Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Dacă nu vrei să înveţi, nimeni nu te poate ajuta.

Dacă vrei să înveţi, nimeni nu te poate opri.

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


marți, 31 martie 2009

DĂ-MI DOAMNE...


Duminică la prânz m-a sunat Daniela şi mi-a spus că a venit primăvara. Am deschis fereastra şi am văzut cum în sfârşit, firav, crenguţele îşi deschideau mugurii, sălcioarele erau ici colo pline de soarele florilor lor... Am crezut că, din cauza unei săptămâni plină de bilanţuri, final de inventariere, probleme de sănătate ca în fiecare primăvară, am pierdut minunăţia primelor clipe de primăvară. Am stat câteva minute cu fereastra aşaaaa... deschisă larg, respirând aerul plin de bunătate, de generozitate al pământului.
Abia pe seară am reuşit să ies din casă, dar era întuneric şi un pic răcoare. Am făcut ceva cumpărături şi am nemulţumit un bătrân cerşetor căruia i-am dat un leu... cred că a avut intenţia să dea cu băţul în mine, neştiind că eu mă mulţumesc şi cu puţin, şi din puţinul meu i-am dat şi dânsului ceva... S-a răzgândit, pentru că a văzut că râdeam: nu era singurul care mă lovea gratuit în acest week end şi eu nu cred în „karma rea”, ci în prilejuri în viaţa pentru a da exemplu de gentileţe şi gratitudine celor care nu pot încă să-mi ofere aşa ceva... Mulţumindu-le pentru ceea ce fac, pentru simplul motiv că, fără ceea ce îmi dau ei – nu pot să ofer ceea ce ştiu eu...
Am intrat în casă gândind că ştiu că a fost cald, că am auzit că se va răci din nou vremea şi eu am pierdut puţinul „călduţ” pe care mi-l doream...
Dar azi de dimineaţă.. am rămas stupefiată!! Într-un vânt călduţ şi vesel, Lumea era Verde, era Galbenă-Alb-Roz... o explozie de fericire, un regal de viaţă verde înălţată spre zidurile terne ale oraşului morocănos... Am crezut că numai eu sunt mirată, ameţită, năucită, umblând cu nasul după crengile înflorite, jucându-mă cu altele înverzite, cu frunze mari, curate, vii !! Când colo... peste tot oamenii vorbeau de acelaşi lucru... de ieri până azi totul a explodat în verde şi curcubee de flori.. da, în fine vedeam pomii mei roz, uluiala mea de fiecare an, din fiecare primăvară-cu-pomi-cu-flori-mari-roz, culoarea eterică a iubirii, a afecţiunii nesfârşite şi dezinteresate... pe care puţini oameni o mai ştiu şi o mai arată în lumea noastră îngriită...
Oameni plini de încântare... încântare nesfârşită, alţii veneau... îşi spuneau cu feţe întinerite... cu ochi rotunzi şi calzi... „Dom’le! o zi de căldură şi gata! Totul a înverzit, a înflorit!!!...”
***
Vin de afară.. M-am plimbat printre toţi pomii în floare, năucită de parfumul lor... de culoarea lor... de doi fluturi albi... de albine şi bondari... de ciripit şi de fluierat de mierle...
Cât de puţin îi trebuie oricărei vieţuitoare de pe lumea asta să-nflorească!!

Doamne! Dacă am făcut un bob de bine pe lumea asta, dă-mi „dincolo” o clipă de pom înflorit în fiecare zi!!!

sâmbătă, 28 martie 2009

PROTECŢII (2)

Subiectul protecţiilor naturale, foarte vast, va fi reluat treptat, pe măsura necesităţilor de discuţie. Să reţinem că asemenea protecţii naturale nu sunt protecţii pentru a face faţă supravieţuirii în planul material. Spiritele umane sunt foarte avansate în planul percepţiilor şi orientărilor în orice mediu planetar din această sub-zonă a universului, precum şi în creaţie materială foarte avansată. Ele trebuie să se orienteze însă şi în planul puterilor şi obişnuinţelor lor, în condiţii planetare diferite – dar având la îndemână tot volumul cunoaşterilor celor ce pot fi realizate cu ceea ce au în planul lor de trăire. Este efortul suprem al spiritelor care învaţă să-şi adapteze mereu cunoaşterile la condiţiile locale, condiţii în care are loc concomitent şi aprofundarea unor elemente a căror aplicare a fost de mult consolidată. Chiar condiţiile noi, de la un sistem stelar la altul, determină mereu revenirea – prin folosire – la toate elementele noi şi vechi pe care spiritul le cunoaşte în acel loc, rădăcină pentru multe alte manifestări la toate nivele pe care fiecare spirit în parte le cunoaşte. Adaptarea creaţiei sale şi a comportamentului său în astfel de mediu de trai este efortul pe care trebuie să-l facă orice spirit întrupat. În condiţiile în care spaţiile devin strâmte, variaţiile condiţiilor strânse de la o perioadă de timp la alta (scurtă, însă!), chiar dacă experienţa tuturor este mare, ea nu este consolidată pe toate liniile de trăire – nici în alte părţi, şi nici în locul în care se află în acel moment. De aceea, protecţiile naturale ajută formarea unui drum de aplicaţie în direcţiile în care consolidările nu sunt puternice, dar necesită un surplus de întărire, sau nu sunt decât prea puţin dezvoltate, variate – sunt mai curând o cunoaştere în treacăt, şi atunci este necesară o cunoaştere temeinică: şi ca volum, şi ca profunzime.
Şi pentru că spiritele au tendinţa de a merge în direcţiile deja consolidate – mai ales când trăiesc la nivele relativ joase de vibraţie planetară, cu care nu prea sunt obişnuite – atunci este imperios necesar ajutorul pe linia corecţiei permanente, pentru menţinerea pe un drum care, în viitor, vor trebui să-l facă fără asemenea ajutor.
Se protejează astfel linia de urmat, atenţia şi concentrarea pe drumul dezvoltărilor, nicidecum pe drumul cel mai uşor de parcurs, pentru că acesta nu mai conţine necunoscute, adică lucruri noi de învăţat. Iar dacă ar conţine, ele ar putea fi ocolite cu grijă, căci în faze timpurii de evoluţie exact aşa s-au petrecut lucrurile: spiritele au fost chiar ajutate să meargă pe drum ocolit, fără să aibă sarcină de destin să acopere cu cunoaştere toate aspectele unui astfel de drum. Evoluţiile fac mai întâi cunoştinţă spiritelor cu liniile generale de existenţă, apoi le dezvoltă puţin la prima regresie = întoarcere pe linia de evoluţie pentru a aprofunda cunoaşterea, manifestarea, pentru a-şi îmbogăţi astfel experienţa. Evoluţia primară doar face cunoştinţă spiritelor cu posibilităţile generale de evoluţie, în condiţii schimbate în punctele lor principale; apoi cuprind şi reveniri – dar numai ca obişnuiri de trăire şi manifestare în aceleaşi linii largi de condiţii cunoscute, în care nu se schimbă totuşi multe lucruri de la o revenire la alta în acelaşi punct al universului sau în puncte asemănătoare. De aceea, asemenea feluri de apropieri momentane de condiţiile iniţiale (ale primului contact cu un asemenea fel de condiţii de mediu) sunt foarte rare la începutul evoluţiilor primare. Între asemenea momente de evoluţie regresivă, au loc multe alte feluri de evoluţii progresive, care întăresc puterea spiritelor pentru a face faţă la o întoarcere cu elemente complexe în zone joase de vibraţie. Diferite întoarceri sunt frecvente, pentru a-şi meţine vie dorinţa de aprofundare a celor trăite, pe care le conştientizează din ce în ce mai mult ca fiind destul de superficiale, după cum şi puterile lor erau mici la vremea parcurgerii lor. Dar astfel de călătorii, în grupuri destul de restrânse, sunt relativ rapide, ele nu au rămâneri de lungă durată într-un punct terminus de vibraţie joasă, în care condiţiile să fie diferite de cele pe care le-a cunoscut în trecutul evoluţiilor întregului lor popor spiritual. Chiar din interiorul unui popor spiritual – doar grupuri restrânse pot să aibă capacitatea de a face faţă la un anumit fel de călătorie regresivă (link), alte grupuri sunt mai apropiate de manifestări care se desfăşoară pe alte linii de evoluţii, urmate de alte popoare spirituale. Din variantele de călătorii ale fiecărui grup în parte, spiritele îşi împărtăşesc reciproc experienţa şi învaţă în acest fel să se pregătească de noi şi noi drumuri.
Şi, peste tot, sunt ajutate să se menţină într-un drum protejat, în care ajutorul se poate manifesta perceptibil în special în direcţia de orientare către necesităţile de evoluţie personală. Căci asemenea protecţii sunt foarte personale, aşa cum s-a arătat, mergând pe linia de constituire a sistemului corporal care reglează cu acord fin generalitatea de destin uman (în cazul nostru, acum, pe Pământ) şi necesitatea comportamentală proprie. Chiar dacă spiritele de acelaşi fel sunt reunite într-un popor spiritual, spiritele sunt diferite între ele, cu diferenţe mici – dar care devin semnificative în timp, pe măsura creşterii puterii energetice a fiecărei monade din spirit, ale tuturor spiritelor din poporul spiritual.
Astfel încât, fiecare asemenea fel de protecţie din cele enumerate, este o protecţie personalizată, în funcţie de spirit, în funcţie de destinul fiecărei monade din spirit în parte. Structura în sine, care crează protecţia este de aceeaşi natură şi are acelaşi scop general pentru toţi oamenii – dar fiecare sistem corporal o are individualizată, personalizată, în funcţie de propriile necesităţi. Sunt şi cazuri în care un acelaşi fel de structură este întâlnit la un grup de oameni (monade întrupate care pot face parte sau nu din acelaşi spirit), dar acest lucru nu înseamnă că structura este comună (un singur câmp pentru toate persoanele, un singur selector-amplificator pentru tot grupul): felul structurii şi funcţionarea pe acelaşi nivel de vibraţie sunt la fel şi poartă aceleaşi valori. Structurile planetare sunt folosite de toată lumea pe Pământ, ele nu sunt individuale, dar în alte locuri din univers (chiar din zona locală unde se află galaxia noastră) pot exista cazuri în care asemenea structuri sunt folosite numai de un grup restrans de întrupaţi sau chiar individual (de o singură persoană), atunci când este cazul de o consolidare înaintată pe o singură direcţie de manifestare.
Vom mai reveni, aşa cum am mai spus, cu alte amănunte.

PROTECŢII CREATE

Exemplul protecţiilor naturale, precum şi obişnuinţa spiritelor creatoare conştiente de a-şi exercita învăţăturile oriunde în universurile de manifestare, crează impulsul realizării unor astfel de protecţii cu orice mijloace pot exista la îndemână, atunci când spiritele se simt neprotejate: adică până când ele conştientizează complet că nu există lipsă de protecţie, că orice clipă a evoluţiilor lor este protejată – în feluri pe care ele le pot conştientiza profund, dar şi în feluri care sunt simţite şi a căror cunoaştere profundă este în curs de înţelegere.
Până atunci, ajutătorii evoluţiilor oferă spiritelor modalităţi de creare de protecţii, prin care înţeleg de fapt, treptat, cu mijloace pe care le pot înţelege în fiecare fază de evoluţie, cum se crează şi cum funcţionează protecţiile. Ele învaţă treptat cum să se protejeze într-un mediu ostil – atunci când corpurile lor şi cele ale membrilor grupurilor lor necesită o completare a modului de a se integra în lume, în fiecare fază de trai, protejaţi în funcţie de necesităţile proprii. Învaţă să-şi creeze feluri noi de simţire la adresa celor din jur, protejându-i în egală măsură ca pe ele înseşi. Învaţă să ofere astfel învăţătură celor din jurul lor şi să creeze relaţii de într-ajutorare între membrii de acelaşi fel ai unui grup, care necesită acelaşi fel de protecţii. Treptat, toate înţelegerile se îmbină, oferind un tablou complex al felului în care coordonatorii evoluţiilor oferă şi un spaţiu protejat de evoluţie: prin mari bariere zonale şi interzonale, protejând astfel treptele de evoluţie între ele, pentru spirite care nu înţeleg alte trepte de evoluţie decât cele care se manifestă în moduri cunoscute lor. Tot treptat ele înţeleg şi faptul că astfel de bariere le protejează şi pe cele care vin mereu din urmă, la evoluţii, neştiutoare în universul local, pe subzone locale, pe care coordonatorii le protejează de impulsul încă nestăpânit de a oferi ajutor măcar atât cât ştiu şi cât pot ele deocamdată: dar neştiind încă cât să ofere, şi ce să ofere celor din jur, după fiecare treaptă şi subtreaptă de evoluţie, după specificul profund şi mereu nou al drumului de parcurs al subzonei lor, după profilul spiritual al fiecărei monade, din fiecare spirit, din fiecare grup al fiecărui popor spiritual astfel ajutat. Spiritele se pot ajuta şi proteja reciproc numai în spaţiile lor, atunci când pot şi când necesită ceva, iar din „jocul” acceptărilor şi ofertelor de protecţie, ele învaţă mereu lucruri noi privind natura celor oferite, necesitatea reală a celor acceptate. Şi simt perfect, la un moment dat al evoluţiilor, că şi ele înseşi trebuie să facă exact ceea ce au primit ca exemplu şi ca ajutor, să consolideze şi să aprofundeze cunoaşterea şi să ofere totul ca învăţătură mai departe celor care o necesită, după specificul fiecăruia în parte.
Până să ajungă să înţeleagă profunzimile tuturor creaţiilor şi funcţionărilor lor, ele înţeleg cum să se apropie de semenii lor, cum să-i înţeleagă, cum să procedeze la oferirea de ajutor şi protecţie, şi mai ales când s-o facă. Un complex întreg de manifestări foarte fin îmbinate, fluid şi permanent trebuie astfel treptat conştientizat, înţeles (cu înţelesuri mereu mai bogat reprezentate), consolidat şi apoi dezvoltat pe anumite laturi, aspecte, în funcţie de specificul local de necesităţi. Din îmbinările lipsurilor corpurilor cu existenţa unui complex de factori de mediu planetar, mereu aflat în discordanţă pe măsura înaintărilor în evoluţii, fiecare monadă în parte învaţă să-şi creeze protecţii: mai întâi materiale (preluate, alese din mediu: adăposturi (ca protecţie pentru intemperii, alte vieţuitoare), haine, protecţii pentru membre, protecţii împotriva radiaţiilor cosmic-stelare. Treptat, aprofundând creaţia materială în forme mentale, folosind compactizarea fluxurilor de filamente materiale circulante în mediul planetar, spiritele învaţă noi feluri de protecţii, cunoscând în amănunt, în creaţia lor profund conştientă, felul în care corpurile au protecţie cu abilităţi deosebite în planuri, şi cu funcţionalităţi deosebit de subtile. Învaţă să-şi protejeze creaţia – şi chiar desfăşurarea procesului de creaţie materială mentală: mai întâi de factorii de mediu, de microorganismele care pot influenţa şi chiar distruge creaţia în fazele ei incipiente, sau pot fi omorâte de activitatea mentală rapidă, cu faze simultane şi secvenţiale care înglobează compactizat componente ale mediului atmosferic local. Vom detalia asemenea aspecte, atunci când vom descrie în amănunt modul în care se desfăşura (şi se va relua în societatea viitorului) activitatea umană de creaţie materială mentală – într-o nouă etapă care îi poartă numele: etapa mentală.
La nivele mai joase de vibraţie planetară, oamenii nu mai pot crea mental, iar structurile planetare eteric-astrale pot fi văzute mental numai după o învăţătură şi o practică intensivă, în cazurile în care monada astfel întrupată are o experienţă suficient de mare în trăiri la asemenea nivele joase de vibraţie. La asemenea frecvenţe joase, omul se simte neajutorat, mai cu seamă dacă cunoaşte şi aspectele ascunse ale câmpurilor planetare. Civilizaţia umană a cunoscut în mare parte momente de necunoaştere a planurilor subtile, în ultimele 10.000 de ani; faptul că conducătorii popoarelor au putut ţine în necunoaştere lumea se datorează agresivităţii cu care şi-au condus popoarele, menţinându-le în profundă necunoaştere, deviind conştienţa oamenilor către muncă forţată, lipsa variaţiilor de impuls exterior, lipsa cunoaşterii propriilor activităţi; şi mai ales în condiţiile în care, dacă aceleaşi activităţi mentale desfăşurate de ei se derulau spontan în mijlocul poporului condus, erau catalogate drept vrăjitorii şi aspru, chiar criminal pedepsite. Multe repere pe suport solid, lăsate în urmă de către civilizaţiile anterioare potopului (mentale în totalitate), au fost culese din lume, ascunse (protejate de cunoaşterea populaţiilor), dar folosite intens în politică sau chiar în diverse laturi ale socialului local. Cunoaşterea de acest fel a fost mereu îmbogăţită cu experienţa umană din perspectiva omului manual-intuitiv şi lăsată moştenire generaţiilor următoare. Chiar dacă generaţiile mai noi nu au mai avut nici puterea, nici necesitatea unor asemenea activităţi, ridicarea din nou a vibraţiei medii planetare a condus la preluarea volumului informaţional de către structurile particulare ale caselor (familiilor) dominante ale popoarelor şi reabilitate după înţelegerea lor în urma descoperirilor arheologice făcute de-a lungul timpului, mai cu seamă în ultimele secole. Învăţătura s-a reabilitat şi s-a dezvoltat, dar sub protecţia ţinerii ei sub cheie, în spatele uşilor grele închise, înfierată şi desconsiderată în lume, oficial, pentru descurajarea creşterii şi răspândirii sale în lume: bază a împuternicirii omului, a întăririi sale în faţa agresiunilor de orice fel, a întăririi sale pe linia respingerii obedienţei generale în faţa conducătorilor.
Protejaţi prin neadevăr, ei nu au cuprins şi nu au conştientizat modul natural de protecţie a destinului general al omenirii. Avem de peste tot comunicări astrale şi dimensionale ale unor asemenea realităţi despre calea de întărire a oamenilor. Şi aceasta este şi intuiţia generală a înaintării spiritelor umane în evoluţii, în ciuda neputinţelor conducătorilor societăţilor de a ţine pasul cu realităţile curente: ale neputinţelor lor, adică ale celor care pun puterea trupului mai presus de puterea minţii şi sufletului uman. Totul conduce la crearea unor fronturi aproape paralele de acţiune în societatea umană contemporană: un front de acceptare a realităţii umane, cu încredinţări putenice pe linia sublimării trăirilor umane, şi un alt front – de luptă pentru menţinerea unor vechi privilegii. Deşi poate părea curios, paradoxal, o asemenea distribuţie va arata de fapt felul în care se va sublima trăirea omului de azi: trecerea bruscă de la un nivel de trăire agresivă, specifică vibraţiilor foarte joase – la transferul total în planul înălţat, datorat creşterii rapide a frecvenţei vibraţiei planetare: acolo unde omul este stăpân pe înţelegerile sale cele mai profunde, în care plan – numit de mulţi dimensional-înălţat (o nouă dimensiune) – nu mai există „răi” şi „buni”, ci doar înţelegere şi conlucrare.
Aşa cum a fost, de altfel, şi înainte de „potop”. Căci omul are mai multă experienţă la nivele înalte de vibraţie – decât la cele joase. La nivele de vibraţie joasă el doar cunoaşte neputinţele sale, urmând ca evoluţiile viitoare să îl ajute să consolideze partea sa cea bună, cunoscând faptul că tot ceea ce l-a putut face rău câdva nu mai trebuie nicicând să folosească, în eternitate.
Trecerea va fi realizată tocmai prin aceste adevărate motoare de susţinere şi protecţie a drumului spiritelor umane în lumea pe care o locuiesc azi, chiar dacă nu este foarte credibil acest lucru acum. Nu credem datorită limitărilor de cunoaştere de până acum, dar treptat (şi repede) omul va înţelege asemenea transformări, precum şi baza spirituală, de evoluţie spirituală avansată, pe temelia solidă a căreia se construieşte trăirea omului nou. Un om care va înţelege că încrederea şi toate speranţele sale bune se pot realiza din plin, întotdeauna, indiferent cât de grele îi pot fi zilele oriunde, oricând.
Va ajunge să-şi dea seama că, atunci când şi-a creat singur protecţii, omul care a simţit nevoia să o facă înaintea altora a fost de fapt lăsat s-o facă, pentru că astfel proteja pe alţii de el însuşi... Omul cu gândire bună, blândă şi frumoasă a fost încurajat astfel să nu şi-o apere, să nu şi-o ascundă de semenul său, nu a avut nici putere s-o facă, nici timp, nici din ce. Şi i-a fost dat acest fel omului bun până când i-a devenit obişnuinţă. Dacă s-a revoltat împotriva durităţii semenilor lor, a făcut-o spre echilibrarea lor şi a fost lăsat s-o facă, a fost susţinut şi încurajat prin fire nevăzute s-o facă. Şi apoi să se echilibreze el însuşi, sătul de furie şi mânie. Să se obişnuiască să facă exact ceea ce este bine să facă în văzul lumii, atunci când simte că trebuie s-o facă. Şi lumea s-a dezvoltat numai în aşa fel, după puterile subtile ale celor care trăiau – şi trăiesc mereu – după cele mai bune reguli, după care se potrivesc destinele echilibrante ale tuturor. Şi fiecare om rău va şti cândva după puterea sa de suportare a propriei ne-ştiinţe că tot ceea ce a făcut a avut un dublu sens: acela de a fi încurajat în orice creaţie poate fi el capabil, după puterile sale, precum şi acela prin care s-a ferit fără să ştie de stricarea frumuseţii sufletelor pe care le-a dispreţuit fără nici o clipă de oprire. Cel care s-a ferit să ofere cunoaştere de fapt s-a ferit să arate modul rău pe care el însuşi a folosit-o, în sensul cel mai rău în care putea fi oferită o asemenea cunoaştere – oamenilor care îi erau daţi în puterea trupului şi armelor lor.
Iată de ce e bine să ne reculegem asupra frustrării de a fi fost mereu lipsiţi de cunoaşterea din ultimele milenii: să ştim că puteam cunoaşte multe lucruri – dar nu şi aplicarea lor în felul în care au fost folosite astfel.
Iar aici sunt multe lucruri de discutat: nu neapărat să învăţăm aici cum se fac protecţii, cum a făcut omul protecţii şi cum le-a folosit după puterile sale. Ci mai curând subtilitatea rosturilor lor, rostului pentru care lumea a fost încurajată sau lăsată – în timp – să le facă, până când va veni înţelegerea rostului pentru care unele feluri de protecţii îşi au rostul pe Pământ, în timp ce altele – nu.
Concret, omul nu şi-a făcut aşadar numai protecţie materială, din nefericire – ca protecţie împotriva celor neconvenabile lui. Şi-a făcut de multe ori protecţie împotriva lumii, împotriva cunoaşterii propriei sale activităţi. Şi-a făcut uşi, zăvoare, garduri, ziduri groase şi multe.. Mai presus de orice, asemenea protecţii materiale, devenite obişnuinţă în timp, ascundeau activităţi îndreptate către distrugere – mai cu seamă distrugerea vieţii umane, slăbirea ei, slăbirea protecţiilor naturale ale oamenilor, ale aşa-numiţilor lui „duşmani”: în fond – doar parteneri de viaţă... Dar ei nu au acceptat acest lucru. Milenii de-a rândul au rafinat asemenea tehnici, pe măsura diminuării puterilor lor mentale – baza de lucru pe care au folosit-o pentru aşa ceva.
Nu toţi conducătorii societăţilor deschise (link) au procedat astfel cu popoarele lor, conştient sau nu: cei care au cunoscut asemenea tehnici au ştiut repede că nu este în puterea lor să conducă politic, dar este în puterea lor să numească conducători politici (laici – putem să-i numim şi noi), în timp ce ei s-au retras sub auto-denumirea de gestionari ai relaţiilor cu divinitatea, cu nevăzutul căruia îi suntem cu toţii datori. O asemenea formă de titrare a realităţii rezona puternic cu intuiţia populară a unor ajutători-coordonatori, intuiţie pe care toată lumea o ştia bine, chiar dacă nu o discuta. Au preferat conducerea din umbră, păstrând privilegiul unei retrageri nuanţate, în spatele unei activităţi foioase, voluminoase, privind relaţii cu divinitatea descrise ca fiind extrem de valoroase pentru popor, pentru întreaga umanitate, pentru pământuri, şi stele, pentru un întreg univers... Şi acest lucru rezona cu intuiţii largi, omeneşti, care însă nu aveau spaţiul şi timpul necesar pentru transformarea lor în cunoaşteri clare, precise, profunde. Cei care le aveau în mod spontan, dacă nu se aliniau conducătorilor, erau brutal anihilaţi, spre înfricăşarea oricui ar mai fi avut intenţia de a sparge zidurile obişnuinţelor lor.
A fost o lume care a fiinţat astfel în teroare, placată pe fundalul intuiţiei populare privind existenţa ajutătorilor umani, astrali, dimensionali. Care nu interveneau în evoluţiile umane, dar creau discret protecţii pentru păstrarea adevărului şi odihnei după destine umane cu muncă brută, grea, istovitoare, împovărătoare. Şi care mlădiau multe efecte nefaste în teritorii, pe lângă derulările istoriei menite să creeze un echilibru chiar prin mâna oamenilor care îşi vedeau de treaba lor umană, de treaba timpurilor lor.
Protecţiile pe care preoţii şi structurile lor para-statale le foloseau erau îndreptate către ascunderea activităţilor lor mentale, dar şi astrale: prin călătorie astrală (link), bine antrenaţi, creau compactizări de materii eteric-astrale, în spatele cărora, ne-simţite nici măcar intuitiv de oameni, slăbeau câmpurile, legăturile corpurilor astrale ale „duşmanilor” lor politici, în timpul odihnei lor sau chiar imediat după naşterea urmaşilor lor. Copiii se năşteau chiar cu malformaţii sau cu neputinţe de centrare a corpului lor astral, decedând la scurt timp după naştere sau oricum după un număr mic de ani: de regulă prin neputinţa de a-şi prelua corpurile spirituale de la mamă şi prin neputinţa mamei de a avea alţi copii sănătoşi, sub influenţa unor corpuri spirituale rămase nefolosite după un anumit număr de ani.
Puteţi să citiţi (sau să recitiţi, după caz, despre Vânătorii de vise la articolul Călătorie Astrală (link))
Poveştile pe care le vom spune vor detalia toate acestea la rând. Asemenea practici au fost derulate în primul rând de către preoţii egipteni, în spatele unor protecţii + ajutate de mentali puternici care ţineau la depărtare intruşi, nepoftiţi. Care şi-au găsit însă sfârşitul chiar prin nepăsarea cu care erau tratate cele foarte lumeşti – obişnuinţe proprii timpului pe care îl trăiau. Mândria de a fi în stare să facă aşa ceva a condus treptat la slăbirea protecţiei armate şi cucerirea lor de către alte popoare, agresive, puternice prin felul în care simţeau, intuiau, că trebuie să acţioneze rapid şi fără echivoc, în faţa celor care se dovedeau slăbiţi de propria lor suficienţă. Cunoaşterea – chiar dacă târzie – a unor asemenea practici, nu a fost însă şi degeaba: perşii, intraţi târziu în arena mentalilor, cu puţină experienţă în domeniu, au cunoscut însă faptul că, chiar dacă nu se puteau lupta cu perverşii preoţi egipteni, totuşi au putut afla repede că tocmai mândria, suficienţa lor i-a lăsat descoperiţi în faţa istoriei reale.
Aşa a pierit, chiar dacă zvâcniri au mai avut loc, măreţia Ţării lui Kem – a Egiptului, după cum îl denumim azi. Dar sămânţa apucăturilor lor a rămas în lume şi vom discuta altă dată despre perpetuarea ei.
Spre deosebire de asemenea tip de protecţii, cele pe care le-am crede că au fost folosite de moşi, de străvechii neamurilor, nu sunt de acelaşi fel, de aceeaşi natură. Ei au activat tot timpul în lume, fără să-şi creeze protecţii propriu zis. S-au protejat prin liniştea gândului lor, prin neparticipare la politic sub nici o formă. Iar dacă vom regăsi totuşi din când în când astfel de străvechi la guvernare, momentul lor de acest fel a fost ţesut în plasa activităţilor umane pentru scurt timp, doar cât să se creeze activări puternice ale unor sarcini de popor sau pentru ca poporul să poată duce mai departe greul suportării sarcinilor altor popoare, cu care se pot afla momentan în tangenţă.
Moşii neamurilor au păstrat în locurile lor de trai energetica locului neştirbită de gânduri şi activităţi haotice, dezordonate. Locurile lor au părut a fi protejate de câmpuri puternice – dar de fapt ei au creat, şi crează mereu exemplu pentru subconştientul maselor largi de oameni. A fost şi este mereu un exemplu în care liniştea, pacea sufletească, ordonarea cunoaşterilor şi munca prin bucuria creaţiei să fie acele lucruri de taină care să înalţe şi traiul omului, şi pe acela al semenilor cu care el îşi împleteşte căile.
Şi fiecare om care învaţă astfel să fie reazem pentru cei din jurul său, s-o facă la rândul său după cum fiecare are puterea sa: şi primitor, şi liniştitor deopotrivă.

Povestea Verii

Mi-am adus aminte ca de mult voiam sa va dau un link cu o poveste din copilaria mea... dar am uitat... ca numa' la lucruri serioase imi zburda mintea... Cand am pus pe dreapta rugamintea de a va plimba prin parc o ora in loc sa cititi o pagina de aici (ooof!! macar si atat sa stati la aer curat... ) mi-am adus aminte !! Astfel incat, pana ce corectez ProtectiileDoi, va invit la Povestea lui Natafleatza!!

http://www.cherrytales.ro/povestea-verii-povestea-lui-natafleatza/

duminică, 22 martie 2009

PROTECŢII (1)

În condiţiile în care ţinem cont de faptul că fiecare discuţie este doar un început, o temă pe care o deschidem şi care va fi reluată pe parcurs ori de câte ori este nevoie, sau apar subiecte dezbătute împreună, aici, sau în presa de specialitate, să discutăm în acest moment despre protecţii.
Este un subiect despre care ştim multe lucruri în prezent, din viaţa noastră curentă. Tot ceea ce facem se află în raza unei protecţii – indiferent dacă ne referim la acoperişul pe care îl purtăm de-asupra noastră (căciula sau acoperişul casei noastre) sau ne aflăm în imperiul unei protecţii statale ori suprastatale. Nu despre ele vrem să discutăm acum. Dacă am discutat mai pe larg despre sisteme corporale şi despre călătoria astrală, să discutăm acum, printre altele, despre protecţiile legate de corpurile noastre fluidice. Să nu uităm niciodată că prin ele suntem mai puternici, mai umani, şi din ceea ce avem – învăţăm să simţim, să pătrundem, să folosim...

PROTECŢII NATURALE
Din primul moment de viaţă, oricine poate spune că ne-am afla la mila universului. Golaşi, neputincioşi de hrănire, deplasare, apărare. La fel ca şi mulţi alţi pui, poate alţii şi mai neputincioşi decât noi. Dacă privim lucrurile aşa, putem să nu fim de acord cu cei care spun că omul şi-a pierdut capacitatea naturală de apărare, din cauza vieţii tehnologizate pe care ne-am croit-o azi.
De la bun început putem să spunem: Dumnezeu ne apără...
De fapt, da, Dumnezeu ne-a creat în acest fel, şi chiar El ne apără, iar omul a intuit şi ceea ce a ştiut din trecuturile sale chiar pe acest Pământ, şi din ceea ce intuieşte fără specificare, de multe ori, din chiar sistemul său corporal. În felul în care am fost croiţi, şi pe care îl moştenim astfel din generaţie în generaţie, suntem rezultatul unei bune alegeri de croire pentru lumea în care ne aflăm acum, aici. Iar pe de altă parte suntem într-adevăr protejaţi şi suntem învăţaţi astfel să ne protejăm şi noi, la rândul nostru, ori de câte ori ne întoarcem să trăim în acest fel, cu acest fel de sistem corporal, ca spirite întrupate pe Pământ.
Învăţăm să ne protejăm, după ce am învăţat să protejăm: să ne protejăm şi să ne ajutăm copiii, întreaga familie – fie ea sau nu în putere; să protejăm bătrânii, oamenii neputincioşi, oamenii neştiutori. Învăţăm mereu, existenţă după existenţă. Ne reîntoarcem des, nu din cauza unor păcate imaginare, ci pentru că o astfel de călătorie spirituală, în locuri de vibraţie joasă a universului, şi în condiţiile sociale grele – şi de biosistem foarte bogat, şi social-spiritual extrem de divers reprezentat (printr-o multitudine de feluri de grupuri spirituale aflate pe trepte de evoluţie foarte diferite), este foarte rară. Principalul lucru care transpare din existenţa noastră este protecţia, imediat ce înţelegem asperităţile şi dificultăţile vieţii noastre de pământean. Tot ceea ce facem poate fi privit din acest unghi de vedere şi am descoperi cum frica ne guvernează cele mai mărunte aspecte ale vieţii noastre, chiar dacă obişnuinţa ne face să decelăm prea puţine aspecte ale sale. Ne reîntoacem, fără să ştim de unde venim – o perioadă scurtă, e drept, comparativ cu eternitatea vieţii spirituale – pentru că, tocmai! este o perioadă scurtă şi rară, de care trebuie să profităm din plin, să trăim în condiţii cât mai variate, să cunoaştem cât mai multe, să facem cât mai multe lucruri care ne vor ajuta mult în această eternitate. Învăţăm şi aplicăm o asemenea învăţătură în toate felurile posibile pe acest Pământ şi în acest timp al fricii.
Dar totuşi intuiţia ne spune că avem ajutor nu numai din partea părinţilor – a societăţii noastre în general. Uneori ne dăm seama că prea puţini oameni protejează din dorinţa sinceră de a oferi exact acest lucru: mulţi doresc să capete ca răspuns acelaşi fel de ajutor din partea celor ajutaţi (este bine, este un fel de învăţătură pe care o oferim, la rândul nostru, şi aşa!), alţii o fac pentru că au de apărat o imagine de om bun, de om sociabil (bine barem că şi aşa!), alţii pentru a obţine tot felul de beneficii (materiale în primul rând, indiferent dacă este vorba despre familia lor: bine măcar şi aşa!). Toate sunt căi de învăţătură, pe care le putem oferi şi noi, la rândul nostru, cândva, altora care vor necesita învăţături asemănătoare: drumul începe de la frică, ajunge la material, îl depăşeşte şi numai aşa poate ajunge la iubire, la sacrificiu, la altruism.
Dar avem şi alte protecţii – şi le intuim de multe ori, ajutându-ne de religia pe care o avem, căci deocamdată numai ea ne vorbeşte, în mod oficial, de lumea nevăzută a marilor ajutători ai lumii noastre; este drept că ceea ce azi capătă mult sens şi înţelegere alterantivă este ezoterismul, pornind de la filozofia mai veche şi mai nouă: ştiinţa care pune în valoare şi organizează acum treptat cunoaşterile despre structurile descrise la început ca o părere, ca un vis. Toate îşi pot da mîna şi pot merge mai departe împreună, dacă se doreşte acest lucru, bun-înţeles.
Corpurile noastre, funcţionând toate împreună şi chiar separat uneori – pe scurtă durată, cu corpul astral (emoţional) pe timp de somn – au protecţii naturale extrem de puternice, dintre care pe unele le cunoaştem destul de bine, pe altele le vedem pictate în vechile construcţii (dar nu ştim ce reprezintă); căutăm sau nu să le cunoaştem în amănunt – important este că noi credem în intuiţiile nostre, în faptul că oamenii sunt ajutaţi de divinitate, sunt protejaţi şi, sub asemenea protecţii, viaţa nu mai devine un calvar, un coşmar.

CÂMPURILE CORPURILOR FLUIDICE
Câmpurile corpurilor fluidice sunt pături compacte de energie şi materie nestructurată, care oferă o foarte bună protecţie. Dacă discutăm despre radiaţia aurică (cei mai mulţi cercetători despre ea vorbesc când vine vorba despre corpuri fluidice şi câmpuri), este necesar să ştim că structurile corpurilor noastre fluidice se „ascund” în spatele acestor pături protectoare, iar ceea ce ajunge la noi, ca percepţie vizuală este strălucirea, luminiscenţa structurilor materiale. Nu se caută întotdeauna ceva în spatele câmpului, prin care pătrunde doar această luminiscenţă a structurilor corporale. Putem discuta şi mai detaliat despre „câmp planetar” la modul general ca fiind un spaţiu de energie fundamentală, în care se află în circulaţie, în mişcare, totalitatea elementelor universic-locale dintr-un segment de vibraţii asemănătoare, cu efecte de luminiscenţă şi de sunet propriu, de acelaşi fel şi în planul considerat, şi asupra planurilor adiacente. Universul întreg în care ne aflăm cuprinde spaţiul de energie fundamentală în care circulă fluxuri de filamente de diferite compactizări – compactizări care confera vibraţie, luminiscenţă şi sunet propriu. Un câmp specializat din univers cuprinde totalitatea fluxurilor din segmentul de vibraţie considerat + totalitatea structurilor create prin racordarea (alipirea) fluxurilor energetice şi materiale de aceleaşi vibraţii – la radiaţia spirituală care reprezintă spiritele în acest univers, formand astfel corpurile de manifestare ale spiritelor in acest univers. Radiaţiile spiritelor curg în Universul Fizic cu diferite compactizări, iar fluxurile energo-materiale existente în oceanul de energie fundamentală se „înfăşoară” unele peste altele, atrase de „firele” radiaţiei spirituale. Se formează astfel blocuri materiale (care atrag la rândul lor fluxuri energetice) pe care le numim astfel corpuri. Cea mai puternică fază a radiaţiei spirituale crează compactizările de filamente materiale, atrăgându-le din circulaţia locală, formând corpurile. Difuzarea mai îndepărtată a radiaţiei – de putere mult mai mică, care nu mai poate crea bloc material – strânge fluxuri fără mare densitate, şi nestructurat, în continuare: ele vor forma hrana corpurilor fluidice, prin pătrunderea lor în corpuri prin plexuri, alături de fluxuri mai puţin dense de filamente-energii. Filamentele-energii pătrund şi ele în masa corpului de o vibraţie propoţională cu vibraţia lor, asigurând astfel o energizare continuă a structurilor corporale.
Puterea radiantă a corpului şi radiaţia spirituală atrag împreună, în continuare, noi fluxuri de filamente şi compactizează în jurul corpului chiar energia fundamentală a mediului – baza energetică de existenţă a universului. Cu cât activitatea întrupatului este mai bine proporţionată cu forţele pe care şi le cunoaşte în fiecare moment al evoluţiei sale, cu atât mai optim atrase sunt elementele constitutive ale propriului câmp al corpurilor care ajută manifestarea lui. Şi în acest fel ele rămân puternice, dând coerenţă şi precizie manifestărilor, oricât se va consuma din ele de către monada care este atentă la tot ceea ce vine din interiorul său (forţa cu care dă expresie interiorului său) sau din exteriorul său (privind echilibrat ceea ce primeşte din exteriorul său); ea va avea întotdeauna sprijin de la propriile sale structuri, învăţând să caute şi în mediul de trai ceea ce o poate ajuta şi o poate proteja în trăirile sale, în lucrările sale: din ce în ce mai complexe, pe măsura adâncirii evoluţiilor sale.

SELECTORI-AMPLIFICATORI DE VIBRAŢII
Protecţiile însă sunt observate cu timpul, şi conştientizate şi sub alte feluri, mai cu seamă când monada devine creator conştient şi învaţă să se observe pe ea însăşi, pentru precizia execuţiei – atât de necesară calităţii lucrului realizat. Este un proces greu, care face parte din însăşi programul complex de învăţături în vederea pătrunderii tuturor fazelor de creaţie. Cu cât astfel de faze devin mai multe şi mai complex privite în contextul larg al societăţii spirituale însoţitoare (fie că este vorba despre biosistem, fie că este vorba despre structura socială proprie, de grup spiritual întrupat), cu atât atenţia trebuie să fie mai concentrată. Iar această concentrare se canalizează în egală măsură pe materialul creaţiei, cât şi pe corpurile care vor ajuta spiritul să pătrundă în sfere din ce în ce mai adânci ale creaţiei de orice fel: fie natural-spirituală (corpuri – creaţii automate prin atragerea fluxurilor filamentare de către orice fel de radiaţie spirituală), fie creaţie a spiritelor prin corpurile natural-create.
Percepţiile ajung astfel la înţelegerea unor fenomene care se petrec în timpul creaţiei materiale sau în timpul folosirii ei de către fiecare spirit în parte şi de către grupuri întregi de spirite, în relaţie cu alte grupuri. Un spirit concentrat asupra lucrului, drumului sau relaţiei sale cu alte spirite înţelege, etapă după etapă în evoluţia sa, cum se schimbă registrul de vibraţii în timp ce îşi execută lucrarea, sau comunicarea, sau relaţionarea. Şi mai observă că, în funcţie de starea celorlalţi semeni ai săi, fără ca el să facă ceva anume – multe lucruri se chimbă fără ca el însuşi să facă vreun efort. Analizând felul în care i se derulează trăirea, îşi dă seama că lucrurile au mers bine pentru el însuşi şi pentru cei cu care a relaţionat sau, chiar dacă aparent lucrurile păreau că nu sunt cele obişnuite lor – tocmai ideea neobişnuitului dintre ei le-a creat o bază de comunicare şi de împărtăşire a experienţei personale: de analiză a experienţei puse în comun, de apreciere sau de ne-apreciere a rezultatelor obţinute astfel. Lucrul se petrecuse fără vreun efort deosebit din partea lor, şi ei observă mai departe, împreună sau separat, similitudini sau deosebiri de stări pe care le-au trăit concomitent cu cele pe care le-au dat ei înşişi naştere, în toate etapele acţiunilor lor. Învaţă astfel să se potrivească reciproc, nu numai în ceea ce fac ei înşişi în mod individual, dar şi/sau în comun, pentru întregul lor grup spiritual. Compară ceea ce percep separat şi apoi împreună. Privesc în jur şi observă şi alte lucruri cum se schimbă în mod asemănător, de ce se schimbă, când, şi ce efecte au schimbările din jurul lor, provenind din ei înşişi, şi ceea ce se schimbă – cum se reflectă asupra lor, cum reacţionează ei înşişi cu toate cele pe care le primesc astfel.
Observă cu alţi „ochi” realitatea propriei fiinţe şi realitatea din jurul lor, altfel decât au privit-o până atunci. Conştientizează felul în care le este bine şi felul în care nu le este bine atunci când asemenea condiţii se schimbă. Înţeleg că, dacă astfel de condiţii există – trebuie să le cunoască bine, iar dacă nu există – să încerce să se comporte ei înşişi astfel încât să le fie bine, între ei, având experienţă din felul în care s-au simţit anterior.
Treptat se formează o bază complexă de cunoaştere a unor astfel de realităţi. Întrupatul face comparaţie între condiţiile existenţiale dintr-un loc sau din altul, corporale proprii sau de mediu; treptat conştientizează că, în funcţie de locul din univers, există – pe lângă corpuri şi câmpurile protectoare cu care s-au obişnuit deja, de mult – şi alte structuri ajutătoare. Conştientizează că „ajutător” este de fapt nu numai o cale de supravieţuire în mediul planetar, dar în primul rând este o cale de învăţătură pentru situaţii asemănătoare, atunci când condiţiile ajutătoare nu mai sunt – sau sunt mai slab rerezentate în alte condiţii.
Primele evoluţii de acest fel, care se derulează în zone din univers cu vibraţie destul de apropiată de aceea a Pământului, crează atenţionare, concentrare şi învăţătură de acest fel – baza unor învăţături extinse în treptele viitorului. Sau, pentru spirite care vin la întrupare în aceasta zonă a universului, în călătorie regresivă, după ce au mai parcurs alte trepte de evoluţie în continuare, se constituie bază de atenţionare pentru elemente ale căror sensuri le-au pierdut de mult timp, obişnuindu-se prea mult cu ele, sau ale căror subtilităţi au putut fi surprinse total, de la început. Viaţă după viaţă, într-un periplu relativ scurt, spiritele se reobişnuiesc să simtă din nou elemente şi efectele lor în mediul de trai şi asupra lor înseşi.
Principala formă de adaptare, la un mediu foarte bogat reprezentat, şi mai ales aflat în permanentă mişcare, transformare, cu subtilităţi – dar şi cu elemente grosiere, diferite de la o revenire la alta în această zonă a universului – este existenţa unor structuri care gestionează:
– vibraţiile provenite din mediul înconjurător, care influenţează corpurile proprii ale întrupatului şi îi determină calitatea lucrărilor sale, a comunicărilor şi a relaţionării cu ceilalţi întrupaţi;
– vibraţiile proprii ale întrupatului sub influenţa celor care se petrec cu el, în experienţa totală pe care o are într-un asemenea mediu vibraţional.
Există o structură corporală principală, amplasată la partea cea mai înalt-vibraţională a corpului cauzal – cel mai important gestionar al vibraţiilor corporale: primite şi oferite de întrupat, din şi în mediul său de trai curent. Poate fi numită selector de vibraţii – căci rolul său este să protejeze corpul cauzal – al cărui structură este – de vibraţii din mediu care nu corespund destinului în curs, lucrurilor pe care omul nu le are în destinul său momentan. Dar în acelaşi timp el este un selector-amplificator de vibraţii provenite din mediul de trai curent. Un asemenea selector-amplificator lasă să curgă spre corpuri toate vibraţiile care se răspândesc în mediul de trai, dar selectează vibraţiile specifice lucrărilor pe care monada întrupată le are de făcut, conform destinului său şi le amplifică, în funcţie de puterea pe care chiar ele o au. Selectorul nu reduce puterea altor vibraţii, care pot influenţa monada şi comportamentul său, dar va amplifica semnalele care o ajută să echilibreze acele influenţe puternice care au acţionat asupra sa. Monada este astfel ajutată să-şi dea seama astfel de necesitatea urmăririi propriilor ţeluri şi, urmărindu-le astfel, să ofere răspunsuri pe măsura lucrării proprii de destin. Omul va înţelege că este astfel ajutat, încurajat pentru urmărirea ţelurilor sale, indiferent (dar totuşi ţinând seama ) de cele care se petrec în jurul său – ori este indirect descurajat să se manifeste cu răspuns propriu altor lucrări, ale altor oameni, lăsându-i să-şi desfăşoare munca liniştiţi. Cu timpul îşi va da seama că a fost protejat să-şi ducă până la capăt obiectivele pentru care a fost îndrumat să se întrupeze în astfel de condiţii, foarte variate pe Pământ, dar să se şi înveţe ca, cu toate astfel de condiţii variate, el să-şi ducă obiectivele intuite până la capăt, folosindu-se numai de acele condiţii pe care învaţă singur să şi le selecteze din mediul său de trăire curentă. Să-şi dea seama în ce condiţii anumite vibraţii sunt mai puternice şi în care nu sunt puternice, astfel încât să caute exact locul în care i se potriveşte, şi să rămână acolo, chiar dacă mareea de condiţii, de variaţii, de oportunităţi momentane îl poate tenta să schimbe ceva – cu altceva, care însă nu-i trebuie. Să înţeleagă că peste tot pot fi condiţii bune pentru el, dar din toate să aleagă pe cele care se potrivesc cu ceea ce are el de făcut la un moment dat sau altul al vieţii sale. Să le caute pe o „plajă” restrânsă şi să le folosească, ori să schimbe această „plajă” ori de câte ori este nevoie. Într-un destin (într-o viaţă) află condiţii de acest fel la un punct fix, în alt destin „plaja” se măreşte, iar alegerea trebuie făcută într-o lume mult mai variată, mai bogată, în care lucrarea sa poate avea o subtilitate mult mai profundă, căci acum şi experienţa sa de decelare a necesităţilor sale este mai mare.

CELULELE DE STABILIZARE VIBRAŢIONALĂ
Înafară de astfel de elemente ajutătoare purtătoare de învăţătură chiar cu sine însuşi, omul învaţă să simtă în mod diferenţiat mediul în care trăieşte, după cum simte că i se modifică ceea ce el poate numi „starea sa de spirit”: confortul său spiritual în fiecare moment al vieţii sale, după cum schimbă teritoriile, în drumurile sale
Am discutat anterior puţin despre banda (sau regiunea, sau zona) de autostabilizare vibraţională(link) pe care în etapa intuitivă omul o accesează inconştient, printr-o parte a somnului său periodic. Dar omul mai simte, aşa cum spuneam, cum chiar pământurile îl ajută, îl protejează în faţă căderilor, în lupta sa permanentă cu un mediu de viaţă foarte variat: pământuri cu vibraţie foarte variată (şi astfel devenind foarte obositor pentru grupurile de spirite mai neexperimentate), mediu însoţitor vegeral-animal cu vibraţii foarte diferite de ale sale (neadecvate rolului său de creator conştient). Cu toate acestea, omul se obişnuieşte să caute acele locuri pe care le simte benefice pentru sine şi care îl conduc către întărirea sa spirituală, către odihna a ceea ce numeşte sufletul său: simţirea sa prin toate corpurile sale – de la corpul emoţional (astral) în sus.
La fel ca si autostabilizarea vibraţională prin călătoria corpului astral în zona sa proprie de autostabilizare vibraţională, corpul astral se mai stabilizează de asemenea – atunci cand efectuează drumuri, folosiri pe distanţe scurte sau mai lungi (deci care implică un efort ieşit din comun faţă de lucrările sale curente) prin trecerea prin anumite structuri planetare, care fac parte din structurile matriceale planetare: structuri care, pe de o parte, întăresc planeta printr-un optim vibraţional – după ce a ajutat la formarea ei (despre care însă vom discuta cu alt prilej) şi, pe de altă parte, oferă o stabilizare vibraţională tuturor vieţuitoarelor planetare. Vegetaţia este stabilizată mereu prin stabilizarea pământului; vieţuitoarele independente – prin trecerea lor (prin deplasarea lor) în circulaţie pe pământurile şi prin asemenea structuri eterice care stabilizează vibraţional la o valoare medie planetară, egală cu valoarea medie a mai multor vibraţii planetare din sistemul stelei locale (Soarele, în cazul nostru).
Se numesc celule de stabilizare vibraţională. În popor se numesc „porţi” sau „portaluri”. Dacă omul le poate vedea în modul cel mai obişnuit în acest fel, el poate descoperi cu timpul că totul este mult mai complex decât la prima vedere şi astfel poate ajunge, cu experienţa vastă pe care o are, să cunoască multe detalii ale funcţionării lor.
Astfel, poate conştientiza că asemenea porţi pot fi înţelese ca o formă de ajutor în recuperarea vibraţiiilor pierdute în cazul de muncă obositoare sau oricum activitate obositoare – cum ar fi drumuri lungi – dar şi ca o formă de protecţie pentru toate variaţiile de vibraţie pe care le suportă dinafara planetei, din contactul cu necunoaşterea planetei, cu biosistemul său imprevizibil, din activităţile şi relaţiile între membrii comunităţilor umane, cu care grupurile spirituale se obişnuiesc foarte greu sau chiar de loc în timpul şederii de scurtă durată pe aceste meleaguri universice.
Omul care s-a stabilizat vibraţional pe parcursul zilei (nu numai în timpul somnului) îşi revine din oboseală, din ceartă, din tot felul de manifestări negative cu efecte greu de înlăturat prin persistenţa în ele. Drumurile şi-au croit cale pe lângă şirurile de porţi – nu chiar prin ele, pentru că obişnuinţa cu aceeaşi frecvenţă constantă în timp conduce la pierderea abilităţii de a rezista, de a face faţă la un moment dat sau altul la variaţiile de frecvenţă a vibraţiei. Lumea a alergat la un moment dat după frecvenţa unică – nu neapărat înaltă, cum o face azi, impunându-şi de multe ori, cu orice preţ, să nu se folosească de comportamente variate, alungând oamenii care trăiesc astfel în jurul lor, descompunându-şi destinul în fărâme care nu mai curg fluid în învăţămintele pentru care de fapt au venit pe Pământ. Din compararea efectelor de comportament se poate ajunge fluid, uşor şi mai ales treptat la modelarea propriului comportament, şi nu la alungarea sau distrugerea vecinilor de destin...
În astfel de învăţături fluide, mlădioase, treptat înţelese în profunzimile lor, rolul celulelor de stabilizare vibraţională este uriaş pe Pământ. Omul înţelege treptat că le poate folosi cu măsură, de aceea drumurile vechi mergeau pe marginile lor, dar aveau locuri de odihnă cu fântâni amplasată pe locul unei asemenea porţi. Drumul mergea uşor înafara şirului de porţi locale, dar locul de odihnă era orientat uşor înafara drumului, exact pe o asemenea celulă. Omul-drumeţ se odihnea şi mergea voios mai departe, ducându-şi necesităţile vieţii sale mai departe cu elan, cu bucurie.
De ce discutăm despre „şiruri”? De ce discutăm despre „porţi”? de ce numim noi, acum „celule” şi nu porţi – numai porţi, în continuare?
Structurile despre care discutăm au o regularitate în matricea eterică planetară. Nu intrăm în detalii acum, le vom studia altă dată. Dar este necesar să ştim bine ce sunt şi ce funcţionalitate au astfel de structuri, cum se reflectă existenţa lor în elementele concrete sau de abstractizare, în grafică, în arhitectură, pe care cunoaşterea mai veche sau mai nouă le-a purtat până la noi.
Sunt goluri în corpul planetar-eteric, care cuprind în căuşul lor materie astrală, din acelaşi segment vibraţional ca şi corpul astral al planetei şi corpurile astrale ale tuturor vieţuitoarelor planetare. Ceea ce vedem ca fiind o poartă este de fapt un inel eteric – din componentele exterioare eterice ale matricei planetare: care înconjoară structura interioară materială astrală ca un inel. Avem de-a face cu o structură astrală globulară, înconjurată de găuacea materială eterică. Structura este globulară – dar actualmente de formă ovoidală, polarizată, asa cum se prezintă în mod necesar întreaga matrice planetară. Acestă structură însă pătrunde în partea fizic-solidă a planetei – pământoasă sau orice fel de parte cunoscută a planetei, cum ar fi aceea apoasă (mări, oceane). Asemenea pătrundere face ca noi să vedem de regulă cca. ¾ din structură, dar pentru un studiu complex privirea mentală a cercetătorului poate cuprinde întreaga structură a celulei, precum şi organizarea structural-planetară a întregii matrici. Se poate studia astfel distribuţia:
– locală: compunerea unei celule, şirurile locale, distribuţiile locale în cadrul unui astfel de şir (mai rare, mai dese, după cum sunt necesare planetei însăşi: atenţie la faptul că nu se distribuie şirurile de porţi după structura pământoasă, ci şirurile de structuri au creat aranjamentele pământoase şi minerale interioare ale planetei);
– general-planetară: distribuţiile şirurilor de celule care dau o anumită conformaţie vibraţională locurilor pe care le străbat şi, în consecinţă, şi comunităţilor umane de pretutindeni. Se poate înţelege structura interioară a planetei, cu toate realităţile şi aparenţele ei cunoscute şi neînţelese la un moment dat sau altul al cunoaşterilor societare.
Unele porţi de acest fel sunt mai puternic vizibile în planul lor eteric, după cumulul de frecvenţe locale. Pot fi vizibile mai bine în anumite perioade ale anului, în funcţie de ritmurile planetare şi de ritmurile biologice ale oamenilor, la incidenţa cu frecvenţele de vibraţie medie-umană. Oamenii au preluat din lumea parţial-vizibilă astfel, intuită oricum în multe amănunte ale sale, diverse exemple din natura văzută sau nevăzută curent, decorându-şi casele cu astfel de elemente, printre care şi creaţii care au la bază exemplul porţilor din natura planetară. Aşa au apărut arcele, portalurile, decoraţiunile interioare şi exterioare cu aceeaşi temă, purtătoare de beneficitate nu numai ca şi construcţie (corpul astral se simte bine în astfel de construcţii), dar şi ca legătura subconştientului uman cu elemente purtătoare de echilibru în planul său de comportament, prin emoţional.
Vom discuta în articolul următor despre protecţii create de om, şi vom vedea apoi, în Drumurile noastre Spirituale, felul în care toate acestea s-au reflectat în creaţiile umane pe care le cunoaştem azi: actuale sau moştenite din vechime.

sâmbătă, 14 martie 2009

PANTOCRATÂND INFINITUL DIN NOI...

Intelegem fiecare dintre noi o particica din realitatea inconjuratoare si este corect, cred eu, sa intelegem ca fiecare dintre noi face parte dintr-un fel de explozie informational-emotional de tip fractalic (buna expresia, de ce sa nu o folosim, nu??!!) in care totul dezvolta totul, totul zamisleste totul, fara sa se desfiinteze nimic... Ce frumos exemplu de viata, totul infloreste fara sa determine moartea, disparitia altor existente.. Eu cred ca universul ne da o lectie uriasa, ca sa nu mai spun de faptul ca fiecare fel de vietuitoare vede nivelele fractalice de la puterea ei de intelegere. Pe masura ce creste, vede si constientizeaza nu numai setul de la nivelul ei, ci toate seturile care s-au dezvoltat de la inceputuri (din radacini)... Si, treptat, poate sa extrapoleze totul la viitorimi din ce in ce mai fine, si mai profunde totodata...
Splendid !!!Totul este de o sensibilitate uluitoare, totul este creat cu pasiune pentru viata, cu iubire pentru FIECARE viata...
Universul nu pune intrebari, el isi ofera splendorile in felul lui, iar noi invatam sa o facem, de asemenea, in felul nostru.. Universul ofera, dezvolta in continuare fara sa se opreasca, in timp noi vedem ce are, mergem si noi mai departe, cu toate cele pe care le avem in cunoasterea noastra...
Suntem aspecte diferite ale aceluiasi fel uman de a fi, iar tocmai diversitatea de aspecte ne intregeste si pe noi, si universul pe care il descoperim azi... Universul nostru este atat de GENEROS.. el nu arunca nimic la cosul de gunoi... Ce spunea prietenul nostru Lavoisier??... "Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga... totul se transforma" as fi avut de spus ceva aici - de la nivelul nostru de azi (caci in vremea lui era ceva fulminant, uluitor de adevarat!! si ramane oricum la fel de minunat si azi..)si anume: totul SE SUBLIMEAZA... CU GRATIE...
Putem sa traim si noi, oamenii, cu gratie... Este foarte adevarat ca avem in noi, si purtam cu nonsalanta, cu inconstienta, arta de a face bine si arta de a face rau deopotriva... Am vazut un film in care se expunea creatia uluitoare, 100% manuala, a fauritorilor japonezi de sabii de samurai... O arta sublima inchinata mortii.. Care porneste dintr-un loc sacru, un loc in care fieraria este un altar sacru, iar maestrii fierari sunt ALCHIMISTI cu adevarat.. Sabia de samurai este simtirea unui mister, pana la realitatea obiectului final... Alegerea minereului, alegerea momentului in care fierul inrosit seamna cu un rasarit de soare... folosirea hartiei pe care s-a inscris cu litere stravechi cuvinte magice care sa contribuie la crearea magiei sabiei insasi... Culoarea... mirosul... moliciunea miezului... transformarea fiecarei faze de obtinere a ceva in alta faza de obtinere a altceva, dar toate decurgand, crescand, simtite si intelese asa cum maestrul simte viata pulsand aprig in jurul lui... O arta... Inestimabila arta de slefuire a celui brut catre uluitoarea mladiere a ceea ce urmeaza sa fie...
Si in final, maestrul sabier este mana cea mai fina, care probeaza... tot atat (sau poate si mai si..) de fin-cunoscatoare ca si experienta de samurai... Omul care lupta pentru noblete, pentru traditie.. pentru supravietuirea de calitate, cu calitatea suprema in mostenirea pe care a primit-o din stramosii sai...
Si samuraiul stie, si crede ca eliberarea sufletului duce la saltul calitativ al sufletului.. stie, in felul lui, stravechi si neacceptat de altii - iubitori insa ai vietii si ai artelor - ca SUBLIMAREA este trairea in salturi, din sublim.. in sublim...
Samuraiul nu cunostea altruismul... dar cunostea nobletea si sacrificiul intru onoare...

Ceea ce facem aici este arta de a cerceta, de a intelege si a oferi tuturor comori umane pe care le descoperim mereu.. Da, facem filozofie, caci - asa cum am mai spus candva - filozofia este arta de a trai... este GRATIA de a cauta, si a gasi, si a oferi... Iubim stravechile flori de crin ale emblemelor regale de Anjou, cu radacinile lor sacre in strafundurile intelegerilor sublimilor celti... Iubim strapungerile cerurilor cu privirile spatiale ale Dacului din crestetul muntilor... liber sa STIE.. sa VADA: trecut si prezent, plaiuri pamantene si infinituri ceresti...
Suntem OAMENI, si suntem ZEI. Deopotriva..
Si cred din tot sufletul meu ca ceea ce avem de facut este sa ajungem si noi sa privim, si sa primim viata dupa cum suntem: si omeneste, si zeieste.. Sau dumnezeieste.
Pantocratând infinitul din noi...
Adica universalizand inifinitul din noi... un infinit pe care nu ni-l cunoastem, dar atata cat stim, un bob, sau un nimic - sa universalizam fara teama, fara rusine... Sa credem ca acolo unde nu vedem nimic - este un infinit pentru care avem o eternitate... valuri de eternitati!!... sa il cunoastem... Sa devenim constienti ca il avem, si sa zburam in cunoasterea pornita de la putin.. Chiar si de la nimic...
Sa universalizam firul de pamant si "nimicul" din aer, sa fim deschisi la tot ceea ce naste si nu mai omoara infinitul din noi...
SA FIM SUBLIMI FARA SA NE FIE RUSINE...

marți, 10 martie 2009

DIN NOU DESPRE RECONECTARE

Am citit in ultima vreme mai multe materiale despre reconectare - conform celor scrise de E. Pearl in cartea sa. Multe idei se invartesc in jurul neputintei oamenilor de a se "reconecta" la armonia superioara, prin intermediul careia viata noastre se poate schimba din multe puncte de vedere. Nu vreau sa intru in multe amanunte, caci nu am strans material suficient pentru o detaliere corespunzatoare, insa consider ca se pot spune urmatoarele, testate pe oameni care chiar au reusit, si sunt in curs de extindere a unei asemenea reusite acum, stiind despre ce este vorba. In sufletele lor au cunoscut starea de armonie si stiu cum sa caute prelungirea acestei stari, dincolo de frontierele strabatute de ei, personal, pana acum.
Nu este nevoie sa facem pentru aceasta cursuri, sau daca am facut un curs, sa ne legam definitiv doar de acela care ne-a revelat ceva, candva. Omul este incredintat ca numai daca da bani pe ceva acel ceva este autentic: si cu cat da bani mai multi, cu atat este mai autentica lucrarea... Daca aude undeva discutandu-se din experienta proprie a cuiva, ori nu crede ca lucrurile ar putea fi atat de simple, ori nu crede ca poate face si el acelasi lucru. De fapt lucrurile sunt extrem de simple si nu trebuie neaparat sa ne faca cineva re-conectarea, din moment ce (am mai spus-o) suntem conectati permanent, doar ca nu stim, si tot ceea ce facem se supune unor lucruri care oricum trebuie sa existe in viata noastra... doar ca depinde de noi sub ce forma sunt realizate.
Nimic nu se petrece in lume fara ca fiecare om sa poata fi in stare sa faca: doar ca fiecaruia ii trebuie un timp mai lung sau mai scurt pentru a intelege si a lucra in directia respectiva. Iar societatea se pare ca nu poate avea rabdare cu fiecare dintre noi, drept pentru care fiecare ne plasam pe unde putem, in functie de acel lucru pe care il putem face si mai repede, si mai bine.
Pana la urma insa putem sa ajungem la multe intelegeri, fiecare dintre noi. Caci lucrurile sunt extrem de simplu de inteles, daca le acordam putin timp: este iarasi drept ca acest timp il impartim cu multe altele si nu mai ajungem niciodata sa facem tot ceea ce ne-am dori. Si totusi...
Daca facem fiecare lucru cu care suntem confruntati cu drag, ne conectam astfel la lucrul respectiv, la lucrarea respectiva, la realizarea care este necesar sa fie facuta, la tot ceea ce s-a facut anterior si se va face cu efectele celor pe care le-am realizat noi. Integram astfel lucrarea noastra in lucrarea armoniei generale a aomenirii, asa acum este ea in acest moment, ridicandu-i nivelul de calitate, frumusete, aspiratiile inalte catre ceruri mereu deschise...
Nu este neaparat nevoie sa ne gandim la cine si cum a realizat aspiratorul si toata reteaua la care se conecteaza prin simpla introducere in priza; dar putem sa ne gandim cat de mult bine facem celor din casa noastra, care vor avea curatenie, ordine, un moment de respiratie sanatoasa si o clipa de frumusete !! Oferim nu numai celor foarte apropiati, dar intregii lumi pe care ne-o putem imagina, stiind cum arata planeta noastra din spatiu, cu stelele scanteietoare in adancurile catifelate ale universului!!..

Fiti romantici cu lumea, nu ve fie teama, nu va fie rusine!!

Aceasta poate fi o reconectare. Si daca este facuta in pragul fiecarei activitati, fiecarui eveniment, fiecarui moment obisnuit al vietii noastre aparent atat de banale, de rutinate, de multe ori atat de necajite... credeti-ma... lumea noastra se va schimba radical.. In simtirile noastre, in simtirile celor din jurul nostru..
Si nu numai lumea noastra cea apropiata sufletului nostru: oferim ceva din armonia iubirii noastre lumii care sufera pentru ca nu simte iubire in jurul ei. Nu simte pentru ca nu vine ceva, in cantitate mare, si cu putere multa, pentru ca totul sa fie simtit. Lumea vrea mult, rapid, total. Da, vrea sa vada totul deodata si daca nu este asa – nu crede nimic...
Nu avem reconectare pentru ca nu avem puterea sa ne reconectam cu totii, in acelasi timp. Si fara intrerupere... Din nefericire, oferta noastra nu se leaga de oferta celor din jur, nu se face o conexiune reala intre toti oamenii si intre toate lucrarile lumii. Unele lucrari sunt spre distrugere, altele sunt spre constructie, indiferent daca ele sunt materiale sau sufletesti. Unii masoara sufletul – altii masoara bucuriile cu sufletul... Lumea nu se incarca de BINE, de IUBIRE, de BLANDETE, de INTELEGERE. De aceea, ceea ce se numeste reconectare nu "merge" decat in proportii mici. Unii dintre acei oameni care au mai multa initiativa si putere mai mare de desfasurare se straduiesc sa adune cat mai multi oameni in jurul lor, facandu-si din asta un fel de meserie. Nu elibereaza oamenii, ii leaga. Ii leaga de carisma lor, de aura de personalizare care s-a creat in jurul lor. Nu spun decat prea putini: “Nu ramane la mine, nu te intoarce decat pentru a ne impartasi ce ai incercat si ce ai reusit. Sau ce nu ai reusit, iar eu o sa incerc sa-ti mai spun ce fac eu, ce fac altii – poate ca iti va fi de folos, daca incerci si tu. Da, te voi trimite si la altii... Poate ca, daca incerci ceva sau altceva, ti se va forma tie personal o alta viziune, intelegere, a celor care iti sunt tie de folos, altceva decat ne-a fost noua. Si, te rugam, invata-ne si pe noi, poate ca vom aprofunda si noi calea ta, si ne vom bucura impreuna de toate cele!!”
Incearca singur sa traiesti reconectat la armonia vietii, oricat de banala, de obisnuita ar fi ea! Dar fii perseverent. Fa asa cum fac si eu. Ai cazut – ridica-te, nu astepta sa te ridice altul. Ai gresit, nu-ti ascunde greseala, chiar de tine, zicand ca nu te-a vazut altul. Pe cat posibil acest “altul” sa fie doar cel cu care sa comunici, nu sa-l inrobesti, sa-l doresti pentru a-l smulge altuia.. Chiar si siesi... Lasa-l sa-si apartina, si apartine-ti tie personal.

Reconecteaza-te la libertatea universului, la bunatatea lui de a te lasa si pe tine sa respiri aerul sau!!

Poate nici eu si nici orice alt om – fie el sau nu charismatic – nu stim prea mult. Nici eu nu stiu de ce vad cu alti ochi si aud cu alte urechi. Dar stiu ca trebuie sa dau din ce aflu si sa nu fac meserie din ceea ce fac. Sa indrum omul sa faca singur. Sa-i dau din ideile mele si sa-l las sa mearga pe drumul sau. Sa nu-l leg de mine. Sa ma port frumos cu oricine, dar fara sa il leg sau sa ma leg de el. Fie el prieten, vecin, coleg, insotitor din familie..
Degeaba se spune ca s-au pierdut invataturile lui Iisus. Ele transpar din randurile Bibliei, simple si clar. Poate ca, de fapt, ceea ce s-a piedut a fost detalierea invataturilor. Zalmoxis a dat invataturi care au ramas in popor si ele sunt chiar invataturile lui Iisus. Ale tuturor Inaltatilor care s-au perindat pe Pamant si au invatat oamenii. Si ii invata in continuare, de sus sau din mijlocul nostru…
Daca fiecare om intelege ca nu este urmasul de doar cateva mii de ani al maimutelor - fie ele si altele decat cele pe care le cunoastem azi... Si mai ales daca ar constientiza faptul ca constiinta noastra nu este dezvoltata ca urmare a muncii brute din ultimele cateva din acele ultime mii de ani - acele ultime 5 minute din orologiul inchipuit, comparand istoria Pamantului cu timpul omului - intelegem ca avem o baza solida prin care este necesar sa ne individualizam, sa ne intelegem resursele, si constiinta prin intermediul careia putem sa ni le gestionam: resurse interioare si exterioare deopotriva.
Fiecare trebuie sa facem lucrarea proprie, sa avem individualitate proprie, personalitatea proprie, pentru ca o putem face. Sa avem constiinta proprie momentului pe care il traim. Fiecare o poate face fara sa se rupa de societatea sa, ci conlucrand impreuna prin aportul special de ingeniozitate pe care numai astfel il poate aduce fiecare om, oferindu-l societatii sale. Structurile bisericesti s-au temut tocmai de aceea, de pierderea puterii. Toti cei care s-au aratat patrunsi de intelegerea de acest fel au fost inlaturati. Azi nu se mai pot inlatura multele voci care apar pretutindeni. Omul sa traiasca in comuniune directa cu Dumnezeu, cu oamenii, cu natura... Sa fie conectati prin uniunea fiecaruia in parte cu semenii sai, creind un camp puternic, din puterea fiecaruia in parte, adunate toate si impartite din nou lumii prin intermediul puterilor individuale. Cerul si pamantul se reunesc in talia fiecarui om, si nu degeaba. Prin OM lumea trebuie sa devina mai frumoasa, sa primeasca caldura sufletului uman, caci nu degeaba l-a facut Dumnezeu pe om "stapan" peste toate vietatile pamanturilor, apelor si aerului...
Daca omul isi "iubeste" doar banul abstract din buzunarul lui, prin care nu se intereseaza decat de masina lui, vila lui, hainele lui, in timp ce la altele priveste doar cu jind, sau defaimator, sau distrugator... nimeni nu se va putea reconecta total la armonia naturii. Este nevoie doar de o masa critica pentru ca intreaga lume sa vireze catre aceasta intelegere extrem de profunda. Atata timp cat fiecare om se va grabi sa munceasca doar pentru ca scoate niste bani prapaditi dintr-o munca superficial realizata, si spune batjocoritor: “Pai de cat imi da - atata fac, daca "da" mai mult - o sa "dau" mai mult !!”... el nu s-a conectat la munca lui, caci daca ar fi facut-o toate s-ar fi schimbat in viata lui... Orice ar face, ar trebui sa "simta" ca poate fi facut cu bucurie, cu placere, din placerea de a face ceva, de a vedea ceva frumos, si bun, si corect iesind din mainile lui...

Multi oameni imi spun... Da' ce.. ce poti vedea ca bucurie... in a curata cartofi?? Despre mine se spunea odata: "Dati cartofii Cristinei sa-i curete, ei ii place!!" Da, spuneam ca mie imi place... Imi place sa fac orice. Ba chiar pot spune ca imi place sa fac ceva mai mult decat altceva, dar imi plac toate sa le fac. Sa curat chiuvetele la serviciu, este ceva ce imi place foarte mult... Pe urma fac si investitii!!!..

Conectati-va la tot ceea ce faceti. Dar nu faceti ceea ce simtiti ca trebuie sa faca altul. In armoniile universale, veti simti, dupa un timp, ce trebuie sa faceti voi - si ce trebuie sa faca altul: si nu cedati, caci oamenii se vor ingramadi sa va dea sa faceti tot ceea ce nu le place lor sa faca.. Unii nu ar face chiar nimic, poate cel mult sa stea la TV, sau la PC, si cam atat. Puneti-va centuri de siguranta si demarati. Nu mai legati copiii de voi, sub pretext ca ei invata. Invatati-i sa lucreze cate ceva in casa, fara discutii. Nu legati partenerii de viata de dvs., dati-le libertate de gandire, de actiune. Veti descoperi ca va conectati la viata lor curatita astfel intr-un mod uluitor, si veti trai cu atat mai armonios - cu cat mai multa intelepciune veti avea.
Nu va legati, nu legati: CONECTATI-VA VOI la tot ceea ce poate face in mod decent, un OM. Invataturile lui Zalmoxis spuneau ca fiecare om trebuie sa invete sa faca tot ceea ce poate face un om: si femeie, si barbat. Si apoi sa stie sa se invete si sa se ajute reciproc, in viata de toate zilele. Sa-si vorbeasca frumos, nuantat, fara sa inghita cuvintele. Cuvinte putine, dar "grele": incarcate de semnificatii, de nuante. O viata plina de semnificatii, de nuante, o participare din postura de "existent" in comunitate, nu neaparat de a casca gura la ea, zburand de la o idee la alta. De ganditor la lucrurile pe care le-a aflat, contempland realitatea inconjuratoare, trecand-o prin sufletul sau.

Sa ne binecuvantam toate clipele vietii noastre si ale lumii intregi!
Si binecuvantare vom gasi in toate clipele vietii noastre!!..

ALTE MATERIALE DESPRE MIHAI EMINESCU

Intrucat observ un interes deosebit fata de postarea mea "Adevarul despre Mihai Eminescu", si nu stiu cum sa postez aici pdf-uri (carti in format pdf pe care le-am mai primit intre timp) va ofer o adresa de mail pe care pot fi contactata pentru a va trasmite si aceste alte materiale.

a.amenti@yahoo.com

Daca stie cineva cum as putea posta sintetic astfel de materiale, va rog sa imi spuneti. Multumesc.

vineri, 6 martie 2009

CALATORIA ASTRALA



Aceasta expunere este doar o deschidere asupra subiectului, urmand ca in viitor sa dezvoltam tema, in functie de interesul pe care acest articol il prezinta pentru dvs.

1. NOTIUNI GENERALE DESPRE CALATORIA ASTRALA
Putem sa discutam acum pe scurt despre calatoria astrala, in conditiile in care am detaliat cateva notiuni despre sistemele noastre corporale. Despre calatoria astrala se prea poate ca multi dintre dvs. sa fi auzit, citit, invatat, aplicat de-a lungul vietii. Altii dintre dvs. doar au auzit si poate nu cunosc anumite subtilitati care delimiteaza aceasta notiune din noianul noutatilor cu care ne confruntam zi de zi.
Sa vedem macar cateva dintre aceste notiuni, sa facem o deschidere acum catre o forma de cautare cu care ne vom mai intalni frecvent in calatoriile noastre printre mostenirile spirituale. In mod cu totul intentionat am legat de acest blog – blogul "Drumurilor Spirituale", pregatind multe dintre intalnirile (pe drumuri!..) pe care le voi prezenta, in viitor, prin deschiderile de cunoastere prezentate aici.
Calatoria astrala era folosita inainte de glaciatiune de catre populatiile umane lemuriene si atlante, in scop de cercetare detaliata si profunda a lucrurilor de o complexitate cu totul deosebita pe care ei le percepeau in acel moment al desfasurarilor evolutiilor planetare. Conditiile planetare de atunci permiteau oamenilor (ca spirite creatoare constiente inaintate pe cararile evolutiilor, intrupate pe Pamant) sa-si desfasoare adaptari complexe la realitatea pamanteana si sa-si cunoasca toate fortele cu care pot desfasura orice fel de manifestari pe Pamant.
Astfel de conditii se refereau in primul rand la un nivel foarte mare al vibratiei medii planetare – de pana la 400 – 500 % (comparativ cu ceea ce cunoastem noi azi, in preajma glaciatiunii, chiar mult mai inalte cu cat ne intoarcem mai mult in timp, catre stravechimi). Iar in al doilea rand – astfel de conditii se refereau la o dinamica a functiunilor corporale care permiteau un trai mult mai simplu:
hranirea si intretinerea generala a corpurilor: prin osmoza, energizare si autostabilizare vibrationala individuala (adica: pastrarea vibratiei corporale la nivele optime desfasurarilor vietii curente, cu diferentele ei de usurinta sau greutate a desfasurarilor);
– desfasurarea unei forme de creatii materiale mentale, mult mai usor de realizat in acele conditii, care presupunea cunoasterea intregii fenomenologii galactice la incidenta cu planeta, aplicatiile de inalta tinuta calitativa si morala, ca activitate de cea mai mare importanta pe care oamenii o derulau permanent.
Inainte de a detalia putin cele de mai sus, pentru intelegerea mai clara a notiunilor, sa pecizez ca o astfel de calatorie nu isi are scopul sau bine constientizat in perioadele planetare de joasa vibratie, cand si corpurile vietuitoarelor isi restrang mult activitatile energetice, determinand spiritele sa lupte efectiv pentru supravietuirea lor in medii destul de ostile, comparativ cu viata dinainte. De aceea exista mecanisme automate – din functionarea normala a corpurilor si, prin inteligenta speciala, inaintata, a Fauritorilor (a coordonatorilor-lucratori din galaxie), planeta si steaua care o guverneaza desfasoara mecanisme indreptate spre intretinerea vietii si a desfasurarii fortelor spirituale ale tuturor vietatilor planetare.
In astfel de conditii, calatoria astrala devine stare natural-fiziologica in care, atunci cand se instaleaza oboseala (adica scaderea in valoare medie a vibratiei individuale) automat corpul astral se detaseaza de restul sistemului corporal, creindu-se, prin mecanisme in a caror detaliere nu intram deocamdata, aceasta autostabilizare vibrationala: prin care corpurile isi recupereaza vibratia, fiind apte sa permita spiritului sa-si desfasoare in continuare, zi de zi, activitatile cu care el este obisnuit. Adica se instaleaza starea de somn, de regula pentru toate vietuitoarele planetare prin formarea unui mecanism de conditionare naturala: lasarea noptii – pentru unele vietuitoare, sosirea diminetii – pentru altele, in functie de sarcinile de destin specifice treptei de evolutie pe care o parcurg ca spirite intrupate.
In etapa contemporana, de joasa vibratie medie planetara, daca ne referim unilateral la evolutiile umane, delimitam notiunea de somn de aceea de calatorie astrala in sine, in care calatoria astrala ramane ca notiune constientizata, de cercetare specific astrala: aprofundata, detaliata, extinsa dincolo de "marginile" locului de desfasurare a vietii cercetatorului.
Acum putem sa sintetizam cele de mai sus astfel: calatoria astrala a spiritului, prin detasarea corpului astral de restul sistemului corporal (de care ramane insa legat printr-o structura aflata in prelungirea unui plex central, structura care, popular, poarta numirea de cordon) are un dublu scop:
– autostabilizarea vibrationala proprie, actiune automata care se desfasoara numai prin intermediul acestui corp – care de altfel este cel dintai care pierde vibratia optima desfasurarii activitatilor necesare conform destinului. Iar acest lucru se petrece datorita variatiei starilor emotionale (exteriorizate sau nu), modificate de la starea de echilibru, in urma impulsurilor primite (interioare si exterioare deopotriva). O astfel de activitate a corpului astral (de autostabilizare vibrationala) este automata, in sensul ca acesta este atras cu putere de o banda de stabilizare vibrationala planetara: o structura planetara, adica din componenta elementelor matriceale eterice planetare, care se afla la o distanta relativ redusa fata de Pamant. O astfel de structura are o valoare vibrationala optima pentru fiecare grup spiritual care desfasoara evolutii pe o planeta. Vom detalia in studii separate formarea si functionarea unor asemenea structuri. In continuare, corpul astral, ajuns la o vibratie optima pentru individualitatea sa, se reintoarce in sistemul corporal, sistem care imprumuta vibratia astfel inaltata de la corpul astral, stabilizandu-se vibrational pe fiecare treapta de vibratie interioara. Procesul este mult mai complex, implicand si alte structuri, dar deocamdata sa ramanem in acest segment de detaliere.
– desfasurarea de calatorii astrale cu scop informativ-lucrativ, in cadrul carora fiecare spirit in parte deruleaza actiuni individuale sub ocrotirea entitatilor astrale insotitoare: proprii si de grup spiritual propriu; desfasoara activitati indreptate catre cunoasterea si aprofundarea cunoasterii mediului universic local, indreptate catre ajutor (de invatatura) oferit si primit in cursul unor astfel de cunoasteri, precum si aplicatii de natura astrala: cunosterea, intretinerea si folosirea structurilor planetare, a desfasurarilor de biosistem planetar, a desfasurarii vietii si activitatii vietuitoarelor intrupate in corp astral sau fizic-solid.

2. VANATORII DE VISE
Discutand despre un astfel de procedeu este de remarcat faptul ca, in lumea contemporana – adica de dupa ultima glaciatiune, calatoria astrala (ca activitate constienta) a ramas conditionata de o pregatire speciala, destinata constientizarii scopului sau de cercetare. Insa calatoria astrala devine, chiar in aceste conditii, pentru orice calator=cercetator astral, si somn profund in care are loc recuperarea vibratiei personale.
Lumea intuitiva de dupa glaciatiune era impartita in societati retrase si societati deschise tututor formelor de manifestare a spiritelor umane, indiferent daca ele erau sau nu morale pentru desfasurarea vietii si creatiei umane. Caci, la asemenea nivele foarte joase de vibratie, multe spirite nu au inca experienta de manifestare de inalta calitate: o astfel de inaltare se capata incet, treptat, pe parcursul mai multor reveniri in aceasta zona a universului. In societatile retrase, organizate si indrumate (coordonate) de oameni stravechi, buni cunoscatori ai oamenilor si ai manifestarilor, precum si ai intuitiilor umane, calatoria astrala era deschisa oricui avea inclinatia naturala de a o folosi, indiferent daca era coordonator, invatator sau maestru al unor meserii in asezarile locale. Fiecare om putea practica si oferea rezultatele cercetarilor proprii dupa puterile de manifestare proprii, dar toti oamenii erau incurajati sa-si pastreze intuitiile, viziunile si incredintarile aparute spontan inca din primii ani de viata, continuand de-a lungul vietii sa foloseasca metode de cercetare mentala sau astrala, sau sa foloseasca rezultatele celor intreprinse de cercetatorii consacrati astfel ai asezarii lor. Practic, toata viata comunitatilor umane se desfasura pe principiile unor astfel de cautari si aplicatii.
In lumea deschisa, locul indrumatorilor stravechi (caci in prima parte a vremurilor, dupa glaciatiune, toate comunitatile umane s-au refacut sub indrumarea stravechilor) a fost luat treptat de spirite intrupate din randurile unor grupuri special venite pentru a invata sa coordoneze comunitati umane. Dar ele nu au inca formata experienta de acest fel in aglomeratii spirituale planetare, avand numai experienta de traire in propriile lor grupuri spirituale. Cei care au ajuns astfel conducatori de societati au fost (si sunt) spirite puternice in propriul lor grup, remarcandu-se in decursul evolutiilor ca lideri pe diferite nivele, si experimentand astfel diverse feluri de coordonari, in diferite feluri de trairi ale evolutiilor lor. Treptat ele insa invata, din propriile lor uriase greseli, din egoismele formate in timpul evolutiilor lungi sub forma de tot felul de vietuitoare inconstiente de lumea exterioara perceptiilor lor, cum sa-si deturneze atentia si lucrarile de tot felul de la scopuri inguste – de turma, de grup propriu, de casta, de individ rupt de semenii sai – catre idealuri extinse, ajutorari oferite unor segmente populationale din ce in ce mai largi, cu teluri mai inalte, cu misiuni mai cuprinzatoare...
In zorii istoriei antice (prima forma a istoriei noastre contemporane, de fapt, din epoca pe care am numit-o intuitiva) cei care au fost primii mostenitori ai procedeelor stravechi au fost babilonienii. Ei au folosit calatoria astrala in cercetare, pentru realizarea unor procedee inaintate de creatie materiala manuala, punand bazele creatiei comunitare in lumea lor. Au incurajat fiecare mebru al comunitatilor locale sa-si desfasoare priceperea, talentul, cunoasterile – preluate din familie sau intuite din vietile anterioare puternic lucrative (chiar daca ele fusesera in plan mental). Si, ceea ce este mai important pentru dezbaterile noastre, primele practici constiente prin care s-a incercat influentarea de la distanta a oamenilor, in cadrul contactelor politice locale, au aparut in sanul societatii babiloniene si au fost indreptate catre imbunarea oamenilor, catre linistirea sufletelor (corpurilor lor astrale) in relatiile dintre formatiunile statale nou formate; catre deturnarea intentiilor lor negative spre gasirea unor cai amiabile in relatiile inter-statale.
Cu timpul, astfel de practici au fost preluate de partenerii lor de trai, pe cai intuitive, ajutate de intelegerea unor informatii mostenite de la generatiile anterioare: inscriptii pe suport solid=piatra, constructii (fresce) sau piele prelucrata, papirus, etc. sau mosteniri prea putin intelese, transmise pe cale orala.
Dar nu toate grupurile spirituale din astfel de conjuncturi planetare au avut un grad inaintat de echilibru social, astfel incat asemenea practici superioare au decazut in moralitatea lor, devenind perverse, imorale. Ajungem astfel in epoca primelor dinastii egiptene, in care asemenea practici perverse au devenit meseria de baza a preotilor egipteni. Ceea ce se folosea nu era numai intrarea in starea undelor cerebrale numita de noi "alfa" – stare in care se poate influenta de la distanta participantii la discutii, in acelasi timp cu sustinerea unor protectii personale, individuale, prin care posesorul se ascunde in activitatea sa de perceptiile intuitive ale omului. Calatoria astrala a inceput sa fie folosita si si-a dezvoltat noi valente, din ce in ce mai complexe si mai perverse in acelasi timp. Practic, perversul „lucrator” („operator”) se afla in stare de lucru asupra participantilor la discutii, dar ascuns in spatele unor asemenea protectii = perdele energetice de aceeasi vibratie ca si aceea a mediului inconjurator, care nu lasau detectarea unei activitati in spatele lor.
Influentarea practicata la inceput in sensul diminuarii vibratiei participantilor, care se manifestau prin oboseala, scaderea concentrarii si chiar enervarea lor, ducand la conflictele dorite de preotii egipteni, a fost ulterior adancita prin atacarea cordoanelor astrale ale conducatorilor popoarelor "dusmane" sau ale descendentilor lor, distrugerea treptata a corpurilor plapande ale descendentilor proaspat nascuti, slabind vitalitatea neamului de conducator. O asemenea infaptuire avea loc si la oamenii maturi, in momentul trecerii de la trezie la somn, atunci cand corpul astral se detaseaza si deruleaza cordonul de stabilizare al legaturii cu restul sistemului corporal.
In popor asemenea operatori se numeau "vanatorii de vise" sau "vanatorii de visatori".
Povestea lor este lunga si foarte ampla. Multe popoare au preluat de la ei – sub diferite forme – o asemenea grea mostenire. Religia, societatile secrete, mai mult sau mai putin desecretizate azi, au folosit si folosesc si in prezent asemenea practici, sau se folosesc din plin de rezultatele celor create in mileniile trecute. Referitor la unele fapte descrise in Biblie, in Vechiul Testament, sa nu ne amagim cu incredintarea ca Dumnezeu a dat acele pedepse poporului egiptean, pentru a lasa sa iasa evreii din mijlocul lui. Sa nu ne mai amagim cu ideea – asa cum este prezentata mai nou in filme in circulatie prin You Tube – cum ca Moise a fost un simplu cioban care a vazut un stalp de foc pe o pajiste, in timp ce isi crestea oile... Este bine sa citim cu atentie Biblia si sa vedem ca Moise a fost crescut ca un urmas de tron egiptean, ceea ce insemna pentru acele timpuri o invatatura uriasa in directia celor de mai sus. Cunoscand bine "tainele" preotesti (inclusiv astronomie, geografie, specificitati ale functionarilor climatice si fenomenologii locale) Moise a dascalit preotii iudei, mai mult sau mai putin inocenti si, impreuna, si-au unit puterile pentru a-i invinge – intr-o lupta mental-astrala extrem de dura – si pentru a-si recupera libertatea. Ar fi bine sa intelegem acest lucru doar si pentru a salva de la macelul infiorator din fiecare an bietii miei, al caror sange a fost folosit pentru a delimita casele iudeilor de cele ale egiptenilor, de parca Dumnezeu nu ar fi stiut cine erau iudei si cine erau de alt neam; dar atunci cand lucrurile erau realizate de incepatori – cum erau atunci preotii iudei, o asemenea delimitare se impunea de la sine in lupta astrala care nu putea sa dea gres in acel moment.
Din fericire, Dumnezeu nu face ceea ce face omul, dar il lasa pe om sa faca ceea ce poate, pentru ca apoi sa-l invete sa nu mai faca acel lucru niciodata, daca se ridica impotriva semenilor sai...
Religia a fost impusa treptat popoarelor prin influente sau cu biciul, desi este bine sa recunoastem faptul ca fiecare forma de religie in parte imparte darul de mostenire spirituala pe care il poarta, din practica indelungata a poporului local. De multe ori el este un dar, cadou cu caracter stiintific pur, pe care il poarta, pe care il descoperim azi, de la cei care au lasat mostenire inocenta sau au incercat sa mladieze legatura dintre popor si religie, atunci cand devierile erau prea mari pentru ca oamenii sa mai ajunga sa creada in forte coordonatoare dumnezeiesti, de buna credinta – chiar daca sunt prezentate ca fiind pedepsitoare.
Vom discuta la Drumuri Spirituale influentele colosale pe care asemenea practici le-au avut de-a lungul mileniilor; vom discuta in viitor si despre protectiile care s-au format de-a lungul timpurilor, ca forme de aparare pentru cei care s-au aflat in mijlocul unor asemenea practici imorale. Si mai ales felul in care crearea unor astfel de protectii a condus la sublimarea lor in planul ridicarii de vibratie, constienta, in timpurile noastre.