Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

marți, 30 septembrie 2008

AMINTIRI DIN VARA

Dulce iarba odihnitoare a talpilor mele obosite de drum... in solitudine isi soarbe ambrozia si nectarul datatoare de viata curata ! ...

Cine spunea ca trebuie sa stai cu capul pe umeri si picioarele pe Pamant??!...
Feeric sa stai la poalele unei paduri luminoase de mesteceni, cu capul pe pamantul cald, privind cerul albastru cu varfurile frunzelor frematand argintii in soarele de peste culme... Iubirea si respectul pentru oameni nu se scurge nicaieri daca fug intr-o dimineata departe de ei, departe de tumultul implinirilor sau neimplinirilor lor... Revenirea miroase a pajisti dupa ploaie, cu pamant reavan si iarba prospata imbratisandu-si florile ca puii...

As pleca departe, acum... dar stiu ca trebuie sa stau inca in lume. Am visat toata copilaria... si adolescenta, si mare parte din anii puternici ai maturitatii la o casuta la marginea unui sat, sub dealuri sau sub munte, cu doar cateva animalute pe langa mine. Nu neaparat ca sa fug de lume, caci iubesc lumea si lupt pentru ridicarea ei asa cum, si cat ma pricep eu... Simt ca ii apartin, dar ca apartin si acelei retrageri (eu am numit-o retragere, am scris candva despre "un anumit fel de retragere", care nu e fuga, indepartare). Simt ca pot face atat de multe lucruri in mod egal si in lume, si inafara ei, deopotriva. De fugit in lume simt nevoia acut dupa zile intregi in care computerizez, scanez, scriu, desenez, fac sinteze, note si proiecte, dar nu simt nevoia sa fiu langa cineva anume - desi inteleg nevoia acuta a altora de a fi langa cineva, chiar si langa mine, chiar si daca nu-mi doresc eu in acel moment. In jurul meu am persoane care tanjesc dupa libertatea mea, chiar daca este plina de munca fara vacanta, fara week end... Candva spuneam cuiva: nici nu am stiut prea bine cum sa ma port in lume, desi lumea m-a acceptat exact asa cum eram... Nu stiam sa vorbesc si de aceea ascultam, iar acest lucru a adus intotdeauna oamenii langa mine... dar eu m-am simtit singura intotdeauna, si de multe ori tanjind dupa nici eu nu stiam ce, dar numeam acel "ceva" - "lume", desi.. paradoxal eram in LUME !! Si in LUME fiind - simteam nevoia sa fiu departe de ea... Eram un fel de "Canutza, om sucit!!" Asa m-am autointitulat eu intotdeauna.. Pentru lume am fost o ciudata pentru ca iubeam solitudinea, dar eu sufeream deseori - nici eu nu stiam de ce - in momentele pe care eu singura mi le ceream, si urlam sa fiu lasata singura, caci asa ma simteam cel mai bine, simtindu-ma eu pe mine insami admirand soarele, cerul, frunzele mari de nuc, randunelele sfichiuind aerul pe langa portzi... imi simteam mainile pe marginea rochitei si mai tarziu, cu manecile si cu blugii suflecati venind de la parau in dupa amiezile fierbinti de sfarsit de vara, vanturandu-mi sufletul in vazduhul plin de fan si tarana pe dupa o carutza hodorogind alene...
Pana mai deunazi simteam parare de rau intrand din nou in Bucuresti... acum le binecuvantez pe toate... Imi binecuvantez shuierul acela staruitor in urechi al linistii retragerii in mine si mi se rupe sufletul de mila pentru o lume care uraste linistea si singuratatea, solitudinea descoperirii de trai in sine, de eu cu mine, de mine in mine ... O inteleg, sau poate doar accept ca este asa, cu drag de ea in suflet - dar si cu bucuria ca eu insami o pot face... Si de multe ori nu accept sa-mi intre in suflet cu bocancii, ii dau mereu povata sa simta macar o data in viata acest dar sfant de pui de indumnezeire curata...

Stateam pe o spinare de munte si simteam ca de acolo parca toata trairea mea de calator singuratic, dar puternic si linistit, se raspandeste pe pantele urcande si pe coborasuri spre vai, umpland lumea de preaplin de suflet...
Poate tocmai de aceea suntem pe Pamant acum, in acest... sfarsit de timp in Bucuresti.. mergand printre oameni si dandu-le radiant din noi bucuria de a se descoperi, de a se trai pe ei insisi...

Am ajutat oare pe cineva??
Poate ca nici nu conteaza...Unii imi spun asa: vorbesti in vant !! Ce deznadajduire... Dumnezeu spunea: mai am inca 7000 in urma ta... conteaza sa ai drag... de cine... de oricine!!... de toti si toate...

luni, 29 septembrie 2008

DIN VORBA IN VORBA (1)

Da, am intalnit si eu oameni care spuneau ca s-au saturat de spiritualitate si vor sa traiasca cu adevarat... Le-am spus ca ceea ce simteau si faceau ei nu era decat drumul in sine, nu 'facem' spiritualitate, suntem spirite intrupate si traim astfel !! aaaaa ... daca este vorba despre cumintenie, adica acel fel de echilibru care este foarte prost inteles... e altceva!! Vreau sa fac nebunii... pai le fac si gata... Fiecare om are nevoie de micile si marile sale nebunii... de ce sa nu le fac??!! Nebunia mea cea mai mare este sa umblu pe munti de una singura, desi de multe ori mor de frica de ursi, de rasi, de oameni... Dar imi.... vine asa o nebunia, ca uit de frica pur si simplu... Toata lumea zice ca sunt nebuna !!! Altii zic ca la varsta mea nu este normal sa ma arunc pe burta pe zapada si sa ma fotografieze cineva ... asa !!! Altii spun ca nu-si imaginau ca pot fi atat de ... jucausa !!! Pai poate e o mica-mare nebunie sa simt viata prin toti porii si sa fiu o cuminte - desi mi-am dorit sa fac si eu alte soiuri de nebunii, dar alea nu mi s-au prins de suflet... asa am fost eu... na !! Printre doua respiratii suierate de joaca raspund la probleme grele de istorie, de religie, de psihologia ajutatorului intrupat, politice, de piatza ... de viatza !!! Toate sunt ale noastre, asa ne vine sa le facem pe toate deodata sau pe rand. Sa ne aducem aminte reciproc sa traim...multi nu stim sa facem asta. Ii spuneam persoanei respective: vezi ca tu trebuie sa-mi aduci aminte sa ma bucur de viata aia zbenguita... pentru ca eu sa nu ma lovesc de zidurile insingurarii cu cultura... Caci sa nu uitam un lucru: cand spunem ca facem spiritualitate ... de fapt facem CULTURA, spiritualitatea este confundata cu religia, dar religia este un alter ego al politicii. Religia este o latura a culturii. Punct. Religia a fost impusa cu forta sau cu blandete, cu exemplu negativ (focul Gheenei !!!) sau pozitiv (martirii neamurilor) . Latura laica a religiei ne-o impune in felul ei scoala - asadar 2 laturi ale aceluiasi element.
Omul a ramas pe ganduri... Pai, i-am spus, parintele Teofil mi-a spus candva asa: daca ti-am dat de gandit - e mare lucru... Ce vei face cu ce ti-am spus, este treaba ta...
De aceea nu m-am leganat decat foarte putin timp in hamacul religiilor. Nu sunt adica practicanta, dar sunt de acord ca trebuie evidentiata latura buna a religiilor, latura aceea de invatatura de viata, ceea ce face ca mostenire pe care preotii nici nu mai stiu de unde vine. Cineva a facut un studiu extraordinar, din care a rezultat ca 70 % din fondul religios roman este... dac !! Este mostenirea noastra, desi pe mine m-au rusinat unii preoti si mireni deopotriva ca nu am azvarlit din mintea si din trupul meu ideea de dacism... de barbarie si de ... si de... Uite, am trait un moment fantastic asta vara la Congresul de dacologie in care un studios cu parul alb a adus dovezi clare... a adus... de fapt le-a expus, ele au fost intotdeauna ...cine le-a vazut??foarte putini... ca poporul roman nu s-a nascut catusi de putin crestin, ci a fost crestinat cu forta, cate sate crestinau preotii din Valahia si din Moldova atatea privilegii le erau date. Asta era vremea, nu sunt ei de judecat... de gandit asupra acestui aspect este datoria noastra acum, sa facem deosebirea intre cele vechi si cele noi...Acolo unde sunt lucruri de pastrat - sa le pastram, acolo unde lucrurile au fost denaturate - sa le punem punct. Sa vedem ce ne ajuta si ce nu ne ajuta. Suntem la sfarsitul timpurilor si a cam venit vremea sa tragem concluzii. Mai avem vreo 50 de ani pentru asta. Pe urma exercitiul de gandire se va cam termina si ramanem cu exercitiul de STIINTA. LE VOM STI si vom sti si faptul ca gandirea de mai an ne-a ajutat la fixarea obiectivelor, analizarea practica a deciziilor, a cailor de actiune, la stbilirea etapelor de creatie, la cunoastrea fiecarui spirit care ne-ar putea ajuta sa facem lucrurile de o calitate superioara celei ale momentului...

sâmbătă, 27 septembrie 2008

ADEVARUL DESPRE MIHAI EMINESCU

10 martie 2009
Intrucat observ un interes deosebit fata de postarea mea "Adevarul despre Mihai Eminescu", si nu stiu cum sa postez aici pdf-uri (materiale in format pdf pe care le-am mai primit intre timp) va ofer o adresa de mail pe care pot fi contactata pentru a va trasmite si aceste alte materiale.


a.amenti@yahoo.com

Daca stie cineva cum as putea posta sintetic astfel de materiale, va rog sa imi spuneti. Multumesc.

Congresul de Dacologie 2009 va avea ca subiect dezbaterea vietii si activitatii politice a lui Mihail Eminescu (se pare ca se numea mai degraba Mihail decat Mihai... nici nu mai stim daca s-a sovietizat candva numele sau sau poate ca nu). Astfel incat vom avea multe materiale privind viata si activitatea sa, peste un an pe vremea asta. Acest material mi se pare ordonat si bine pus la punct, chiar daca nu este chiar foarte complet. Face o deschidere buna asupra acestui subiect. Ne ajuta sa vedem ca... intr-adevar... nu stim pe ce lume traim...

Rareori voi posta articole primite din alte publicatii sau postari (as mai posta acum despre Jacques Salome !!!), caci peste unele chiar nu imi vine sa trec...
Sper sa va foloseasca.


Chiar dacă ziua de naştere a lui Eminescu se sărbătoreşte pe 15 ianuarie, în realitate data aceasta este doar simbolică, cea reală fiind 20 decembrie „pe stil vechi" sau 1 ianuarie „pe stil nou". Înregistrarea naşterii s-a făcut mai târziu de către părinţi, iar ulterior a survenit reforma calendarului. Cu toate că au trecut mai bine de 100 de ani de la lupta sa singulară şi exemplară pentru fiinţă neamului românesc, adevărul despre Eminescu încă se aşteaptă rostit. Dincolo de atacurile tot mai virulente ale denigratorilor postmoderni, Eminescu a rămas pentru cei mai mulţi o enigmă. Activitatea sa publicistică şi politică orientată spre întregirea României este pentru cei mai mulţi o necunoscută. Puţini ştiu că Eminescu a fost, în propria lui ţară, victima uneia dintre cele mai josnice manevre de defăimare publică, dezinformare şi intoxicare specifice serviciilor de spionaj. El a intrat în malaxorul aparatului represiv al poliţiei politice şi a devenit o problemă şi o afacere de Stat. După moarte, publicistica sa a fost trecută la index, iar posteritatea sa a fost deformată şi manipulată de toate regimurile politice care s-au succedat în România.

Dosarul Eminescu

Cea mai însemnată parte a activităţii lui Eminescu a fost dedicată gazetăriei şi politicii. Din 1876, devine ziarist profesionist - ocupaţia sa principală până la sfârşitul vieţii. Debutează la Curierul de Iaşi şi apoi, în 1877, este redactor la Timpul, din 1880 redactor şef şi redactor pe politică până în1883. În mod brutal, în iunie 1883, munca sa este întreruptă şi este internat cu forţa într-un ospiciu. Poliţia, sub apăsarea Puterii regale, îl transformă astfel pe Eminescu, la comanda Austro-Ungariei, într-unul dintre primii deţinuţi politici ai statului modern român. Oricum, este primul ziarist căruia i s-a pus căluş în gură în această manieră criminală.

Conservator

Eminescu îşi asumă ca pe o profesiune de credinţă lupta pentru România, amendând atât liberalii, cât şi conservatorii pentru politica trădătoare de cedare în interesul marelui capital în chestiuni arzătoare ale timpului. Scria vibrant, scria cu patos, dar şi cu rigoare, scria cu o forţă devastatoare. Maiorescu notează - „Eminescu s-a făcut simţit de cum a intrat în redacţie prin universul de idei al culturii ce acumulase singur, prin logică şi verbă". „Stăpân pe limba neaoşă" şi cu o „neobişnuită căldură sufletească", Eminescu însufleţea dezbaterea publică şi totodată izbea necruţător „iresponsabilităţile factorilor politici, afacerismele, demagogia şi logoreea păturii superpuse". Pe scurt, un ziarist de marcă, o voce puternică, un spirit radical şi incomod. Mihai Eminescu avea o funcţie publică foarte importantă ca redactor-şef al ziarului Timpul, care era organ oficial al Partidului Conservator. Maiorescu - la organizarea Partidului Conservator - a arătat clar poziţia lui Eminescu în cadrul acestei grupări: „Cei 10 capi ai lui, şi al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul".

De la Nistru pân' la Tisa

Eminescu duce campanii de presă dedicate chestiunii Basarabiei, critică aspru Parlamentul pentru înstrăinarea Basarabiei, este intransigent atât faţă de politica de opresiune ţaristă („o adâncă barbarie"), cât şi faţă de cea a Imperiului Austro-Ungar şi, totodată, îşi acuză colegii, fruntaşii conservatori, că participă la înfiinţarea de instituţii bancare în scop de speculă. Situaţia sa la ziar devine critică în 1880, mai ales după ce traduce în româneşte şi atacă public proiectul de program al Partidului Conservator, conceput şi tipărit cu viclenie de Maiorescu doar în limba germană, în care acesta pleda pentru subordonarea intereselor României şi sacrificarea românilor aflaţi sub puterea Imperiului Austro-Ungar. Câtă vreme guvernele de la Budapesta îi oprimă pe români, îngrădind accesul la şcoală şi Biserică, blocând cultivarea limbii materne - apropierea de Imperiu nu este posibilă şi nici recomandabilă, avertiza jurnalistul.

Titu Maiorescu, politicianul trufas si venal care a pus la cale detentia lui Eminescu.

Lovit la Timpul

Viena însă atrage ca un magnet şi conservatorii se cuplează cu liberalii - „la ciolan", cum ar zice azi Ion Cristoiu. Petre P. Carp, mason şi înalt fruntaş conservator, devine ambasador al liberalilor la Viena şi cere de acolo, la porunca superiorilor săi din lojă, să i se închidă gura lui Eminescu. Într-o scrisoare către Titu Maiorescu, îi atrage atenţia: „şi mai potoliţi-l pe Eminescu!"

Scârbit, Eminescu ridică glasul împotriva acestor paiaţe trufaşe – nişte avizi de putere care voiau să fie bine văzuţi şi lăudaţi în ţară, în timp ce executau pe ascuns, ca nişte slugoi, ordinele societăţilor secrete în care se înregimentaseră, sperând să promoveze mai repede: ,,Suntem bărbaţi noi, sau nişte fameni, niste eunuci caraghioşi ai marelui Mogul? Ce suntem, comedianţi, saltimbanci de uliţă să ne schimbăm opiniile ca pe cămăşi şi partidul ca cizmele?" Ca urmare, în noiembrie 1881 Eminescu este destituit de la conducerea Timpului, este retrogradat, iar noului redactor-şef i se porunceşte să îl atace pe Eminescu chiar în ziarul pe care acesta îl ridicase şi îl condusese.

Societatea Carpaţii - serviciul secret românesc al Daciei Mari

În 1882, Eminescu participă la fondarea unei organizaţii patriotice cu caracter conspirativ, înscrisă de faţadă ca un ONG de azi - Societatea Carpaţii. Societatea îşi propunea - conform Statutului, să sprijine orice ,,întreprindere românească". Se avea, însă, în vedere situaţia românilor din Imperiul Austro-Ungar. Considerată „subversivă" de serviciile secrete ale „marilor stăpânitori" de la Viena, organizaţia din care făcea parte Eminescu este atent supravegheată. Sînt infiltraţi agenţi în preajma lui Eminescu, inclusiv în redacţia de la Timpul. Manifestările organizate de „Societatea Carpaţii" îngrijorau în mod deosebit spionajul imperial austro-ungar, ce folosea drept agenţi chiar membrii reprezentanţei diplomatice a Austro-Ungariei în România. „Societatea Carpaţii" era un adevărat partid secret de rezervă, cu zeci de mii de membri, care milita pentru ieşirea Ardealului din Imperiul Austro-Ungar şi legitima alipire la Ţară, dar realiza şi acţiuni învăluite de secret.

Urmărit de spionii Austro-Ungariei

Într-o notă informativă secretă din 7 iunie 1882, redactată de ministrul plenipotenţiar al Austro-Ungariei la Bucureşti, Ernst von Mayr, pentru ministrul Casei imperiale şi ministrul de Externe din Viena, se raporta: „Societatea Carpaţii a ţinut la 4 iunie o şedinţă publică, precedată de o consfătuire secretă. Despre aceasta am primit din sursă sigură (ceea ce înseamnă, de fapt, raportul unui agent al intereselor austriece infiltrat în organizaţie - n.n.) următoarele informaţii: subiectul consfătuirii a fost situaţia politică."
S-a convenit acolo să se continue lupta împotriva Monarhiei austro-ungare, dar nu în sensul de a admite existenţa unei ,,Românii iredente". Membrilor li s-a recomandat cea mai mare precauţie. Eminescu, redactorul principal al ziarului „Timpul", a făcut propunerea de a se încredinţa studenţilor transilvăneni de naţionalitate română, care pentru instruirea lor frecventeaza instituţiile de învăţământ de aici, sarcina ca pe timpul vacanţei lor în patrie, să contribuie la influenţarea opiniei publice în favoarea unei ,,Dacii Mari". Săcăreanu, redactorul adjunct de la „România liberă", a dat citire mai multor scrisori din Transilvania adresate lui, potrivit cărora românii de acolo îi aşteaptă cu braţele deschise pe fraţii lor". (Arhivele St. Buc., Colecţia xerografii Austria , pach. CCXXVI/1, f.189-192, Haus - Hof - und Staatsarchiv Wien, Informationsburo, I.B.- Akten, K.159)

Trădătorii

Un alt un raport confidenţial către Kalnoky, ministrul de Externe al Austro-Ungariei, informa despre o altă adunare a ,,Societăţii Carpaţii", din care rezulta că un anume Lachman, redactor la ziarul „Bukarester Tageblatt" şi foarte activ spion austriac, avea ca sarcină urmărirea pas cu pas a lui Eminescu. În contextul notei informative se mai numeşte un agent din vecinătatea imediată a lui Eminescu, care ar fi putut fi chiar vicepreşedintele „Societăţii Carpaţii", despre care se scrie negru pe alb că este nici mai mult, nici mai puţin decât… spion austriac. (Numele acestuia reapare ulterior în procesul verbal adresat de comisarul Niculescu cu ocazia arestării lui Eminescu: „informat de d.d. G. Ocăşanu şi V. Siderescu că amicul lor d-l Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, ar fi atins de alienaţie mintală").

Naţionaliştii, urmăriţi şi de ruşi

Eminescu avea o statură publică impresionantă şi era perceput drept un cap al conservatorismului, dar şi al luptei pentru unitate naţională, coordonată ulterior printr-o întreagă reţea de societăţi studenţeşti din oraşe-centre universitare din cuprinsul monarhiei Austro-Ungare. S-a creat un fel de urzeală care avea ca obiectiv direct lupta pentru unitatea politica a românilor. Pe lângă ,,Societatea Carpaţii", au mai apărut la Budapesta Societatea „Petru Maior", la Viena „România jună", la Cernăuţi „Junimea", „Dacia", „Bucovina şi Moldova", în Transilvania societatea „Astra" şi, în Regat, „Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor în vechea Românie", care avea filiale inclusiv la Paris. Toate aceste organizaţii se aflau în obiectivul serviciilor secrete ale Rusiei ţariste şi Austro- Ungariei, fiind intens infiltrate şi supravegheate. Colectia arhivelor politice vieneze cuprinde numeroase rapoarte similare cu notele informative care priveau activitatea lui Eminescu, considerat un lider primejdios.

Incomodul Eminescu

Baronul von Mayr, ambasadorul Austro-Ungariei la Bucureşti, îl însărcinase pe F. Lachman în acest sens: ,,Eminescu este în permanenţă urmărit de F. Lachman, agent austro-ungar care avea sub observaţie mişcarea „iridentă" a ardelenilor din Bucureşti şi ale cărui rapoarte sunt astăzi cunoscute". O notă informativă a baronului von Mayr denunţa articolul lui Eminescu din „Timpul", privitor la expansiunea catolicismului în România. În 1883, Eminescu realizează un tablou al maghiarizării numelor româneşti în Transilvania şi îl ridiculizează pe regele Carol I pentru lipsa sa de autoritate. Condamnă guvernul liberal pentru politica externa şi internă, denunţă cârdăşia conservatorilor cu liberalii şi devine incomod pentru toată lumea. Tiradele şi cinstea sa exemplară deranjau pe aproape toată lumea.. Eventualitatea ca acesta să devină cândva parlamentar ar fi fost nefastă pentru puterile externe din jurul României, deoarece ar fi putut genera un curent politic ostil şi neconvenabil intereselor acestora.

Ştia că i se pregăteşte ceva

Eminescu este informat şi simte că i se pregăteşte ceva. În 28 iunie 1883, se strânge laţul. Este luat pe sus de poliţie şi internat cu forţa la ospiciu. Sînt încălcate, desigur, toate normele legale şi i se înscenează unul dintre cele mai murdare procese de defăimare şi asasinare civilă, la care au participat prin diferite mijloace inclusiv „apropiaţi" interesaţi. Ziua de 28 iunie 1883 este o zi foarte importantă pentru istoria şi politica României.

Arestarea lui Eminescu se petrece, deloc întâmplător, exact în această zi, în care Austro-Ungaria a rupt relaţiile diplomatice cu statul român timp de 48 de ore, iar von Bismark i-a trimis o telegrama lui Carol I, prin care Germania ameninţa cu războiul. În cursul verii, Imperiul Austro-Ungar a executat manevre militare în Ardeal, pentru intimidarea Regatului României, iar presa maghiară perorase pe tema... necesităţii anexării Valahiei. Împăratul Wilhelm I al Germaniei a transmis, de asemenea, o scrisoare de ameninţări, în care soma România să intre în alianţa militară, iar Rusia cerea, de asemenea, satisfacţie.

Interzis şi internat ilegal

Guvernul a desfiinţat „Societatea Carpaţii" chiar la cererea reprezentantului Austro-Ungariei la Bucureşti, baronul Von Mayr, cel care se ocupa cu spionarea lui Eminescu. Odată cu arestarea şi internarea ilegală (plătită chiar de Titu Maiorescu, care se dovedeşte cu acest prilej josnic şi lipsit de coloană vertebrală) la sanatoriul Şuţu a lui Eminescu (fără depoziţiile celor doi martori ceruţi de lege), au fost organizate razii şi percheziţii la sediul „Societăţii Carpaţii", au fost devastate sediile unor societăţi naţionale, au fost expulzate persoane aflate pe lista neagră a Vienei (printre ele, Emil Galli, directorul ziarului L'Independance Roumaine, Zamfir C. Arbore) şi au fost intentate procese intelectualilor ardeleni care cereau unirea cu ţara. Exact în această zi trebuia, de fapt, să se semneze Tratatul secret de alianţă între România şi Tripla Alianţă, formată din Austro-Ungaria, Germania şi Italia. Tratatul însemna în primul rând aservirea României faţă de Austro-Ungaria, ceea ce excludea revendicarea Ardealului. Bucureştiul era dominat intelectual de ardeleni, care ridicau vocea din ce în ce mai puternic pentru drepturile românilor asupriţi de unguri şi chiar pentru unirea Ardealului cu Ţara. Eminescu era în centrul acestor manifestări. Tratatul urma să interzică brusc orice proteste pentru eliberarea Ardealului, iar condiţia semnării tratatului era anihilarea revendicării Ardealului de la Bucureşti.

Suprimarea începe de la 33 de ani

„Directiva de sus" s-a aplicat la diferite niveluri. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele. Aşa-zisele „interese de stat" l-au nimicit pe tânărul redactor - potenţială mare figură politica a României Mari, tocmai în anul când împlinea 33 de ani, deloc întâmplător vârsta jertfei lui Ioan Botezătorul şi a lui Iisus. Tratatul a fost semnat până la urmă în septembrie 1883, ceea ce a însemnat trădarea patrioţilor ardeleni, care au fost lăsaţi fără nici un sprijin din partea României. Lupta acestora s-a mutat în Ardeal, memorandiştii fiind condamnaţi de regimul de la Budapesta la ani grei de puşcărie.
Ce urmează este un coşmar bine regizat, în care rolurile sînt asumate de personajele politice ale vremii. Distrugerea civilă a lui Eminescu este deliberată şi va duce la moartea sa prematură. Poliţia i-a sigilat casa, Maiorescu i-a ridicat samavolnic manuscrisele şi toate documentele – chipurile pentru a le proteja – în realitate pentru a distruge cu un cinism incredibil orice probă incriminatoare, politicianul depunându-le la Academie după ani buni. Întocmai ca unui deţinut politic, lui Eminescu nu i s-a mai permis niciodată să-şi revadă corespondenţa, cărţile, notele. În manuscrisele din acei ani – cele care au scăpat nedistruse de Maiorescu – s-au păstrat însemnări derutante pentru necunoscători, dar care arată nivelul la care era hotărât să acţioneze Eminescu ca lider al „Societăţii Carpaţii". Planurile lui Eminescu vizau contracararea consecinţelor unei alianţe a Casei Regale din România cu lumea germană, proiecte cu adevărat „subversive", mergând până la o răsturnare a lui Carol, ca trădător al României. Acţiunile sale au fost dejucate prin metodologia tipică a „măsurilor active" specifice serviciilor secrete de atunci, dar şi de acum: suprimarea adversarului. Nimic nou sub soare pe câmpul „operativ".

Otrăvit cu mercur

Se lansează zvonul nebuniei inexplicabile, se insistă pe activitatea sa poetico-romantică, se inventează în mod josnic de către oportunistul şi imoralul politician Titu Maiorescu povestea unei boli venerice, chiar congenitale. Trebuie ştiut că sifilisul congenital transformă copilul bolnav de această afecţiune într-o „legumă" incapabilă de gândire, nici nu se pune problema să scrie vreodată un vers, necum poeme sau volume întregi, precum genialul Eminescu. Sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisului, administrat de fapt împotriva iubirii sale de neam, Eminescu este apoi otrăvit lent cu mercur (6 grame zilnic), dar este şi bătut în cap cu frânghia udă, i se fac băi reci în plină iarnă, este în orice caz torturat, umilit şi zdrobit în toate felurile imaginabile. Pentru că nu mai are unde să scrie pentru a-şi face cunoscute ideile, se resemnează cu situaţia sa de condamnat politic şi îşi asumă destinul - nu fără însă a lupta până în ultima clipă. Şase ani la rând se zbate pentru a reveni în atenţia publică (aşa-numiţii ani negri), dar este sigur că nu avea nici pe departe paralizie generală cum s-a spus, şi nici sifilis. Paralizia generală a sufletului aveau conspiratorii care l-au transformat într-un chinuit, într-un sacrificat, într-un deţinut politic.

Eminescu a fost arestat abuziv de către Poliţia Română de opt ori, pentru a fi intimidat, în diverse împrejurări: a fost ridicat chiar din teatre, de pe stradă, din berării, sub diverse pretexte cusute cu aţă albă. În 1888, Veronica Micle reuşeşte să îl aducă pe Eminescu la Bucureşti, unde urmează o colaborare anonimă la câteva ziare şi reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, apare ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemică ce va zdruncina guvernul, rupând o coaliţie destul de fragilă, de altfel, a conservatorilor (care luaseră, în fine, puterea) cu liberalii. Repede se află, însă, că autorul articolului în chestiune este „bietul" proscris, Eminescu.. Şi tot atât de repede acesta este căutat, găsit şi închis din nou, în martie 1889. De data aceasta, nu mai scapă viu. Astfel, Eminescu este scos complet din circuit, iar opera sa politică pusă la index. Defăimarea şi blestemul său nu au încetat nici astăzi, la mai bine de 120 de ani de la asasinarea sa. Scrijelitori pe hârtie în soldă străină se nevoiesc din greu să îşi verse lăturile asupra posterităţii sale.

Eminescu a fost un mare geniu, iar nu un nebun

Abia recent s-a dovedit, prin contribuţia unor specialişti în medicină legală - cum este Vladimir Beliş, fost director al Institutului de Medicină Legală, sau cu aportul doctorului Vuia, că mitul nebuniei şi al sifilisului lui Eminescu a fost o intoxicare de cea mai joasă speţă.
Punând cap la cap toate dovezile strânse ani de zile, Ovidiu Vuia scrie: „Concluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercetător ştiinţific, autor a peste 100 de lucrări în domeniul patologiei creierului, sunt cât se poate de clare. Eminescu nu a suferit de lues şi nu a avut o demenţă paralitică". Trupului neînsufleţit al lui Eminescu i s-a făcut autopsia în ziua de 16 iunie 1889, existând un raport depus la Academie, nesemnat însă. Creierul său cântărea 1495 de grame, cam cât al poetului german Schiller. Celebrul Marinescu, atunci foarte tânăr, probabil la ordin de sus, face în aşa fel încât să „uite" creierul pe pervazul ferestrei, în soare, şi acesta este „mâncat de o pisică". Creierul păstrat intact ar fi fost o dovadă stânjenitoare a falsităţii teoriei sifilisului - ştiut fiind faptul că această boală „devorează" materia cerebrală. În manualele şcolare de astăzi, continuă denaturarea adevărului în ce-l priveşte pe Eminescu. Însă propagarea operaţiunii de dezinformare, căreia îi cad victimă mulţi, din necunoştinţă de cauză, este începută de pe vremuri, de serviciile secrete al Austro-Ungariei şi continuată apoi de cozile de topor şi duşmanii României. „Ţinta" Eminescu încă preocupă diferite cancelarii şi „grupuscule elitiste" - în fapt extensii ale unor grupuri de putere care îşi perpetuează misiunea de destructurare a valorilor simbolice ale României.
Sacrificarea de către clasa politică a lui Eminescu nu a reuşit decât să amâne împlinirea unirii Ardealului cu Ţara, pe care geniala sa intuiţie o anticipase cu trei decenii şi pentru care el a luptat cu toată energia, cu tot sufletul, chiar împotriva tuturor puţin credincioşilor şi neîncovoindu-se în faţa călăilor săi, cu preţul vieţii.

EXISTENTA PRECEDE ESENTA

Existenta... precede... esenta...
Hm... Oare??!!...
Suntem ce alegem sa fim...
Depinde...
Depinde, caci am ales inainte de a fi inceput ceea ce avem acum de trait, si mai depinde pentru ca totusi avem puterea sa alegem in timp ce mergem...
De fapt puterea aceasta trebuie sa ajungem sa o constientizam si apoi sa alegem sa o folosim, dar nu stim, nu ne invata nimeni... Majoritatea celor care traiesc fatalist, spunand ca de fapt ei nu au conditii sa-si schimbe soarta - nu intuiesc ca pot sa faca ceva pornind chiar din conditiile grele in care s-au nascut. Pe care fiecare dintre noi am ales sa le avem cand ne-am nascut. Si care ne pot mobiliza permanent sa iesim din starea de greutate.
Noi putem sa rupem, de fapt, conditiile existentiale. Dar pentru asta trebuie sa il intelegem pe Dumnezeu. Sau pe orice Zeu. Mai ales pe Zeul din noi.
Viata de acum este spre gasirea cheii care deschide usa care ne-a zavorat - dar asta trebuie sa ajungem sa intelegem noi acum. Sa iesim de sub zavor. Si o stim de la parintii nostri, care s-au nascut sub zavor, dar au avut altceva de facut decat sa iasa de sub zavor. Degeaba incercam sa ii scoatem noi de acolo, nu e treaba lor sa iasa: treaba lor - a generatiei lor - a fost, si este inca - sa faca tot ceea ce pot ei - dar SUB ZAVOR. Ne pierdem timpul cu astfel de desertaciune, pe langa toate desertaciunile pe care le mostenim, si cu care si noi - morti-copti - avem de trait: cu casele la bloc, cu rigole infundate, cu politica pe care o avem acum: pe parintii nostri politica i-a dus de nas, pe noi in schimb ne trage de nas... Ne leaga nasul cu sfoara murdara si ne trage daca nu vrem sa o urmam... De aceea fac si drumuri, ca macar sa nu se impiedice oamenii ei cand ne trag ca pe asini pe drumul lor...
(emoticon rade rau de tot !!!). Iar treaba noastra este sa iesim dintr-o astfel de stapanire. Degeaba ne-am ocarat parintii ca s-au lasat dusi de vechea stapanire, caci asa le-a fost lor viata: rostul nostru a fost sa-i scoatem de acolo, iar acest lucru trebuie sa il intelegem noi acum.
De fapt toate se leaga acum. Tot ceea ce ne trage de nas (si nu ne place) ne ajuta sa ne scoatem nasul de acolo, doar ca noi nu intelegem asta. Incercam sa ne taiem funia, in loc sa ne apucam de ea si sa iesim de acolo. Nu stim un adevar esential: oamenii politicii au o lunga cultura a gandirii. Oamenii simpli nu gandesc politic decat de jumatate de secol. Nu au ajuns inca sa isi faca si ei iezuiti. Poate nici nu vor ajunge vreodata la o astfel de facatura...
Culmea e ca iezuitii nu au murit niciodata, dar multi nu cred asta: nu au intrat in intelegerea ca gandim asa cum ne-au facut ei. Ei au muncit ca sa bage norodul in lesa, si au fost lasati sa o faca pentru ca oamenii sa aiba de unde sa iasa, candva... Sa invete sa lupte ca sa iasa din lesa.
Vezi ce rol important au avut ei?? Si uite, eu i-am vorbit de rau pana acum... Cum au luptat ei pentru intarirea omului, icoana sfanta a dumnezeirii acestui univers... Uf!! Numai prostie in capul meu ...
Acum trebuie sa profit de toate ca sa-mi dau seama la ce muncesc ei acum...
(Din ciclul "Spiritualitatea precede politica" !!! emoticon rade ca prostul si se scarpina nedumerit in cap!!... Hm.. poate dumirit acum nitzelush...)
P.S. 1 : Din toata vorbaria asta politica de mai sus, ar f i bine sa ramaneti doar cu ideea ca avem intotdeauna pentru ce lupta, nu sa ne luam de altii pentru ca nu au luptat!.. Restul este praf.
P.S. 2 : Aici am fost un simplu ... cetatean !!!
Data viitoare o sa am grija sa am din nou ifos de profesoara !!!

joi, 25 septembrie 2008

DESPRE COACHING (2)

Acesta este un articol scris cu ocazia comentariilor la:

http://www.empower.ro/inteligenta-emotionala/ce-vei-face-mai-bine-data-viitoare/

1. Da, sigur, oamenii manifesta deseori rezistenta in a primi feedback-uri. De aceea nici nu dau... Astepti o reactie si ea nu vine, caci este o tendinta pamanteana pt multi oameni sa nu primeasca ceva deceptionant. Mai ales acolo unde cultura nu a format omul catre intelegerea fenomenologiei specifice unei directii, unei derulari de eveniment. Iar aceasta - din cauza suferintei prea lungi de viata, pe care o primim chiar din genetica modificata in mileniile anterioare de suferinta... Suntem crescuti departe de echilibrul de a participa activ la viata sociala. Nu vorbesc de romani - ci de majoritatea oamenilor de pe Pamant. Vesticii si americanii (binee... australienii, canadienii !!) au trecut FOARTE LENT prin dezvoltarea pe care o parcurgem noi azi, pentru ei nu a fost totul foarte socant, pe o perioada foarte scurta de timp. Noi ne deosebim chiar si de restul tarilor comuniste, care au facut si ele trecerea un pic mai lent decat noi, care am suportat rigorile industrializarii fortate si a platii datoriilor - in detrimentul unei vieti decente, de care ceilalti au avut parte. Nu vorbesc numai despre acei romani care nu au avut resurse, chiar si cei care au furat (au "avut") au trait de fapt exacerbarea comportamentului negativ - speculativ - ceea ce nu a fost cazul in mod extins in alte popoare (poate doar popoarele din fosta URSS) ..
Asaa... pe scurt discutand, din 2 in 20 de idei !!!
Americanii, care au teoretizat multe elemente de piata, au facut-o in mod conjunctural, legat de propriile lor vieti, de elemente si evenimente care au marcat universul lor. Se potrivesc si nu prea toate cele deschise spre studiu inaintate de ei, cu realitatile noastre. Conteaza foarte mult baza de la care se porneste, gandirea umana urmareste sa cladeasca pe temelia din care a pornit esafodajul ideilor, pana cand propria dezvoltare ajunge sa supraetajeze la un moment dat esenta de la care a pornit. Pana atunci poate avea loc o supraevaluare - dar nu si dupa momentul de supraetajare, de iesire prin spirala din scoala la care s-au format. Este corect insa ca aceasta scoala sa fie insa respectata in continuare... Cei care se formeaza la aceasta scoala americana inteleg derularile si nu au tendinta de a discuta despre introducerea (fortata chiar, la un moment dat, pentru a rupe miscarea inertiala a gandirii in sensul din care a pornit) a experientei lor, in conjunctura in care psihologia de piata (sau viata !!) in Romania nu este de loc accesibila maselor largi. Pentru ca nu este consolidata o cultura in acest sens. Vezi scoala care nu formeaza omul, ci CONSUMATORUL !!! (sa nu fiu prea aspru criticata de oamenii de marketing - eu insami as fi putut azi sa fiu profesor universitar de marketing !!! asa ca inteleg foarte bine acest aspect). Cand consumatorul devine patron, fara o cultura de piata/viata extinsa... ca in conditiile noastre... e jale... Nu si in conditiile vestice, insa, care au format oamenii in spiritul libertatii de opinie din chiar temelia societatii de dupa razboi.. ESTE FOARTE IMPORTANT ACEST LUCRU... Exemplul cel mai la indemana: orice afacerist marunt roman te rusineaza in piata, cand spui ca in vest de sarbatori scad preturile, in timp ce, la noi, preturi cresc "pentru ca este normal asa !!" Nu avem cultura de piata, iar marile firme ISI DESCARCA PRODUSELE PE PIATA NOASTRA SI NU LE INTERESEAZA MENTALITATEA CELUI CE CUMPARA - IMPORTANT ESTE SA CUMPERE !! Exista un dispret chiar la baza relatiilor dintre producator si consumator, bine ascuns si de participantii la acest proces, si de structurile care incurajeaza negativitatile, dandu-le o aura de normalitate. Asta inseamna ca ACUM SE FORMEAZA SIMTIREA DE AFACERIST LA ROMANI. Iar aceasta se formeaza la generatiile de varsta medie prin teoria tras-ului/impins-ului, nu INCA prin scoala pe care tinerii o invata acum. Generatiile mai vechi se simt dispretuite chiar prin folosirea cu precadere a limbii engleze... (fereasca Dumnezeu sa isi piarda americanii stima total in lume... ce ne facem cu limbajul nostru ?? ce destepti francezii ca isi iubesc si respecta limba lor... Dar ma rog..) Cei care studiaza elemente de piata in Romania o fac doar prin prisma interesului de acumulator de capital. Este aceeasi politica instinctiva ca peste tot acolo unde nu au existat imperii la inceputul sec. XX: de aceea discrepantele intre socialul popular si cel antreprenorial sunt foarte mici in tarile puternic inaintate, foarte mari in celelalte. In "celelalte" activeaza mentalitatea de speculant social, transmis intregului popor prin campurile emotionale...
Lumea "a doua" este foarte interesant de studiat, ca psihologie de piata/viata: nu exista intentia de a face asa ceva, pentru ca omul simplu capata putere daca il inveti... nu exista interesul de a invata oamenii "simpli". Scoala ar trebui restructurata din temelii - cine are acum timp s-o faca?? Politica iezuita profund speculativa care se simte acum foarte puternic, dupa 300 de ani de munca acerba pentru a si-o implementa... Cati cunosc asta?? Tocmai lumea "a doua" este ascunsa in spatele conceptului de "lume a treia"... Cati cunosc asta??...

Sa revin la tema noastra:
Am pus o astfel de intrebare unui grup de 15 oameni: Ce trebuie imbunatatit la modul meu de a scrie? Iar raspunsul a fost foarte simplu, dupa caracterul fiecaruia:
- daca citesc, ce nevoie ai de comentarii?
- daca iti spun oricum nu vei urma sfatul meu...
- daca iti spun - orice om cu scaun la cap se va supara... daca nu te superi nu esti om normal !!
- da, este bine, citesc tot ce trimiti, dar eu nu scriu, nu le am pe astea cu scrisul !!
- tacere... nu am nici o parere...
- da-i mai departe, vad eu ce citesc !!
- cineva frustrat: vad ca tu nu ai altceva de facut decat sa-ti treaca timpul... spun asta pt ca puteai sa mergi cu noi la munte in loc sa stai acasa si sa scrii...
Etc... variatiuni pe aceeasi tema
- Un om mi-a detaliat aspecte din care am invatat. Pentru ca a trebuit sa remodelez 17 capitole de carte, si rezultatul nu a fost concret si rapid, nu ma crede nici azi ca tot ceea ce este foarte bun azi este rezultatul acelei discutii. Mi-a schimbat optica si nu crede acest lucru. Mi-a schimbat viata si nu stie acest lucru...

concluzia nr. 1: oamenii judeca dupa neputintele lor pe ceilalti, nu dupa o atenta verificare a realitatii incredintarilor proprii !!
concluzia nr. 2, legata chiar de subiect: o astfel de politica, chiar daca este esec 99% din cazuri, acel 1% schimba viata unui om. Nu exista esec, exista numai neputinta de a vedea ceva ceva bun in orice situatie.
concluzia nr. 3: ei nu au primit din partea mea raspuns, care ar fi putut sa le schimbe si lor optica. De viata, de familie, de discutie cu oricine...

Pe de alta parte, multi oameni nu cer parerea altora ca sa nu para nesiguri; altii - ca sa nu afle si pareri negative care i-ar descuraja... Sunt oameni care nu cer parerea pt ca se simt obligati sa o urmeze, caci cel ce isi da parerea are atitudine invechita de parinte (ca doar pentru ca are abilitati i s-a cerut parerea !!) si se supara sau se simte deranjat in cel mai fericit caz daca nu i se urmeaza macar un sfat... Sau daca nu se vede rezultatul imediat...

2. Auto-feedback:
Si eu am avut tendinta de a privi negativ o situatie: de a pune etichete negative si apoi a cauta motive CA AM DREPTATE !!! SI AM OBSERVAT CA NU AM DREPTATE... M-AM INCRANCENAT SA VAD AM DREPTATE... SI AM DESCOPERIT CA NU AM NICI UN DRAM DE DREPTATE... IAR ACEST LUCRU M-A CONDUS LA SCHIMBAREA FELULUI DE A PUNE PROBLEMA: NU CUNOSC PROBLEMA (OMUL) SI ATUNCI VREAU SA O (IL) CUNOSC.

3. Forta experientei de viata influenteaza mult luarea deciziilor: se vede de mult - noi nu vrem sa o privim. Am urmarit aspectul urmator, inca din anii '90: viteza de reactie a romanilor in fata computerelor vs. idem pt. francezi. Francezii au fost extrem de reticenti in fata lor si in fatza internetului mult timp - romanii au zburat de la cele dintai introduceri... indiferent de varsta si cultura. (La CERF 2005 am vazut batrani sarmani care venisera... sa puna mana pe computer!!! Urmaream cu prietenii mei - cu lacrimi in ochi - cum o tanara plina de compasiune, la randul sau, pusese mana tremuranda si reticenta a unei batranici (sa... nu strice ceva...) , pe un mouse... emotia plina de lacrimi cu care batrana si-a ridicat ochii in lacrimile tinerei care, in explozia de duiosie care ii inundase sufletul, a luat-o pe dupa umeri, strangand-o usurel in brate... ) Romanul parcurge azi rapid ceea ce a parcurs Europa in 100 de ani... Am avut foarte mult timp de reflexie inainte de 1989 la ce am face daca nu ar fi regimul comunist. Oamenii au intrat oarecum pregatiti pentru asta, mai ales ca au facut multe lucruri pe ascuns, prin spatele regimului...

4. Important mai este si ceea ce vrea sa ofere cel ce ofera ceva... poate da ceva invechit, ca sa-i pastreze pozitia de lider sau macar de inaintas... poate oferi ceva prin incredintarile lui bune - dar ceea ce primeste cel ce primeste poate il duce in fundatura... Romanul are experienta din anii anteriori, de aceea generatia de 40 50 ani de cultura medie nu are incredere in ceea ce i se ofera decat daca exista in familia sa avere, sau traditie, sau influenta politica: adica o baza de putere pe orice cale, in spatele careia sa se ascunda sau pe care sa se sustina in caz de esec.

5. NICIODATA TRECUTUL NU LIMITEAZA.
Nu este adevarat ca trecutul ar limita in vreun fel, comparativ cu viitorul pe care il construim noi, acum, care ofera ceva mult mai constructiv, cu aparentza de real, de ceva mult mai solid decat trecutul... Trecutul de fapt este plin de greseli, in campul carora structurile pe-langa-statale se trezesc acum analizate, si din care oamenii de rand capata experienta rapida. Are loc astfel o cursa din care nu se stie cine - si cand - castiga: repede, cu tot felul de rapiditati care mai de care mai surprinzatoare. Vechiul nostru joc audio "Cine stie - castiga!" s-a transformat azi in "Atentie! Nu se stie cine castiga !!" Trecutul NU ESTE DE LOC CUNOSCUT SI ACEASTA ESTE O MIZA FOARTE MARE. Punct. Discutia periculoasa. "Nu se stie ..." (!!!) Cine are urechi de auzit - sa auda...

Oricum se pare ca se va reseta cam totul in curand... (emoticon rade cu gara pana la urechi !!)
Ma mananca sa fac aici o dizertatie lungaaa-lunga... Dar s-ar putea sa gasesc un feedback al naibii de...

Exista un fel de inter-influentare pe linia trecut-viitor, la nivelul perceptiilor. Studiind adica TOATE aspectele trecutului, care se multiplica pe masura intelegerilor din analizarea lui; foarte simplu poate fi exprimat prin faptul ca, intelegand propriile noastre manifestari trecute, influentam propriul viitor sau/si viitorul altora, al relatiilor noastre cu noi insine si ale noastre cu altii. Intelegand aspectele negative ale comportamentului nostru trecut, intelegand ca ele nu trebuiesc decat echilibrate si indreptata doar linia de exacerbare si ne-folosire in anumite cazuri (folosire in altele, dar echilibrat: cand omul din fatza nu intelege ca nu imi este in firea mea sa fac ceea ce imi cere, ridic tonul cu fermitate, dar il cobor dupa ce omul a inteles ceea ce doresc sa-i comunic); astfel de intelegeri schimba atitudinea noastra viitoare fatza de asemenea aspecte. Se deschid noi cai de comunicare, noi cai de a fi acceptati sau de a fi acceptati de alte segmente sociale sau profesionale. Ne influentam deschiderea perspectivelor de largire a campurilor operationale; se deschide LATENTZA UNOR ELEMENTE CARE NU AU AVUT INTELEGERE IN PERIOADELE ANTERIOARE, NICI MACAR CAUTARE... CONSTIENTIZAREA CA AR EXISTA... IATA DE CE TRECUTUL ESTE FOARTE IMPORTANT, SI MAI SUNT CONSIDERENTELE SPIRITUALE care spun ca, indiferent daca viitorul va pastra sau nu liniile pe care le urmaresc, este important pentru mine sa ma dezvolt, pentru evolutia mea ca spirit intrupat... Nu degeaba cineva foarte interesat a despartit latura spirituala de latura materiala (iar Descartes nu a avut nici o intentie sa faca acest lucru, el doar a evidentiat cele doua aspecte ale INTREGII FIINTE UMANE. Poate nici nu trebuia pus intre paranteze...); prin reconsiderarea acestui aspect, ca fiind un complex unitar, se deschid perspective uluitoare omului pana-acum-limitat... PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE PERSONALA...
Mai discutam...

marți, 23 septembrie 2008

GESTIONAREA NOSTALGIILOR

Multe site-uri, cursuri, carti aduc in discutie un subiect pe care doream de mult timp sa il dezbat: respiratia pierduta de noi din timpul vietii intrauterine, precum si din primul an de viata (mai corect ar fi de fapt din primii 6-8 ani de viata), comparativ cu care respiratia de adult ar fi superficiala, conducand la deteriorarea puterilor pe care le avem si cu care nu putem face fata multor sarcini grele ale vietii noastre curente.
De fapt un prim lucru pe care trebuie sa-l remarc este faptul ca avem impresia ca avem sarcini multe, grele... De fapt suntem obisnuiti sa traim cam asa: unii nu fac tot ceea ce trebuie pentru a-si crea conditiile proprii de viata - altii trebuie astfel sa faca si ceea ce nu fac altii.
De asemenea, daca toata populatia globului ar munci pentru ca ar avea conditii decente de trai (africani, orientali, etc.) totul ar fi echilibrat pe aceasta planeta, care pare a fi mai curand a dezechilibrelor, diferentiindu-se net de echilibrele universale.
Dar daca de fapt nu este asa??
Daca, de fapt, tot ceea ce este in lume este echilibrat tocmai prin ceea ce avem si tot ceea ce nu avem??
Parerea mea este ca fiecare etapa a vietii noastre are un mod de a fiinta specific stadiului de dezvoltare corporala, care este necesara spiritului intrupat astfel in rezolvarea sarcinilor pe care le are, a invataturilor pe care le are de preluat, in fiecare etapa a vietii. Fiecare etapa se bazeaza pe o functionare specifica a functiilor corporale. Teoretic ar fi placut si usor sa avem tot felul de puteri trupesti, pe care poate insa nu le-am gestiona conform cu destinul pentru al carui rost ne aflam acum, in aceasta situatie, de pamantean ! Si nu numai pur si simplu de pamantean - cat de neputincios din anumite puncte de vedere, care genereaza puterea VOINTEI de a se desfasura, in pofida trupului fragil… Sa nu uitam ca sunt milioane de oameni care traiesc si isi manifesta VOINTA astfel, in ciuda neputintei trupului. Exemplul cel mai la indemana.. St. Hawking…
Bine, alte exemple pot fi folosirea armelor… sfidarea de orice fel a vietii… Depinde de noi cum ne folosim vointa, pentru a depasi neputinta trupului…
Sa nu ma indepartez insa de subiect.
Nu suntem aici decat pentru a ne dezvolta in diferite feluri de vointa. Fiecare varsta asadar este cuprinsa in parametri de functionare specifici. Daca exista oameni care pot sa isi foloseasca puterile pornind chiar de la respiratie, este pentru ca ei pot s-o faca, dar fiecare om are specificul destinului care ii poate modela astfel segmente foarte SUBTILE de vointa. De dezvoltare a vointei, de folosire a vointei. Nu stim intotdeauna cine este acela care isi intareste un anumit segment, pentru care are nevoie sa traiasca intr-un templu budist sau simplu … cetatean in mijlocul unui oras imens, facand fatza ‘orgiei’ de imagini, sunete, mirosuri, dureri fizice si emotionale, exaltari… Nu stim cine… ce… consolideaza…

Ideea este ca astfel ma multumesc cu ceea ce am si spun ca ceea ce am este foarte mult: sunt un om normal, care traieste normal varsta si puterile sale !!!
Practicile pe care le invatam de la orientali ne ajuta foarte mult sa ne pastram echilibrul in acest tumult cotidian in care traim cat de cat echilibrati: cand reusim … cand nu prea !!! Ne ajutam permanent, schimbul de experienta ne este sprijin; important este sa fim deschisi catre toate cele care ne ies in cale (dar totusi sa inchidem usa inainte de culcare!!!).

Practica trairii constiente si permanent pozitive (cu fermitatile echilibrate de cuviintza) ne poate tine, si ne dezvolta in acest sfarsit de timp in lumea care ne gazduieste acum...

Iata asadar ca trebuie sa ne gestionam bine de tot - deocamdata - puterile si abilitatile pe care le avem. Un om decent ar face o multime de lucruri deosebite intr-un trup puternic si sanatos. Dar cat de multi oameni nu fac cu trupul lor puternic si sanatos atat de multe lucruri rele pe acest Pamant !!!...
Inca; dar trebuie sa intelegem ca ne trebuie neaparat sa ne cunoastem limitele minime ale impulsurilor noastre... comportamentele de cea mai joasa calitate, in functie de cunoasterea carora vom putea sa le ridicam foarte mult calitatea, in vremurile care vor veni. Pe urma vom va veni timpul in care sa nu mai fie nevoie de modificari ale functiilor corporale, de-a lungul vietii; ca un fel de resetari pe care le-am avut pana acum, in functie de care am trait (si poate o sa mai traim un pic) tot mereu altfel de-a lungul unei vieti care ne limiteaza un lucru sigur: rautatile…


COPIII DE IERI SI COPIII DE AZI

Nu exista neaparat copii deosebiti, ci exista parinti mai deschisi acum decat in trecut - si este de comentat faptul ca numai UNII parinti sunt deschisi, chiar si acum - iar cest lucru il cunoastem bine, doar ca nu il asociemin mod extins fenomenelor cu care ne confruntam : daca TOTI COPIII ar avea parte de PARINTI DESCHISI la universalizare, am avea NUMAI astfel de copii; de fapt toti am fost asa, dar parintii nostrii au fost complet inchisi unor astfel de lucruri. Un alt aspect este acela al perceptiilor. TOTI AVEM SIMTURILE DEZVOLTATE, dar:
  • Perceptiile facilitate de propriile simturi sunt diferite de la om la om;
  • Corpurile sunt in mod egal dezvoltate, dar este foarte adevarat ca unele sunt mai deteriorate decat altele, in functie de mostenirea genetica pe care o are fiecare om in parte. Iar acest lucru se datoreaza eforturilor sustinute conducatorilor vremurilor anterioare de a estompa astfel de capacitati, in vederea formarii unor populatii obediente, supuse, lipsite de personalitatea pe care ei stiau foarte bine ca orice om o are din plin. Chiar si cele mai frumoase sfaturi spirituale au fost preluate si folosite in toate societatile umane in acelasi sens, pe care cu greu il putem descifra in zilele noastre si folosi in sensul lor originar. Asa cum in lume traiesc oameni care sunt mult mai putenic constienti de simturile corpului solid (decat de cele ale corpurilor fluidice), asa si in segmentul simturilor corpurilor fluidice: dublu-eteric (sau vital), astral, mental, cauzal, spiritual (sau buddhic), dumnezeiesc (sau atmic), enesic si supraenesic (corpuri specifice acelor spirite intrupate care au sarcini cu un grad mai mare de suprasolicitare a restului corpurilor) sunt oameni cu perceptii proprii mai dezvoltate, constienti mai multe de ele. Sau in masura apropiata de cele ale corpului solid.
Copiii de ieri au fost ascultatori de parintii lor. Spiritele care s-au pregatit de intrupare in zilele noastre au stiut astfel sa nu fie ascultatori. Revolta ramane subconstienta, revolta ii mobilizeaza, impotriva unei epoci cu oameni care au impus lucruri neadevarate si cu oameni care au acceptat astfel de impuneri. in functie de personalitatea fiecaruia, copiii pot fi mai recalcitranti sau mai echilibrati, uneori nu pot fi nici atat si prefera sa moara decat sa vada ca nu pot schimba lumea aceasta. Fiecare dintre ei poarta insa acest mesaj:
LASATI LUMEA SA SE SCHIMBE !!!
Cu siguranta ca vor reusi. Fiecare fel de a proceda al lor este indreptat catre UN SEGMENT DE POPULATIE MATURA FOARTE CLAR DELIMITATA. Sunt aceptati de multe ori azi; ieri...nu era inca posibil decat pentru o mica parte din populatie. Acceptarea vine din directia faptului ca NU MAI POT FI ASCUNSE CELE CARE ERAU ASTFEL PANA ACUM. Razboaiele au acutizat cautarea dezvoltarii capacitatilor extrasenzoriale, acolo unde pe senzorial toata lumea era buna; normalul nu mai era eficient in cazuri extreme. paranormalul deschidea drumul pentru din ce in ce mai multi oameni. Mai cu seama din poporul care nu mai putea fi tinut in fraul de pana atunci. Istoria secolului XX este aceea a impunerii omului de rand, chiar daca el a ramas undeva in umbra, in continuare, dar de acolo isi face bine de tot datoria de om liber, isi face sarcinile de a trai cu adevarat, dupa dorinta sa, chiar daca aparent ramane supus conducatorilor.
Astfel fiecare om isi continua felul de a fi, din care va invata dupa terminarea destinului care i-au fost limitele: superioare (ce a facut mai bun in viata sa) si inferioare (ce a facut mai rau in viata sa). Va sti sa accepte invatatura chiar a celor pe care i-a denigrat, deviat de la destinul lor, dar care si ei, la randul lor, au consolidat sarcina de a tolera asemenea inclinatii nedrepte - si din toleranta aceasta sa se ridice cu intelepciune si sa-si invete fostii dusmani de moment.
Generatia parintilor si bunicilor acestor copii de azi trebuie sa se analizeze in primul rand pe ei, pentru a intelege de ce lucrurile se petrec in lume in acest fel. Toate sunt legate de EI in primul rand. Nu este lumea aceasta "intoarsa pe dos" (cum spun multi dintre ei) ci sa accepte cele ce se petrec ca fiind rezultatul celor care au fost.
Si in functie de cele ce sunt acum - vor veni cele de maine...

sâmbătă, 20 septembrie 2008

SIMPLE NOTE: CU MÂNA PLINĂ..

Cum poţi găsi un loc unei raze de soare în mâna ta, când mâna omului este atât de plină de raze ??!!
Poate că razele soarelor pot mângâia mâna omului, îi pot oferi putere şi sensibilitate, să-i meargă până la suflet, să i-l însenineze şi să-l mlădieze... Să-i fie omului exemplu de străluminare prin lumea ce i-a fost oferită de drumul său către îndumnezeire: prieten al lumii, sfătuitor şi oferind ajutor prin lumina cu care îi este plin sufletul... şi mâna...
Poate de aceea nu avem nevoie să primim - ci mai curând să oferim...

Si totuşi, dacă nu învăţăm să primim, cum oferim altora invăţătură să primească, la rândul lor ??!!

luni, 15 septembrie 2008

DE SUFLET SI DE DURERE


Eterice-ntelegeri de mos stravechi de zile, dospite pe cuptorul viselor lui ce niciodata nu au fost ranite...…

Daca vibram atat de puternic la fiecare fosnet in vanturile crestelor, daca jalea nenascuta ne salta pe valul fiecarui bucium ce nu s-a ratacit pe drumuri… daca durerea nemurita se cuibareste cu puii sai in noul zilei ce inca nu canta… oare nu inseamna ca marii si micii vremurilor nu s-au cuibarit candva in causul sufletelor noastre?? Pe cati nu a trebuit sa ii primim in asternutul cald - dar aspru al unui destin de mama si de tata ai vremurilor ce aveau sa vie…
Ai plecat capul, omule, atunci cand a trebuit sa-l pleci, chiar si numai sub durere, sa ti se innoade doar in barba scrasnetele si lacrimile acre de putere… L-ai ridicat cu ochi salbatici atunci cand te-ai aruncat in lupta cu pumnalul durerii mai dur decat otelul din teaca, si ai lasat acolo un os si un suflet printre mormintele pamanturilor grele de neputintele copiilor tai…

Ai fost mosh si ai fost nebun, ai fost cartita si ai fost delfin…

Le-ai strans pe toate romane, nebune… Asa ti-a fost scris sub stele, sa te arati ponoarelor din oameni, calauzindu-i catinel spre visurile lor neimplinite, ajutand sa-si ocoleasca pana la capat netrebniciile, simtind cum zeii cei nemuriti ai pamantului iti intind tie mana spre ajutor, atunci cand bot flamand de caine tradator te-a muscat varandu-se in focul bucuriilor tale.
Asa a trebuit, sa dai si sa nu iei, si inca nu ti-ai dus pana la capat suspinele, chiar daca ele canta in ritmuri straine prin pietele, si la colturile ulitelor candva stramte…
Si nu mai suspina de doruri nestiute, si nu-ti mai otravi cuvintele cu fiere…
Tu inca mai intarzii noptile printre straini, alegand fumul crasmelor in locul stelelor inmiresmate, fundul unei copile naiv-incurvite in locul imbratisarii de nevasta…

Si vei raspunde doar in fata visurilor tale neimplinite, si te vor roade eternitatile doar si numai pentru a nu le mai oferi vreodata ceea ce le-ai dat acum...

Dar moshul a inteles intotdeauna, doar eu, praslea cel ne-voinic nu am putut sa culeg vreodata merele de aur...

sâmbătă, 13 septembrie 2008

MICA DISCUTIE DESPRE CURAJ

Este greu sa ajut la formarea CURAJULUI unui om de a accepta ceva.
De exemplu, un om impatimit religiei sale primeste informatia de la un preot cum ca computerul ar fi ...Satana... (caz foarte real). Daca reusesc sa il determin sa creada ca acest lucru nu este adevarat, atunci am realizat ceva foarte important.. Macar si sa contribui sa formarea unei astfel de incredintari - tot este ceva...
Alt caz vizeaza persoane de la ... 60 de ani in sus (tot serios!). Bunici care se plang (delicat spus fac scandal!) ca copiii (copii, nepoti, pentru ei toti sunt copii!!) nu se intereseaza decat de 'calculator'. Atunci am determinat omul sa puna doar o data mana pe mouse ... Sincer, acum bunica navigheaza cot la cot cu nepotii ... pana nu vin parintii !! Problema este acum... cine face prajiturile!! Bunica raspunde : 'Prajiturile ingrasa!!'
Si merg la cumparaturi acum impreuna. Chiar si pt. consumabile pt. computer...

Sunt file din viata noastra.. Indiferent de faptul ca generatiile nu se suporta intre ele... tocmai de aceea traim, ca sa ajungem sa ne suportam.. Nimeni nu moare pentru ca vrea: cei intarziati sau cei tineri. Dar multi devin cu timpul chiar fericiti, pentru ca si-au restabilit comunicarea cu familia, cu OAMENII in general..

Sigur ca nimic nu este simplu in viata omului de azi, caci curajul este un element foarte complex din orice punct de vedere, nimic nu este alb sau negru, nu este bun sau rau, nu este ceva INTRE frontiere, ci intre frontiere + toata vastitatea TRECERII frontierei (ceea ce nu este catusi de putin un paradox).
Totul tine de informare + sfatuire + formare si, de multe ori omul isi formeaza incredintarile din prezentarile altora, care au interesul - sau poate doar inconstienta de a forma pe cei din jurul lor dupa incredintarile proprii... Este exact ca si la cumpararea unui produs, reclama, prezentarea lucreaza in directia formarii gustului utilizatorului (beneficiarului) pe calapodul producatorului, sau a unui utilizator mai vechi care poate fi - cu voia sau fara voia sa - manipulat de producator (si el manipulator in sensul interesului propriu, constient sau nu ca produsul sau este cu adevarat ceea ce este mai bun pentru un potential cumparator, utilizator...)
Bineinteles ca totul poate fi asa cum trebuie, eu doar am adus in discutie cazuri poate extreme. Care ar trebui sa nu ne faca fricosi, dar nici sa nu ramanem naivi..

vineri, 12 septembrie 2008

Large Hadron Collider

Toate bune si frumoase pana cand poti sa te intrebi asa: intr-o lume in care banii sunt pusi pe masa de societati suprastatale care nu urmaresc decat prostirea populatiilor pentru ca ele sa poata fi conduse astfel, spunandu-li-se ca lumea... nu e pregatita pentru extraterestri, etc., indopata cu stiri false si seriale de proasta factura, vrei ca deodata sa se spuna adevarul?? Cine trebuie sa pregateasca... pe cine sa pregateasca... Dimpotriva, atunci cand mass media formeaza lumea in admiratia pentru tot ceea ce este de factura incerta (in cel mai fericit caz) si inca fara nici o moderatie... cand imoralitatea este elita unei lumi... sa nu ma puna cineva sa cred ca si astfel de experimente sunt elita cercetarilor stiintifice cu sinceritate maxima, dorinta de mai bine pentru oameni... schimbarea societatii... Poate a lor... daca ma gandesc cat de bine platiti sunt toti participantii si mai ales cat de indoctrinati si amagiti sunt, crezand ca fac un bine lumii intregi...
Lasa-ma sa ma indoiesc...

Eu cred ca - daca discutam de particula ...lui Dumnezeu... care ar sta la baza materializarii si dematerializarii ca proces ...tehnologic... m-as intreba mai curand daca nu cumva ar folosi-o (si DOAR PENTRU ASTA AR FACE ASEMENEA EXPERIEMENTE, LA ASA CEVA AR DUCE ASEMENEA CAUTARI, caci se stie ca TOATE CERCETARILE SUNT FACUTE MAI INTAI PENTRU ARMATA, chiar daca dau impresia de cu totul altceva) la dematerializarea unor obiective strategice, cu oameni, animale... si gandeste-te la asta mai departe daca vrei... Da, ar putea spune oricine, poate mai bine asa daca nu vor fi raniti, poluare, radiatii de la explozii nucleare...
Oare??...
Nu spun ca nu este interesant... POATE SA FIE SI FASCINANT... uite, domnule, unde a ajuns stiinta (cred si eu ca e de mirare pt. cel care habar nu are UNDE A AJUNS CU ADEVARAT... si inca de cand... si totul... "In timp ce tu dormeai" ... ca sa parafrazam titlul unui atat de frumos film...)
Nu cred pentru nimic in lume in tot ceea ce s-a spus acolo... Ma intreb doar PENTRU CE A FACUT ST. HAWKING PARIU, CU ADEVARAT?? dar numai ca sa mai zambesc un pic, caci nici nu-mi vine sa rad...

Bine, vom vedea...
Pe undeva cineva pomenea de acel 2012...
Eu mi-as pune foarte serios intrebarea daca nu cumva PE EI ii sperie 2012.. tocmai pentru ca, desi nu se spune ABSOLUT NIMIC despre siturile de paranormal care umplu universul spatiului virtual, EI FOLOSESC IN PRIMUL RAND PARANORMALUL IN TOT CEEA CE FAC, SI FAC EXPERIMENTE, SI FAC STUDII, SI CERCETARI PENTRU A ACUMULA EXPERIENTA MULT MAI RAPID DECAT DECAT O POT FACE ACUM... Caci orientalii - mari maestri, cei mari mari maestri - fac acest lucru cu adevarat, cu o maiestrie iesita din comun... ceea ce starneste invidia tuturor. Americanilor. Si europenilor. Si atat. Dar nu si in planul actiunii... Tocmai acest plan al actiunii poate fi acaparat, tehnologic mai ales...
As mai spune eu ceva despre data la care a fost pus in practica ... nu experimentul (ceea ce spuneam in alta parte, si acum s-a spus in mod oficial, ca ceva foarte normal...) el a inceput - normal - cu mult timp in urma... Ar fi de comentat DATA la care a fost pus in spectacol: frumos la 10 septembrie, ca sa nu fie 11...
Insa asta este alta poveste...

Dar sa nu uitam DATA DE 21 decembrie 2012... S-a pomenit despre ea in planurile lor... te las pe tine sa te gandesti mai departe (daca tot ai ajuns la sfarsit)...
Oricum sunt extaziati cei care - cred eu - nu stiu cat de puternic a fost si este omul, cat de bun, priceput, apropiat de semenii sai, dar cum au reusit conducatorii ultimilor milenii sa-i desparta, sa-i incredinteze pe oameni de neputintele lor, furandu-le cunoasterile determinandu-i sa creada chiar ca este un animal coborat de curand din copaci... din "raiul" copacilor unde traia ...ca un animal inconstient, dar astfel avand felul lui de fericire...

Cand crezi ca omul a fost incomparabil de bun, si de curat, si de priceput, si vezi ce este azi in lume... intelegi ca totul a avut un rost, intelegi si rostul... doar ca nu poti ramane naiv.. Doua din multele laturi ale spiritului... Nici nu acuz, nici nu ma extaziez, nu admir si nu incurajez. Da, sa cunoastem procesul - DAR SA NU SPUNEM CA... ESTE BINE CA MACAR SI ASA CUNOASTEM CUM STAU LUCRURILE CU FIZICA, ASTRONOMIA, MATEMATICA, CIBERNETICA.... BINELE ACESTA este in mod sigur sabie cu doua taisuri. Poate ca, in timp ce lumea se uita cu gura cascata la TV, experimente care chiar au la baza cele de acolo se desfasoara ca sa se vada impactul asupra lumii si de fapt multe etaje ascunse in pamant cu computerele CELE MAI performante sa monitorizeze REACTIA MICROBIOLOGICA A LUMII LA DIVERSE INFORMATII, GRADUL DE PRINDERE A LUMII IN VARTEJUL INFORMATIONAL.
Ceea ce este o arma. Mi-e si frica sa scriu cu majuscule...

duminică, 7 septembrie 2008

DESPRE FRATIILE DE SPIRIT

http://www.all-news.ro/societate/aspectul-parintilor-influenteaza-alegerea-partenerului.html?1;4916

In spatele unor asemanari somatice in parteneriate mai ales familiale, se afla intuitii legate de fratii spirituale - adica asocieri de monade in grupuri protejate, care se intrupeaza de-a lungul evolutiilor, formand astfel obisnuinte spirituale care se perpetueaza si se folosesc pentru usurarea trecerilor peste perioade grele sau complexe de invatatura.. Astfel de intuitii sunt foarte puternice, la fel ca si alte tot felul de intuitii care intaresc pe masura inaintarii in evolutii. Sunt foarte interesant de discutat... si vorba mea: avem o viata inainte sa le tot discutam !!
De cele mai multe ori obisnuintele noastre curg in sensul asociativ la evenimente sau pareri personale, obisnuinte de a reactiona in acelasi fel, dupa care ne formam prietenii, colaborari – atunci cand putem alege (vorba romanului: parintii, vecinii si colegii de birou nu ti-i alegi, ti-i da Dumnezeu!!!). Cele ce stau la baza unor astfel de alegeri sunt mult mai profunde si le intuim mai presus de toate, desi la un moment dat, dupa cunoasterea societatii, ceea ce acceptam este doar faptul ca...am mai trait intr-o viata anterioara si de aceea ne cunoastem... Trebuie sa mergem chiar mai departe cu astfel de incredintari, sa cunoastem ceea ce este si mai profund decat atat. Fratiile de spirit fac parte din compunerile spirituale de baza care formeaza viata noastra eterna, pe care o avem ca spirite, ca monade asociate intr-un spirit.
Cu toate acestea, de multe ori avem de-a face chiar cu disocieri de pareri in fratiile de spirit, acolo unde monadele se afla in raport de complementaritate in spirit (chiar sunt si mai multe astfel de raporturi, uneori deosebit de complexe, care stau la baza intelegerilor TUTUROR complexitatilor lumii in care traim). Astfel evoluam pentru perioade mari de timp din eternitatile care formeaza viata noastra extra-corporala. Se invata si se imbogateste experienta (aplicarea cunoasterilor) prin similaritati si prin complementaritati – prin acceptarea celor care ne sunt bune si celor care doar par a nu fi bune – doar pentru ca avem o experienta redusa din multe puncte de vedere in momentul desfasurarilor actuale.
Daca unii oameni par a fi imuni la astfel de alegeri, este datorita faptului ca au mult mai multa experienta in spate: sunt monade mai batrane, cu multa experienta – dar si cu multa fluiditate in comportamente relativ simple, acolo unde apar nesigurante ale celor care abia fac primii lor pasi in directii noi de manifestare. Cei care au mai multa siguranta, experienta, sunt ajutatori pentru cei care nu au exprienta, sunt creatorii de drumuri in perioadele de trecere de la o forma de societate la alta... Cei care accepta usor schimbarea nu sunt neaparat mai buni decat altii, ci sunt mai experimentati. Si pentru acest lucru, sarcinile lor sunt mult mai mari decat ale celor pe care ii ajuta astfel. De aceea vom intalni oameni cunoscatori si fluid-aplicatori in orice situatie (sau in majoritatea situatiilor), plini de respect si intelegere, toleranta si abnegatie la adresa societatilor in care se afla, indiferent de agresivitatea celor care le compun viata...
Dincolo de adevarul ca toti suntem frati, caci toti suntem spirite aflate pe drumul evolutiilor, fratia de spirit este o forma de apropiere si mai puternica oferita de coordonatorii evolutiilor noastre spiritelor aflate la inceputul evolutiilor lor, cu putere de orientare mai mica, dar in continua inaltare astfel. Este un fel de unitate de ajutor la purtator, si ne intrupam impreuna cu astfel de frati pentru a duce cu succes sarcinile noastre la bun sfarsit.
Intuitiile (clar-intuitiile) despre acest fel de vietuire formau o linie foarte bine cunoscuta si folosita clipa de clipa de catre TOATE populatiile lumii pana acum 7-8 000 ani, dar a fost pierduta in focul altor feluri de trairi, de atunci incoace. Astfel de intuitii au stat la baza crearii acelor "fratii" din antichitate pana in zilele noastre – chiar daca oficial nu sunt recunoscute si sunt tratate ca atare, ramanand ceva de culise pentru caracterul agresiv, sau persuasiv, sau inductiv. Din momentul desfiintarii Ordinului Templierilor, fratiile nu au mai fost acelea ca pe timpul... Cavalerilor Mesei Rotunde: este sau nu este adevarata existenta lor, poate fi o metafora ca atat de multe altele... dar este o realitate fratia cavalereasca de asemenea fel, unde Cavalerii au fost la origine fratii bazate pe cunoasteri pastrate in secret. Desecretizarea lor – si re-secretizarea pe alte linii: de interes economic, de putere politica au fost actiuni realizate in functie de ceea ce au lasat ei sa apara la suprafata si au continuat in MARE secret, ulterior...

Uite asa alunec eu pe pante altor ganduri asociate... (!!!) Poate nu e rau...
Astfel de intuitii, asa cum spuneam, sunt de fapt intuitiile noastre de fiecare zi. Este etapa de evolutie a intuitiilor, foarte scurta, nespus de scurta comparativ cu etapele mentale ale omului atotcunoscator – acel HOMO PANTOCRATOR care am fost si vom fi, fiecare dintre noi, in trecutul si in viitorul care vine pe o spirala mereu deschisa. Actionam dupa felul in care credem ca trebuie sa ne asociem sau sa ne disociem de oameni, lucruri, locuri, timpuri... ESTE DE FAPT CEA MAI IMPORTANTA SFERA A VIETII NOASTRE SUBCONSTIENTE, IN CARE SPIRITUALUL DE O ANUME VALOARE ESTE CEL MAI IMPORTANT IN ETERNITATEA VIETII NOASTRE...
Si a venit timpul ca, treptat toata lumea sa o stie...
Tocmai de aceea (dar printre alte elemente de aceeasi valoare – nu neaparat biblica, dar cele biblice deja erau de mult stiute ca fiind doar acoperitoare ale altor elemente de cunoastere astfel bine de tot filtrate) templierii au fost omorati... Cati dintre ei s-au lasat omorati – caci linia spirituala cea mai puternica a galilor se impartea intotdeauna in doua: o parte dintre stiutori se retragea cu cele mai importante secrete in locuri cu adevarat nestiute de altii, in timp ce linia de sacrificiu ramanea sa acopere plecarea celorlalti, lasandu-se omorati pentru ca fratii lor sa traiasca mai departe, pentru ca adevarul sa fie ingropat pana la vremea momentului in care lumea obisnuita – nu aceea a conducatorilor – sa cunoasca profunzimea acestui „secret” – si multor altor secrete bine pastrate astfel.
Poate ca si acest fel de distributii ale cunoasterilor au facut subiectul incetarii liniilor de transmitere dincolo de 2012: adica atunci cand lumea nu va mai avea nevoie sa fie indrumata, caci se va obisnui singura sa isi creeze liniile de cunoastere pana acum doar subconstiente. Tot ceea ce a fost doar subconstient – va deveni pentru majoritatea oamenilor constient, sau oricum intr-o masa critica in stare sa schimbe fata lumii.
Iar dupa acceptarile esoteric-cunoscatoare ale celor din ziua de azi, cred ca pana in 2012 (daca nu chiar mai devreme, asa cum merg chiar acum supozitiile – dar mayasii oricum stiau mai bine subtilitatile acestei lumi) aceasta masa critica va fi intr-adevar salvarea spirituala a omenirii.
Salvare de sub tutela OFICIALULUI.
Stiau si ei (mayasii, la fel ca si multe societati secrete) ca, pe langa influenta biosistemului planetar, influenta ne-oficialului era fatza adevarata – dar ascunsa – a preotilor, saducheilor, savantilor afiliati structurilor suprastatale. Iar ceea ce era impotriva lor era de fapt forma de fiintzare a ceea ce numim SATANA – adica, printre altele – CEEA CE VA DESFIINTA LUMEA CONDUCERILOR SUPRASTATALE... Caci ele au creat aceasta denumire – Iisus doar a folosit-o pentru ca era cunoscuta in acea lume iudee de atunci... numeau asa infiltratiile, organizatiile sau cunoasterile care distrug LUMEA LOR... nici decum lumea NOASTRA, a celor simpli...
Iar aceasta nu conduce decat la apocalipsa lumii: ceea ce nu este decat revelarea in clar a adevarului, care va fi durerea celor care conduceau si conduc lumea... Schimbarea lumii se mai cerceteaza si azi (normal) felul in care se pot modifica perceptiile lumii, legaturile ei cu realitatea universala, care departeaza inca mase mari de oameni de la intelegerea felului in care isi pot cunoaste fortele spirituale. Numai necunoasterea duce la aservire: catre conducerile laice si religioase deopotriva.
Si familiale – la fel ... Dominatia este felul actual de fiintzare a multor familii, mai mult sau mai putin mascat, sub aura "binelui" de care familia este incredintata ca il ofera copiilor lor; dar care si-l impun: sotul – sotiei (si invers), prietenii – intre ei, sefii, directorii – subaternilor... si purtam amprentele lor peste tot unde ne ducem... Oamenii isi impun placerile... acceptarile, in functie de ceea ce este acolo, in subconstient, legat de obisnuintele lor si a celor pe care ii stiu ca fac la fel cu ei. Daca nu reusim sa ne cunoastem bine si sa actionam dupa cum suntem si vrem fiecare in felul sau, mergem mai departe pe liniile de aservire inconstiente sau foarte constiente. Pe care nu le mai discutam, pentru ca ne-am obisnuit asa... pentru ca asta e lumea in care traim... De acord, asa este, dar putem sa alegem sa nu facem ceea ce vedem si nu ne convine... Ramane de reflectat daca ne convine sa aservim si noi, la randul nostru...
Caci fratiile nu sunt pentru a ne impune punctele de vedere, ci pentru a lucra si a trai invatand sa ne cunoastem semenii, sa invatam cu ajutorul lor, sa invatam sa traim in felul nostru personal – dar impartasindu-ne experientele, trairile, din care invatam permanent. Este imbogatirea experientei totale de viata.
Si unde am ajuns la un moment dat cu puterea acumulata de a aplica – ne dam seama in etapa intuitiva, dupa care invatam si mai multe lucruri legate de ceea ce putem face pentru a estompa, prin alte cunoasteri, cele pe care nu le-am facut in mod constructiv, cu toate subtilitatile de rigoare... Si tocmai subtilitatile sunt cel mai greu de inteles acum, caci sunt multe, si numai discutand in cunostinta de cauza despre un aspect ne dam seama ca stim si altele, sau nu suntem consolidati pe unele si ne trebuie si altele pentru a ajunge in noi si noi profunzimi. De aceea traim astfel de timpuri ca cele de acum. Foarte complexe, bogate asadar in invataminte de tot felul.
Frumusetea consta in faptul ca nimic nu se termina, niciodata!!! (aceasta este parerea mea !!!)

joi, 4 septembrie 2008

SIMPLE NOTE

Ceea ce lumea nu stie inca este faptul ca plantele emit cele mai armonioase radiatii sonice.. ca padurile sunt o simfonie care ne linisteste subconstientul... S-a constatat ca muzica simfonica face plantele sa creasca mai frumos... pentru ca ele, de fapt, intra in armonie cu ceea ce ele cred ca sunt alte plante, asemanatoare lor...
Ce frumos...
La fel si stelele... avem nevoie de tot ceea ce este armonios in cele mai linistite creatii ale universului...
Poate de aceea bijuteriile noastre cele mai frumoase sunt cele care reprezinta stele si flori...

Noi nu stim inca sa traim si tocmai de aceea dispretuim viata lenta a florilor si a stelelor. Nu stim cum sa traim evenimentele, relaxarile, placerile si de aceea ce traim repede, tot mai repede, crezand ca timpul se sfarseste, atunci cand, de fapt, exista un timp al tuturor celor pe care avem sa le facem. Putem sa traim repede un eveniment care cere viteza, putem sa traim lent o relaxare, o bucurie, o placere. Este timp pentru toate, doar ca noi nu stim asta...
Si nici nu vrem sa stim, nu vrem sa spunem si altora... nu vrem sa traim cu adevarat pentru ca nu stim s-o facem - nu pentru ca nu am vrea.

NI SE PARE ABERANT DE SIMPLU


NOI SI SUBCONSTIENTUL

De fapt, am vrut sa scriu de mult comentariu la ideea ca subconstientul nostru ar fi prost sau... orb... Cu ocazia comentariilor la
incerc sa orientez studii anterioare, pe scurt, catre aceasta directie.
Nu cred ca inconstientul/ subconstientul este ceva prost in noi (altii chiar sunt convinsi ca el este...ORB), doar ca ceea ce numim inconstient este de fapt legatura noastra extrem de complexa cu universul (si, de fapt, cu inca cateva universuri care ne echilibreaza si ne ajuta sa facem fata celor pe care le traim acum). Este legatura noastra cu biosistemul planetar, in care vietuitoarele nu au invatat pana acum - ca spirite intrupate - decat sa se hraneasca si se se inmulteasca; nu este foamete in lume, dar majoritatea vietuitoarelor planetare numai asta stiu sa faca !!! Este fondul lor emotional-mental-cauzal, bogat si cu variatiuni doar pe aceasta tema !! Si asta ne transmit, permanent, iar ei sunt mici - dar multi !!! In timp ce omul este mult mai mult decat atat - este CREATOR CONSTIENT, care traieste in mijlocul acestor vietuitoare, aflate si ele pe drumul evolutiilor lor spirituale. Omul este puternic, de aceea are un 'dusman' pe masura lui. Dar care nu ii este de loc dusman pana la urma... Daca a avut de suferit, a suferit de la semenii sai, nu de la alte vietati. Dar 'antena' care emite astfel poate l-a obosit uneori, iar alti semeni au profitat pentru a-i da lovitura de gratie...(ce cuvant...) Caci undeva, candva (vorba filmului!!!) cineva destept a profitat de ideea ca suntem in mijlocul unor inter-influentari complexe si a pus un nume general: SATANA - adica influenta de joasa frecventa. Pe care nu trebuie s-o folosim, ci s-o distrugem... A numit-o dusmanul universal. Pe care oamenii nu au stiut astfel ca trebuie numai sa-l depaseasca, si numai sa se orienteze, in viata lor, dupa astfel de necesitati: hranire si perpetuare. Ca stie sau ca nu stie deocamdata, omul ramane insa invatatorul general al tuturor - fara sa stie doar acum, in acesti 10000 de ani care au trecut, caci in stravechimi el stia bine de tot CINE este el, si care este ROLUL SAU in aceasta mica lume planetara... S-a speculat mult tema animalitatii omului simplu, si mai ales faptul ca primeste cu bunavointa ceea ce i se da din partea conducatorilor societatilor sale... S-a voalat adevarul privind insemnatatea influentei biosistemului planetar si s-a limitat, de asemenea, si cunoasterea privind puterea covarsitoare a omului, mai ales in planul cunoasterii si folosirii VOINTEI sale. Datorita faptului ca in ultimele milenii omenirea a fost tinuta inafara ... nu numai cunoasterii lumii inconjuratoare, ci si inafara RELATIILOR INTERPERSONALE, PRIN CARE TREBUIA SA NE CUNOASTEM UNII PE ALTII, SA INTERACTIONAM, SA NE DEZVOLTAM IN FUNCTIE DE PARTICULARITATILE FIECARUI OM IN PARTE CU CARE TREBUIA SA VENIM IN CONTACT...De aceea azi stam ... nu chiar ca prostii, la TV, la PC, rontaind saratele (eu!!!) sau floricele sau bomboane... fumand si band cafele in draci, pentru ca inconstient simtim ca astfel ne creste puterea de concentrare pe termen scurt; pentru ca ne intereseaza un pic mai putin ce e pe termen lung, caci avem in interiorul nostru stiinta ca trebuie sa ne traim clipa de acum, ceea ce, daca nu avem constienta echilibrului clipei, ne poate duce la dezechilibre in planul fricii de experienta trecutului si viitorul deocamdata relativ incert. Deci NOI trebuie sa fim destepti, este partea noastra de inteliganta. Pe care o avem - dar nu stim ca o avem. Cei care au stiut multe despre astfel de lucruri au furat lumina aceasta si au pus-o sub obroc.
Inca mai sta o parte din ea acolo...
Dar avem si semnale pe care corpul nostru ni le ofera... normal ca nu exista o inteligenta a materiei in sensul cunoscut azi de noi... insa avem optimuri si elemente de optimizat pe care, daca suntem atenti, le putem decela in multimea de informatii ale perceptiilor noastre. Putem controla metabolismul nostru la modul general, dar sa nu uitam faptul ca mostenim sisteme corporale degradate genetic: tocmai datorita vremurilor trecute de munca silnica, intreruperea fortata a relatiilor familiale, colegiale, prietenesti, de vecinatate, etc. Nu am folosit toate fortele noastre si ne-folosirea aceasta a condus la degradarea unor alte parti, mai putin stiute chiar azi de multa, prea multa lume): care se degradeaza continuu din cauza poluarii in special sonice, care are o putere de distrugere mult mai mare in planul materiei solide (si nu numai) decat poluarea alimentara, chiar daca si influenta ei trebuie luata in serios. Radioactivitatea folosita din plin inca din anii '20 isi spune si ea cuvantul, de aproape sau de departe - din spatii si din timpuri pe care memoria activa (amprentarile) planetei le pastreaza mult timp. Nu exista deocamdata o masa critica de vibratii ridicate pentru invingerea celor de joasa frecventa si apoi virarea rapida catre armonizarea cu vibratia planetei in permanenta crestere, de aceea organismele noastre se resimt in timp, si nu in mult timp... Spaimele noastre ne fac irascibili, nervosi, agresivi, toate se adauga la fondul general uman... care nu este totusi negativ, ci doar nu se mai potriveste cu noutatea din planeul aporturilor planetar-stelare...
Si, da, asa este, noi nu stim sa comunicam cu noi insine... Cunosc oameni care spun despre dialogul interior, cu frica mare (sa nu spun sub teroare): Nu vreau sa stiu nimic!... Nu ma intereseaza asta !!! De ce?? Subconstientul o fi stiind el ceva, cineva mi-a spus ca daca se uita acolo vede... pacatul originar, cum suntem pacatosi prin ... Eva... Roadele nu spun cui, din milenii trecute pana azi... si multi spun ca eu sunt pacatoasa ca nu spun si eu asa... Ma rog, asta sunt, sunt cum vrea omul... Fiecare are drepturi si gata. Eu cred insa ca avem mai putin pacate si mai mult cainta nespusa de a nu ne fi ridicat mai repede la lupta pentru a pune punct celor existente in trecut... Cu trimiteri pana in prezent, cand nu ne putem extrage de sub tutela unui parinte, a unei familii, a unor sefi... Dar si vremurile acelea vechi au avut partea lor buna, caci omul nu iubeste prea mult munca fizica, in care trebuie trebuie sa ajunga sa exceleze asa cum a ajuns in creatia mentala; este mai mare obisnuinta de a folosi creatia mentala decat cea manuala (dar asta e alta poveste!! cu lemurieni si cu atlanti). A fost bine ca am muncit mult, dar a fost rau ca SILUIREA a fost impulsul de creatie generalizat pe Pamant. Toate lucrurile minunate ale acestui Pamant nu au fost facute de oamenii bogati, ci de sarmanii neamurilor... Am mai spus pe aici astfel de lucruri... Obligati, scoatem la suprafata tot ce este mai bun in noi... Am putea face si ne-obligati, desi vad in jur oameni care spus cu vehementa: Mai intai sa ma plateasca si pe urma muncesc!!!...
Vom munci pana cand o vom face de buna voie, vazand doar ca este necesar a se face. Si, contrar intelegerii gresite a legii karmei, din acel moment vom face in continuare acelasi lucru, invatand cu placere pe cei care vin in evolutii in urma noastra... Nimic nu se termina, eternitatea ne formeaza invatatori, ajutatori puternici, constienti de invatatura pe care o putem oferi altora, indiferent de vremuri si conditii de trai.
Din una in alta ajungem sa le intelegem pe toate. Am face-o mult mai rapid daca AM VREA sa cunoastem... Nu prea vrem, dar nu-i bai, si ceea ce facem este bun pentru fiecare in parte.Toate se vor face treptat, nu putem sa recuperam mileniile trecute in cativa ani... IMPORTANT ESTE SA AVEM CURAJ... VOINTA DE A FACE CEVA... DE A PERCEPE CEVA... DE A NE INTELEGE PROPRIUL ORGANISM, in cazul discutiei noastre... Sa avem incredere in ceea ce avem, in ceea ce vrem, ceea ce putem face; sa nu ne ferim de altii, ci sa lasam sa curga totul pe langa noi... Am scris un articol pe dalele de la Sarmisegetuza: dacii lasau sa curga totul ... o aplicare a acelui PANTA REI ... totul curge, care de fapt este CALEA REGALA DE TRAIRE UNIVERSALA... Adica sa cunoastem REGELE din noi... sa ne cunoastem suveranitatea, sa-l cunoastem pe HOMO PANTOCRATOR din noi insine... am mai scris pe aici acest lucru...
Pana atunci... numai un doctor, un terapeut adevarat ne va ajuta, acela care sa valorizeze fortele interioare si SA NE INVETE S-O FACEM SI NOI, nu sa faca el 'ceva' si sa ne carpeasca bine , macar s-o ducem asa, dresi, pana la ...2012... poate s-o schimba ceva atunci... (sperantele pot fi de multe ori parsive... scuze!!)