândva le-au negat, cinstit – pentru că nu le „vedeau”, nu le percepeau, nu le conştientizau chiar dacă alţii, cu aceleaşi corpuri, le percepepeau.
Se acceptă personal, individual – sau ca grup spiritual, se înţeleg evoluţii, se înţelege faptul că, personal, suntem la fel de „mici” pentru cei mai înaintaţi. Şi nu ne mai simţim jigniţi, doar încercăm să ajungem la fel – chiar dacă conştientizăm faptul că nu-i vom putea ajunge în mod real pe înaintaşii noştri. Dar ne foloseşte experienţa lor, aşa cum şi lor le foloseşte experienţa noastră.
Şi aici este un aspect subtil al evoluţiei: ajutătorii înaintaţi, oricât de înaintaţi pot fi ei, merg mai departe conştientizând la nivelul lor multe lucruri în plus comparativ cu ceea ce ştiau ei: rezultat chiar din particularităţile de trăire ale celor pe care îi ajută. Cu experienţa crescută, pe care şi-o analizează în treapta lor de evoluţie, se vor întoarce să ne ajute, înţelegându-ne mult mai bine decât anterior, ajutându-ne chiar din felul nostru personal de manifestare, conducându-ne mai departe şi învăţându-ne să facem acelaşi lucru ca şi ei.
Şi astfel ajungem să facem şi noi, asemenea lor, să fim şi noi ajutători conştienţi de misiunile noastre.
Fiecare nivel face acelaşi lucru când nivele sunt foarte înalte, diferenţele nu mai există în formele cu care operăm noi azi, aici, pe Pământ. Se păstrează o formă de ierarhie normală, chiar dacă nu mai există ierarhii propriu zise.
La nivele noastre, ele trebuie să existe, pentru ca să conştientizăm căile de învăţătură. Dar înţelegem că nu ne separă propriu zis ceva, separaţia în sine se estompează prin atitudine: deja ar fi trebuit să depăşim, spre exemplu, ploconirea în faţă altora, dar inerţiile sunt lăsate pentru înţelegerea bazalilor şi grupurilor asimilate lor. Au venit cu obişnuinţa fixă de ierarhie, o cer, o impun încă. Plecarea de aici, conştientizarea faptului că au întâlnit ajutători puternici pe care i-au tratat cu dispreţ, cu cruzime, conduce la ruşinarea lor; nu trebuie nimeni să-i pedepsească cu ceva, căci o astfel de experienţă ruşinează pentru o eternitate!!! Chiar înţelegerea pe care le-o arată secundarii şi centralii însoţitori – coordonatorii ai călătoriilor lor, ai tuturor evoluţiilor, tuturor spiritelor pe care le cunosc, constituie o mare ruşine pentru ei. Care ajunge pentru eternitate. Oricum se vor consolida toate ulterior, căci grupurile din blocurile în trepte de evoluţie asta fac: muncind cândva ca sclavi au consolidat cele înţelese în călătoriile lor anterioare, creând condiţii altor generaţii de bazali să-şi exercite felul de manifestare acum, aici. Consolidează în primul rând aplicaţia muncii manuale, ramură a creaţiei pe care spiritele nu o prea îndrăgesc de la bun început, fiind obişnuite mai curând cu creaţia mentală, mult mai uşoară şi prin care se poate ajunge rapid şi precis la calitate superioară.
Conştientizăm şi învăţăm tot timpul, învăţând de la cei pe care îi cunoaştem mai mult sau mai puţin, învăţăm să nu desconsiderăm: să nu mă desconsider pe mine (eu chiar aseară am adăugat o aplicaţie de acest fel, sigur că modestia nu strică nimănui, dar şi ea trebuie plasată exact acolo unde trebuie) şi nu desconsider pe altul. Nu-l supra-consider pe cel de la care învăţ, ci trăim echilibrat învăţând din diversitatea experienţelor personale.
Şi fiecare dintre noi, sau împreună, ajutăm pe alţii, când ne întâlnim în lumea noastră, sau mergem la alţii acasă şi le oferim ce ştim, noi înşine primind de la ei diversitatea de percepţii proprii, de încredinţări, de variante de învăţătură – o întreagă realitate trăită pe loc.
Fiecare învaţă astfel pe rând, de la nivelul său de înţelegere şi prin înclinaţiile proprii de aplicare pe care îl poate înţelege şi realiza. Ne lărgim câmpul percepţiilor şi al tuturor aspectelor care pot fi conştientizate în orice condiţii de trai. Pătrundem în lumea uluitoare a conştientizării simţirilor de tot felul, simple, ca atare, ori conştientizarea spaţiului şi a componentelor sale de feluri atât de diferite încât cu adevărat ne trebuie mult timp ca să le putem distinge şi conştientiza pe toate. Toate la un loc formează o realitate mult mai complexă decât poate fi ea descrisă acum, oricât de mult efort am face pentru acest lucru. Şi, pe măsura creşterii vibraţiei planetare, vom descoperi în continuare o infinitate, practic, de noi aspecte. Şi altele ne aşteaptă data viitoare: cu frumuseţile – dar şi cu conştientizările faptului că nu putem mai mult decât atât, ceea ce nu este nici o ruşine, pentru nimeni în această lume… În acelaşi timp, se acumulează înţelegere privind faptul că nu este nici o ruşine şi nici o greutate să ne întrupăm în mijlocul unor populaţii de spirite care sunt doar la începutul vieţii lor de creator conştient – aşadar fiind la diferenţe mari de evoluţie. Vom vedea cum mulţi ajutători ai rezidenţilor umani au fost la începuturile sosirii lor pe Pământ ajutători ai grupurilor de spirite sauriene, căci ele au avut o puternică legătură cu oamenii; ulterior s-au întrupat asemenea ajutători în mijlocul populaţiilor umane, după finalizarea, în linii mari, a evoluţiilor sauriene pe Pământ.
În acest fel se oferă ajutor, dar creşte în acelaşi timp conştientizarea punctelor de frică, temere faţă de agresivitate, ceea ce va folosi enorm în evoluţiile ca ajutător superior, în viitor. Unde superioritatea înseamnă întotdeauna puterea de a se plia asupra necesităţilor celor care învaţă să întindă mâna celor din jurul lor…
Mai întâi pentru a se sprijini ei înşişi, apoi pentru a sprijini pe altul. Şi tot mereu aşa, mai departe…

miercuri, 13 ianuarie 2010

GRUPĂRI SPIRITUALE ÎN CĂLĂTORII UNIVERSICE (1)

Este necesar să cunoaștem aceste elemente ale evoluţiilor spirituale, adică: despre grupuri spirituale, despre călătoriile lor universice, căci aceasta este forma originară a spiritelor întrupate care formează populațiile omeneşti pe Pământ, aşa cum le cunoaştem azi. Suntem grupuri spirituale foarte diferite, venite din toate părţile universului, prin călătoriile spirituale pe care le putem studia acum, în amănunt.
Avem nevoie să ştim că nu suntem „căzuţi” – adică pedepsiţi la „decădere” dintr-un rai – ci veniţi pe Pământ în călătorii organizate minuţios, înţelese, dorite şi realizate de toate grupurile spirituale, în deplină conștiență. Nu impuse, nicidecum eterne; chiar dacă greşim – nu ne ameninţă nicidecum căderi eterne în focurile „iadului”:după părerea mea – inexistent... Şi să conştientizăm că de fapt momentele pe care le trăim pe Pământ sunt cruciale în existenţa majorităţii spiritelor umane; pentru restul – au fost în mod cert exact aşa cândva, în trecutul evoluţiilor, acum fiind deja în estompări înaintate, subtile, ale atitudinilor şi manifestărilor lor.
Mult discutata „cădere din rai” poate fi luată de unii drept „căderea” antropoidelor din „raiul” arboricol şi acomodarea dură cu regulile pământului tare, greu de suportat în condiţiile în care creatura nou formată îşi pierdea treptat abilităţile de refugiu prin fugă la înălţime. Sau cădere din „raiul” lemuriano-atlant, acel rai al omului crezut de mulţi cercetători ca fiind astrali – dar de fapt fiind tot la fel ca şi noi, acum: cu trup fizic, dar cu facilităţi deosebite ale structurilor lor corporale pentru creaţia prin materializare şi dematerializare, pentru comunicare mentală şi deplasare foarte uşoară cu ajutorul unui corp astral foarte dezvoltat. Abilităţi pierdute odată cu ultima glaciaţiune, „pedepsiţi” de un Creator care nu-şi explică faptele – dar aşteaptă ca „pedepsiţii” să-şi dea singuri seama şi să se „căiască”.
Şi omul a crezut că şi-a dat seama, gândind că agresivităţile pe care le manifestă azi trebuie să fi existat oricum şi în trecut, că o astfel de „cădere” poate fi simplu explicată prin toate tarele de comportament ale omului de azi, transferate pe rând lemurianului – căci lui i s-a scufundat mai întâi pământul de sub picioare – şi apoi atlantului, următorul la rând: lemurianul nu-şi învăţase lecţia, dar nici atlantul care nu-şi dăduse măcar seama ce i se cerea – amestec de inocenţă şi perversiune… De aceea noi, azi, am trăi pentru prima dată un anume fel de conştientizare pe care în întrupările anterioare nu le-am putut atinge. Şi nu puţini dintre noi am da semne că nu vom atinge nici acum un astfel de vârf spiritual, drept pentru care iadul ne-ar mânca…
Părerea mea este însă diferită…
1. CÂTEVA ELEMENTE SUMARE DE EVOLUŢIE
(Pentru studiul extins al evoluţiilor recomand cele încadrate la eticheta:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/search/label/EVOLU%C5%A2II ; urmăriţi în ordinea numerotării studiilor)
Dacă analizăm această ultimă variantă, lăsând maimuţa antropoidă spre studiu spiritual pentru mai târziu, omului de azi intuiţia despre atlanţi i-a fost oarecum bună, clară, doar că nu se extrapolează pur şi simplu manifestările de la un nivel de vibraţie planetară joasă – la una înaltă. Sâmburii sunt purtaţi de spirit, într-adevăr, dar nu se manifestă decât atunci când vibraţia medie locală scoate manifestarea din memoriile sale. La începuturile evoluţiilor aceasta este o acţiune involuntară: spiritul îşi aduce aminte vag, sau mai bine zis la modul general, despre cele de care ar fi capabil, evoluează astfel o bună perioadă de timp ajunge în faza de creator conştient, crezând că şi-a depăşit neputinţele. Dar mergând mai departe, vede clar că multe lucruri apar din vechimile evoluţiilor sale şi îi obturează mersul mai departe, evoluţii deosebit de interesante, frumoase, pe care şi le doreşte mai presus de orice. De aceea începe să dorească să-şi cunoască şi să aprofundeze trecutul evoluţiilor de care abia îşi aminteşte, chiar dacă îi este foarte greu să accepte toate cele pe care le descoperă cu privire la agresivităţile rămase moştenire din trecutul său. O moştenire care se dovedeşte a fi greu de dus, din evoluţiile sale vegetal-animale, de care credea că a scăpat de mult, şi definitiv.
Aşa este manifestarea spiritului, o părere generală – o numim intuiţie – poate să rămână în conştiinţa sa, înafara celor care îi sunt activate momentan de vibraţiile planetare locale, acolo unde este întrupat. Orice manifestare i se înregistrează ca amprentări în energiile care se înfăşoară în interiorul său, din evenimentele pe care le trăieşte împreună cu ceilalţi întrupaţi din mediul înconjurător. Din toate cele memorate de-a lungul evoluţiilor, vibraţia medie planetară scoate din manifestările memorate doar cele pe care le-a manifestat la acel nivel de vibraţie în evoluţiile sale anterioare, sau la nivele foarte apropiate, asemănătoare conjuncturilor în curs.
Restul se constituie în memorii pasive şi, în funcţie de experienţa totală de manifestare a spiritului, ies la suprafaţă treptat, sub forma de intuiţii: vagi la început, din ce în ce mai clare, mai precise, pe măsura creşterii experienţei în multiple feluri de manifestare. Dintre acestea, manifestările prilejuite de învăţăturile şi aplicaţiile ca creator conştient au rolul de a fixa spiritul pe obişnuinţa de a folosi întreaga sa experienţă pentru orientare în orice condiţii de trai. Mai ales atunci când aceasta este legată de supravieţuirea sa ori a grupului său de întrupare. Nu știe de la bun început de unde îi vin ideile, nu ştie că sunt intuiţii ale unor cunoaşteri de altă natură, totuşi le foloseşte cu o încredere sporită pe măsură ce se acomodează cu aplicaţiile locale.
Treptat învaţă să le extindă la diverse locuri de vibraţie asemănătoare, cu diferenţe mai mari sau mai mici – dar totuşi nu foarte mari deocamdată. Evoluţiile progresive în ritm susţinut fixează asemenea cunoaşteri proprii şi cunoaşterile pe care le învaţă de la fraţii săi de spirit, de la fraţii din poporul său spiritual, de la ajutătorii aflaţi pe diferite trepte mai înalte de evoluţie. Acumularea de experienţă, pe baza unei puteri energetice interioare crescute, conduce la momentul în care asemenea memorii nu mai sunt doar o părere, ci o realitate pe care şi-o cred, chiar dacă nu pe deplin – la început. Dar totuşi se izbesc de neputinţe proprii din ce în ce mai clare – care la începuturile conştientizărilor de acest fel erau vagi, aproape incredibile pentru spiritele care au prins foarte multă încredere de sine. Dar puterile lor interioare le arată că a venit vremea cercetării acestor manifestări incredibile, nedorite, pe care şi le credeau depăşite de mult şi care – constată cu multă amărăciune – le împiedică mersul mai departe. Adică frici, temeri, neînţelegerea unor fenomene universale, neînţelegerea ajutătorilor pe care îi găsesc din ce în ce mai greu pentru a le oferi totul de-a gata sau a le integra lucrările în marile lor lucrări universice: aşa cum fuseseră obişnuiţi până atunci.
2. GENERALITĂŢI PRIVIND GRUPURILE SPIRITUALE ÎN CĂLĂTORII INTERZONALE
În acest moment al evoluțiilor lor, spiritele ajung să conştientizeze clar o seamă întreagă de lucrări specifice lumilor în care au ajuns, într-o zonă a universului cu vibraţii foarte înalte: am numit-o zona a II-a a universului. Universul Fizic, în care evoluăm în prezent, este împărţit în trei mari zone, cu particularităţi specifice, diferite de la o zonă la alta, pentru a înţelege diferenţele de trăire cu care se confruntă spiritele, în diferite faze ale evoluţiilor lor.
(Pentru studiu aprofundat recomand:
Zonele Universului Fizic, la adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/zonele-universului-fizic_30.html ).
Ceea ce vom discuta în continuare se referă la acest moment cu adevărat crucial în viaţa spiritelor, care au ajuns să-şi înţeleagă evoluţiile, din perspectiva locului unde au ajuns – către rădăcinile evoluţiilor lor. Care de cele mai multe ori au rămas neînţelese în şirul lor progresiv.
Este un moment crucial pentru majoritatea spiritelor care sunt întrupate acum pe Pământ, dar şi al ajutătorilor lor, care le însoţesc evoluţiile – evoluţii de un tip special, un drum special pentru ele: spre Pământ, pe Pământ şi apoi în drumul de pe Pământ înapoi acasă la ele, de unde au venit.
Ceea ce este necesar să fie înţeles bine este faptul că spiritele aflate în această fază a evoluţiilor lor sunt ajutate să-şi dea seama de necesitatea unor tipuri speciale de trăiri pe care toate cele mai experimentate decât ele le-au trăit la rândul lor şi, într-un fel special, le trăiesc din timp în timp, ori de câte ori le este necesar. Că sunt ajutate să înţeleagă că există forme de pregătire pentru trăiri de mare complexitate, că sunt puternice pentru a trăi astfel de învăţături, dar că nimic nu este abrupt în lume, evitându-se astfel să se provoace oboseli şi frici de înaintări. Să fie totul bine înţeles, de folos în orice feluri de trăiri, temelie pentru alte înaintări, în viitor.
Să revenim la evoluţiile acestor spirite de acasă, acolo unde au ajuns în evoluţiile lor progresive.
(Pentru studiu aprofundat recomand „Evoluţii progresive si regresive” la adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/12/sinteza-privind-diverse-stari_20.html )
Confruntându-se cu efectele unor neputinţe de care se izbesc în viaţa lor curentă, ele conştientizează faptul că nu se pot soluţiona la nivele foarte înalte de vibraţie, aşa cum se prezintă ea în locurile lor de naştere, de evoluţie progresivă. Coordonatorii evoluţiilor ar putea organiza spaţii de vibraţie joasă chiar în zonele de vibraţie foarte înaltă, dar spiritele conştientizează faptul că evoluţiile sunt create în acest fel cu scopul de a învăţa treptat, fiecare spirit, pe treapta sa de evoluţie, să se lase ajutat de semeni cu mai multă experienţă şi să înveţe să ajute semeni care au foarte puţină experienţă, intrate în evoluţii ulterior intrării lor.
Şi astfel spiritele care au depăşit primele lor cunoaşteri generale ale derulării vieţii de întrupaţi, adică au depăşit zona I a universului, şi au derulat primele lor evoluţii în zona a II-a – adică evoluţii mai universalizate, ajung să înţeleagă necesitatea deosebită a primei lor călătorii prin regresie vibraţională: planetară şi corporală, despre care au cunoştinţă de la alte spirite mai înaintate în evoluţii.
În linii mari, nu este o regresie spirituală de evoluţie, o involuţie, o decădere din obişnuinţele generale. Coordonatorii evoluţiilor noastre au multă pricepere în stabilirea limitelor în care pot avea loc astfel de evoluţii momentane. Modificările stării de conștiinţă, conform memoriilor impulsionate de vibraţiile corporale şi planetare, determină spiritele să înţeleagă multe lucruri neaprofundate la vremea evoluţiilor lor progresive, în regiuni ale universului în care nu au conştientizat şi aprofundat multe aspecte cu specific local. Spiritele conştientizează astfel că evoluţiile progresive în zona I a universului au darul de a forma cunoaşteri generale, urmând ca evoluţiile regresive, momentane, să ajute la aprofundarea lor, pe măsura creşterii puterilor interioare ale spiritului şi a experienţei sale generale de manifestare.
(Pentru studiu aprofundat se vor studia:
Zonele Universului Fizic, la adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/zonele-universului-fizic_30.html )
Astfel, grupuri de spirite de aceeaşi evoluţie, făcând parte din acelaşi popor spiritual, pornesc într-o călătorie prin univers, către subzonele de vibraţie din ce în ce mai joasă, urmând un traseu special organizat: în conformitate cu profilul lor spiritual, cu înclinaţiile lor generale de manifestare. Este o primă călătorie regresivă, mergând în trepte, locuri de staţionare pe termen scurt, pe planete cu vibraţia treptat diminuată. Spiritele simt diminuarea de vibraţie şi îşi adaptează treptat manifestările la astfel de vibraţii, adică în linii mari: creaţia, comunicarea, comportamentul faţă de semenii lor întrupaţi. Astfel de recalibrări au loc datorită schimbării corpurilor lor de întrupare vechi cu altele noi, specifice planetei de staţionare momentană: în prima parte a călătoriei vibraţia va fi în diminuare progresivă, până la o valoare bine suportată de ele, fără obişnuiri şi fără oboseli.
Aşadar, vor parcurge spaţiile universice cu opriri în punctele cele mai importante ale modificărilor de vibraţie galactică, rememorând elementele constitutive ale propriilor lor evoluţii parcurse deja. Mai precis, sunt locuri în care mereu vor fi aceleaşi condiţii de trai – doar spiritele sunt mereu altele, mereu noi, venind rând pe rând să-şi facă evoluţiile proprii: la fel cum, explicam în alte studii, rând pe rând generaţii de copii intră în clasa I, apoi şi următoarele, folosind aceleaşi scoli, incinte, cu acelaşi material didactic, etc. Cei care trec în clasa a II-a vor elibera spaţiile, care vor fi folosite de o nouă generaţie care intră în clasa I, şi aşa mai departe. Doar că parcurgerea acestor grupuri, în călătoria lor se face invers, treptat: înapoi de la nivelele cele mai înalte ale evoluţiei lor către nivelele cele mai joase pe care le pot suporta, pentru început, într-o astfel de primă călătorie regresivă.
Este de fapt un circuit, în care primele staționări se vor face pe diminuare de vibraţie, apoi are loc întoarcerea acasă, pe un alt drum, cu ridicare treptată de vibraţie a locurilor de staţionare.
Modificarea treptelor de vibraţie, în trepte astfel explicate, le este necesară spiritelor pentru că nu sunt încă acomodate cu schimbările bruşte, mari, de frecvenţe ale vibraţiei planetare – cum sunt cele de la o subzonă la alta a aceleiaşi zone şi de la o zonă la alta a universului. De aceea, pentru ca totul să le fie mai uşor, mai echilibrat în astfel de călătorii, ele schimbă corpurile de la o treaptă la alta a călătoriei lor, se obişnuiesc cu ele după o scurtă şedere – de 1-2, maximum 3 vieţi (mai multe la nivele înalte de vibraţie, mai puţine la nivelele joase ale zonei I). În acest fel, doar se obişnuiesc cu corpurile şi nu au timp să-şi facă obişnuinţe de amestecare cu populaţiile spirituale în mijlocul cărora se întrupează. Corpurile se schimbă la următoarea oprire, fără să existe un punct terminus – adică un punct de cea mai joasă vibraţie medie planetară în care să se efectueze mai multe vieţi decât numărul obişnuit din întrupările anterioare ale traseului: aşa cum văd ele că se petrec lucrurile cu alte grupuri, aflate şi ele pe planetele pe care le vizitează, dar în alte feluri de călătorii. Şi aşa încep să-şi amintească din ce în ce mai bine, mai clar, despre evoluţiile lor progresive, despre astfel de grupuri de ajutători, din vieţile lor pe acele meleaguri, pe măsură ce se obişnuiesc cu mediul în care călătoresc acum.
(Pentru studiu aprofundat se va urmări: Grupări spirituale (2): Grupuri spirituale în călătorii universice, la adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/12/grupari-spirituale-2-grupuri-spirituale.html )
Asemenea călătorii se numesc călătorii spirituale în tranzit interzonal. Spiritele învaţă că o astfel de călătorie nu este specifică numai acestui moment din viaţa lor, ci:
– oricărui moment de sfârşit de treaptă de evoluţie: pentru consolidarea celor învăţate anterior;
– oricărui început de treaptă de evoluţie: pentru înţelegerea celor care sunt necesare de aprofundat, în treapta care tocmai începe.
Sunt multe alte lucruri pe care le înţeleg spiritele aflate în prima lor călătorie spirituală de acest fel: în primul rând că, deocamdată, nu pot pătrunde adânc în zona I, o zonă de vibraţie foarte joasă, care prezintă diminuări de vibraţie generală chiar faţă de valorile sale medii, valori de comparaţie cu celelalte zone ale universului. Spiritele nu le percep în acest fel din timpul evoluţiilor lor în zona, încep să le diferenţieze, să le conştientizeze de abia când sunt obişnuite deja cu vibraţiile foarte înalte ale zonei a II-a, în care au ajuns în evoluţia lor progresivă.
Despre experienţa lor limitată, spiritele despre care discutăm înţeleg bine acest lucru în urma călătoriei, deşi au crezut cândva că au ajuns puternici, capabili să facă orice în lumile prin care au mai trecut cândva. Dar au înţeles acum că au făcut o evoluţie neîntreruptă până în acest moment, protejată din multe puncte de vedere, pentru ca nimic să nu le taie avântul, prin care să înveţe şi să consolideze mereu lucrurile bune pe care le-au învăţat.
Au mai înţeles că au fost protejaţi chiar şi în această călătorie a lor, de acum, prin durata scurtă a fiecărei opriri, pentru ca în acest timp al călătoriei doar să-şi înţeleagă limitele fostelor lor evoluţii – evoluţiile de rezidenţi – atunci când au parcurs progresiv aceleaşi spaţii. Să înţeleagă multe derulări, dar să nu intre deocamdată în multe profunzimi, pe care le vor detalia atunci când şi impresiile călătoriei, şi obişnuinţele cele noi pe care le vor avea vor fi suficient de bine consolidate, la întoarcerea lor acasă. Şi numai atunci vor putea pleca în alte călătorii, mai lungi, mai complexe.
Au înţeles un lucru fundamental: că ei au fost protejaţi pentru ca oboseala noilor descoperiri să nu le afecteze puterea de susţinere a călătoriei; dar au înţeles în acelaşi timp că şi celelalte grupuri erau protejate, chiar de prezenţa lor pe aceeaşi planetă! Căci grupurile mai evoluate ar fi fost tentate să le ajute, dacă intrau prea adânc în remodelări de atitudini şi comportamente, iar sarcina principală a celorlalte grupuri era de fapt de a ajuta în primul rând populaţiile rezidente pe aceea planetă – şi nu pe ei!! Să ajute nişte populaţii care nu aveau nici o experienţă în acel loc din univers, iar acelea nu erau ei – chiar dacă călătorii în tranzit se descopereau pe ei înşişi aşa cum fuseseră cândva, asemenea rezidenţilor: dar deosebirea pe care de abia acum o înţeleg, constă în faptul că ei au o experienţă uriaşă acum, căci au trecut prin toate evoluţiile lor până în zona a II-a, în timp ce rezidenţii nu o au. Aşa cum au fost şi ei odată, rezidenţii de acum erau ajutaţi cu prioritate.
Aceşti călători, care credeau că nu au nici o experienţă, descopereau însă că ei erau consideraţi ca având deja o minimă experienţă aici, acum, o minimă orientare: şi prin prisma rezidenţiatului lor trecut, dar şi prin prisma restului de experienţă de orientare în tot felul de condiţii din restul evoluţiilor lor.
Şi astfel călătorii învaţă că, în orice situaţie, rezidenţii vor fi cei mai importanţi. Şi astfel învaţă bine care sunt diferenţele între rezidenţi şi ajutători. Din acest moment devenea imperios necesar să înveţe, şi să aprofundeze şi alte feluri de experienţe de ajutători, din orice punct de vedere: de-a lungul călătoriei, în continuare, dar în special la întoarcerea lor acasă.
Au înţeles că le trebuie să se orienteze, cu toată experienţa lor, oriunde s-ar afla în lume, în orice sarcini ar avea. În acelaşi timp, să-i înţeleagă şi pe ajutătorii lor de acasă, care nu mai săreau repede să-i ajute, şi o astfel de atitudine este mereu formatoare de experiența de a-i lăsa să se descurce, să se orienteze în mediul de trăire. Şi numai atunci când totul devenea cu adevărat greu, atunci când ajungeau în locuri pe care nu le puteau lesne înţelege, ajutorul necesitat venea detaliat şi exact la momentul potrivit.
Ceea ce, de asemenea, era de înţeles bine acum, pe lângă multe neputinţe – şi de ordin comportamental, şi de ordin creativ – era şi faptul că, în calitate de ajutători, ei vor face faţă cu greu atenţiei cu care trebuie să-şi desfăşoare propriile lucrări, în timp ce trebuie să accepte faptul că rezidenţii sunt permanent atenţi la ceea ce fac toţi ajutătorii lor. Dar în acelaşi timp, grupurile mai avansate de ajutători îi urmăresc cu atenţie pe cei mai puţin experimentaţi, pentru a le corecta manifestările, pentru a preîntâmpina greşelile, pentru a preveni distrugeri sau oboseli suplimentare acolo unde este necesară lucrarea calmă, liniştită, dusă de întrupaţii echilibraţi şi odihniţi. Învaţă astfel să se lase urmăriţi, corectați, îndrumaţi, iar această atitudine de acceptare va schimba radical modul de trăire proprie în evoluţiile lor de acasă, înţelegând astfel profunzimile acestui mod de a fi ajutaţi.
Revenirea acasă înseamnă pentru aceste grupuri spirituale o muncă uriaşă de acomodare, de înţelegeri suplimentare şi de trăire efectivă cu noile învăţături. Şi conştientizează faptul că următoarea lor călătorie le va forma o viziune mult mai profundă asupra multor aspecte peste care au trecut fără să le pătrundă multiplele sensuri. Conştientizează faptul că o asemenea călătorie va fi mult mai complexă decât cea din care abia s-au întors: o călătorie crucială în viaţa lor, care le va schimba din temelii atitudinea faţă de ei înşişi şi de întreaga viaţă din jurul lor.

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

DINTRE OBICEIURILE NOASTRE DE ANUL NOU

La mulţi ani, dragii mei!
Nu cred că ar fi rău să discutăm din când în când despre obiceiurile noastre: pentru unii sunt atât de obişnuite, încât se miră că cineva ar fi deranjat de ele sau că nu le adoptă şi ei!! Alţii, prin conjuncturile astral-energetice care se schimbă permanent, bine intuite, îşi schimbă obiceiurile cu alte noi „reguli”, căci schimbările noastre spirituale se petrec foarte repede. Schimbarea oamenilor merge în pas cu schimbările vremurilor, căci – fără ca vremurile să poată fi schimbate de oameni, oamenii schimbă societatea lor rapid, regulile de convieţuire, aşa cum ştim de fapt din evenimentele epocii contemporane.
Vreau să mă opresc deocamdată asupra petrecerii nopţii de Revelion, despre care am scris câteva cuvinte în articolul anterior. Mulţi oameni se întreabă de ce se petrece Revelionul cu atâta fast… poate „fast” este un cuvânt prea rafinat… să spunem zbucium, zarvă, zgomot, artificii, culori multe (unii numesc asta „bălţătură”) – ca să nu mai vorbim despre mâncare, băutură…
Alţii petrec în linişte, în familie, discutând liniştiţi, aşa cum le este felul, chiar dacă în trecutul lor familial sau personal preferau formele de manifestare explozive. Şi ştiu bine că nu este un fel de oboseală venită odată cu vârsta, nici dispreţ la adresa celor pe care le făceau odată, căci îşi aduc aminte şi povestesc cu bucurie despre toate cele trecute. Dar simt că liniştea frumoasă, curată, luminoasă în felul ei, cu sentimente calde în preajma lumânărilor aprinse sub vâsc, în tradiţia noastră, cu o muzică liniştitoare, cu copiii, părinţii sau nepoţii jucăuşi prin preajmă… da! simt că se armonizează cumva cu liniştea cerurilor şi câmpurilor în vară sau în iarnă… Şi trecerea dintre ani le este lină, şi ar putea jura că îngerii le-au fost aproape, şi nu se ruşinează să-şi spună – şi astfel să se întărească reciproc !!
Cei care petrec în zgomot şi lumină multă, forţată de cele mai multe ori, în belşug de hrană şi mişcare se conduc după două direcţii de trăire: moştenirea celor vechi, de la părinţi şi bunici: cu superstiţii, cu obiceiuri ale căror rădăcini nu le cunosc, dar le folosesc pentru că se simt bine, ori preluarea unor obiceiuri de la alte popoare, fixate rapid pe firea bună, deschisă, comunicativă a românului întotdeauna bine-primitor.
Superstiţiile par a nu avea rădăcini decât în temerile, fricile, ori orgoliile, dorinţelor de belşug cu orice preţ, chiar şi acela al unor forme de căpătuire rapidă, miraculoasă… De-unde-de-neunde să primim, să ne „vină”, să ni se dea… De fapt decurg din brutalitatea şi sărăcia unor trecute vremuri grele, în prezenţa unor conducători rapace, cărora chiar „le vine” fără muncă sau cu acel fel de muncă pe care românul îl numeşte şugubăţ „Musca-la-arat” !!! Avem obiceiuri pe care nu le înţelegem bine, dar le folosim constant, chiar judecând drept „ne-români” pe cei care nu le ţin... Multe sunt considerate reguli sfinte, care însă nu sunt cuprinse în nici o carte sfântă, adică religioasă. Obiceiurile însă au făcut şi fac parte din multe reguli religioase, sub alte denumiri, dar cu rădăcini pe care generaţiile vechi le-au făcut pierdute, apoi chiar această cunoaştere s-a pierdut, iar azi ne judecăm de parcă toţi am şti bine aceste lucruri… Şi totuşi nu este chiar aşa, chiar dacă marile organizări religioase au habar de rădăcinile, de devenirile sfinţeniilor lor. Majoritatea oamenilor de religie nu le cunosc, iar scoaterea la suprafaţă a multor scrieri vechi, studiul profund, cu puteri spirituale noi, conduc toate la dezvăluiri importante privind pseudo-sacralitatea unor elemente de cult.
Şi nu numai de cult religios, dar şi de ştiinţa, sociale, politice. Lumea prinde alte contururi şi, ca ori perioadă de trecere, exacerbările îşi au doza lor de normalitate într-o lume care îşi doreşte însă cunoaştere: pentru că porţile spirituale sunt descătuşate şi, indiferent dacă vrem să credem sau nu, ni se trage de la unul dintre marii coordonatori ai evoluţiilor noastre, care s-a ocupat personal de schimbarea diagramei energo-materiale a galaxiei noastre: numit simplu Iisus din Nazaret. De-asupra sau dedesubtul, la stânga sau la dreapta religiilor, lucrurile nu au fost atât de simple ca cele prezentate în Biblia hotărâtă omeneşte cândva. Complexitatea pe care un cercetător prin retrocognoscibilitate o poate înţelege azi se va dovedi în viitorul foarte apropiat din nou simplistă, prin nivelul încă scăzut al puterilor de clarviziune pe care îl putem poseda azi. Nivel care însă este în creştere, permanentă, puternică, nicidecum lină: căci lină a fost la începuturi, imediat după viaţa şi lucrarea coordonatorului nostru. Începând din mileniul al II-a rapiditatea ridicărilor spirituale a devenit din ce în ce mai ascuţită, mai strânsă – adică mai puternică.
Dar pe acest fundal al modificărilor rapide privind conştiinţa noastră, de la o generație la alta, rămân multe elemente neînscrise în cărţile acceptate. Sunt elemente tradiţionale ale poporului local, pe care conducătorii religioşi ai vremurilor trecute s-au sprijinit pentru a crea o atragere în cursa prin care întreaga populaţie europeană – pentru început – trebuia să fie prinsă şi ordonată astfel: pentru a putea fi condusă de structuri din ce în ce mai bine întărite în vremurile care lor, acelor vechi conducători, li s-au părut a deveni din ce în ce mai greu de condus.
Nu-mi propun aici să analizez tradiţiile de acest fel, ci numai cele din noaptea de Revelion. Oamenii se îmbracă frumos, este o moştenire de intuiţie veche, pentru că au senzaţia că Cerurile se deschid şi Dumnezeu îi poate vedea direct, aşa cum unii văd câte ceva din Lumea Cerurilor în această noapte. De fapt nu se deschid cerurile, ci percepţiile noastre sunt mult mai puternice, rezultat al vârfurilor ritmurilor stelar-planetare locale. Ceva nou de îmbrăcat este necesar în astfel de condiţii, şi nu numai pentru că trebuie să fim frumoşi şi curaţi în faţa lui Dumnezeu: ci pentru că intuiţiile spuneau cândva omului că noul schimbă mai repede vechiul, îi schimbă faţa, lumina şi murmurul său interior… Sufletul omului se odihneşte astfel de cele vechi, care îl atrag către apucături cu care ele sunt amprentate: mânie, ură, durere.
Omul doritor de sănătate îşi pune vâsc la uşă şi sub lampă… vâscul atât de puternic radiant de energii albe, complexe, uneori vernil slab, alteori gălbui-vernil – dar strălucitor în puritatea sa. Se îmbrăţişează cu drag sub braţul de vâsc, căci sufletul încântat întăreşte, nu sfarmă puterea radiantă a vâscului!! Se ajută astfel reciproc să se întărească, iar în luna care va veni, casa va fi radiantă de lumina aceea păstrată de braţul de vâsc, iar cine va trece pe acolo va fi influenţat „benefic” aşa cum spunem noi, azi.
Însă multe altele pot fi superstiții provenite, după părerea mea, din sărăcia vremurilor trecute, în care, servitori la mesele bogaţilor, oamenii simpli au preluat obiceiurile stăpânilor lor: obiceiuri ale căror rădăcini nici aceia nu le mai cunoşteau. Iar aceste rădăcini provin din intuiţiile umane vechi, care vorbeau de amprentări foarte puternice atunci când energiile sunt deosebit de puternice. Aceasta este rădăcina – tulpina şi frunzele sunt impurificate de mult. Belşugul de mâncare – ca să avem de mâncat tot anul, făcea parte din dorinţele deşarte ale celor dispreţuitori de muncă, dorinţa de a le veni de-a gata, mult, din partea celor care nu aveau nici măcar dreptul să ceară acelaşi lucru…
Cunoaşterea acestor lucruri va echilibra omenirea, la vremea potrivită, vreme care va veni cu siguranţă curând, eliminând exagerările umane actuale. La fel ca şi artificiile şi zgomotele extrem de puternice. Artificiile – sprijinite şi ele pe intuiţii umane: exploziile-fleşuri de lumină astrală pe care oamenii le pot vedea, dacă sunt liniştiţi, în această noapte: foarte puternice – dar la fel de puternice şi în alte nopţi ale anului, despre care am mai vorbit şi vom mai vorbi. Şi sunt nopţi – pentru că ziua ele sunt estompate de lumina soarelui, fie ea chiar şi filtrată de nori, precum şi de tot felul de activităţi desfăşurate prin prisma socialului care ne prinde în mrejele lui şi atunci – şi când nu trebuie.
La fel ca şi sunetele puternice, ca vuiete îndelungi în urechi, fără ca ele să se regăsească în lumea simţurilor noastre concrete. Care sperie omul, care nu găseşte în jurul său, uneori, pe alţii care să-l întărească. Care crede că „a adat în mintea copiilor” dispreţuiţi astfel pentru lucruri pe care ei le văd şi le aud, şi care nu au corespondent în lumea ochilor şi urechilor ce simt astfel „realitatea”.
Până când vom înţelege că avem mai multe feluri de a percepe realitatea, care este mult mai bogată şi profundă decât ne-am obişnuit să o credem, până acum… Sunetele puternice au un dublu rol, intuit dar uitat: ne liniştesc prin acoperire percepţiile incredibile pe care le putem avea, iar obiceiul de a sparge sticle, pahare, are un ascendent bogat cunoscut cândva, în spargerea fronturilor de amprentări anterioare. Anul cu adevărat se înnoieşte – şi o grăbire se poate face şi în acest fel.
Un ultim aspect este, după părerea mea, de comentat aici. Ieşirea în stradă şi petrecerea împreună. Un obicei străin, care s-a mulat perfect, aşa cum spuneam, pe firea deschisă, comunicativă, a românilor. În străinătate există legi foarte stricte privind zgomotele în casă, care pot deranja vecinii, de aceea lumea petrece afară din casă, atunci când trăiesc în apartamente de bloc, la „comun”. La noi lumea nu se interesează dacă face sau nu zgomot, dacă deranjează sau nu, zgomotele nu încetează în mod curent după orele 22, chiar dacă se pune clar în vedere acest lucru la avizier… Dar românului îi place să petreacă şi, dacă a văzut la TV că în lume se petrece în stradă, a preluat şi el obiceiul! La fel cum a preluat şi sărbătorile care nu se leagă de poporul nostru, căci avem şi noi sărbători tradiţionale – dar necunoscute. Poate chiar nedorite, din cauza agresivităţii cu care anii comunismului ne-au forţat la un patriotism exacerbat. Sătui de ale noastre, mai vrem şi ale altora… Dar traiul nostru se leagă de obiceiurile noastre: voi reveni curând la acest aspect, al energiilor purtate de simbolurile preluate în mod artificial.
Cu toate acestea, mişcarea, dansul, râsetele, prietenia fac bine şi nu sunt de loc de lepădat, în acest sfârşit de epocă. Mişcarea abundentă scutură energiile rămase în corpul eteric în primul rând, ajută la eliberarea interstiţiilor corpurilor fluidice şi grăbeşte reînnoirea energiilor, creând drum sigur pentru ridicarea rapidă a corpurilor noastre, pe treptele vibraţionale ale noului an.
Mulţi mai au nevoie de cele vechi, alţii nu mai au… şi ar trebui să ne înţelegem reciproc, să nu ne desfiinţăm înclinaţiile doar pentru că nu le înţelegem…

Deocamdată să ne oprim aici…
Ceea ce ar fi de adăugat este faptul că există o perioadă de acest fel, nu neapărat o anume zi. Eu am comentat ziua standard ca atare, pe care o cunoaştem cu toţii, nu vreau să intru în polemici privind date fixe. Pentru fiecare om, fiecare moment al acestei perioade poate fi vârful său energetic personal, în care poate simţi orice din cele de mai sus, intuitiv sau concret, prin simţurile corpului său fizic. Cerurile nu sunt deschise o singură zi, ci o perioadă mai lungă, în care astfel de evenimente pot fi pentru fiecare om în parte ceva asemănător. Dar dacă el se ţine în „petrecere” tot timpul acestei perioade, oboseala, ajungând până la surmenaj, poate estompa perfect orice percepţie extra-senzorială.
De care încă suntem temători…